on Caragiale

lângă-un iezer, durează-o mănăstire

lt bătrân e: dinţi nu mai are-n gură,
grijeşte, bârfeşte şi strâmb jură,
strană şi zice din psaltire.

, făţarnic, semeţ şi crud din fire,

r fu-n lupte, dar azi când barba-e sură,
e închină, cu stânga smulge, fură,
ucide în setea-i de hrăpire.

Basarabă, şi rudă cu Voievodul,

putred şi-l blastămă norodul,
bul, îl sapă Cislar-Aga harapul.

Rusalii, când plin de veselie

i sosească fermanul de domnie
ri ascunse şi-armaşu-i taie capul.

on Caragiale

deşerte, de faimă, nu visează,

âvneşte, de curte stă străin.
meni altul bun nu e, nici blajin,
ieşte, cunună, creştinează.

ubeşte şi caii, des vânează,

ta-i viaţă îşi toarce firul lin,
darnic, cu cugetul senin,
petrece şi bea şi ospătează.

trăit-a, voios şi înţelept,

dus în raclă cu mâinile pe piept,
pe-un părinte mulţimea-ndurerată;

carii uitării-l hărăzesc,

mintirea-i e de popor păstrată,
mormântu-i bătrânii ulmi şoptesc.