Enigma Otiliei

de George Călinescu
 George
Călinescu
Se naște la București ca Gheorghe Vișan, fiul Mariei
Vișan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R.
Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa
cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia
Călinescu, împreună cu „femeia în casă” și copilul, se
mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este
transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan
(viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe
lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa
naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau
copii, să-l înfieze.
Opere literare

Poezie: Teatru:

Lauda lucrurilor (1963) Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
Lauda zăpezii(1965) Ludovic al XIX-lea (1964)
Teatru (1965)
Proză:

Cartea nunții (1933)

Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)
 Romanul
° Romanul a fost publicat spre sfârșitul perioadei interbelice (1938) și este un roman
realist balzacian.

° Este un roman realist prin tematica abordată (relațiile de familie, moștenirea,

paternitatea), prin obiectivitatea perspectivei narative, precizarea clară a indiciilor
spațio-temporali, conflictul exterior, tehnica detaliului semnificativ.

° Tema romanului o constituie fresca societății burgheze de la începutul secolului al

XX-lea în relație cu elementele sociale și sociale.
 ° Romanul abordează însă elemente moderne precum comportamentismul (în
descrierea Otiliei sunt prezentate elemente esențiale din comportamentul fetei),
pluri-perspectivismul (personajele o privesc diferit pe protagonistă), elemente de
ereditate (Titi moștenește boala de la tatăl său Simion, Aurica este doar o copie
degradată a Aglaei).

° Motive literare prezentate: -banul,

-moștenirea,
-iubirea filială,
-paternitatea,
-orfanul, etc.

° Detaliile sugerează lipsa de bun gust și dorința de parvenire a burgheziei

bucureștene.
 ° Titlul inițial a fost ”Părinții Otiliei”, însă din motive editoriale
este schimbat în ”Enigma Otiliei” (titlu analitic), mutându-se
accentul de pe ideea paternității (toate personajele hotărăsc soarta
fetei) pe cea a eternului feminin.

° Relațiile temporale și spațiale sunt bine precizate, acțiunea

începe ”într-o seară de la începutul lunii iulie 1909, în București,
pe strada Antim, când tânărul Felix vine să studieze la facultatea
de medicină și locuiește în casa tutorelui său.
 Simetria incipit-final

° Incipitul operei surprinde prin tehnica detaliului semnificativ descrierea de tip

pâlnie a străzii Antim, a casei lui Costache Giurgiuveanu și ulterior a interiorului
și a personajului.

° Detaliile sugerează lipsa de bun gust și dorința de parvenire a burgheziei

bucureștene.

° Excipitul sau finalul surprinde imaginea degradată a casei lui Costache, în

plimbarea pe care Felix o face pe aceeași stradă Antim, moment in care i se pare
că aude vorbele bătrânului Giurgiuveanu, rostite la venirea sa în București: ,,Aici
nu stă nimeni’’.
 ° Conflictul principal este de ordin material și vizează dorința
clanului Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache
Giurgiuveanu, îndepărtând-o pe Otilia.

° Un conflict secundar este de ordin erotic între Felix,

adolescentul în formare și Pascalopol, adultul cu experiență.
Perspectiva narativă:

° Este obiectivă, narațiunea se realizează la persoana a III-a

de către un narator obiectiv, omniscient, heterodiegetic,
persoana acestuia fiind preluată de personajul reflector în
momentul introducerii în scenă a celorlalte personaje.

°Acțiunea operei se desfășoară pe două planuri narative: unul ce

urmărește destinul lui Felix Sima, apariția sentimentului de
iubire pe care îl trăiește pentru Otilia și maturizarea personajului
(caracter de bildungsroman); cel de-al doilea plan urmărește
eforturile clanului Tulea de a intra în posesia averii lui Costache
Giurgiuveanu.
 Caracterizarea Otiliei
”Otilia Mărculescu este eroina mea lirica” George Calinescu.
Otilia o tânără de 18 ani este fiica celei de a doua soții a Costache Giurgiuveanu.
Costache o iubește ca pe fiica lui, dar avariția îl împiedica să o înfieze, în mod concret să îi
asigure un viitor.
Fascinantă si imprevizibilă Otilia se diferențiază de celelalte personaje feminine din
literatura română prin aflarea permanentă într-un proces dinamic, în continuă devenire.
Portretul fizic, relatat direct prin ochii lui Felix sugerează indirect trăsăturile sale morale
de delicatețe, tinerețe, inocență, cochetărie, maturitate:”Un cap prelung și tânăr de fată
încărcat cu bucle căzut până la umeri. Fata, subțirica, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe
umeri dar strânsă la mijloc, cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franclețe
un braț gol si delicat”. În conturarea personajului naratorul folosește tehnica perspectivelor
multiple, ea apărând în opinia celorlalte personaje în mod diferit, contradictoriu. Astfel
Costache o iubește pe “fe-fetița mea” de la care primește un strop de voiniciune, tinerețe și
lumină. Stănică Rațiu vede în Otilia o fată delicioasă cu un excelent simț practic.
Pascalopol vede in Otilia “o ființă gingasă care merita ocrotirea mea “, “un temperament de
artistă “. În ochii răi ai Aglaei, Otilia este o amenintare la averea lui Costache
Giurgiuveanu, ea o consideră “o stricată, ușuratică, dezmățată, care suceșțe mințile băieților
de familie”.
 Otilia și Felix sunt personajele principale ale romanului prezentate de naratorul
auctorial încă din incipitul cărții.
Otilia Mărculescu este pupila lui moș Costache Giurgiuveanu, fiica celei de-a
doua soții a acestuia, dintr-o căsătorie anterioară. Este, deci, orfană de ambii
părinți, rămasă în grija avarului Costache. Avusese o copilărie tristă, crescuse
fără dragoste și protecție maternă. Adolescenta este marcată de frustrări, mai
ales că este o mare amatoare de lux, după cum observă moșierul Leonida
Pascalopol. Otilia este studentă la Conservator, o adolescentă sensibilă, cu
temperament de artistă și gusturi rafinate. Felix este băiatul doctorului Sima de
la Iași, orfan și el de ambii părinți, crescut la internat, deci lipsit la fel de
dragostea părintească. Ajunge în grija aceluiași unchi, Costache, a cărui primă
soție fusese sora doctorului Sima. Este prezentat în incipit, în seara în care
sosește la București pe strada Antim, căutând casa unchiului său, în care urma să
locuiască până la majorat. Condiția de orfani îi apropie pe cei doi tineri, din
momentul în care se cunosc.
 Caracterizarea lui Felix
Felix Sima este personajul principal din opera Enigma Otiliei scrisă de George
Călinescu. El este caracterizat direct și indirect. El este tipologizat ca un personaj
principal, rotund, dinamic, fiind tipul intelectualului naiv. Caracterizarea directă este
cea facută de narator și de alte personaje. Autocaracterizarea arată părerea personală a
personajului despre sine. Caracterizarea indirectă analizează comportamentul,
gesturile, faptele și numele personajului.
La început, Felix este caracterizat de către narator ca fiind “un tânăr de vreo
optsprezece ani, îmbrăcat în uniforma de licean”, arătând vârsta fragedă, dar începutul
vieții de adult. El este obosit din cauza greutății genții pe care o “trecea des dintr-o
mână în alta”, aducând cu el toată viața lui de pâna atunci într-o valiză. Fața îi este
descrisă ca fiind “juvenilă și prelungă aproape feminină din pricina șuvițelor mari de
păr ce-i cădeau de sub spâcă”. Astfel, trăsăturile feminine îi sunt înlăturare de
“tăietura elinică a nasului”. Din chipul “dezorientat” se arată nesiguranța pe sine a
personajului care nu știa încotro se indreaptă viața lui.
 CARACTERIZAREA LUI COSTACHE G.
� Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru că, direct
sau indirect, el hotărăşte destinele celorlalte personaje care se concentrează în
jurul averii sale, în goana după moştenire. El este unchiul lui Felix, cumnat
cu doctorul Iosif Sima, care avusese o singură soră, căsătorită cu
Giurgiuveanu, dar aceasta murise demult. Mult mai târziu, după moartea
doctorului, Costache devenise tutorele lui Felix Sima. Giurgiuveanu este tatăl
vitreg al Otiliei, deoarece fusese căsătorit, a doua oară, cu mama acesteia,
care murise şi ea, dar bătrânul n-o înfiase oficial pe fată.