Blaga

ântul

cad în noaptea asta.

pţii ţine parcă-n mâni pământul
e-o iască
-l aprindă.
sta-n care cad
tânărul său trup
-mi arde-n braţe
unui rug.

de foc eu braţele-mi întind,

sc zăpada umerilor goi,
rb, flămând să-ţi mistui
gele, mândria, primăvara, totul.
ziua va aprinde noaptea,
ul nopţii o să piara dus
pre-apus,
aş vrea să fim şi noi

ntul.