Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

REFERAT

Tema: ,,Explicați cum a structurat noțiunea

de BINE filosofică lui Platon”

A efectuat Studentul grupei TMAP-201

PĂNUȚĂ Vasile
semnătura nume, prenume

A verificat BRAGA Mihai

nota data semnătura nume, prenume
profesor

Chisinău 2021
 Simţurile sunt lanţurile care îl leagă pe om de realitatea sensibilă, inferioară, - în timp ce
raţiunea îl conduce la cunoaşterea adevăratei realităţi. Experienţa simţurilor, subiectivă şi
schimbătoare, nu poate duce la adevărul cert şi definitiv. În schimb raţiunea ne ajută să
pătrundem în adevărata realitate a lucrurilor, într-o lume situată în afara timpului şi spaţiului, în
lumea „ideilor” – care este fundamentul adevărului. Doctrina platonică despre „idei” stă la baza
teoriei cunoaşterii şi a eticii lui Platon.  „Ideile” sunt modelele, prototipurile, formele
primordiale, imuabile, eterne ale tuturor fiinţelor şi lucrurilor existente în lume, şi chiar ale unor
concepte abstracte, ca virtutea sau binele; sunt realităţi obiective, realităţi ultime, substanţe,
esenţe, perfecţiuni

Teoria ideilor este esenţa şi punctul culminant al filosofiei platonice,dar Platon n-a expus
în nici un dialog al său, într-un mod sistematic teoria sa despre idei. Ceea ce formează lumea
adevarată este cugetarea. Prin gândirea pură te detaşezi de lumea senzorială, astfel găsind ceea ce
este real, etern, nedevenit şi neschimbat. Toate ideile sunt însumate într-un ideal ultim pe care îl
numeşte "Bine",care este principiul perfecţiunii.  . În ierarhia lumii ideilor, primul loc îl ocupă
ideea de Bine. Binele înalţă sufletul, răul şi nedreptatea îl degradează; de aceea e mai bine să
înduri o nedreptate să faci un rău. Nu există om care să cunoască binele şi totuşi să facă rău ; răul
înseamnă ignoranţă, după cum virtutea înseamnă cunoaşterea binelui.Scopul suprem al întregii
cugetări platoniciene este promovarea unor valori: Binele, Frumosul, Justul, Armonia non-
contradictoriului. Teza identităţii dintre Adevăr, Non-contradictoriu, Bine, Frumos, Just este
cultivată de întreaga cugetare antică.

În Republica,Ideea de Bine este cel mai important obiect de studiu şi dacă ea n-ar
exista,cunoaşterea tuturor celorlalte lucruri n-ar fi de nici-un folos. Ţinta cea mai de sus a
cunoaşterii, care constă într-un efort de înălţare-reamintire către contemplarea realităţilor
absolute, este Ideea Binelui, scopul suprem spre care tinde tot ceea ce este. Cunoaşterea tuturor
celorlalte lucruri este inutilă fără cunoaşterea Ideii de Bine şi nimeni nu va aprecia lucrurile juste
şi frumoase dacă nu va şti că sunt lucruri bune

Unul dintre cele mai profunde mituri ale lui Platon, prin care ilustrează binomul
sensibilinteligibil, dar şi transcendenţa ideii de Bine este Mitul Peşterii, prezentat de filosof în
cartea a VII-a a dialogului Republica. Peştera reprezintă lumea sensibilă, ignoranţa. Prizonierii
sunt oamenii în totalitatea lor. Lanţurile simbolizează prejudecăţile, limitele simţurilor. Focul
este raţiunea. Umbrele de pe peretele peşterii semnifică aparenţele. Corpurile oamenilor şi
obiectele sunt conceptele. Ieşirea din peşteră echivalează cu demersul cognitiv în plan metafizic,
iar Soarele nu este altceva decât Ideea de Bine suprem.

Prin Ideea de Bine se stabileşte o legătură între capacitatea noastră de a cunoaşte şi

lucrurile cunoscute prin această facultate. Acest punct de legătură este numit „adevăr” şi
„realitate”,Ideea de Bine fiind cauza facultăţii noastre de cunoaştere. Pe scara valorilor, aceasta
ocupă cea mai înaltă poziţie, mai înaltă decât cunoaşterea şi adevărul şi mai sus decât Fiinţa

Universul sensibil este văzut de Platon ca o fiinţă vie, construită după proporţii
matematice şi muzicale. Această fiinţă vie este creată de un Demiurg, care priveşte lumea ideilor
sau a esenţelor pure. Cu alte cuvinte, Demiurgul nu face această lume din nimic, ci după lumea
ideilor care stau sub specia necreatului.

Ideile sunt mai presus de Demiurg, deci transcendente, superioare lui. Teologia de
factură platonică face ca aceste idei să devină imanente (inferioare) Demiurgului. Neavând un
model, Dumnezeul creştin creează lumea ex nihilo, din nimic.Dumnezeu nu este idee, ci ideea
Totală, Ideea ideilor.

Divinitatea este identică cu Ideea de Bine, alături de care nu mai poate exista nici o altă
divinitate şi mai ales o divinitate personală, deşi uneori s-ar părea că Platon gândeşte Divinitatea
ca fiind o fiinţă personală. Dar totuşi, dacă avem în vedere filozofia platonică ca un întreg, atunci
trebuie să spunem că pentru Platon, Divinitatea rămâne o simplă Idee.Platon susţine punctul de
vedere că Divinitatea este totalitatea desăvârşirii, este neschimbatoare şi bună: ea este originea
binelui în lume şi lumea este manifestarea ideii binelui. Prin această idee Platon se ridică la o
concepţie înaltă despre Divinitate, care la el se confundă cu Ideea Binelui absolut, ca origine a
tuturor ideilor şi ca singura putere creatoare, care stăpâneşte atât macrocosmosul cât şi
microcosmosul. Cunoaşterea acestei puteri nu este hărăzită decat acelora care sunt capabili de o
iluminare lăuntrică şi de asemanarea cu acesta.