Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultate de Cadastru Geodezie și Construcții

Referat
Disciplina: Geodezia fizică
Tema: Proprietățile potențialului

A elaborat: studentul gr. IGC-1804, Ivanceva Olga

A verificat: Conf. univ. Dr. Vasile Chiriac

Chișinău 2020

0
 Cuprins
Cuprins.......................................................................................................................................................1
Gravitația...................................................................................................................................................2
Potențialul gravitațional...........................................................................................................................3
Proprietățile potențialului.........................................................................................................................4
Prima proprietate a potențialului...........................................................................................................4
A doua proprietate a potențialului.........................................................................................................5
A treia proprietate a potențialului..........................................................................................................7
A cincea proprietatea potențialului.......................................................................................................8
Concluzii....................................................................................................................................................8
Bibliografie.................................................................................................................................................9

1
Gravitația
Gravitația este un fenomen natural prin care toate lucrurile cu masă sunt aduse spre (sau
gravitează) unul spre altul, inclusiv obiecte variind de la atomi și particule de lumină, planete și
stele. Deoarece energia și masa sunt echivalente, toate formele de energie (inclusiv lumina)
provoacă gravitație și sunt sub influența ei. Pe pământ, gravitația dă greutate obiectelor fizice, iar
gravitația Lunii provoacă mareele oceanului. Atracția gravitațională a materiei gazoase inițiale
prezentă în Univers a determinat-o să înceapă coalescența, formând stele - și ca stelele să se
unească în galaxii - astfel încât gravitația este responsabilă pentru multe dintre structurile de mari
dimensiuni din Univers. Gravitația are o gamă infinită, deși efectele sale devin din ce în ce mai
slabe pe obiectele mai îndepărtate.
Gravitația este bine aproximată de legea lui Newton. Dar cum a fost descoperit legea aceasta?
Legenda spune că, în timp ce stătea culcat sub un pom dintr-o livadă de meri, Newton a fost
lovit de un măr care a căzut din copacul respectiv. în acel moment mai multe întrebări căutau
răspuns : De unde provine accelerația care face ca mărul să cadă? Această forță a fost exercitată
asupra mărului de Pământ? Dacă este așa atunci și mărul trebuie că a exercitat o forță asupra
Pământului conform legii forțelor de acțiune/reacțiune? Aceste idei au fost extrapolate la
corpurile cerești care gravitează in jurul Soarelui. Studiind datele astronomice Newton a ajuns la
concluzia că forța care ține Pământul pe orbită în jurul Soarelui este aceeași care atrage mărul
spre pământ. Aceasta este forța gravitațională sau forța de atracție.

Figura 1. Forța din atracție dintre doua corpuri.

Forța gravitațională dintre două corpuri cu masele M și m (Figura 1) considerate punctiforme
față de distanța dintre ele, situate la o distanța r unul față de altul este o forță de atracție care
acționează de-a lungul liniei care unește corpurile și este dată de relația:
Mm
F=G (1.1)
r2

unde F este forța gravitațională,

M – masa corpului care atrage,
m - masa corpului care se atrage, (masa unitară),
r - este distanța dintre centrele maselor,

2
G - este constanta atracției universale.
Din cele prezentate se poate trage concluzia că:
Două corpuri materiale se atrag unul pe celălalt cu o forță a cărei accelerație este egală cu
produsul maselor celor două corpuri și invers proporțională cu pătratul distanței care le separă
(Legea atracției universale a lui Newton).
Dacă se consideră că primul corp material este Pământul M, că cel de-al doilea este un punct
material m situat pe suprafața terestră și că distanța dintre centrele de masă ale celor două corpuri
este r atunci din relația (1.1) se obține o formulă aproximativă pentru calculul forței de atracție
exercitate de Pământ asupra unui punct material situat pe suprafața acestuia:
M
F=G (1.2)
r2

În relația de mai sus (1.2), produsul GM este denumit constanta gravitațională geocentrică.
pentru care AIG (Asociației Internaționale de Geodezie), (International Association of Geodesy
-IAG) recomandă valoarea:

GM = (398600441 ±0.8)·106 m 3 s−2

Gravitatea este caracterizată prin accelerația pe care o capătă un corp ce cade în mod liber. Ca
unitate de accelerație, se utilizează, în memoria lui Galileea Galilei, galul (accelerația care
transmite masei de 1 gram forța de 1 dyn')

1 gal= 1 cm s−2

Între valoarea minimă a accelerației gravității care este la ecuator ( gecuator = 978 gal) și valoarea
maximă de la pol (( g pol = 983 gal) există o diferență doar de 5 gal și pentru că accelerația
gravității se determină cu o precizie ridicată, în mod curent, se utilizează miligalul ca unitate de
măsură.
1 mgal = 0.001 gal
În unele lucrări, în care se utilizează instrumente de mare precizie pentru determinarea
accelerației gravității, se utilizează ca unitate de măsură microgalul.
1gal = 0.001 mgal = 0.000001 gal.

Potențialul gravitațional.
Expresia generală pentru energia potențială gravitațională provine din legea gravitației și este
egală cu munca depusă împotriva gravitației pentru a aduce o masă într-un punct dat din spațiu.
Din fizica noi cunoaștem, că lucru efectuat e egal cu forța de înmulțit cu distanța:

A=F ⋅dr (2.1)

dr – este distanța elementară
3
Apoi noi introducem in formula aceasta (2.1) forța de gravitate:
Mm GM
A=G⋅ 2
⋅dr =¿ 2 ∙ dr (2.2)
r r

Având în vedere că potențialul este o variabilă care este contrapusă lucrului mecanic, atunci
potențialul gravitațional va fi dv ( potențialul elementar), care are semnul invers lucrului
mecanic:
GM
−dv = ⋅dr (2.3)
r2

Acum pentru determinarea potențialului gravitațional noi trebuie să integrăm de la 0 până la ∞:

∞ ∞
GM 1 1
V =∫ 2 dr=GM ∫ 2 dr =GM r−1=GM
0 r 0 r r

În cazul forței de atracție funcția scalară care se introduce și care reprezintă potențialul
gravitației este de forma:
GM
V= (2.3)
r

Potențialul gravitațional – direct proporțional cu constanta gravitaționala GM și invers

proporțională la distanța.

Proprietățile potențialului.
Prima proprietate a potențialului

A ρ1 m=1
P
dm1 ρ2 ρ3

dm 3 ρ5 ρ4
M dm2
ρ6
dm5

Figura 2. dm 6
Prima proprietate
dm 4
potențialului.
Pentru determina
potențialul masei M din
Figura 2 împărțim pământul
pe mase elementare (dm i).

Fie că distanța de la masa elementară (dm i) se notează cu ρ1, ρ1,… ρn , unde n este numărul
masei elementare.
Având în vedere că potențialul este funcție scalară, potențialul poate fi exprimat ca suma
potențialelor elementare:

4
 n
G m 1 Gm 2 G mn m
V= + + …+ =G ∑ i . (3.1)
ρ1 ρ2 ρn i=1 ρ i

Mai departe înlocuim suma cu integral:

❑
dm
V =G ∫ (3.2)
M r

Am înlocuit toate distanțele ρi cu distanțe din centru (r) având în vedere, că masa unitară (m)
este departe de masa (M) care atrage.
Dacă se consideră că punctul P, situat pe suprafața terestră, este atras nu numai de punctul A cu
masa elementară dM ci de mai multe corpuri cu masele elementare m1, m2, ... , m.., atunci
potențialul de atracție al sistemului este suma contribuțiilor individuale. Adică, dacă cunoaștem
potențialul maselor elementare putem să calculăm potențialul masei M întreg corpului.

A doua proprietate a potențialului

Pentru a demonstra că funcția scalară reprezintă potențialul gravitațional este necesar să se
calculeze derivatele parțiale ale funcției care trebuie să fie egale cu componentele forței de
atracție pe cele trei axe de coordonate. În acest scop se consideră un corp de masă elementară M-
numit și masă atractivă sau sursă - și un punct de masă punctiformă m - numit și masă atrasă -
situat la distanța r unul de celălalt.

Figura 3. A doua proprietate

În demonstrația care urmează se ține cont de faptul că, în sistemul de coordonate cartezian
considerat, lungimea r este exprimată în funcție de aceste coordonate:

r =¿ (4.1)

În raport de axa OX, derivata parțială este:

δV δV δr −GM δr
= ∙ = 2 ∙
δX δr δX r dX
5
 δr
=¿¿
δX
1
2√ √ ¿ ¿ ¿ ¿

δV X −X 0
=GM (4.5)
δX r3
În mod asemănător se calculează și celelalte derivate parțiale rezultând:

δV Y −Y 0
=GM (4.6)
δY r3

δV Z−Z 0
=GM (4.7)
δZ r3
Observăm că :
X− X 0
=cos ( Fx ) ¿ ¿
r
Y −Y
=cos ( Fy ) ¿ ¿
r
Z−Z 0
=cos ( Fz ) ¿ ¿
r
Tot odată putem menționăm, că proiecții forței de gravitate pe axele X,Y,Z vor fi egală cu F de
înmulțit cu cos respectiv:

Fx=F ∙ cos ( Fx ) ( 4.8)

Fy=F ∙ cos ( Fy )( 4.9)

Fz=F ∙ cos ( Fz ) ( 4.10)

δV δV δV
Demonstrăm că derivatele , , sunt egale cu proiecțiile forței de gravitate, introducem
δX δY δZ
in formule (4.8), (4.9), (4.10) cu ce egal F
−δV GM
= 2 ∙cos ( Fx )=Fx (4.11)
δX r
−δV GM
= 2 ∙cos ( Fy )=Fy (4.12)
δY r
−δV GM
= 2 ∙cos ( Fz )=Fz (4.13)
δZ r
Ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat deci se poate spune acum că într-adevăr funcția V
se numește funcție potențială sau potențialul de atracție, ea având derivatele parțiale în raport cu

6
coordonatele punctului P atras (Figura 3) egale cu componentele forței de atracție pe cele trei
axe de coordonate.

A treia proprietate a potențialului

Figura 4. A treia proprietate potențialului.

A treia proprietatea demonstră, că potențialul V este o funcție continuă în întregul spațiu și tinde
1
către zero la infinit la fel ca și funcția când r → ∞.
r

Înlocuim ρ cu r , când punctul care atrage se află departe de la punct care se atrage.
Relația (2.3), care reprezintă expresia potențialului de atracție, poate fi particularizată pentru un
corp de masă m astfel:
GM
- Pentru r = const rezultă V = r ;
- Când lim r →∞
⁡ r V =GM

- Când rlim
→∞
V =0

De cât mai departe se găsești punctul de masa, care atrage, cu atât potențialul se micșorează
până la 0.

A patra proprietate a potențialului

Pentru două puncte Q-m=1 și Q 0 -M, care coincide cu centrul de masă la distanța r potențialul
câmpului de gravitate va fi reprezentat de lucru mecanic A.
Dacă potențialul dintre punctul Q și Q0 e lucru efectuat și poate fi exprimata prin integrala
potențialelor elementare de la Q0 și Q:
Q

| |
A= −∫ dv =V ( Q )−V ( Q0 ) (5.1)
Q0

Lucrul mecanic A nu va depinde de calea deplasării punctului in spațiu dar din diferența
potențialelor între aceste puncte.
Dacă limita potențialului în punctul Q0 tinde spre zero atunci A = V(Q)

7
 (5.6)
Din relația
δV
=F s (5.7)
δs

se poate observa că valoarea diferențialei potențialului de atracție după o direcție oarecare ds

este numeric egală cu proiecția forței de atracție după acea direcție.

A cincea proprietatea potențialului

Derivata funcției potențiale în orice direcție este egală cu forța care acționează în această
direcție.
Adică dacă noi avem forțe într-o direcție oare care dr atunci noi putem calculăm potențialul. Iar
δV
derivata de la potențialul pe dr este egal cu forțe F:
δr

(6.1)

Concluzii
Teoria potențialului este o disciplină teoretică, fundamental importantă pentru pregătirea
persoanelor în domeniul geodeziei, gravimetriei, mecanicii cerești și geofizicieni. Pe baza
teoriei potențialului este format și dezvoltat aparatul matematic necesar pentru studii
câmpului gravitațional, figurii și structurii interne a Pământului, precum și mișcării ale altor
planete și ale sateliților lor naturali și artificiali, proceselor geodinamice de natură diversă
care apar în adâncuri corpurilor cerești. În acest sens, este important să subliniem că teoria
potențialului gravitațional este pentru specialiștii în geodezie important nu numai teoretic, ci
și practic, argumentat de multitudinea diferitelor sale aplicații în geodezie teoretică,
gravimetrie, geodezie superioară, spațiu geodezie și mecanica cerească.

8
Bibliografie

 Moldoveanu C. Bazele geodeziei fizice. București 2010

 Nicolae Sfetcu. Legea gravitației universale a lui Newton. Copyright 2018
 К.В. Холшевников, И.И. Никифоров. Свойства гравитационного
потенциала в примерах и задачах. Санкт-петербург 2008
 Р.А. Кащеев. Введение в теорию гравитационного потенциала небесных
тел. Казань 2015