Peştera „Cenuşăreasa” ‒ „Zolushka” ‒ „Emil Racoviţă”

Căile în regiunea Metro

La extremitatea nordică a Republicii Moldova, în apropierea satului Criva, raionul Briceni, la aproximativ
150 m de granița cu Ucraina, se află intrarea în celebra peştera carstică de gips „Cenuşăreasa”, care în
anul 1991, conform deciziei Guvernului Republicii Moldova, a fost redenumită în peştera „Emil Racoviță”
(1868-1947) în cinstea vestitului biospeleolog român. Ţinem, să subliniem acest fapt, în scopul de a face
lumină asupra problemei denumirii peşterii şi în ce priveşte principiile de conferire a anumitor nume
monumentelor naturale în întreaga comunitate științifică internațională.

În anul 1946, geologii au descoperit în preajma satului Criva straturi de ghips, care se află aproape de
suprafața pămîntului, în anul 1954, la aproximativ 1,5 km de sat a fost deschisă cariera, a început
exploatarea industrială a zăcămintelor. În anul 1959, după una dintre exploziile peretelui vestic al
carierei, s-a format o breşă din care a erupt apă. După ce a fost pompată apa, a fost descoperită peştera
‒ o formaţiune carstică, spălată în stratul de ghips de rîuleţul natural din bazinul rîului Nistru în cel al
Prutului. Atunci a fost atinsă, doar una dintre galeriile superioare, nu, însă, şi întreg sistemul. În anul
1977, după o altă explozie în carieră la o adîncime mai mare, a fost descoperită încă o breşă. A curs din
nou apă, iar peștera a fost aproape complet uscată. De aceea, în documentele de atestare pot fi găsite
două date ale descoperirii acesteia.

Peștera a fost descoperită la 12 martie 1977. Membrii grupului: Corjic V., Cabaşniuc V., Degtearenco N.,
Lemeşev A., Filipeţ A., Gaiseniuc V., Luţiv O., Voitîşen S., Iastremschi V., Filipeţ G. toți fiind membri ai
Clubului Speleologic „Troglodit” de la Cernăuţi. Alexandru Filipeţ i-a dat numele peșterii, căci era ziua lui
de naștere. Potrivit lui, logica denumirii ar fi ‒ la început murdară, iar apoi frumoasă. În cinstea
speleologului a fost numit unul din lacurile peșterii ‒ Filipţovo.

Conform tradiției general acceptate în practica internațională, anume această denumire a devenit
oficială şi respectiv, astfel s-a păstrat denumirea ei în listele peşterilor lumii. În studiile științifice în orice
limbă peştera este numită ‒ „Zoloushka”. În Ucraina, mass-media utilizează rar echivalentul ucrainean al
numelui ‒ „Popieluszko”, iar în edițiile din Moldova și Bucovina se întîlnește versiunea moldovenească ‒
„Cenuşăreasa”. Același principiu se extinde asupra tuturor celorlalte denumiri ale părților peşterii, care la
început au primit denumiri rusești și anume astfel acestea sînt citate în literatura științifică a lumii în
transcripţie latină (de exemplu ‒ zona peșterii este indicată ca „Wesoly cave district”).
Un alt aspect al denumirii peșterii se referă la faptul, că o parte a peşterii se afla pe teritoriul Republicii
Moldova, iar altă parte ‒ pe teritoriul Ucrainei, adică este proprietatea a două țări, iar acest lucru impune
restricții legale, privind redenumirea arbitrară a acestui monument al naturii, nemaivorbind de faptul, că
provoacă confuzii în comunitatea științifică.

Lacul din centrul peşterii

Pe parcursul anilor 1977-1982 speleologii de la Cernăuţi au efectuat un studiu destul de detaliat al

peșterii, atunci au fost examinate, aproape toate cavernele majore, cunoscute la ora actuală. Studenții
speleologi moldoveni de la Institutul Pedagogic de la Tiraspol au avut prima şi ultima lor expediţie în vara
anului 1977, sub conducerea profesoarei V. Verina, iar în anul 1984 speologii de la Chișinău s-au implicat
şi ei în studierea peşterii. În același an, a fost fondat la Chişinău ‒ Clubul Speologie «Abis», care este în
prezent tutorele neoficial al peșterii și organizează accesul în ea a expediţiilor din Moldova, dar şi acelora
internaționale. Din păcate, în Republica Moldova nu există nici o bază legală, care ar permite unei
organizaţii obşteşti să patroneze și să monitorizeze oficial monumentele naturii, aşa încît, totul ţine de
entuziasmul și activitatea speologilor înşişi.

Un ajutor apreciabil le oferă speleologilor firma germană „Knauff”, care li s-a adresat speleologilor cu
rugămintea de a i se oferi consultaţii cu privire la lucrările în carieră. Lucrătorii firmei au amenajat o
fîntînă de beton pentru coborîrea în peșteră, au fost ridicate manual tone de lut lichid. Fîntîna este
dotată cu electricitate, are capac de blocare. Firma le-a oferit speologilor o bază permanentă, o casă
micuţă izolată termic, dotată cu locuri de dormit, bucătărie, gaz, electricitate, încălzire și conexiune la
Internet. Această bază a jucat un rol important în studiul peşterii, pentru că nu mai e nevoie ca
cercetătorii să organizeze tabere improvizate vremelnice, ceea ce permite accesul la peşteră în orice
anotimp al anului.

În peșteră efectuează lucrări de cercetare nu numai speleologii ucraineni şi moldoveni. Aici au fost
cercetători din zeci de ţări ale lumii și de pe diferite continente. În afară de speologi au coborît în peșteră,
ca să o studieze biologi, medici, chimiști în scopul posibilei sale folosiri curative. Au fost deja publicate
sute de articole științifice și de popularizare a ştiinţei despre peşteră.

În următorii 10 ani intensitatea lucrărilor de explorare şi cercetare s-a diminuat considerabil, iar din anul
1999 și pînă în 2006, acestea au încetat în general. Acest lucru a fost legat de umplerea fîntînii de la
intrarea în peşteră cu apă. În anul 2005 au fost finalizate lucrările de construcţie a unei fîntîni de beton
de 32 metri cu 6 deschideri, prin care se coboară în peșteră. Trebuie să vă mai spunem, că coborîrea și,
mai ales, urcatul pe scările înguste ale fîntînii este o încercare destul de grea. Mai ales, dacă luăm în
considerare faptul, că în peșteră este un microclimat deosebit. Temperatura aerului e constantă,
constituind aproximativ 11 grade, umiditatea 100%, aerul este poluat cu dioxid de carbon cu limitele
cuprinse de la 0,5 pînă la 5%, aşa încît, aflarea în peșteră mai mult de 4-5 ore poate provoca urmări
nedorite, chiar și pentru o persoană sănătoasă și este contraindicată aflarea în ea a pacienților cu
probleme cardiace. La fel şi oamenilor care suferă de claustrofobie (teama de spaţii închise). În peşteră
este întuneric beznă. Podeaua și pereți peșterii sînt acoperiţi cu un strat de lut de lichid, așa că, chiar
dacă vreţi să ieşiţi curaţi, nu veţi reuşi. Intrarea în peșteră de unul singur este interzisă, este obligatoriu
să fiţi însoţiţi de un instructor experimentat, care cunoaște bine condițiile din peșteră și topografia
acesteia. Un începător se poate rătăci cu uşurinţă în peşteră. În plus, este nevoie de îmbrăcăminte și
încălțăminte specială, de aparate de iluminat, de cască. În peșteră nu aveţi voie să fumaţi, să mîncaţi, să
vă satisfaceţi nevoile fiziologice. Acestea toate pentru că, în condiții de umiditate sporită se poate ajunge
la dezvoltarea proceselor de putrefacţie și înflorire, astfel fiind încălcat echilibrul fragil al monumentului
naturii.

Peștera Cenuşăreasa după lungimea labirintului său ocupă în lista celor mai mari peşteri din lume locul al
26-lea şi locul onorabil ‒ 3 printre peșterile de gips. În prezent, sînt deja cercetaţi aproximativ 92 km ai
labirintului peşterii. Volumul total al peşterii constituie aproximativ 700 de mii de metri cubi. Adîncimea
maximă în peşteră ‒ 52 m, înălțimea maximă a încăperilor sale (săli și pasaje) ajunge pe alocuri pînă la 11
m, iar înălțimea medie e de 3,24 m. Adîncimea maximă a pînzelor (fîntînilor) ‒ 18 m.

Cu toate acestea, nu numai aceste caracteristici fizice impresionante fac această peşteră să iasă în
evidenţă faţă de multe altele. Peştera prezintă un interes științific deosebit în primul rînd, pentru că e
„tînără”, căci spre deosebire de surorile sale din Podolia (raionul Ternopol, Ucraina) Optimisticeskaia și
Ozernaia, ea a fost uscată doar cîteva decenii în urmă, iar procesul speleogenezei, care are loc în ea în
condiții subaeriale (adică, în mediu aerian, nu în cel acvatic) abia a început.

În acest sens, peştera Cenuşăreasa le permite savanţilor să urmărească procesul de formare al peşterii la
cele mai timpurii etape, pe care alte peșteri le-au trecut zeci de mii de ani în urmă și în urma cărora au
căpătat aspectul actual. În afară de aceasta „Cenuşăreasa” se află în straturile superioare de ipsos și
deasupra unei pînze freatice puternice, apele căreia continuă să crească în peştera (şi în carieră) şi de
aceea pentru păstrarea acesteia în stare anhidră este nevoie să se pompeze în mod constant apa, care
tot vine. Aceasta este o problemă tehnică serioasă, deoarece zilnic din carieră și peșteră se pompează
pînă la 8 mii de metri cubi de apă, iar cheltuielile pentru aceasta ajung la aproximativ 250 de mii de lei pe
lună. În prezent, pomparea apei este făcută de către compania germană Knauff, care a primit
concesiunea pentru explorarea carierei. Însă, conform planurilor companiei explorarea carierei se va
încheia în următorii 25 de ani, iar aceste cheltuieli vor cădea pe umerii statului.
Una din cele mai mari săli ale peşterii

Cercetătorii peşterii au împărţit-o convenţional, începînd de la intrare în 18 regiuni, care diferă între ele
prin diverşi parametri. Îi vom enumera aici – Intrarea, regiunea Rătăciţilor, regiunea Perspectivelor, Sala
Speologilor de la Cernăuţi, Sala Mai, Sala Centrală, Sala de vest ‒ Anaconda, Sala Veselă, Regiunea
caşcavalului olandez, Kamikaze, Sala geochimică, Vestul Sălbatic, Sala Metropolitană, Sala Lacului, Sala
gotică, Sala de Est, Sala Orientală, Sala Orientului Îndepărtat și regiunea Kamceatka.

Cea mai voluminoasă şi mai impresionantă este sala Gotică. Lungimea pasajelor regiunii constitue circa
4,0 km, iar suprafața lor totală este de circa 12,5 mii m², volumul ‒ mai mult de 56 mii m³. Lățimea medie
a pasajelor este de 3,0 m, înălțimea de 4,5 m. Este cea mai încăpătoare, spaţioasă parte a peşterii. O
parte semnificativă a regiunii o alcătuiesc galeriile şi coridoarele late (5,0 m) și înalte (de pînă la 7.0-9.0
m), care fuzionează în unele locuri, extinzîndu-se şi creînd aşa-numitele săli cu „pereţi-coloane”. Cea mai
largă extindere e cea din Sala Dinozaurilor din centrul regiunii. Împreună cu marile galerii adiacente,
aceasta este cel mai mare fragment al spaţiului peşterii, care depășește după volum Sala Speologilor de
la Cernăuţi.

Regiunea Lacului, la fel, este mare, se distinge prin prezenţa depresiunilor, în care s-au format lacuri nu
foarte adînci ‒ Nautilus, Fragmente, Crocodilul.

În total, în peșteră, se numără aproximativ 20 de lacuri, cel mai neobişnuit dintre ele este Lacul Albastru
și Labirintul Verde.

În unele săli ale peșterii speologii au sculptat figurine amuzante din lutul multicolor, ce se găseşte pe aici.
Astfel, în Sala Speleologilor de la Cernăuți se înalţă statuia Cenuşăresei. Tot aici se află şi sculpturile
dinozaurului, calului şi şoarecelui. Aceste figuri servesc drept repere originale pentru cercetătorii
neexperimentați.

Iar pentru că, am luat vorba despre felurile de lut, trebuie să vă spunem, că în peşteră argila este
multicoloră, pentru că este colorată cu hidroxizii de fier și mangan. La cele, în care predomină fierul ‒
nuanţa culorii variază de la galben pînă la roșu, ce se datoreşte influenței asupra lor a luminii. Adică, în
apropiere de intrarea în peșteră, unde pătrunde lumina, lutul este de culoare galbenă, iar în adîncurile
peșterii, acestea devin portocalii și roșii. Oxizii de mangan colorează argila în negru, gri, lila. Aceste argile
ajung în peșteră împreună cu apele freatice, care trec prin depunerile argiloase de o grosime
considerabilă. Anume argilele creează pe cupolele peşterii stalactite nu foarte mari (de 15-20 cm,
ocazional, de pînă la 50 cm).

Date fiind împrejurările de neînvins, autorul acestui eseu nu a reuşit să ajungă în interiorul peșterii
Cenuşăreasa, lucru pe care îl regretă nespus de mult. De aceea, am luat drept bază pentru publicaţia
noastră monografia fundamentală a profesorului ucrainean, doctor în geologie, Viaceslav Andreiciuk
„Пещера Золушка” („Peştera Cenuşăreasa”), editată în anul 2007, fiind o ediţie comună a Ucrainei și
Poloniei. Actualmente, la Institutul Pămîntului din Silezia, Polonia activează autorul monografiei.

Cu permisiunea amabilă a autorului, am primit permisiunea dlui să digitalizăm cartea şi să o plasăm pe

Internet, pentru a fi accesată de publicul larg. La sfîrşitul publicaţiei, veți găsi un link către această carte.
Un ajutor imens la pregătirea publicației ne-au oferit membrii clubului chişinăuian „Abis”, concretizîndu-
ne o parte din datele prezentate. Mai mult decît atît, clubul ne-a împărţit şi nouă fotografii din arhivele
clubului cu vederile interne ale peșterii. O altă parte a imaginilor prezentate, le-am preluat din cartea
menționată mai sus, inclusiv şi planul peșterii.

Nu ne referim, practic deloc, în publicaţia noastră la problemele pur ştiinţifice despre originea peşterii,
geochimia ei ș. a. m. d., pentru că nu sînt experți nici în geologie, nici în paleontologie, şi nici în alte zeci
de științe, care trebuie studiate pentru a descrie profesionist un astfel de obiect complex precum este
peştera carstică de gips „Cenuşăreasa”. În schimb, am vrea să spunem altceva, iar acest lucru este legat
de numeroase publicații despre peşteră de pe Internet, care ajung chiar pîna a face o invitație într-o
excursie sub pămînt. Iată ce vom declara cu responsabilitatea ce ne este caracteristică, la momentul dat
și în viitorul apropiat peştera „Cenuşăreasa” nu poate fi considerată drept destinație turistică pentru
oricine îşi dorește să ajungă în ea. Aici coboară doar oamenii, care lucrează acolo ‒ cartografiază,
deblochează zonele surpate, cercetează noi trasee, efectuează unele măsurări etc. Astfel continuă să fie
descoperite în această creație unică a naturii ceva nou și încă neexplorat și necunoscut.

Un cristal imens de ghips stratificat, turnat în peretele peşterii

Potrivit oamenilor de știință, implicați în studierea peșterii, pînă acum a fost studiată doar o parte a
labirintului peșterii și nu este exclus, că pe viitor vor fi descoperite noi pînze, tuneluri, săli, lacuri și că
dimensiunea reală a peşterii se va dovedi a fi considerabil mai mare. Pînă cînd cel mai bine este studiată
partea de nord-vest, cea ucraineană a peșterii şi de aceea, lucrările de bază se desfășoară în partea de
sud-vest în cea moldovenească. Însă, nu este exclus faptul că şi în partea nordică vor fi posibile noi
descoperiri.

Dacă, însă, ţineţi neapărat să ajungeţi în peșteră, atunci găsiţi pe Internet pagina clubului "Abis" de la
Chişinău și oferişi-le serviciile dvs. Poate atunci şi în numele dvs. va fi numită vreo sală, vreo fîntînă sau
vreun lac nou. Dar pentru aceasta va trebui să munciţi din greu, credeţi-ne.