TDCR

Cap. 5
TRANSMISIUNI IN BANDA DE
BAZA
 4.1. Modelul liniar pentru transmisiune
în banda de bază

• Sursa  generează o secvenţă staţionară de v.a.i.i.d. , Ea n  = 0 Ean2  =  a2

semnalul emis de sursă
 a  (t − nT )
n
n

2
 4.1. Modelul liniar pentru transmisiune
în banda de bază
Emiţătorul  s (t )  S ( )  semnalul transmis pe canal
F
•
e(t ) =  a n s (t − nT )
n

c(t )  C ( )  semnalul transmis

F
• Canalul 
r (t ) =  a n p(t − nT ); p(t ) = s (t ) * c(t )
n

• Afectat de ZAGA  a p(t − nT ) + n (t )

n
n 0

Receptorul  u (t )  U ( )  semnalul transmis

F
•

y (t ) =  a n q(t − nT ) + n(t ); q(t ) = s(t ) * c(t ) * u (t ); n(t ) = n0 (t ) * u (t )

n

q(t ) = s(t ) * c(t ) * u (t )  Q( ) = S ( )C ( )U ( ) =factorul de transfer global

F

3
 4.1. Modelul liniar pentru transmisiune
în banda de bază
Circuitul de eşantionare t 0 + kT , ales convenabil astfel încât să se asigure
performanţe cât mai bune 
 
y k = y(t 0 + kT ) = a q + nk = a k q 0 +  '
an qk −n + nk
n k −n  
k = − simbolul 
k = − efectul
curent IIS:Interferen taintersim bol zgomotului

4
 4.1. Modelul liniar pentru transmisiune
în banda de bază
• În absenţa zgomotului  o eroare poate apare
– la nivelurile intermediare:  '

k = −
a n qk −n  q0 d

– la nivelurile extreme:


• inferior 
k = −
'
a n q k −n  q0 d

• superior 
k = −
'
a n q k −n  −q0 d


• În prezenta zgomotului

k = −
'
a n q k − n + nk  q 0 d

5
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

• Stabileşte forma / condiţiile ce trebuiesc îndeplinite de factorul de transfer

global pentru anularea interferenţei intersimbol
• Ideal: 1; n = 0
qn = q(nT ) =  n = 
0, n  0

• Pp: MIA digital cu impuls purtător  T (t ) =   (t − nT )

n

 2 
q (t ) =  q(nT ) (t − nT )  Q ( ) =
F 1
n
 Q
T n 
  − n
T 


6
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

• se defineşte factorul de transfer echivalent în tensiune restrâns la o

perioadă
   
Qeq ( ) = TQ ( ) p  ( ), p  ( ) =   t +  −   t − 
T T  T  T

q (t )  Q ( )
F
dar
  t   
 t    q (t ) = q  (t ) * sinc  =  q (nT )sinc  T (t − nT )
sin c   p  ( )
1 F eq
T  n
T T  T 
• Obs.1. q(t)şi qeq(t) au aceleaşi valori ale eşantioanelor la nT

 1
• Obs.2. Frecvenţa unghiulară  N = , respectiv f N = poartă numele
T 2T
de frecvenţă Nyquist.

7
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

3.3.1. Soluţia de bandă minimă

 t 
Qeq ( ) = Tp  ( ) = Tp N ( )  qeq (t ) = sinc  = sinc( N t )
T T 
• Pb.1. Soluţie necauzală  nu este fizic realizabilă
Este posibilă o realizare dacă se acceptă o întârziere în răspunsul
sistemului a.î. să nu afecteze performanţele acestuia
qeq (t ) = sinc N (t − t 0 ), qeq (t ) = 0  Qeq ( ) = Tp N ( )e − jN t0
t 0

• Pb.2. Sensibilitate foarte mare la momentele de eşantionare  semnalul

recepţionat
y (t ) =  a n sinc N (t − nT ) + n(t )
n

8
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

y (kT +  ) =  a n sinc N ((k − n)T +  ) + n(kT +  ) =

n

= a k sinc( N ) +  a n sinc N ((k − n)T +  ) + n(kT +  ) =


n k

k −n=m
   
sin  ( mT + ) =( −1)m sin   
T  T 

a (− 1)
m

= a k sinc( N ) + sin( N t ) k −m + n(kT +  )

m  0  N (mT +  )

serie divergenta

• o eroare mica a momentului de esantionare poate duce la o IIS foarte ridicata

9
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

3.3.2. Soluţia de bandă neminimă

• Pp. alegerea unui factor de transfer global

Q( ) = 0 pt   2 N
Qeq ( ) = Tp N ( ) + Q1 ( )
• Pb: Cum alegem a.i. să îndeplinească Criteriul Nyquist I ??
• Soluţia:
– impunem pentru factorul de transfer global  qn = q(nT ) =  n
 trebuie să alegem soluţii de forma
 
q1 (t ) =  (t )sin( N t ) =  (t )sin t 
 Q1 ( ) = Φ( −  N ) − Φ( +  N )
T  1 1
 (t )  R  Φ(−  ) = Φ * ( ) 2j 2j

10
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

• dar, impunând
Q ( )  0,   2 N  Q1 ( )  0,   2 N  Φ ( )  0,    N

• separând partea reală şi cea imaginară a lui Q1 ( ) şi Φ( ) rezultă

Q1 ( ) = Q1r ( ) + jQ1i ( )
Φ( ) = Φr ( ) + j Φi ( )
1 1
Q1r ( ) + jQ1i ( ) = Φr ( −  N ) + jΦi ( −  N )  − Φr ( +  N ) + jΦi ( +  N ) 
2j 2j

Q1r ( ) = Φi ( −  N ) − Φi ( +  N )
1 1
 2 2
Q1i ( ) = − Φr ( −  N ) + Φr ( +  N )
1 1
2 2

11
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

Q1r ( '+ N ) = Φi ( ') − Φi ( '+2 N )

1 1
• notând  =  '+ N  2 2
Q1i ( '+ N ) = − Φr ( ') + Φr ( '+2 N )
1 1
2 2
• din condiţia Q1 ( )  0,   2 N  Φ( ) = 0,    N
Φi ( + 2 N ) = 0

Φr ( + 2 N ) = 0

Φr (−  ) = Φr ( )
• în plus  (t )  R  Φ(−  ) = Φ ( )  
*

Φi (−  ) = −Φi ( )

Q1r ( '+ N ) = Φi ( ') = − Φi (−  ') = −Q1r (−  '+ N )

1 1
2 2
Q1i ( '+ N ) = − Φr ( ') = − Φr (−  ') = Q1i (−  '+ N )
1 1
2 2
12
Q( )

4.2. Criteriul I al lui Nyquist

 partea reală a funcţiei Q1 ( ) are simetrie impară în raport cu  N   0

 partea imaginară a funcţiei Q1 ( ) are simetrie pară în raport cu  N   0

– impunând condiţia de continuitate a Q( ) în  N

Qeq ( ) = TpN ( ) + Q1 ( ) 

T + Q1r ( N −  ) + jQ1i ( N −  ) = Q1r ( N +  ) + jQ1i ( N +  )

 Q1i ( ) : continuă în  N
 Q1r ( ) : discontinuă, cu simetrie impară în raport cu  N

Q1r ( N   ) = 
T
2  →0
 0
• Z

13
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

➢ Concluzie:
• dacă Q( ) satisface criteriul Nyquist I  se poate construi o funcţie ,
Q1 ( )  C care, prin asocierea la funcţia de transfer de bandă minimă Tp ( )
N

să satisfacă criteriul Nyquist I

• Impunând condiţia ca viteza de variaţie a lui Q( ) să fie limitată 
1
q(t ) = O k  , k  2
 t  t →

1 1 t →
q(t ) = O k  , k  2 este de ordinul lui k
, k  2 cand
 t  t → t

ceea ce scade sensibilitatea la momentele de eşantionare

14
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

• Exemplu: se observă respectarea condiţiei de pliere a caracteristicii în

jurul lui N pentru revenirea la soluţia de bandă minimă

15
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist


• Observaţie: este de reţinut faptul că  Q( )d = 2

−

• Familia de caracteristici de tip cosinus ridicat – familie de caracteristici

ce respectă criteriul I al lui Nyquist
T ;    N (1 −  )
 
    
Q( ) =  1 + cos  ( −  N (1 −  ) )  ;  N (1 −  )     N (1 +  )
T T
2   2 
0
 ;  N (1 +  )  

cos( N t ) 
q(t ) = sinc( N t ) unde N =
 2t 
2 T
1−  
 T 

16
 4.2. Criteriul I al lui Nyquist

– [0,1] se numeşte factor de rotunjire (roll-off):

• =0  soluţia de bandă minimă;
• =1  exces de banda 100%
– Obs1: se mai poate scrie şi cu sinus folosind:
T  T  T 
cos  ( −  N (1 −  ) ) = cos  ( −  N ) −  = sin  ( −  N )
 2   2 2  2 
T ;    N (1 −  )

T  T 
Q( ) =  1 + sin  ( −  N )  ;  N (1 −  )     N (1 +  )
2   2 
0
 ;  N (1 +  )  
1
• Obs. 2.  q (t ) = O 3  sezitivitate convenabilă la abateri mici
 t  t →
faţă de momentul de eşantionare optim
17
4.2. Criteriul I al lui Nyquist

18
 4.3. Filtru de compensare in banda de
baza
• Daca se foloseşte pentru transmiterea datelor un impuls de bază în locul
impulsului ideal (t) trebuie realizată o compensare la recepţie astfel
încât să se păstreze funcţia de transfer globală Q() se poate utiliza
schema:

19
 4.3. Filtru de compensare in banda de
baza
– Între punctele (1) şi (2) caracteristica este de tip Nyquist I
Q( ) = S ( )C ( )U ( )
– dacă se doreşte păstrarea caracteristicii globale de transmisiune filtrul
de compensare trebuie să aibă caracteristica

H ( ) =
k
, pentru    Max ,  Max = B
G ( )

, B fiind banda ocupată de semnal; În aceste condiţii întregul sistem

între punctele 0 şi 3 satisface criteriul I al lui Nyquist

20
 4.3. Filtru de compensare in banda de
baza
• Exemplu:

 T 
T
− j
g (t ) =  (t ) −  (t − T )  G ( ) = e
F
2
sinc 
 2 
T
−

H ( ) =
2
ke
,
 T 
sinc 
 2 

• Compensarea este posibilă numai dacă 2

 Max  = 2 N
T

21
 4.4.Diagrama Ochiului

• O modalitate de a evalua calitatea datelor recepționate

• Datele sunt conectate pe

intrarea osciloscopului care
este sincronizat cu ceasul

• Pot fi evaluate calitatea

recepției / sincronizarea / efectul IIS + zgomot

• De studiat: variația nivelului semnalului la momentul de

eșantionare / jitterul

22
4.4.Diagrama Ochiului

23
4.4.Diagrama Ochiului

• =mic
– deschiderea ochiului = mică
- Eroarea la trecere prin zero = mare
- Banda =mica
• =mare
– deschiderea ochiului = mare
- Eroarea la trecere prin zero = mică
- Banda =mare

24
 4.5. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
• Problema: optimizarea modului în care este distrubuită caracteristica
globală între Tx – Rx a.i. să se obţină o valoare cât mai mică a probabilităţii
de eroare.
3.6.1. Optimizarea repartizării caracteristicii globale între emiţător şi
receptor.

• Modelul pentru transmisiunea în banda de bază adoptat:

n(t), ZAGA

EMITATOR CANAL RECEPTOR Esantionare +

SURSA
S(ω) C(ω) U(ω) Detectie de prag

 a  (t − nT )
n
s e (t ) =  a n s (t − nT )
n n

25
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
• Ipoteze:
– IIS=0;
– caracteristica de transfer globală este cunoscută  este de tip
Nyquist I;
– caracteristica de transfer a canalului este dată;
– zgomotul asociat canalului este de tip aditiv, cu DSmP cunoscută ;
– puterea semnalului la intrarea canalului este fixată
• Semnalul la intrarea canalului
se (t ) =  a n s(t − nT )
n

unde an  = v.a.i.i.d. reprezintă simbolurile emise de sursă, de medie

nulă Ea n  = 0 şi varianţă cunoscută  a2 = Ea n2 

26
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0

 a2 1
Pse =  S ( ) d
2
– puterea semnalului la intrarea în canal
T 2 −

, 
1
( ) ( )
2 −
puterea zgomotului la intrarea receptorului  z =   d
2
– 2
S N U

Problema: să se determine S ( ) , respectiv U ( ) astfel încât  z2 =min,

cu restricţia Pse impus

Q( ) 2TPse
dar S ( ) = ;  a2 = 
C ( )U ( ) 

 S ( ) d
2

−
 a2 2TPse 1
= = max
 z2  

 S ( ) d  S N ( )U ( ) d
2 1 2

−
2 −
27
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
 
 S ( ) d   S N ( )U ( ) d = min
 
2 2

− −

 aplicăm inegalitatea lui Schwartz:

egalitate
  daca A( )=kB* ( ) 

 A( ) d   B( ) d   A( )B( ) d

2 2 2

− − −

cu A( ) = S N ( ) U ( )
Q( )
B( ) =
C ( )U ( )

28
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0

 a2 Q( )
 rezultă = max dacă S N ( ) U ( ) = k 
 z2 C ( )U ( )

Q( )
U ( ) = k
C ( ) 4 S N ( )
Q( ) Q( ) 1 C ( ) 4 S N ( ) 1 Q( ) 4 S N ( )
S ( ) = = =
C ( )U ( ) C ( ) k Q( ) k C ( )

1 Q( ) S N ( )

 a2 1
unde k se determină din condiţia Pse =
T 2 − k 2 C ( ) d = impus

29
 3.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
3.6.2. Determinarea probabilităţii de eroare în cazul repartizării optimale
între Tx-Rx pentru transmisiuni de tip MIA digital
• Ipoteze:
– simbolurile emise de sursă ak  (2i − 1 − M )d ; i = 1, M , M = 2 , v.a.i.i.d
p

zgomotul asociat canalului: ZAGA, cu S N ( ) = 0 ()

N
–
2
– canalul este ideal cu C ( ) = 1 () , cu indeplinirea Nyquist I

– caracteristica de transfer globală Q( ) este de tip cosinus ridicat cu

=1, repartizată simetric între Tx şi Rx

– schema receptorului

30
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
• Pragurile de decizie sunt egal distanţate  
p k  (2i − M )d ; i = 1, (M − 1) , M = 2 p

PRAGURI NIVEL
DE DECIZIE TRANSMIS
NU APARE
EROARE

7d
6d
EROARE
5d
4d EROARE

3d
2d
EROARE
2d
0d

1d

31
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
• Deoarece se impune IIS=0  eşantionul simbolului recepţionat la
momentul k depinde doar de cel emis
• O eroare în decizie – apare când se produce unul din următoarele
evenimente
(E ) xk − ak  d ,  
ak = (2i − 1 − M )d ; i = 2, (M − 1)
(E −) xk − ak  d , ak = (M − 1)d
(E + ) x k − a k  d , ak = −(M − 1)d

• Probabilitatea de eroare
M −2
P( nk  d ) + P(nk  d ) + P(nk  −d ) =
1 1
Pe =
M M M
M −2 d  2 d   1  d
= 2Q  + Q  = 21 − Q 
M   M    M   
32
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
Psi
• dorim să exprimăm Pe în funcţie de
N0
o Rx: cum U ( ) = k ' Q( ) 
 
k '2 N 0
Pz =  =2 1
2
N0
U ( ) 2
d =
N0 1
−k ' Q( )d  Q(=)d=2 2
2

2 2 2
z
−
−

o Tx: S ( ) =
1
Q( ) 
k'
 
 a2 1  a2 1  a2
− S ( ) d = T 2 − k '2 Q( )d = k '2 T
1
Psi =
2

T 2

 = Ea
2 2

M
=  d (2i − 1 − M ) =
1 2 2 d 2 M 2 −1 ( )
o dar a k
i =1 M 3

 Psi =
(
d 2 M 2 −1 )  d =
2 3k '2 TPsi
3k '2 T (
M 2 −1 ) 33
 4.6. Repartizarea filtrării între emiţător
şi receptor în banda de bază cu IIS=0
• deci
d2
=
6T Psi  1   6T Psi 

 Pe = 21 −
 z2 ( )
M 2 −1 N0  M
Q
  ( )
M − 1 N 0 
2

Se mai poate folosi putere zgomotului în banda Nyquist

N
1 N0 N 1 N N
PzN =
2 −


2
d = 0
2 2
2 N = 0 N = 0
2 2T

N

d2 3Psi  1   3T Psi 

=  Pe = 21 − Q
 z2 (
M 2 − 1 PzN )  M   ( )
M − 1 PzN 
2

34
 4.6. Radical din cosinus ridicat

 T ;    N (1 −  )

 T  T 
QRRC ( ) =  1 + cos  2 (  −  N (1 −  ) )  ; N (1 −  )    N (1 +  )

 2 
0 ;  N (1 +  )  

1 T   T 
dar  1 + cos  (  −  N (1 −  ) )   = cos 2  (  −  N (1 −  ) )  ,
2  2   4 

iar 0  ( arg )  , deci cos ( )0
2
 T ;    N (1 −  )

 T  T 
QRRC ( ) =  cos  (  −  N (1 −  ) )  ;  N (1 −  )     N (1 +  )
 2  4 
0 ;  N (1 +  )  
 35
 4.6. Radical din cosinus ridicat

sin ( (1 −  )  N t )
cos ( (1 +  )  N t ) +
4 t
2
hRRC ( t ) = T
 T  4 t 
2

1−  
 T 

36
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial: Codarea
duobinara
Problema: obţinerea unei caracteristici de frecvenţă acceptabile (bandă + ordin
de scădere a funcţiei pondere, deci senzitivitate la momentele de eşantionare) vs.
Acceptarea unei IIS controlate .

3.7.1. Codarea duobinară .

A. Varianta de implementare de bandă minimă
a n  rn 
➢ Model . DATE Q( ) = S ( )C ( )R( )

T , n = 0,1
q ( nT ) =  r ( nT ) = r  n  = a  n  * q  n  = T a  n  + a  n − 1
0, rest

37
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara

➢ Modelul digital echivalent a n  z-1

rn 
Tpn ( )

H (z ) = 1 + z −1

➢ Funcţia de transfer echivalentă

jT
 T 
(
Q( ) = H (z ) z =e jT Tpn ( ) = T 1 + e − jT
)p ( ) = 2Te
n
−
2
cos  p ( )
 2  T
Q( )
2T
2

1.5

0.5

0  38
-4 -3
 -2 -1 0 1 2 3
 4
−
T T
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara

➢ Obs: caracteristica este:

 de bandă minimă
 cu un ordin de scădere mai lent decat Nyquist I(de tip cos)
• poate fi realizată fizic;
• senzitivitate mai mică la momentele de eşantionare ,

➢ Funcţia pondere echivalentă

 
sin t 
sin( n t ) T   
Tp N ( )  T =T = sinc t  = sinc( N t )
t t T 

39
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara

   
q(t ) = sinc( N t ) + sinc N (t − T ) = sinc t  + sinc (t − T )
T  T 
T      1 1 4
q  = sinc  + sinc−  = + =
2 2  2  − 
2 2

1.4
q(t )
1.2
4

1

 
0.8 
sinc 

t sinc  (t − T )
T  T 
0.6

0.4

0.2
t
0
T
-0.2 −1 1 2 3 4
-0.4
-4 -2 0 2 4 6 8

40
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara
• Observatie1: caracteristica corespunzatoare codarii duobinare satisface
criteriul Nyquist II de banda minima.
• Criteriul Nyquist II:
– Avantaje: este de banda minima; dar are un ordin de scadere mai mic
decat Nyquist I => sensibilitate mai mica la momentele de
esantionare;
– Dezavantaj: accepta o IIS nenula, dar controlata

• Observatie2:
4 cos( N t ) 1
q(t ) = ~ O  2
  2t  2  t 
 1 −   
  T  

41
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara

B. Varianta de implementare de bandă neminimă

➢ Modelul digital echivalent

a n  z-1
rn 
Q1 ( )

H (z ) = 1 + z −1

unde Q1() este o funcţie care satisface criteriul Nyquist 1 de bandă neminimă

Q1 ( )  0,   2 n

42
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara

➢ Funcţia de transfer echivalentă .

jT
 T 
(
Q( ) = H (z ) z =e jT Q1 ( ) = 1 + e − jT
)Q ( ) = 2e
1
−
2
cos Q1 ( )
 2 

➢ Funcţia pondere echivalentă

q(t ) = q1 (t ) + q1 (t − T )

43
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial

3.7.2. Codarea duobinară modificată.

A. Varianta de banda minima
T , n = 0

➢ Model . q(nT ) = − T , n = 2  r (nT ) = r n = an* qn = T an − an − 2
0, rest


➢ Modelul digital echivalent

a n 
z-1 z-1
_ rn 
Tpn ( )
+
H (z ) = 1 − z −2

44
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara modificata.
➢ Funcţia de transfer echivalentă .
jT
Q( ) = H (z ) z =e jT Tpn ( ) = T 1 − e ( −2 jT
)p ( ) = 2 jTe
n
−
2
sin(T ) p ( )
T

2
T Q( )
1.8

1.6

1.4

1.2

0.8

0.6

0.4

0.2

0
   
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4

− −
T 2T 2T T

45
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara modificata.
➢ Obs: caracteristica este:
 de bandă minimă
 cu un ordin de scădere mai lent (de tip sin)
 Q(0)=0  transmisiune fără componentă continuă

46
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara modificata.
➢ Functia pondere echivalenta
   
q(t ) = sinc( N t ) − sinc N (t − 2T ) = sinc t  − sinc (t − 2T )
T  T 
T         3  1 −1 5
q  = sinc  − sinc − 2  = sinc  − sinc−  = − =
2 2 2  2  2   − 3 3
2 2
q(t )
1.5

5
1 3
 
sinc t
0.5
T 

1
0
2 3 t
−1
-0.5 T

-1
 
sinc (t − 2T )
T  47
-1.5
-4 -2 0 2 4 6 8
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial. Codarea
duobinara modificata.
B. Varianta de implementare de bandă neminimă
a n 
➢ Modelul digital echivalent z-1 z-1
_ rn 
Q1 ( )
+
H (z ) = 1 − z −2

➢ Funcţia de transfer echivalentă .

( )
Q( ) = H (z ) z =e jT Q1 ( ) = 1 − e −2 jT Q1 ( ) = 2 je − jT sin(T )Q1 ( )

➢ Funcţia pondere echivalentă

q(t ) = q1 (t ) − q1 (t − 2T )

48
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial.
Generalizare

A. Varianta de implementare de bandă minimă

a n 
z-1 z-1 z-1

q0  0 q N −1  0
q1 q2 q N −2
rn 
TpN ( )

H (z )

( )
Q( ) = H (z ) z =e jT Tpn ( ) = T q0 + q1e − jT + q2 e −2 jT + ... + qn−1e − (n−1) jT + qn e − njT p ( )
T

49
 4.7. Sisteme cu răspuns parţial.
Generalizare
B. Varianta de implementare de bandă neminimă

a n 
z-1 z-1 z-1

q0  0 q N −1  0
q1 q2 q N −2
rn 
Q1 ( )

H (z )

( )
Q( ) = H (z ) z =e jT Q1 ( ) = q0 + q1e − jT + q2 e −2 jT + ... + qn−1e − (n−1) jT + qn e − njT Q1 ( )

50
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea
Metoda1: IIS cunoscută  se utilizează decizia hard (bit cu bit/simbol cu simbol)
+ scăderea simbolurilor precedente (estimate anetrior) din simbolul curent
• Fie polinomul de codare de forma generală

H (z ) = q0 + q1 z −1 + q2 z −2 + ... + qn−1 z −(n−1) + qn z − n

• În cazul unui canal afectat doar de ZAGA  secvenţa recepţionată

(după eşantionare) este
N −1 N −1
yk =  am qk −m + nk = ak q0 + a q + nk
m k −m
m =0
 
m=1

IIS 0 , controlata

51
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea

• O schema posibilă de implementare (decodorul cu reacţie)

N −1 N −1
yk =  am qk −m + nk = ak q0 +  am qk −m + nk
m =0
 
m=1


52
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea

• Variabila pe baza căreia se face decizia este

 N −1
 1  N −1
 1 N −1
 xk −  qn aˆ k −n  = q q0 ak +  qn (ak −n − aˆ k −n ) + nk  = ak + q  qn k −n + q
1 nk
rk =
q0  n =1  0  n =1  n =1
0   0
Propagarea erorilor

 Problema: propagarea erorilor !!

53
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea
− circuitul de cuantizare yk → wk , wk  B M : alfabet cu M niveluri

− secvenţa estimată (considerând q0=1) – se obţine din semnalul

recepţionat cuantizat
N −1
aˆ k = wn −  qk aˆ n−k
k =1

− decodorul cu reacţie se obţine din această schemă mutând circutul de

cuantizare în punctul C, astfel încât la intrare în locul secvenţei wk 
se aplică secvenţa y k 

Problema: propagarea erorilor !!

54
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea
Metoda2: Folosirea precodării diferenţiale a datelor la emisie, înainte de modulare
3.8.1. Codarea duobinară + transmisia binară

an  p n  SISTEM CU rn 

DATE PRECODARE CODARE
CORELATIVĂ

 1  H ( z )Tp N ( )
G( z) =   H ( z ) = 1 + z −1
 H ( z )  mod M

rn = T ( pn + pn−1 ) - dormi să depindă doar de an;

pn aparţine aceluiaşi set ca şi an  pn  0,1 pentru precodare

 pn = (an + pn−1 ) mod 2 = (an − pn−1 ) mod 2  an = ( pn + pn−1 ) mod 2
 rn = T (an ) mod 2 = Tan

55
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea
• Filtrul de precodare
 P( z ) 
 ( )
A(z ) = P(z ) 1 + z −1 mod 2  G (z ) =   mod 2 =
 1 
 −1 
mod 2
 A(z ) 1 + z 
mod 2
a n   pn 

z-1

• pentru obţinerea unei secvenţe echilibrate  translaţie de nivel 

pn  − d , d   I n = (2 pn − 1)d

• secvenţa estimată rn = I n + I n−1 = (2 pn − 1 + 2 pn−1 − 1)d = 2( pn + pn−1 − 1)d

r 
aˆ n =  n + 1 mod 2
 2d 
56
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea

3.8.2. Codarea duobinară + transmisia M niveluri logice

• Datele transmise: a n  0,1, ... , M 

 1 
• Filtrul de precodare: G(z ) =  −1 
mod M
1 + z 
• Datele precodate: pn  0,1, ... , M 

• Translaţia de nivel: Tn = (2 pn + 1 − M )d

Tn = (2i − 1 − M )d ; i = 1, M 
• Secvenţa estimată bn = I n + I n −1 = (2 pn + 1 − M + 2 pn −1 + 1 − M )d =
 
b 
= 2 pn + pn −1 + 1 − M d
 → aˆ n =  n − 1 + M  mod M
     2d 
 n
( a ) mod M 
57
 4.8. Combaterea propagării erorilor.
Precodarea

3.8.3. Generalizare

an  p n  TRANSLAŢIE I n  SISTEM CU rn  ESTIMARE

DATE PRECODARE DE NIVEL CODARE DATE
CORELATIVĂ

 1  H ( z )Tp N ( )
a n  0, 1, ... , M  G(z ) =   mod M H ( z ) = a0 + a1 z −1 + ... + a N −1 z −( N −1)
 H (z )

• Datele transmise : a n  0,1, ... , M 

• Datele precodate: pn  0,1, ... , M 

Tn = (2 pn + 1 − M )d
• După translaţia de nivel:

Tn = (2i − 1 − M )d ; i = 1, M 

58