MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ECONOMIE ŞI FINANŢE

CATEDRA CONTABILITATE ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ

STUDIU INDIVIDUAL Nr. 1

ASPECTELE CONTABILITĂȚII ÎN SOCIETĂȚILE DE

ASIGURĂRI
                                                          

A elaborat:
Eleva/ul grupei FA1806G,
Dorina NEGURA

A verificat:
Ala AFONSCHI,
grad didactic superior

Chişinău – 2021
 Cuprins
Introducere....................................................................................................................................3
Capitolul I Aspecte ale Contabilității.........................................................................................4
1.1 Procesul de asigurare.............................................................................................................4
1.2 Reglementarea contabilității……………………………………………………………….5
Capitolul II Principii, politici și tratamente contabile..............................................................5
2.1 Contabilitatea Entității..........................................................................................................5
2.2 Creanțe și datorii....................................................................................................................7
2.3 Creanțe clienți.........................................................................................................................7
2.4 Datorii în asigurări.................................................................................................................7
2.5 Profit sau pierdere..................................................................................................................7
Bibliografie....................................................................................................................................8
 Introducere
Dezvoltarea asigurărilor, depinde de perfecționarea cadrului legal, eficiența politicilor fiscale
și monetare ale statului, calitatea supravegherii activității de asigurări și de stabilitatea funcționării
societăților de asigurări din industria națională de asigurări. Sistemul de asigurări contribuie la
dezvoltarea sigură și durabilă a economiei țării, reprezentând o bază suplimentară pentru sporirea
securității populației, asigurarea bunurilor cetățenilor și entităților economice. Pentru realizarea
scopului vizat, este necesară organizarea unui sistem de asigurări eficient în Republica Moldova,
inclusiv îmbunătățirea calității raportării situațiilor financiare, ceea ce va avea un impact
semnificativ asupra asigurării accesului liber al tuturor categoriilor de utilizatori la informația
aferentă activității societăților naționale de asigurări, promovând astfel dezvoltarea activă a
industriei date atât pe plan național, cât și internațional. Societățile de asigurări au obligația să-și
organizeze și să țină contabilitatea conform Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007,
actelor normative din domeniul contabilității și actelor legislative și normative elaborate de CNPF.
Începând cu 01 ianuarie 2012, legea contabilității obligă societățile de asigurări, în calitate de entități
de interes public, să țină contabilitatea și să raporteze situațiile financiare în baza Standardelor
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Aceast studiu este efectuat în cadrul cursului
,,Contabilitatea în asigurări,, unde voi face o analiză asupra temei ,, Aspectele contabilității în
societățile de asigurări,, în special cum se desfășoară activitatea contabilă, despre modificările legale
în ceea ce privește domeniul contabil într-o societate sau întreprindere de asigurări. Studiul dat a fost
creat cu scopul de a înțelege mai bine tema dată și de a face cunoștință mai aprofundat cu domeniul
financiar întâlnit într-o societate de asigurări și pe baza căror acte și după ce principii se desfășoară
acesta.
 I Aspecte ale Contabilității
1.1 Procesul de asigurare cuprinde transferarea riscului eventual, inclusiv al riscului unei pierderi
financiare sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de
asigurare. Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei
Republicii Moldova, corelate cu:

− persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor de

muncă (asigurarea de persoane);

− bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice
(asigurarea de bunuri);

− răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru
prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă).

Obiectul asigurării serveşte drept criteriu de clasificare a asigurărilor.

Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor, dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor

dintre asigurători, asiguraţi şi terţe persoane este format din Constituţia Republicii Moldova, Codul
civil al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova nr.407-XVI din 21 decembrie 2006 „Cu
privire la asigurări”, alte acte legislative, acte normative ale Autorităţii de supraveghere a
asigurărilor, acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte. Piaţa de
asigurări, ca o parte componentă a pieţei financiare, este obiect de supraveghere şi control de către
stat prin intermediul Autorităţii de supraveghere cu scopul de a garanta o funcţionare stabilă. Cadrul
juridic, al cerinţelor unice şi al mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării financiare
în Republica Moldova este stabilit de Legea contabilității. Conform Legii contabilităţii, entitatea de
interes public, inclusiv societățile de asigurări ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile financiare
conform IFRS. Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă dublă, altele decât instituţiile
publice, ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile financiare în baza IFRS sau SNC, conform
politicilor contabile. Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă ţin contabilitatea
conform normelor aprobate de Ministerul Finanţelor.

Contabilitatea se ţine conform următoarelor principii de bază:

− continuitatea activităţii;
− contabilitatea de angajamente;
− permanenţa metodelor;
− separarea patrimoniului şi datoriilor;
− necompensarea;
− consecvenţa prezentării.
1.2 Reglementarea contabilității cuprinde:
- asigurarea normativă și aplicarea cerințelor unice ale contabilității și raportării financiare
pentru entități, indiferent de tipul activității economice;
- stabilirea cerințelor privind respectarea normelor contabile și de raportare a situațiilor
financiare.
Entitățile economice, cu excepția instituțiilor publice, pot să elaboreze politicile contabile de
sine stătător, conform cerințelor stabilite de legea contabilității și a standardelor de contabilitate.
Răspunderea pentru ținerea contabilității și raportării situațiilor financiare conform Legii
Contabilității revine conducerii entității.

II Principii, politici și tratamente contabile

2.1 Contabilitatea Entității .Entitățile economice, cu excepţia instituţiilor publice, pot să
elaboreze politicile contabile de sine stătător, conform cerințelor stabilite de legea contabilității şi a
standardelor de contabilitate. Entitatea nou-creată aplică unul dintre sistemele de ţinere a
contabilităţii în conformitate cu datele din planul de afaceri şi cu politica de contabilitate aprobată.
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportării situațiilor financiare conform Legii
contabilităţii revine conducerii entităţii, care pot fi:
− proprietarul – în cazul întreprinzătorilor individuali;
− partenerii – în cazul unui parteneriat;
− membrii organului executiv sau, ca alternativă, preşedintele consiliului executiv, în
numele consiliului executiv, şi preşedintele consiliului de supraveghere, în numele consiliului de
supraveghere – la întreprinderile cu răspundere limitată şi în organizaţiile necomerciale;
− directorul filialei – în cazul unei companii străine;
− conducătorul şi contabilul-şef (şeful serviciului contabil) – în cazul instituţiei publice;
− directorul executiv şi membrii consiliului – în cazul altor entităţi nespecificate mai sus.
Persoanele cărora le revine răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportării financiare
sunt obligate:
 − să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării
până la lichidarea entităţii;
− să asigure elaborarea şi respectarea politicilor contabile în conformitate cu cerinţele legii
contabilității, ale IFRS şi ale SNC;
− să asigure elaborarea şi aprobarea:
 planului de conturi contabile de lucru al entităţii;
 procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
 formularelor documentelor primare şi registrelor contabile, în cazul lipsei formularelor
tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii;
 regulilor circulaţiei documentelor şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei contabile;
− să asigure întocmirea şi prezentarea oportună, completă şi corectă a documentelor primare,
a registrelor contabile conform regulilor stabilite de Ministerul Finanţelor, precum şi integritatea şi
păstrarea acestora conform cerinţelor Organului de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea
Fondului Arhivistic al Republicii Moldova;
− să organizeze sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
− să asigure documentarea faptelor economice ale entităţii şi reflectarea acestora în
contabilitate;
− să asigure respectarea actelor normative în vigoare elaborate de autorităţile statale privind
reglementarea contabilităţii prevăzute de legea contabilității;
− să asigure întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu legea
contabilității şi cu standardele de contabilitate.
Tratamentul contabil al contractelor de asigurare actualmente este prevăzut în IFRS 4
„Contracte de asigurare”. Standardul dat nu se limitează la societăţile de asigurări, ci se aplică
tuturor emitenţilor de contracte de asigurare şi, prin urmare, poate avea impact şi asupra altor entităţi
care emit contracte ce întrunesc definiţia contractelor de asigurări. Trebuie menționat faptul că IFRS
4 „Contracte de asigurare” este un standard provizoriu, în aşteptarea finalizării etapei a II-a a
proiectului Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate privind contractele de
asigurări. IFRS 4 a fost elaborat în scopul reducerii schimbărilor de sisteme pe termen scurt. În atare
sens, acesta permite entităţilor să continue să-şi utilizeze politicile contabile existente pentru
datoriile ce decurg din contractele de asigurări în perioada cât politicile existente îndeplinesc
anumite cerinţe prevăzute în IFRS 4 și în actele normative în vigoare. Alte elemente semnificative
din situaţiile financiare ale unei societăţi de asigurări, în afară de activele şi pasivele aferente
asigurării, pot fi reprezentate de investiţii (de exemplu: instrumente financiare, investiţii imobiliare),
împrumuturi, creanţe comerciale
2.2 Creanțe și datorii .Legea contabilității prevede înregistrarea în contabilitate a creanţelor şi
datoriilor pe termen scurt la valoarea nominală, iar creanţele şi datoriile pe termen lung – la valoarea
scontată, în conformitate cu cerinţele standardelor de contabilitate. Contabilitatea creanţelor şi
datoriilor se ţine pe categorii, clienţi, furnizori, alţi debitori şi creditori. Valoarea acţiunilor sau a
altor titluri de valoare, emise şi subscrise, se reflectă distinct în contabilitate.
2.3 Creanțe clienți. Creanţele din prime constau, în principiu, în soldurile scadente ale primelor
care sunt datorate de deţinătorii poliţelor de asigurare.
2.4 Datorii în asigurări. Testul de adecvare a datoriilor presupune ca asigurătorul să evalueze la
sfârşitul fiecărei perioade de raportare, dacă datoriile sale aferente asigurării şi recunoscute sunt
adecvate, folosind estimările curente ale fluxurilor de trezorerie aferente contractelor sale de
asigurare. Dacă acea evaluare indică faptul că valoarea contabilă a datoriilor sale aferente asigurării
(minus costurile de achiziţie amânate şi activele necorporale aferente cum ar fi cele înregistrate în
cazul unui transfer de portofoliu) este inadecvată din perspectiva viitoarelor fluxuri de numerar
estimate, întregul deficit va fi recunoscut în profit sau pierdere.
2.5 Profit sau pierdere Conform prevederilor legii contabilității, în contabilitate, profitul sau
pierderea se determină cu total cumulativ de la începutul perioadei de gestiune. Închiderea conturilor
de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la finele perioadei de gestiune. Repartizarea
profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, conform deciziei adunării generale a
acţionarilor societății de asigurări privind repartizarea profitului anual, după aprobarea situaţiilor
financiare anuale. Pierderea contabilă reportată conform statutului societății de asigurări se acoperă
din profitul net al perioadelor de gestiune curentă şi precedentă, din rezerve şi din capitalul social,
din contribuţiile suplimentare ale acţionarilor, potrivit hotărârii adunării generale a acestora.
Societățile de asigurări sunt obligate să ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor,
consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile. Să efectueze inventarierea
generală a elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii
sale, în cazul reorganizării sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul
privind inventarierea, aprobat de Ministerul Finanţelor
Bibliografie:
WWW.dspace.usm.md – contabilitatea societăților de asigurări
www.scribd.com- contabilitatea în societățile de asigurări
www.contabilsef.md