Invenţiile lui Jules Verne

Daca v-ati imaginat ca Jules Verne scria doar romane si povestiri, va inselati. Verne
este unul dintre oamenii care au schimbat istoria cu inventiile lor.
Aventurile povestite de scriitorul francez Jules Verne in secolul al XIX-lea, fascineaza
cititorii din fiecare colt al lumii. Multi critici literari il considera initiatorul literaturii SF.
In operele lui stiintifico-fantastice in care ne vobeste despre viitor, spatiu, aer si
calatoriile in adancurile marilor, Verne ne-a descris cateva idei revolutionare, care au devenit
intre timp realitate.

Inventiile lui Jules Verne

Buletinul de stiri televizat a fost descris ca o alternativa a ziarelor, intr-un articol

scris in 1889, numit ”In anul 2889”: ”In loc sa fie tiparita, Cronica zilei va fi spusa in fiecare
dimineata abonatilor, care, de la conversatiile cu reporterii sau oamenii de stiinta, vor auzi
stirile zilei”

Primul buletin de stiri s-a auzit abia in 1920, cu aproape 30 de ani dupa ce si l-a
imaginat Verne.

CBS News ne spune ca a mai trebuit sa asteptam inca 24 de ani pana sa auzim in
fiecare zi stirile la televizor, iar in 1974 deja milioane de oameni au putut vedea cum
presedintele Richard Nixon si-a dat demisia in direct.

In aceeasi carte, ”In anul 2889”, Verne ne-a spus despre un ”fototelefon”,
predecesorul videoconferintelor de astazi.„Fototelefonul” permitea transmisia de imagini
prin oglinzi conectate cu fire intre ele. Potrivit site-urilor de specialitate, ideea lui Verne
despre videoconferinte a fost prima gandita si scrisa.

Subiectul favorit al lui Jules Verne era vehiculul, dar a mai scris si despre arme care
nu existau inca pe vremea aceea. De exemplu, in „20 000 de leghe sub mari”, ne decrie o
arma care iti furnizeaza o cantitate mare de electricitate, foarte mult asemanatoare cu Taser-ul
de astazi.

Despre dispozitiv, Verne a scris: „Bilele propulsate de aces pistol nu sunt unele
obisnuite, sunt mici carcase din sticla. Aceste carcase din sticla sunt acoperite cu un strat de
fier” - in secolul 18 acele dispozitive depozitau electricitate statica - „in care electricitatea
este fortata la o tensiune foarte mare. De la cel mai usor soc sunt descarcate, si anumalul,
cat de puternic ar fi, cade mort”.

Jules Verne l-a influentat pe Hermann Oberth, sasul din Ardeal considerat parintele
zborurilor spatiale

Hermann Oberth, un roman care a revolutionat istoria aeronauticii si a spatiului, a

construit la varsta de 14-15 ani o racheta, inspirat de Verne. Citea cu sete cartile scriitorului
francez, pe care i le-a recomandat mama lui, Valerie. Fara contributiile lui Hermann Oberth in
domeniul zborurilor spatiale, americanii n-ar fi putut ajunge pe Luna.

Oberth s-a remarcat inca de mic. La 6 ani avea un carnetel de inventii in care figura o
prima schita pentru o moara de apa capabila sa produca energie. Urmeaza o „masinarie de
fulgere”in esenta o instalatie care ar fi trebuit sa stranga energia fulgerelor in timpul furtunii si
sa o foloseasca atunci cand nu ploua.
 Valerie i-a dat cartea micului Oberth cartea care i-a influentat cel mai mult cariera:
„Dela Pamant la Luna” de Jules Verne. Baiatul a citit-o pana a invatat-o pe de rost si s-a
apucat chiar sa verifice daca cifrele prezentate de Verne sunt reale sau nu. Unele erau corecte,
altele insa nu.

La 13 ani, Oberth isi da seama ca Barbicane si echipa acestuia ar fi trebuit sa suporte, la

lansare, de 47.000 de ori acceleratia gravitationala in turnul gigantic deschis de Jules Verne.
Iar asa ceva nu era posibil „Ar fi turtiti ca niste placinte. Un tun nu e potrivit pentru zborul in
spatiu. Trebuie realizat cu o racheta”, spune micul Hermann.

Practic, cariera lui de cercetator a inceput aici. Copilul a dorit intai sa verifice
principiul de baza a functionarii rachetelor, adica fix principiul actiunii si reactiunii care ii
apartine lui Isaac Newton. Prin urmare, s-a suit intr-o barca plina de bolovani pe care i-a
aruncat pe rand in apa. El si-a dat seama ca de fiecare data cand trantea cate un pietroi, barca
se misca pe aceeasi directie ca piatra, insa in sens opus.

Copilul si-a dorit ulterior sa afle ce forta gravitationala poate suporta organismul
uman. A facut calcule serioase, sarind in apa de pe o trambulina. In felul acesta a reusit sa
scrie ecuatia de baza a functionarii rachetelor la varsta de 15 ani.