1-Fericit e omul carenu se duce-n sfaturi relenici cu pãcãtoși pe-o
calenu se-oprește - ca sã-nșele.Nici cu cei rãi la batjocuripe un scaun nu se-așeazã 2-Ci și zi și noapte-n legeaDomnului se desfãteazã. 3-El e-așa ca pomul verdepus lîngã-un izvor de apãîși dã rodul bun la vremecãci din bun pãmînt s-adapã.Și a cãrui frunzã verdenicicînd nu se veștejeștetot ce-ncepe totdeaunael cu bine isprãvește. 4-Dar nu tot așa-i cu cei rãiei sînt pleava spulberatãrisipitã-n larg de vînturinimicitã și uitatã. 5-De aceea-n judecatãcapul sus ei n-au sã-l ținãnici cei pãcãtoși în ceatacelor fãrã nici o vinã. 6-Cãci cunoaște Domnul caleacelor drepți ai Lui sub soaredar pe cei rãi calea latãîi coboarã la pierzare.