Labiş

easupra ţării cad,

vânturile ţipă,
t de iarbă şi de brad
unţii sub aripă.
zglobii din dunga văii
ălăii argintii;
geamuri zurgălăii
cu glasuri de copii.
erile ţării mele
ioase se cuprind
glasuri subţirele
c, aşteptat colind...

zarea-n zori sticlea brumată,

mai răsuna stingher,
il întârziat de ceată
rintre nămeţi, prin ger,
rească dăruire,
şi clinchetele-n stol...
ns de-o veche amintire,
chii duşi pe geam, în gol.

parcă bătut de vânt,

n marşul surd, de chin,
eu, ori poate în mormânt,
rte, în pământ străin.
ioanelor, prin sate,
te ferestre foi de cort.
trele întunecate
t de multă vreme mort.

fir de lumânare
ă smulsă din suman
e vântoase reci, călare,
stră-a mai trecut un an.
rau în bătătură,
cu vântul pe sub uşi.
i ajungeau să ure
de unde erau duşi.

menită o tăcere...
 ici câini, nimic, pustiu,
ă, ca o adiere,
cit, tremurător şi viu,
zurgălău cum sună
um sună subţirel,
ţii ar fi vrut să-i spună
e doar de el.

undeva, din vale,

a în răbufniri,
a încet metalul, moale,
gheţate şi subţiri.
aşa cu faţa udă,
s la tata, ascultând
nu poate să audă
a auzi nicicând,
lo, în această clipă,
scol uriaş,
de noapte, rece, ţipă
cii aspri de ostaş...

până spre dimineaţă

zemată de uşor
dus palmele la faţă
că râde-ncetişor.
geamuri şi la uşă,
a în infinit...
e friguri şi de tusă,
lui am adormit.
......
Ştiam noi ce mâine fi-va
ai aducă anul nou?
stingher din nou porni-va
erosul lui ecou?

ai pământului, uitarea
pe sânge, scrum şi fier?
ut ce-nseamnă aşteptarea
nă-un zurgălău stingher?

ut cu toţi durerea ce e.
ă câte-un scaun gol.
mn şi-n tihnă să nu steie
noului pârjol!

nu vom îngrăşa ogoare

e văd în visul lor,
e foc, nimicitoare,
e foc, nimicitor.

oieri mari, s-arată zorii,

pe vânturi se aprind.
vin colindătorii,
prul lor colind.