Psihologie – 22.10.

2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE

MEMORIA

Omul, pe lângă multe alte capacităţi de care dispune (de a simţi, gândi, vorbi, imagina,
dori, voi), o are şi pe aceea de a reţine, conserva, şi reutiliza propria sa experienţă. Acest lucru
este realizat cu ajutorul memoriei. Deci, memoria se referă la experienţa trecută a individului
(fapte, întâmplări, evenimente, persoane, obiecte cunoscute, etc.).
Pentru a le readuce în prezent, evenimentele trecute, trebuie în primul rând întipărite în
memorie. Pentru o memorie funcţională sunt necesare întipărirea, păstrarea şi apoi
reactualizarea materialului.

Definire
Memoria este procesul psihic cognitiv superior de întipărire, păstrare şi
reactualizare (recunoaştere şi reproducere) a informaţiilor din experienţa anterioară.
Memoria este o capacitate generală a întregii materii, fie ea vie sau nevie.
Astăzi se vorbeşte despre memoria maşinilor, de capacitatea lor de a reţine informaţii şi de a le
furniza pentru sa fi utilizate. De exemplu, memoria calculatorului.
Animalele dispun şi ele de memorie şi reţin imaginile obiectelor. Dacă un câine nu şi- ar
cunoaşte stăpânul ar sări la el şi l-ar muşca de fiecare dată când l-ar vedea.
Aşadar şi animalele detin memorie, dar nu la un nivel ridicat specific omului.
Memoria este o capacitate psihică absolut necesară fără de care viaţa ar fi practic
imposibilă. Viaţa fără memorie ar consta in faptul ca omul ar trăi într-un continuu prezent,
comportamentul ar fi haotic, spontan, fără durabilitate în timp, totul i s-ar părea absolut nou.

Trăsăturile memoriei
Memoria este un proces:
 activ - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi reactualizate suportǎ modificǎri
importante;
 inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor memorate ;
 situațională- raportarea și încadrarea materialului în anumite coordonate spațiale și
temporale
 mijlocită- fixarea, păstrarea și reactualizarea se realizează prin procese
mnemotehnice speciale
 relativ fidelă
 selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce prezintǎ o anumitǎ
semnificaţie pentru el.

Formele memoriei
Având în vedere durata pǎstrǎrii informaţiilor, se disting trei forme ale memoriei umane:
 Memoria senzorialǎ (de foarte scurtǎ duratǎ) - informaţia este stocatǎ pentru 0,5
secunde;
 Memoria de scurtǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ pentru 15-20 secunde ;
 Memoria de lungǎ duratǎ - informaţia este stocatǎ un timp nelimitat )ore, zile, ani,
întreaga viaţǎ)
Psihologie – 22.10.2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

În funcție de prezența sau absența gândirii desprindem:

 Memorarea mecanică – lipsa înțelegerii
 Memorarea logică – înțelegerea și descifrarea sensurilor
După prezența sau absența intenției:
 Memorarea neintenționată
 Memorarea intenționată

Memoria este un proces ce cuprinde mai multe faze: întipărirea, păstrarea şi

reactualizarea. Aceste faze au o derulare procesuală, în timp, de aceea au fost numite
procese ale memoriei.

Procesele memoriei
1. memorarea informaţiilor - numită şi întipărire.
Termeni sinonimi: fixare sau engramare.
Este primul proces pus în funcţie.
2. Păstrarea - presupune reţinerea pentru un timp mai scurt sau mai lung a celor
memorate.
Termeni sinonimi: stocarea sau conservarea.
În această perioadă materialul se modifică.
Ce caracteristici ale memoriei intervin aici?
Păstrarea: de scurtă şi de lungă durată.
3. Reactualizarea se referă la scoaterea la iveala a celor memorate şi păstrate.
Reactualizarea are şi ea 2 forme: recunoasterea şi reproducerea.
a) Recunoasterea se realizează în prezenţa obiectului, presupune procese simple, perceptive; şi
suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului. De ex elevul care
răspunde la lecţie uitându-se pe caiet, reactualizând informaţiile pe baza recunoaşterii.
b) Reproducerea constă în identificarea informaţiilor memorate în absenţa acestora.
Cele 2 forme ale reactualizarii dispun de grade diferite de precizie. Uneori recunoaştem o
poezie imediat, fără efort, alteori nu. La fel şi cu reproducerile.
Observăm astfel că memoria este un proces ce implică interdependenţa proceselor
componente.

Memorie şi uitare
Uitarea reprezintǎ imposibilitatea de a actualiza amintirile.

Formele uitǎrii :
- uitare totalǎ ;
- recunoaşterile şi reproducerile parţiale ;
- uitarea momentanǎ (lapsusul).

Cauzele uitǎrii:
- ştergerea urmelor din memorie ;
- interferenşa informaşiilor;
- reprimarea amintirilor neplǎcute.
Psihologie – 22.10.2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

Teorii ale uitării

Teoria uitării motivate – Sigmund Freud
 Oamenii uită informația asociată cu evenimente neplăcute
 Psihanaliștii susțin ca la baza uitării stă fenomenul refulări
Teoria ștergerii urmelor
 Anumite informații dispar în urma trecerii timpului și a neutilizării lor
Teoria interferenței- G.A. McGeoch
 Interferența retroactivă
 Interferența proactivă

Factorii și legile memoriei :

Procesele memoriei se realizează mai ușor sau mai greu, mai repede sau mai încet,
au o eficiență crescută sau scăzută în funcție de o serie de factori:
1. Natura materialului – trebuie sa inceapă cu cel mai accesibil
2. Organizarea materialului – materialul trebuie reformulat astfel încât să devină mai
accesibil
3. Volumul materialului
4. Gradul de familiaritate
5. Modul de prezentare – simultan sau secvențial
6. Timpul de prezentare
7. Situația de prezentare- de recepție sau percepție pasivă sau activă
8. Locul ocupat de material în structura activității subiectului- scopul activității este reținut
mai ușor
9. Ambianța în care este prezentat materialul