Conditile de aderare la Uniunea eoropeana

1.Orice stat european care doreşte să adere la Uniunea Europeană (UE) trebuie să respecte
valorile comune ale UE definite la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană
(TUE): respectarea demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept,
drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. În plus,
acestea se angajează să respecte valorile UE în cadrul Uniunii Europene şi în relaţia cu ţările
terţe
2.Aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate definite de Consiliul European de
la Copenhaga din 1993 şi completate de Consiliul European de la Madrid din 1995.
Acestea sunt:
 criterii politice: instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile
omului, precum şi respectarea şi protecţia minorităţilor;
 criterii economice: o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă
presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul UE;
 capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru care decurg din dreptul şi politicile UE
(sau acquis-ul comunitar), inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi
monetare.
3. Capacitatea de absorbţie a UE (sau capacitatea de integrare) reprezintă un alt element
fundamental. UE trebuie să fie în măsură să accepte noi membri, în paralel cu consolidarea integrării
şi garantarea funcţionării instituţiilor şi politicilor sale. La rândul lor, noile state membre trebuie să fie
bine pregătite pentru a-şi asuma statutul de stat membru. De asemenea, extinderea trebuie să
beneficieze de sprijinul opiniei publice în statele membre şi în ţările candidate.

Relațiile UE cu Republica Moldova

Guvernul Republicii Moldova și-a demonstrat angajamentul de a continua cooperarea strânsă
cu UE și de a pune în aplicare acordurile existente.

1.La 1 iulie 2016 a intrat pe deplin în vigoare acordul de asociere UE-Republica Moldova

cu zona sa de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare. Acordul a fost aplicat, în mod
provizoriu, de la 1 septembrie 2014.

2.La 26 februarie 2018, miniștrii de externe ai UE au desfășurat un schimb de opinii cu privire

la Republica Moldova. În concluziile sale, Consiliul și-a reafirmat angajamentul de a
consolida asocierea politică și integrarea economică dintre UE și Republica Moldova, pe
baza acordului de asociere. Consiliul a subliniat importanța continuării punerii în aplicare a
procesului de reformă, care a început în 2016.

3.La 30 septembrie 2019, Uniunea Europeană și Republica Moldova au organizat a cincea

reuniune a Consiliului de asociere. Consiliul a trecut în revistă progresele înregistrate cu
privire la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Republica Moldova de la
reuniunea anterioară, care a avut loc la 3 mai 2018.În cadrul reuniunii s-a discutat
despre asocierea politică, inclusiv despre cooperarea și convergența din domeniul politicii
externe și de securitate comune (PESC).Totodată, Consiliul de asociere a analizat cooperarea
în domeniile justiției, libertății și securității. Printre subiectele abordate s-au numărat
reforma sistemului judiciar, regimul de scutire de viză, precum și combaterea corupției și a
spălării banilor.În plus, Consiliul de asociere a examinat progresele realizate în cadrul zonei
de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare. Acesta s-a axat, în egală măsură,
pe cooperarea economică și sectorială, inclusiv în domeniul energiei.

Dialogul privind vizele

Liberalizarea vizelor a intrat în vigoare la 28 aprilie 2014. Regimul de călătorii fără viză cu
Republica Moldova facilitează călătoriile, afacerile și contactele interpersonale. Este un
exemplu de progres înregistrat în privința îmbunătățirii mobilității cu partenerii din
Parteneriatul estic.

Reuniuni la nivel înalt

La 27-28 aprilie 2015, președintele Tusk a vizitat Republica Moldova pentru a sublinia
importanța parteneriatului dintre UE și Republica Moldova și pentru a discuta despre
consolidarea cooperării bilaterale.Donald Tusk și liderii Republicii Moldova au discutat
despre punerea în aplicare a acordului de asociere și necesitatea de a se intensifica procesul
reformelor politice și economice în această țară.

Politica energetică: principii generale

Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (1951) şi

Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunităţi Europene a Energiei
Atomice (1957) se concentrau pe două dintre cele mai importante surse de
energie, respectiv cărbunele şi energia nucleară.
În vederea creării unei pieţe energetice europene, activitatea de reglementare în
domeniul energiei la nivel comunitar s-a intensificat şi a condus, după 50 de ani,
la conferirea unei baze juridice politicii UE în domeniul energiei, în cadrul
Tratatului de la Lisabona (2007), dar și la partajarea competențelor în acest
domeniu între Uniunea Europeană și statele membre UE.

Provocările cu care se confruntă UE în domeniul energiei includ aspecte cum ar fi creșterea

dependenței de importuri, diversificarea limitată, prețuri ridicate și volatile la energie, creșterea
cererii mondiale de energie, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și pe cele
de tranzit, amenințările crescânde pe care le reprezintă schimbările climatice, decarbonizarea,
progresul lent spre eficiența energetică, provocările care decurg din ponderea tot mai mare a
energiei regenerabile, precum și nevoia de o mai mare transparență și de o mai bună integrare și
interconectare pe piețele de energie. Politica energetică a UE are în centrul său un ansamblu de
măsuri variate, care au menirea de a realiza o piață energetică integrată și de a asigura
securitatea aprovizionării cu energie și durabilitatea sectorului energetic.

Politica agricolă comună (PAC) și tratatul

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma, politicile agricole ale statelor membre au fost
înlocuite cu mecanisme de intervenție la nivel comunitar. Elementele fundamentale ale politicii
agricole comune au rămas neschimbate de la Tratatul de la Roma, cu excepția normelor
referitoare la procedura decizională. Tratatul de la Lisabona a recunoscut codecizia ca fiind
„procedura legislativă ordinară” a politicii agricole comune (PAC), înlocuind procedura de
consultare.

Politica de securitate și apărare comună

Politica de securitate și apărare comună (PSAC) este o politică care stabilește cadrul UE în
domeniul apărării și al gestionării crizelor, inclusiv pentru cooperarea și coordonarea dintre
statele membre în domeniul apărării. Parte integrantă a politicii externe și de securitate comune a
Uniunii (PESC)[1], PSAC a dat naștere unor structuri politice și militare interne ale UE, permițând
misiuni și operațiuni militare și civile în străinătate.

Politica Externa

1.Consiliul Eoropean

2.Comitetele politice

3.Ministri de externe a statelor membrelor

Pe acasa la Harabara (Seminar cu prezenta fizica)

1.Etapele,evolutiea Uniunie Eoropene (Extinderea)

2.Actul unic Eoropean (Aq Comunitrar)

3.Politica externa si securitate comuna (o difinitie si cum functioneaza)

4.Relatile Republici Moldova Cu Uniuniea Eoropeana.(Acordul de asociere)

Am nota noua 9 la domnu harabara

1.Etapele,evolutiea Uniunie Eoropene.