Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015.

Pagina 1 / 6

Curtea Constituţională - CCR - Decizie nr. 473/2021 din 08 iulie 2021

Fişa
actului
Decizia nr. 473/2021 referitoare la respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă

În vigoare de la 23 noiembrie 2021

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1113 din 23 noiembrie

2021. Formă aplicabilă la 24 noiembrie 2021.

Valer Dorneanu - preşedinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel

Chiriazi.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53

alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan în
Dosarul nr. 33.597/3/2015/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a
civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 484D/2018.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal
îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care arată că a mai
invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate şi în Dosarul nr. 1.476D/2018. Prin
urmare, solicită acordarea unui termen de judecată comun pentru cele două dosare
şi invocă excepţia litispendenţei şi pe cea a conexităţii celor două dosare. De
asemenea consideră că se impune refacerea adreselor de solicitare a punctelor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate către noii conducători ai
autorităţilor prevăzute la art. 30 din Legea nr. 47/1992 şi apreciază că raportul
întocmit în cauză face referire la jurisprudenţa Curţii care nu este aplicabilă în
cauză.
4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de
acordare a unui termen comun de judecată şi a excepţiei conexităţii, având în

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.

Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015. Pagina 2 / 6

vedere că cele două dosare la care se referă autorul excepţiei de

neconstituţionalitate se află în stadii procesuale diferite.
5. Deliberând, Curtea respinge cererea formulată pentru aceleaşi motive invocate
şi de reprezentantul Ministerului Public.
6. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.244D/2018, având ca
obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Răuţ în Dosarul nr. 7.788/95/2013/a8.9
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.
7. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal
îndeplinită.
8. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
sus-menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr.
1.244D/2018 la Dosarul nr. 484D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de
acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.244D/2018 la Dosarul nr. 484D/2018, care a fost
primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca
neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că exercitarea căii de
atac împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul cauzei nu
reprezintă un impediment din punct de vedere constituţional. Menţionează şi
jurisprudenţa în materie, respectiv Decizia nr. 739 din 23 noiembrie 2017 sau
Decizia nr. 82 din 27 februarie 2018, prin care Curtea Constituţională a constatat
constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin Încheierea din 20 martie 2018 şi prin Decizia nr. 1.509 din 19 octombrie
2017, pronunţate în Dosarul nr. 33.597/3/2015/a1.1 şi în Dosarul nr.
7.788/95/2013/a8.9, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Modan şi de Vasile
Răuţ în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva
încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate.
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat
care condiţionează declararea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins
cererea de recuzare a judecătorului de pronunţarea unei hotărâri definitive pe fondul
cauzei încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, dreptul la
apărare şi dreptul la un proces echitabil.
12. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă nu
îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un
text de act normativ trebuie să le îndeplinească. Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative a impus cerinţa ca actele
normative să fie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific, normativ, concis,
sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor
gramaticale şi de ortografie şi a condiţiilor de claritate, accesibilitate şi previzibilitate
prevăzute de lege. Or, textul legal criticat nu menţionează concret dacă este vorba
despre hotărârea pronunţată asupra fondului sau despre hotărârea pronunţată

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.

Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015. Pagina 3 / 6

asupra cererii de recuzare.

13. Apreciază că, în cauză, calea de atac împotriva hotărârii prin care a fost
respinsă cererea de recuzare curge de la comunicarea hotărârii prin care a fost
respinsă cererea de recuzare şi nu de la comunicarea hotărârii asupra fondului.
Termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra cererii de
recuzare şi nu asupra fondului.
14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale, fiind norme de procedură edictate de legiuitor în
virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală.
15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare
au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
16. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 484D/2018, apreciază că dispoziţiile legale
criticate sunt constituţionale.
17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,

rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit
prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 53 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Încheierea prin
care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin
care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă,
încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de
5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi
dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art.
52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Din analiza excepţiei
de neconstituţionalitate rezultă că în susţinerea acesteia au fost invocate şi
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii. De
asemenea se invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 47
privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, ale art. 48 privind
prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare şi ale art. 51 privind domeniul de
aplicare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.

Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015. Pagina 4 / 6

nr. 739 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 334 din 17 aprilie 2018, a reţinut că art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prevede ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de
recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepţie, pentru
situaţia în care hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra cauzei este definitivă,
prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost
respinsă cererea de recuzare. Aşadar, cu recurs va fi atacată numai încheierea de
respingere a cererii de recuzare, nu şi hotărârea pronunţată asupra fondului.
Legiuitorul, prin această reglementare, a avut în vedere, pe de o parte, evitarea
tergiversării, prin exercitarea abuzivă a unei căi de atac, şi soluţionarea cu celeritate
a cauzelor, iar, pe de altă parte, asigurarea dreptului părţii la un recurs efectiv, în
scopul soluţionării cauzei sale de o instanţă imparţială.
22. O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării
din care face parte. Astfel, raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul
de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a
judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă şi
în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit că termenul
de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la
comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului şi nu de la data pronunţării
încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a
textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza,
precum şi la comunicarea acestei hotărâri.
23. Prin urmare, Curtea a reţinut, referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din
Constituţie, că, pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să
îndeplinească anumite cerinţe de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât
aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens,
Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11
ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23
ianuarie 2012) că formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite
persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să
prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot
rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o
precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe
care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr.
743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din
16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de
exemplu Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva
Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza
Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000,
pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9
noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva
Belgiei, paragraful 59). Drept urmare, stabilirea termenului de recurs împotriva
încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sub aspectul curgerii şi al
duratei, ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii
recuzării. Dispoziţiile legale sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice
fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu
se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
24. În condiţiile în care reglementarea competenţei şi procedurii de judecată se

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.

Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015. Pagina 5 / 6

află în sfera de competenţă a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu

de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul
său, face necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de
neconstituţionalitate. De altfel, partea interesată are dreptul de a ataca încheierea
prin care s-a respins cererea de recuzare, iar faptul că exerciţiul acestui drept este
corelat cu fondul cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional,
al exerciţiului unei căi de atac.
25. În fine, Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 53 alin. (3) din Codul de procedură
civilă, atunci când instanţa ierarhic superioară este instanţă de apel şi constată că
recuzarea a fost în mod greşit respinsă, va reface toate actele de procedură şi, dacă
apreciază necesar, dovezile administrate la prima instanţă, iar în cazul în care
instanţa ierarhic superioară este instanţă de recurs, încheierea prin care a fost
respinsă cererea de recuzare fiind supusă recursului, şi constată că cererea de
recuzare a fost greşit respinsă, va admite recursul, va casa hotărârea, dispunând
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac
a apelului este suprimată, la prima instanţă.
26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa
Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
27. Aşadar, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a restrâns accesul liber la
justiţie, dreptul la un proces echitabil şi nici nu a încălcat principiul egalităţii în
drepturi, ci a instituit un climat de ordine indispensabil exercitării, în condiţii optime, a
acestor drepturi constituţionale, care nu aduce atingere nici art. 52 din Constituţie.
28. În fine, reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii
de recuzare prin dispoziţiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare şi
ca o modalitate de asigurare chiar a securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un
proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanţă nelegal
constituită să pronunţe o hotărâre dată chiar în numele legii, situaţie prin care să fie
afectat chiar fundamentul statului de drept.
29. Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine nici încălcarea
prevederilor actelor internaţionale invocate în susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu

Modan şi de Vasile Răuţ în dosarele nr. 33.597/3/2015/a1.1 şi nr.
7.788/95/2013/a8.9 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi
constată că dispoziţiile 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.

Indaco Lege5. Copyright (c) Indaco Systems 2015. Pagina 6 / 6

în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2021.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Magistrat-asistent,
prof. univ. dr. VALER DORNEANU Andreea Costin

Folosirea acestor informatii se face in conformitate cu termenii Angajamentului de Licentiere.