Suport teoretic

Hemoragia
1. Hemoragia. Definiţie, cauzele, clasificarea.
2. Manifestările clinice ale hemoragiilor.
3. Asistenţa de urgenţă în hemoragii.

1. Hemoragia. Definiţie, cauzele, clasificarea.

Hemoragia este revărsarea sângelui din patul vascular în mediul extern, în cavităţi
ori în ţesuturi.

Hemoragia este una din cauzele cele mai principale ale letalităţii persoanelor
cu traumatisme mecanice. Cu toate că hemoragia se studiază încă din antichitate,
problema n-a fost rezolvată nici până în prezent.

Cauzele hemoragiei:
1. Lezarea vasului în traumatisme diverse;
2. Liza (erodarea) vasului în procese purulente;
3. TA ridicată;
4. Coborârea bruscă a presiunii atmosferice;
5. Dereglarea chimismului sângelui.
Cea mai frecventă cauză rămâne a fi traumatismul mecanic.
Clasificarea hemoragiilor:
I. În funcţie de vasul lezat:
1. Arterială – sângele este de culoare roşie-aprinsă, ţâşneşte în jet pulsatil,
duce rapid la declanşarea anemiei acute. Sângerează segmentul central al
vasului. Compresiunea vasului mai central de plagă duce la oprirea
hemoragiei.
2. Venoasă – scurgerea lentă, uniformă a sângelui de culoare roşie-închisă.
Compresiunea sectorului periferic al vasului duce la oprirea hemoragiei.
Sângerează segmentul periferic al vasului.
3. Capilară - sângerarea întregii suprafeţe a plăgii (picături de rouă). Sângele
este de culoare intermediară dintre sângele arterial şi cel venos. Sunt
caracteristice plăgilor prin scalpare. Asemenea hemoragie deseori se opresc
spontan. În funcţie de circumstanţe se face:
a) ridicarea regiunii lezate;
b) toaleta primară a plăgii;
c) aplicarea pansamentului compresiv;
d) aplicarea frigului: prişniţe reci, punga ci gheaţă.
4. Parenchimatoasă (mixtă) – în caz de lezare a organului parenchimatos
 (ficat, splina, plămânii etc.). Se lezează concomitent toate vasele (arterele,
venele, capilarele). Este foarte periculoasă, deoarece vasele sunt fixate de
stromă şi nu colabează. Hemostaza se efectuează greu, des duce la anemie
acută (şoc hemoragic hipovolemic).
II. În funcţie de sediul sângerării:
1. Externă – sângele se revarsă în exterior.
2. Internă - sângele se revarsă în cavităţi.

Exemplu: Prezenţa sângelui în diferite cavităţi se numeşte:

1. Hemoperitoneu – în cavitatea peritoneală;
2. Hemotorax – în cavitatea pleurală;
3. Hemopericardiu – în cavitatea pericardului;
4. Hemartroză – în cavitatea articulaţiei;
5. Hematom – în ţesuturi.

3. Exteriorizată – hemoragie care se produce într-un organ cavitar

care are comunicare cu exteriorul: uter, plămâni, vezica urinară, stomac,
nas etc.
(metroragie, hemoptizie, hematurie, hematemeză sau aşa numita
hemoragie gastrică, epistaxis etc.).
4. Intratisulară – sângele se revarsă sub piele, în muşchi sau în
interiorul unui organ (ficat, creier). Ea determină formarea
a) echimozei sau
b) hematomului.
5. Ocultă – fără manifestări clinice clare, se determină doar prin
metode de laborator.

III. În funcţie de momentul apariţiei:

1. Primară – apare în momentul lezării;

2. Secundară precoce – în primele ore, zile după lezare (până la declanşarea
procesului purulent);
3. Secundară tardivă – se declanşează după dezvoltarea procesului purulent şi
are loc liza purulentă a peretelui vascular, trombului.

2. Manifestările clinice ale hemoragiilor.

O mare importanţă în evoluţia hemoragiei are:
a) volumul sângelui pierdut;
b) viteza pierderii de sânge;
c) starea generală a organismului;
 d) vârsta bolnavului;
e) starea sistemului cardiovascular.
Pierderea volemică este mai importantă decât pierderea eritrocitară. Scăderea
brutală a volumului sangvin poate provoca stopul cardiac. În orice hemoragie
organismul răspunde printr-o reacţie de adaptare la volumul de sânge pierdut.
Mecanismul de adaptare include:
1. Spasmul vaselor sangvine;
2. Accelerarea activităţii cardiace şi a respiraţiei;
3. Creşterea volumului de sânge din organele rezervă (depou).

Anemia acută posthemoragică este anemia cauzată de pierderea rapidă a unei

mari cantităţi de sânge. 
Pot apare: lipotimii, ameţeli, sete, transpiraţii, puls slab şi rapid, tahipnee.
Hipotensiunea ortostatica este frecvent întâlnită. Tensiunea arteriala poate creşte
uşor la început datorită constricţiei reflexe ale arterelor, apoi scade treptat.
În hemoragia arterială şocul hemoragic se declanşează atât de repede, încât
mecanismele de compensare nu reuşesc să se dezvolte şi duce la moartea
bolnavului.

3. Şocul hemoragic hipovolemic. Stadiile evolutive. Asistenţa de urgenţă.

Socul hemoragic - se întâlneşte mai rar în formă pură, de obicei el se combină cu

şocul traumatic.

Evaluarea pierderilor de sânge:

1. Testul de flexie a capului „tilt-test” - accidentatul va fi poziţionat în decubit

dorsal şi i se va determina pulsul. Apoi se flexează activ capul la 30 0 (bărbia în
jos). Se determină imediat pulsul. Accelerarea Ps indică hipovolemie acoperită,
însă bolnavul este deja în şoc.
2. Indicele de şoc Algover – rezultatul obţinut de la împărţirea frecvenţei Ps la
valoarea TA sistolice.

Manifestările clinice ale şocului hemoragic:

Dacă pierderea de sânge este pînă la 10%, adică 450-500 ml toţi indicii vitali
rămân în normă - normovolemia.

Socul hemoragic se împarte în 4 faze de gravitate:

I fază - şoc compensat - dacă Ps este 100 b/min, iar ta scade la 100, atunci
Indicele de şoc este 1,0. Deficitul sangvin este 20%-30%, adică 700-1300 ml.
Bolnavul este palid, are vertije şi lipotimie datorată irigării insuficiente a creierului
cu oxigen. Paliditatea şi lipotimia apar doar în poziţie ortostatică şi dispar în
poziţie orizontală. Bolnavii sunt agitaţi neobişnuit.

II fază – şoc manifestat în cazul când Ps este 120 b/min, iar Ta scade la 80 mm.
Indicele de şoc este 1,5. Deficitul sangvin 30%-50%, adică 1300-1800 ml.

Bolnavii au

1. O sete marcată;
2. Astenie generală, în faţa ochilor reţea, muşte zburătoare;
3. Tegumentele sunt palide, apare cianoza pe fondalul palid al pielii;
4. Tegumentele sunt acoperite cu transpiraţii reci lipicioase;
5. Apar vertije şi lipotimii chiar şi în poziţie orizontală;
6. Apare dispneea (respiraţia frecventă şi superficială);
7. Membrele sunt reci la palpare;
8. Pulsul 120-140 b/m;
9. TA cea sistolică mai joasă de 100 mm;
10.TV scade;
11.Apare oliguria.

III fază - şoc agravat - când Ps atinge 140 b/min, TA mai joasă de 60 mm.
Indicele de şoc este 2,0. Deficitul sangvin peste 50% din sânge, adică 2000-2500
ml.

IV fază – şoc terminal (ireversibil) – frecvenţa Ps 160 b/min, TA scade la 60mm,

indicele de şoc 2,5, deficitul sangvin peste 60%. Toate semnele enumerate mai sus
mult mai pronunţate, conştienţa dispare, apare oligoanuria.

Examinările paraclinice:

1. Scăderea hemoglobinei;
2. Scăderea numărului de hematii;
3. Scăderea hematocritului (raportul dintre cantitatea de
hematii şi cea de plasma din sânge, hematiile fiind în cantitate ceva mai
mică decât plasma). În normă este de 45% la bărbaţi şi 40% la femei;
4. Oligoanuria.

Prevenirea sau combaterea şocului hemoragic.

1.Se efectuează hemostaza provizorie;

2. Se poziţionează în poziţie de securitate. Se aşează pe o targă în decubit dorsal
sau lateral, extremitatea cefalică este mai jos decât planul toracic, membrele
inferioare ridicate sub unghi de 30-45o.
3. Se pregăteşte o sistemă pentru perfuzii, se face venepuncţia şi se perfuzează:
sol. volemice (micromoleculare) – sol. Dextran, sol. Ringher, sol. Glucoză 5%,
sol. Fiziologică.
4. Administrarea substituenţilor macromoleculari pentru a umple spaţiul mare
creat – sol. Refortan, sol. Reomacrodex, sol. Reopoliglucină, sol Gelofuzină,
sol. Haes etc.
5. Dacă TA este 90 mm şi mai jos se administrează sol. Adrenalină hidrocloridă
0,1% - 0,5- 075 ml s/c
6. Se vor administra corticosteroizi: sol, dexametazon 12-16 mg;
7. Dacă este posibil, se va administra oxigen printr-o sondă nazală.
8. În caz de necesitate, se administrează substanţe hemostatice: sol. de Clorură de
calciu, sol. Etamzilat, sol. Vicasol, Acidul aminocapronic în perfuzii.
9. Se face monitorizarea accidentatului: Ps, T/A, respiraţia.
10.Se transportă de urgenţă la spital pentru a fi efectuată hemostaza definitivă,
pentru a se transfuza derivatele sângelui.

4. Particularităţile evoluţiei hemoragiei la copii.

Sângele reprezintă a 15 parte din greutatea corporală la copii.
Un copil cu greutatea de 30 kg are 2 l de sânge, un copil cu greutatea de 10 kg are
0,7 l sânge. În hemoragii la copii trebuie de ţinut seama de aceste date fiziologice.
Din aceste considerente reiese faptul că: un copil cu greutatea de 30 kg va muri
dacă pierde 1 l de sânge, iar un copil cu greutatea de 10 kg va muri dacă pierde 400
ml de sânge. Este foarte important de a aplica de maximă urgenţă hemostaza la
copii.
 Suport teoretic
Metodele de hemostază

1. Hemostază. Definiţie, metodele de hemostază.

2. Metodele de hemostază provizorie.
3. Metodele de hemostază definitivă. Îngrijiri specifice în hemoragii.

1. Hemostază. Definiţie, metodele de hemostază.

Oprirea hemoragiei se numeşte hemostază. Hemostaza este de 3 tipuri:

1. Spontană – este oprirea fără vre-o intervenţie a hemoragiei. Este posibilă pentru
vasele mici.
2. Provizorie – este hemostaza activă prin care se poate opri hemoragia pentru un
timp limitat, până când există posibilitatea de a face hemostaza definitivă.
3. Definitivă – se realizează prin închiderea vasului care sângerează.

Metodele de hemostază provizorie în hemoragii externe.

1.Aplicarea garoului Esmarch – este aplicarea unei benzi de cauciuc

(garoul fabricat Esmarch) cu scop de hemostază provizorie.
Garoul este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de calibru mare
şi mijlocii din regiunea membrelor.
Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre, afecţiunile vaselor
membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)
Tehnica efectuării:
Garoul arterial Esmarch se aplică doar provizoriu (pe o perioadă limitată de timp
pentru a evita apariţia complicaţiilor).
1. Ridicarea membrului în sus, ca să se retragă sângele venos.
2. Pe membru, mai central de plagă se aplică o bucată de pânză ori
haina, pe care se aplică garoul, pentru a nu se strangula pielea.
3. Între garou şi membru pe traiectul arterei se fixează un rulou de faşă
sau alt material peste care se strânge garoul. În felul acesta se obţine hemostaza
uşor fără comprimarea excesivă a ţesuturilor.
4. Garoul se trece dedesubtul membrului, se întinde la un capăt şi se
aplică primul tur.
5. Se palpează pulsul. Pulsul trebuie să dispară, membrul să devină
palid, hemoragia să se oprească.
6. Dacă membrul este cianotic, pulsul şi hemoragia nu dispar atunci
garoul este aplicat prea slab şi se strânge puţin. Dacă membrul devine cianotic,
pulsul şi hemoragia dispar atunci garoul este prea strâns aplicat şi se slăbeşte
puţin.
7. Se aplică 2-3 tururi care se suprapun pe 1/3 unul peste altul pentru a
evita strangularea pielii, se fixează la capete. Fiecare tur este aplicat puţin mai
slab decât cel precedent.
8. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului. Garoul
se aplică pe 1 oră – vara şi pe 45 min – iarna. Dacă în acest răstimp nu a fost
efectuată hemostaza definitivă, atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se
scoate garoul pe 15 – 20 minute, pentru ca membrul să se odihnească, apoi se
aplică din nou mai sus ori mai jos de locul precedent, pe un timp mai scurt (pe
20 – 30 minute).
9. Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina
sau basma ca să fie observat de oricare lucrător medical.
10. Se aplică pe porţiunea membrului constituită de un os.
Se preferă aplicarea garoului pe treimea inferioară a coapsei sau a braţului
pentru evitarea comprimării excesive a trunchiurilor nervoase.
11. Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care fereşte plaga
de pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune hemostaza din vasele
mici.
12. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu atelă de transport, pentru
evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
12. Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice pentru
suprimarea sindromului algic.
13. Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45min -1oră trebuie să se
facă extrem de încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să se adapteze la
noul pat circulant şi să se evite şocul prin garou.

2.Aplicarea garoului improvizat - efectuarea hemostazei provizorii cu materiale

de ocazie (basma, tifon, pânză, batistă, cravată, curea etc.) în lipsa garoului
Esmarch.
Garoul improvizat este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de
calibru mare şi mijlocii din regiunea membrelor.
Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre, lezarea vaselor
membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.)

Tehnica efectuării:
Garoul improvizat se aplică în lipsa garoului Esmarch doar provizoriu (pe o
perioadă limitată de timp pentru a evita apariţia complicaţiilor). Se aplică pe
porţiunea membrului constituită de un os (braţ, femur).

1. Membrul se ridică în sus, ca să se retragă sângele venos.

2. Mai sus de plagă se aplică o bucată de pânză, batistă, ori basma. Capetele se
leagă în laţ în care se introduce un beţişor (instrument, creion etc.).
3. Beţişorul se răsuceşte rapid până hemoragia şi pulsul dispar, iar membrul
devine palid.
4. Capetele beţişorului se fixează cu tifon pe membru, ca să nu să se desfacă.
5. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului. Garoul se aplică
pe 1 oră – vara şi pe 45 min –iarna. Dacă în acest răstimp nu a fost efectuată
hemostaza definitivă, atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se ridică
garoul pe 15 – 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus ori mai jos de locul
precedent pe un timp mai scurt (pe 20 – 30 minute).
6. Garoul improvizat se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu
haina sau basma să fie observat de oricare lucrător medical.
7. Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care fereşte plaga
de pătrunderea infecţiei şi asigură prin compresiune hemostaza vaselor mici.
8. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu atelă de transport pentru
evitarea mişcărilor ce provoacă dureri.
9. Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice pentru
suprimarea sindromului algic
10.Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45min-1oră trebuie să se facă
extrem de încet, în 4-5min, pentru ca circulaţia sangvină să se adapteze la noul
pat circulant.

3.Comprimarea digitală a vasului pe traiect - comprimarea vasului pe plan osos.

Se aplică pentru oprirea hemoragiei din vas arterial magistral.

Indicaţii:

1. Se aplică rar, atunci când nu se poate aplica garoul (ateroscleroză, gangrenă

gazoasă) sau se foloseşte de prima urgenţă până se vor procura materialele
necesare pentru alte metode de hemostază ( garoul, pansamentul compresiv).
2. În funcţie de calibrul vasului şi profunzimea la care se află, apăsarea va fi
efectuată:
a. cu degetul mare.
b. cu celelalte degete ale mâinii.
 c. cu pumnul.
Dezavantajele:
3. Comprimarea digitală nu poate fi prea mult prelungită, deoarece:
a. oboseşte mâna,
b. apar dificultăţi de a manevra accidentatul,
c. este dificil de aplicat în timpul transportării.

Tehnica efectuării:

A/m îmbracă mănuşile şi în funcţie de vasul lezat comprimă digital:

A. temporală externă - în regiunea temporală cu 2 cm anterior şi mai sus
de pavilionul urechii când hemoragia se află în regiunea frunţii.
A. Facială – sub unghiul mandibulei pe marginea inferioară–posterioară a
mandibulei în hemoragii din plăgile obrazului, buzelor, nasului.
A. Carotidă comună – se comprimă cu un deget sau cu patru la mijlocul
marginii interne a muşchiului sternocleidomastoidean, către proeminenţa carotidă
a apofizei transversale a vertebrei VI cervicală în hemoragii din regiunea
gâtului, feţei, capului.
A. subclaviculară – către I coastă în treimea medie deasupra claviculei – în
Hemoragii în regiunea umărului sau axilei.
A. Humerală – către osul humeral la marginea internă a muşchiului biceps, în
rănile sângerânde ale braţului, antebraţului.
A. Radială – către osul radian în locul de apreciere a pulsului în hemoragii a labei
mâinii.
A. Femurală – se comprimă pe plica inghinală în treimea medie, către ramura
osului pubian în hemoragiile membrului inferior.
Aorta Abdominală – ceva mai jos de ombilic, fiind turtită pe planul osos al
coloanei vertebrale, în plăgi situate în regiunea pelvisului. Se comprimă cu
pumnul în hemoragii din regiunea pelvisului.

4.Comprimarea digitală a vasului în plagă

Se îmbracă mănuşa sterilă sau se dezinfectează mâinile cu alcool, se acoperă
degetul arătător cu o compresă sterilă, apoi se introduce degetul arătător în plagă,
se percepe jetul de sânge şi se comprimă vasul.
Dezavantajul:
a) oboseşte mâna şi nu poate să se efectueze un timp îndelungat.
b) deseori se comprimă şi trunchiurile nervoase, situate alături, ceea ce
provoacă dureri puternice.
5. Flexia maximă a membrului în articulaţie - efectuarea hemostazei provizorii
prin flexarea maximă a membrului în articulaţiile mobile.
Se aplică când hemoragia este localizată în plica articulară a articulaţiei mobile.
1. Hemoragii localizate în regiunile posterioare ale genunchilor.
2. Hemoragii localizate în regiunile plicii cubitale.
3. Hemoragii localizate în regiunile inghinale
4. Hemoragii localizate în regiunile axilare.

Tehnica efectuării:
Mai întâi se efectuează toaleta primară a plăgii pentru profilaxia infectării plăgii.
Apoi în regiunea plicii articulaţiei de asupra compresei sterile se aplică un rulou
din tifon, se efectuează flexia maximală a membrului în articulaţie şi se fixează
membrul în poziţia dată cu basma sau tifon. Astfel se comprimă vasul sângerând şi
se opreşte hemoragia.

6. Aplicarea pansamentului compresiv - efectuarea hemostazei provizorii prin

aplicarea pansamentului compresiv.
Se aplică pentru oprirea hemoragiilor ce interesează vasele mici sau în
hemoragii masive concomitent cu altă metodă de hemostază (aplicarea garoului,
comprimarea digitală a vasului pe traiect.)
Indicaţii:
1. Hemoragiile venoase şi capilare din regiunea membrelor.
2. Plăgile maxilofaciale.
3. În toate plăgile peretelui toracic şi abdominal.
4. În hemoragii masive concomitent cu altă metodă de hemostază (aplicarea
garoului, comprimarea digitală a vasului pe traiect.)
Este contraindicat în plăgile regiunii temporale!!!

Tehnica efectuării:
1. Preventiv se efectuează toaleta primară a plăgii.
2. Pe plagă se aplică câteva straturi de comprese sterile pentru protejarea plăgii.
3. Deasupra compresei sterile se aplică un rulou din tifon steril pentru crearea
compresiunii în plagă.
4. Se apasă uniform cu palma 5-10 min peste ruloul din tifon. Astfel se comprimă
vasele sangvine.
5. Apoi se întăreşte strâns cu o faşă din tifon.
6. În lipsa materialelor sterile la locul accidentului în lipsa materialelor sterile, se
va face cu o batistă, o basma (alte materiale moi), care trebuie să fie cît mai
 curate, după care accidentatul va fi trimis imediat la o instituţie sanitară pentru
tratarea plăgii şi hemoragiei în condiţii aseptice.

7. Tamponarea plăgii

După dezinfectarea marginilor plăgii, în rană se introduc tampoane din tifon până
la umplerea ei îndesată, folosind sonda butonată, canelată şi pensa chirurgicală. Se
fixează cu pansament. În epistaxis tamponarea se face într-o nară sau în ambele,
introducând meşa gofrat.

8. Aplicarea pungii cu gheaţă

Pe tegumente se pune un scutec, pe care se aplică punga cu gheaţă, pentru 15-20
minute cu întreruperi. În unele hemoragii (nazale, din urechi) punga cu gheaţă se
suspendă).
9.Poziţia ridicată a regiunii afectate
Se foloseşte în combinaţie cu pansamentul compresiv şi aplicarea hipotermiei în
hemoragii venoase şi capilare. Dacă plaga este pe membrul inferior, accidentatului
i se creează o poziţie orizontală, iar sub membru – se pune un suport şi se ridică
sub un unghi de 40˚-50˚.
Dacă plaga este pe membrul superior, el este susţinut ridicat de membrul
sănătos sau fixat de vre-un obiect oarecare, la înălţime. Dacă hemoragia este în
regiunea toracică se redă poziţie semişezândă sau şezândă.

10.Pensarea vasului sângerând (forcipresura).

Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean sau Kocher.
Ambele capete ale vasului sângerând se prind cu vârful pensei pentru o durată
scurtă. Pensa se lasă în plagă pe vasul prins. Se aplică pe plagă un pansament
aseptic şi se transportă urgent pentru a fi efectuată hemostaza definitivă.

3. Metodele de hemostază definitivă. Îngrijiri specifice în hemoragii.

Metodele de hemostază definitivă - se realizează prin închiderea vasului care

sângerează. Se poate realiza prin 4 metode:
a) Mecanice;
b) Fizice;
c) Chimice;
d) Biologice.
Metode mecanice - se realizează prin:
1. Ligatura vasului în plagă;
2. Ligatura vasului pe traiect;
3. Aplicarea suturii vasculare;
4. Aplicarea pansamentului compresiv;
5. Tamponamentul plăgii.

Ligatura vasului în plagă – este cea mai răspândită metodă şi mai sigură. Vasul
se prinde cu o pensă hemostatică, cu materialul de sutură se face un nod, se înlătură
pensa, după care se mai face un nod. Întotdeauna se leagă ambele capete ale
vasului lezat.

Ligatura vasului pe traiect – se aplică când nu e posibilă ligatura vasului în plagă

(plagă purulentă, când nu se poate găsi vasul sângerând dintr-un masiv mare de
muşchi). Avantajul este că se face la distanţă de plagă, ceea ce e mai puţin
periculos.

Aplicarea suturii vasculare – prezintă o metodă ideală de hemostază. Poate fi

laterală şi circulară. Segmentul lezat al arterei mai poate fi înlocuit cu o proteză
vasculară. Protezele se colectează de la cadavre şi se supun unei prelucrări speciale
(leofilizare la t° joasă). Alt tip de proteze sunt pregătite din masă plastică (nodilon,
dacron etc.). Pentru aplicarea suturilor pe vas se folosesc instrumente, ace şi fire
speciale.

Aplicarea pansamentului compresiv – în cazul lezării arterelor mici şi venelor.

Tamponamentul plăgii – se aplică în plagă meşi din tifon care comprimă vasele
lezate.

Metode fizice – se realizează prin:

1. Aplicarea t° joase care provoacă spasmul vaselor sangvine (capilarelor). Se

aplică punga cu gheaţă, prişniţe reci.
2. Aplicarea t° înalte şerveţele îmbibate cu sol. Fiziologică 50-60° care
provoacă formarea trombului.
3. Electrocoagularea vaselor mici
4. Fotocoagularea cu razele Laser.

Metode chimice – administrarea preparatelor hemostatice ca:

1. Sol. Etamsilat 12,5% - 2,0 i/v sau i/m.

2. Sol. Vicasol 1% - 1,0 i/m
3. Sol. Clorură de Calciu 10% - 10,0 i/v lent
4. Sol. Clorură de Calciu 10%- 10,0 i/v lent
5. Sol. Acidul Aminocapronic 5% - 100,0 i/v prin perfuzii.
 6. Sol. H2O2 - 3% are acţiune hemostatică locală

Metode biologice – ca:

1. Transfuzia componentelor şi derivatelor sângelui(concentrat de eritrocite,

concentrat de plachete, fibrinogen, plasmă etc.;
2. Tamponarea plăgii cu propriile ţesuturi ale bolnavului (epiploon, muşchi,
fascii);
3. Administrarea plasmei antihemofilice;
4. Administrarea vitaminelor C, K;
5. Aplicarea locală a derivatelor sângelui: pelicule de fibrină, trombină, burete
hemostatic, tampon biologic antiseptic.

Îngrijiri specifice în hemoragii.

Epistaxis – hemoragie nazală. Se serveşte pacientului o tăviţă. Se comprimă cu
degetele aripile nasului pe 10 min. Pe frunte se aplică punga cu gheaţă sau
comprese reci. Dacă hemoragia nu se opreşte se introduce un tampon îmbibat în
sol. H2O2 – 3% în cavitatea nazală. Se propune pacientului să nu înghită sângele,
dar să-l scuipe în tăviţă. Dacă hemoragia nu se opreşte timp de 10 min se cheamă
de urgenţă medical specialist. Se supraveghează parametrii vitali.

În hemoragie din urechi - în urechi se aplică un tampon aseptic. Dacă hemoragia

continuă se înlătură tamponul aseptic şi se introduce un tampon îmbibat în sol.
H2O2 - 3%, sa aplică punga cu gheaţă ori pansamente reci, se cheamă de urgenţă
medical specialist.

În hemoragii în articulaţii (hemartroză) – se aplică punga cu gheaţă, se aplică un

bandaj compresiv, utilizând inele din vată şi tifon. Se efectuează imobilizarea de
transport. Se administrează preparate hemostatice. Se transportă de urgenţă în
instituţia curativă.

În hemoragii în cavităţi (interne) – se aplică punga cu gheaţă, se face abord

venos şi se instalează sistemul de perfuzii cu perfuzarea soluţiilor. Se
administrează preparate hemostatice, se transport de maximă urgenţă la spital etc.
(vezi şocul hemoragic)