FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE,UMANISTE ȘI ALE NATURII
ISTORIE, ANUL III DISCIPLINA: CULTE ORIENTALE STUDENT : ȘCRABA (LUCA) ANGELA
Soteriologia (din gr sotêria, "mântuire", și logos, "cuvânt")se ocupă cu
studiul conceptului de mântuire. Astfel, o religie care-l ajută pe om să înțeleagă lumea și pe el integrat lumii nu ar fi suficientă dacă ea nu i-ar garanta protecția divină, mijlocind o supunere eternă față de dorințele celeste. Atât grecii, cât ți romanii se rugau zeilor pentru a beneficia de puterea și favorurile lor sau cel puțin pentru a nu mai suporta efectele mâniei lor. Religiile orientale ofereau fidelilor lor diferite forme și concepții despre „salvare” . Divinitățile garantau o securitate completă a sufletului în interiorul și în afara corpului.
Păgânismul intrase într-o fază de descompunere, căci omenirea năzuia
spre noi forme de adorare a Divinității. De aceea în acest timp apar noi culte, în centrul cărora se aflau așa-numitele mistere cu caracter esoteric, axate pe speranța în dobândirea mântuirii. Prin opoziție cu religiile anterioare (ne referim îndeosebi la religia Greciei și cea Romei), unde accentul se punea mai ales pe cultul exterior și pe îndeplinirea unor practici, ceea ce se urmărește în religiile cu mistere este purificarea sufletelor în vederea izbăvirii lor. Preoții încetează a mai fi simpli slujitori ai altarelor, pentru a începe să devină păstori de suflete; ei predică și îi cheamă pe credincioși la pocăință. Acest fenomen cu totul nou este vizibil mai ales în misterele cu caracter soteriologic, unde în centrul cultului se află un zeu răscumpărător, care moare și înviază, dăruind viață veșnică adepților săi. Astfel este cultul lui Isis, axat pe adorarea lui Osiris, zeu mort și revenit la viață, cel al lui Mithra, al lui Adonis, al lui Attis sau al Cybelei. majoritatea cultelor, de tip inițiatic, erau de proveniență orientală, dar acestea au pătruns în toată lumea greco-romană.