Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografia:
Robert Gilpin. Economia mondială în sec. XXI. – cap. 9, Buc. 2004.
N. Paun, R. Barna. Sisteme economice contemporane. - cap. 6, 2004.
http://www.oecd.org/
America de Nord – NAFTA, Europa Occidentală (în special Japonia, China – peste
circa 1/4 din PGM UE), peste 1/5 din PGM 1/5 - PGM
Grupul celor 7 (G-7) +1: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia,
Canada
Top 10 economii ale lumii, 2018
(PIB nominal)
PGE
13,6
%
Particularităţile modelelor economice mixte de dezvoltare
Economia de
piaţă
administrativă
Intervenţia activă
a statului în
economie
Economie
orientată spre
producţie, comerț
exterior
Politica
structurală,
investiţională,
corporativă
puternică
Strategii agresive
în exterior
Economia Japoniei
1. Particularităţile economiei Japoniei la etapa
contemporană.
2. Strategia asiatică a Japoniei.
Japonia
• Japonia - Ţara Soarelui Răsare, Ţara Sakurei, Țara Crizantemelor, Ţara Gheişelor, Ţara
Cutremurelor, Ţara Vulcanilor, Ţara Seogunilor, Ţara Lacurilor;
• Japonia - este a 5-a putere economică mondială cu 8.05% din PGM (PIB-ul fiind de 5 24 tln.
$) 2017 şi a treia în Asia;
4234
126 142
365
Potențialul managerial
• Japonia a preluat rezultatele revoluției
manageriale din Occident, dar cu
introducerea elemente adaptate specificului
național:
• În luarea deciziilor participă o persoane
vârstnică și una tânără; (vezi mg japonez)
Potențialul tehnici-tehnologic
• Japonia a preluat idei inovative din lume, pe care
le-a transpus în practică. Este țara cu cel mai
redus timp de implementare a noilor idei;
• Japonia a trimis în a 2-a jumătate a sec. al XX-lea
emisari în toată lumea pentru a studia experiența
tehnico-științifică avansată;
• Este țara cu cel mai mare număr de ingineri/1000
locuitori;
• Are una dintre cele mai competitive economii ale
lumii
Creșterea economică în lume și în Japonia,
1991-2017
• II - anii ’70 - ´80 ai sec. al XX-lea – ritmurile de creștere economică au încetinit (3-5%);
restructurarea economică, dezvoltarea ramurilor înalt intensive în capital; concentrarea pe un
anumit sector al economiei (industrie), pentru a creşte performanţele sale economice şi pentru
a-l impune ulterior pe piaţa mondială; Au fost susţinute industriile de viitor şi cele cu valoare
adăugată mare;
• III - anii ’80 - ´ 90 ai sec. al XX-lea – ritmurile de creștere economică (media de 3%), creșterea
rolului sferei serviciilor, industria s-a orientat exclusiv către ramurile logofage, au fost selectate 14
subramuri: producția de echipamente de aviație, tehnologie spațială, fibre optice, circuite integrate,
roboți industriali, electronică medicală, calculatoare, sisteme informatice, ceramică nouă, medicamente,
metale noi, dispozitive de memorie program, biotehnologie, inginerie de precizie;
• IV – anii 2000 până în prezent – etapa post-industrială, ritmuri mici de creștere economică (0,5 -
1,5%), strategia asiatică a Japoniei, criza economiei japoneze, exprimată prin dezordinea financiară,
implicarea excesvă a statului în economie, limitarea investițiilor străine, diminuarea exporturilor
Repartizarea electroenergeticii Japoniei
Repartizarea teritorială a siderurgiei Japoniei
Industria constructoare de mașini în Japonia
Țara 1960 1970 1980 1990 2000 2005 2010 2016 2018
Japonia 760 5 290 11 045 13 490 9 480 11 500 10 500 9 205
Japonia 644
688,8
Total mondial
17,3 100 20,0 100
Trln.$
1 1 1 SUA 2361,5
8 3 2 China 1740,4
2 2 3 Germania 1135,7
3 6 5 Marea Britanie 615,9
5 5 4 Japonia 644,7
4 4 6 Franţa 573,7
7 7 9 Coreea de Sud 457,2
9 10 10 Olanda 453,5
10 8 7 Hong Kong 561,0
16 13 12 Canada 417,0
Tema: Economia Chinei
Bibliografia:
1. „Мировая политика: Экономика зарубежных стран”. - под. Ред. В.Л. Колесова /гл. 14.
Экономика КНР.
2. R. Gilpin. „Economia mondială în sec. XXI, pag. 211-214.
www.cia.gov/library/publication/the-worl-factbook-China
Cuvinte/termeni-cheie
Tranziție Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare, de la o situație, de
la un tip de economie la altul
Economie Un sistem economic, în care deciziile cu privire la
planificată producție și investiții pentru unul sau mai mulți ani (plan
cincinal) sunt planificate de autoritatea centrală, de obicei
de guvern
Economie de piață Sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea
privată asupra mijloacelor de producție
„Terapie de șoc” Tranziție rapidă, dură la sistemul economiei de piață
Rezultat: din (.) de vedere social e mai bună, dar schimbările se lasă așteptate
pe o durată mai mare de timp
Afirmarea Chinei ca putere economică mondială
• China se caracterizează printr-un dinamism
economic accentuat în ultimii 20 de ani (ritmul de
creștere economică de circa 10% anual și majorarea PIB-ului de 8 ori);
516
325
125 125
PIB/PPC 23,21/1
1.PIB, la PPC, trln. $ 19, 970 18, 570 21, 290 5, 238
2. PIB (% din PIB-ul global) 17,0 16,5 17,2 4,6
3. PIB per capita, $ 39 200 57 400 15 400 41 300
Sursa: www.cia.gov/library
Caracterul reformelor economice
Anii ’70 economie de piață de tip socialist (Den
Hiaoping)/economie mixtă, cincinale, deschidere graduală, pârghii de piață,
atragerea capitalului străin;
Anii ’80 – 20 de orașe din estul Chinei obțin statutul de
ZEL;
Antreprenorialul familial (începutul reformelor din agricultură, mediul
rural, orientarea surplusului spre piață, prelucrarea produselor primare);
Substituirea importurilor și orientarea către export;
S-a mizat pe efortul propriu și apoi pe cel străin;
Reformarea celorlalte sectoare ale economiei
Relaţiile economice externe
Export % Import %