Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Competențele Și Funcționarea Uniunii Europene
Competențele Și Funcționarea Uniunii Europene
Există trei principii pornind de la care se stabilesc domeniile în care are voie să
acționeze UE și cum anume o poate face:
• principiul atribuirii de competențe – Uniunea Europeană are doar
competențele conferite de tratatele UE, tratate care au fost ratificate de toate
statele membre;
• principiul proporționalității – acțiunile UE trebuie să se limiteze la ceea ce
este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor UE;
• principiul subsidiarității – în domeniile în care pot acționa atât guvernele
statelor membre, cât și Uniunea Europeană, UE poate interveni doar dacă
acțiunile sale ar fi mai eficiente decât cele naționale sau de la nivelul
regional/local.
În anumite domenii, conform tratatelor, singurul legiuitor este Uniunea Europeană.
Rolul statelor membre este limitat la aplicarea normelor (fac excepție cazurile în care
UE autorizează guvernele naționale să adopte singure anumite reglementări). Pentru
aceste domenii, UE are ceea ce tratatele numesc competențe exclusive:
• uniunea vamală;
• normele în materie de concurență aplicabile pe piața unică;
• politica monetară pentru țările din zona euro;
• comerțul și acordurile internaționale (în anumite condiții);
• flora și fauna marină reglementată de politica comună în domeniul pescuitului
În alte domenii, reglementările pot fi stabilite atât de către Uniunea Europeană, cât și
de către statele membre. Însă statele membre pot legifera doar dacă UE nu a propus
deja norme în domeniu sau a decis că nu o va face. Pentru aceste domenii, UE are
ceea ce tratatele numesc competențe partajate:
• piața unică;
• ocuparea forței de muncă și afacerile sociale;
• coeziunea economică, socială și teritorială;
• agricultură;
• pescuit;
• mediu;
• protecția consumatorilor;
• transporturi;
• rețele transeuropene;
• energie;
• securitate și justiție;
• sănătate publică;
• cercetare și spațiu;
• cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar.
Domenii în care statele membre legiferează, iar UE doar să ajute, să coordoneze sau
să completeze acțiunile statelor membre. Astfel, Uniunea nu poate să adopte
reglementări și nici să intervină asupra capacității țărilor membre de a face acest lucru.
Pentru aceste domenii, UE are ceea ce tratatele numesc competențe de sprijinire:
• sănătate publică;
• industrie;
• cultură;
• turism;
• educație, formare, tineret și sport;
• protecție civilă;
• cooperare administrativă.
Uniunea are și competențe speciale, ce îi permit să joace un rol special și să
depășească atribuțiile conferite de tratate în cazul coordonării politicilor economice și
de ocupare a forței de muncă, precum și a definirii și punerii în aplicare a politicii
externe și de securitate comune.
Comisia Europeană
Comisia este al treilea element al triunghiului instituțional care administrează și
conduce Uniunea Europeană. Membrii acesteia sunt numiți pe o perioadă de cinci ani,
de comun acord de către statele membre și aprobați de Parlamentul European.
Comisia este responsabilă în fața Parlamentului, care îi poate cere, printr-o moțiune
de cenzură, să demisioneze colectiv.
Din 2004, Comisia este formată din câte un comisar din fiecare stat membru.
Comisia se bucură de o independență considerabilă în exercitarea atribuțiilor. Ea
reprezintă interesul comun și nu trebuie să primească instrucțiuni de la nici un guvern
național. „Gardian al tratatelor”, Comisia veghează la aplicarea regulamentelor și a
directivelor adoptate de Consiliu și Parlament și poate recurge la calea contencioasă
în fața Curții de Justiție în caz de neaplicare a dreptului comunitar.
În calitate de braț executiv al Uniunii, Comisia pune în aplicare deciziile luate de
Consiliu în domenii ca politica agricolă comună. Ea dispune de o mare putere în
gestionarea politicilor comune, al căror buget îi este încredințat: cercetare și
tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regională etc.
Comisia este asistată de o administrație formată din 36 de direcții generale (DG-uri) și
servicii, care sunt repartizate în principal la Bruxelles și Luxemburg.