Ioan al III-lea Sobieski (poloneză Jan III Sobieski) (17 august 1629 - 17 iunie 1696) a
fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa. El a fost fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul hatmanului Stanislav Sobieski. A fost educat în spiritul tradițional al cavalerilor, studiind la Academia din Cracovia. Între anii 1646 și 1648 face o călătorie împreună cu fratele său prin Europa. Tânărul Sobieski a fost impresionat de cele văzute în Franța, interesându-se de arta militară, de politică și literatură. A ajuns un comandant renumit și stimat, câștigând titlul de Mare Hatman al Coroanei, cel mai înalt rang militar în Republica polono-lituaniană, astfel fiind comandant al întregii armate poloneze. Polonezii ajung în conflict cu Moldova și Țara Românească, țări care serveau interesele turcești. Așa ajunge regele Sobieski la Cetatea Neamțului în anul 1691. Regele venise în Moldova cu intenția de a o elibera de turci, dar și de a o cuceri. Leșii au fost însă hărțuiți și înfometați. Nu s-a ajuns la o luptă decisivă. Leșii au atacat Cetatea Neamțului care era apărată doar de o mână de oameni. Dimitrie Cantemir relatează acest asediu în cele două opere ale sale: ,,Istoria Imperiului Otoman" și ,,Viața lui Constantin Vodă Cantemir", consemnând că în cetate era un număr mic de plăieși, care s-au predat după patru zile de lupte, când au ieșit din cetate doar șase plăieși, care purtau pe umerii lor pe alți trei.