Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului

ELENA TUDOSĂ şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de

Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe

cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului
şi pentru scopuri necomerciale.

©2021
 Elena Tudosă

Iubire şi chin
~ poezii ~

Iaşi, 2021
 Elena Tudosă

Redactor: Lenuş Lungu

Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)
Tehnoredactare: Ioan Muntean
Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web)
Corectură: Elena Tudosă

Ediție apărută şi îngrijită sub egida administrației rețelei

Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin autorului şi
rețelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

TUDOSĂ, ELENA
Iubire şi chin/Elena Tudosă. – Iaşi, 2021

ISBN

821...

~2~
Poezii

Iubire şi chin
~ poezii ~

- Iaşi, 2021 –

~3~
 Elena Tudosă

Premiu editorial oferit de

Biblioteca Cronopedia
pentru activitatea literară
desfăşurată online.

~4~
Poezii

Prefaţă
ELENA TUDOSĂ
O fată de la țară ce poartă doru-n piept
iar în suflet ascunde... o umbră de poet!

Nu toţi oamenii sunt plămădiţi din acelaşi aluat iar

pe parcursul vieţii fiecare îşi alege drumul aşa cum crede
de cuviinţă, dar mai ales prin pasiune.
Pasiunea pentru poezie a Doamnei ELENA
TUDOSĂ este evidentă în această carte intitulată
sugestiv „IUBIRE ŞI CHIN”.
Mărturisesc faptul că atunci când am primit de la
editor în spațiul virtual volumul de poezii al doamnei
ELENA TUDOSĂ, cu titlul simbolic „IUBIRE ŞI
CHIN”, inițial nu mi-am propus decât să fac o scurtă
trecere în revistă finalizată ca o notă de cititor. Însă pe
măsură ce am citit poemele din acest al 2-lea volum de
poezii de la cap la coadă, am constatat că autoarea este o
veritabilă purtătoare de cuvânt a iubirii.

~5~
 Elena Tudosă

A reușit să mă facă să simt de la prima poezie,

intitiulată „Îngerul iubirii” până la ultima din volum
intitulată „Edenul pasiunii” mai toată gama de
sentimente care alcătuiesc de fapt logica viului.
Citind C.V-ul doamnei, pe care nu am avut prilejul
să o cunosc personal, ci doar prin scrierile dumneaei, am
remarcat cu interes subtilitatea ultimei fraze, care m-a
făcut de altfel să și dau titlul acestei consemnări,
constatând că de fapt este chiar „O fată de la țară ce
poartă doru-n piept iar în suflet ascunde... o umbră de
poet”.
Aceasta m-a făcut practic să depășesc impulsul
inițial fiind foarte intrigat de mesajul poeziilor a căror
amprentă rămâne „dragostea de literatura de bună
calitate”!
Începutul cărții, pare puțin derutant, fiindcă începe
cu o scenă tristă în poezia „Îngerul iubirii” astfel:
„Îngenunchiat îngerul trist plângea,/Aripa frântă care
tare rău îl durea,/Își căina durerea tăcut în sinea
lui,/Ducându-și singur soarta grea a destinului.”
Asta este numai aparența fiindcă imediat poeta, care
este pe fond o luptătoare subtilă pentru drepturile
sentimentelor, spune optimist ulterior în poezia „E
dimineață iubire” astfel: „Soarele scurmă zorile cu
razele sale,/Pe una din ele uite ți-am trimis o
sărutare,/Deschide-ți petalele să o primești,/E
dimineață iubire, te-ai trezit?”

~6~
Poezii

Astfel încât am constatat că a vorbi despre Dna

ELENA TUDOSĂ cred că-i în esență un act de mare
curaj deoarece este foarte greu de descifrat. Relativ nouă
pe scena culturii românești și în special a celei din Iași,
prin câștigare marele premiu la un concurs organizat de
către Gazeta Românească în anul 2018 cu o poezie
dedicată mamei, a perseverat și iată că în 2021 este deja
la al 2-lea volum de poezii.
Chiar dacă nu-mi prea place să dau citate din poezii,
când scriu o prefață, pentru a lăsa cititorul să le descopere
direct farmecul, trebuie să aduc în fața dvs. câteva versuri
deosebite din poezia de largă respirație care este „Ți-
ascult inima cum bate” pentru a accentua ceea ce am
spus anterior, care sună astfel: „Mi-am trecut în treacăt
palma,/Peste inimioara ta/Și fiori mă trec de-a
valma/Și mă simt anapoda.”. Așa că nici nu mă mai mir
că la final în penultima poezie „Și îngerii plâng”
așteaptă... și nu primește „...nici răspuns la întrebarea:
de ce îngerii plâng?!”
Consider că este o carte specială în care adună din
preaplinul ei sufletesc amintiri din iubirile unor perioade
încă neclare
Nu am putut să nu remarc, citind acest volum, stilul
elegant și deosebit în care predomină iubirea fără urmă
de invidie a tot ce-i frumos. Stilul autoarei este direct,
limpede și deosebit de armonios, pe înțețesul tuturor.

~7~
 Elena Tudosă

Sper să am ocazia și pe viitor să întâlnesc același

entuziasm, prin apariția unor noi creații literare ale Dnei
ELENA TUDOSĂ care să exprime în continuare
întreaga gamă de sentimente și adevăruri ce ţin de viaţa
complexei «trestii gânditoare», cum a fost numită
cândva fiinţa umană de către Blaise Pascal.

Nicu Doftoreanu 26.10.2021

~8~
Poezii

Îngerul iubirii

Îngenunchiat îngerul trist plângea,

Aripa frântă care tare rău îl durea,
Își căina durerea tăcut în sinea lui,
Ducându-și singur soarta grea a destinului.

Curgeau șiroaie din ochii săi castani,

De lacrime fierbinți amare mii și mii,
Nedumerit se întreba la nesfârșit,
Unde-i iubirea sa, de ce-i greu de găsit?

Ar fi vrut în neantul cerului să zboare,

Durerea din aripă-i era chinuitoare,
Iubirea îi era doar un vis neîmplinit,
El un suflet înfrânt, total dezamăgit.

Să lupte să iubească prea greu i se părea,

Căci prea îndepărtată iubirea sa-i era,
Cu sufletu-i pustiu și mult prea obosit,
De vitregia sorții fusese crunt lovit.

Cu gândul ar fi vrut iubirea să-ntâlnească

Și cu singurătatea amară să sfârșească,
Dar drumu-ndepărtat și rana îi aduse,
Prea mare suferință și zborul i-l înfrânse.

~9~
 Elena Tudosă

Azi s-a închis în sine ca într-o colivie,

Iubirea ce-o nutrește numai în vers o scrie,
Va suferi-n tăcere toată viața lui întreagă,
Iubirea va trăi-o în vers și tandră poezie
Și-n lacrima ce-n dor nemărginit îi leagă.

E dimineață iubire
Soarele scurmă ușor pământul,
Zorii au apărut, la tine trimit gândul,
Să-ți șoptească printr-un sărut,
E dimineață iubire, te-ai trezit?

Azi am furat o rază dulce de soare

Și ți-o trimit ca pe-o tandră alinare,
Dorul să ți-l mângâie și să-ți revii,
Bună dimineața floare dragă inimii.

De vei simți fior de căldură în inima ta,

Să știi că sunt eu ascunsă sub raza ta,
Parfumul tău inima mea vrea să respire,
E dimineață hai, trezește-te iubire!

Soarele scurmă zorile cu razele sale,

Pe una din ele uite ți-am trimis o sărutare,
Deschide-ți petalele să o primești,
E dimineață iubire nu te trezești?

~ 10 ~
Poezii

Când două inimi sunt legate

Cum sunt nopțile fără somn,
Așa sunt inimile ce bat la unison,
Când două inimi sunt unite,
Trăiesc doar clipe fericite.

Când sunt legate împreună,

Pe drumul vieții mână-n mână,
De una dintre ele este tristă,
Pentru cealaltă viața nu există.

Căci va simți ale sale dureri

Și va lupta din răsputeri,
Să o alinte și să o mângâie,
Alături îi va fi până în veșnicie.

Când două inimi sunt legate,

Doar moartea-i cea ce le desparte,
Când două inimi își vor bine,
Se vor iubi și în cealaltă lume.

Când două inimi se iubesc,

La depărtare nu gândesc,
Chiar de-ar fi până-n stele sus,
Se vor iubi cu dor nespus,

Vor rămâne mereu legate,

Și-acolo în eternitate.

~ 11 ~
 Elena Tudosă

Ochii tăi
În ochii tăi îmi scald privirea,
Ca în adâncul unei mări,
În ei eu îmi găsesc iubirea
Și mă înec cu totu-n ei.

În ochii tăi smarald verzui,

Mă pierd de tot de dragul lor,
Ei îmi dau liniștea sufletului,
Stingând al dorului foc arzător.

În ochii tăi strălucitori,

E dragoste și mângâiere,
Eu mă topesc de dragul lor
Și-atunci când sufăr în tăcere.

În ochii tăi pătrunzători,

Am găsit calea vieții mele,
În ei sădit-am câmp de flori,
Eu fiind regină printre ele.

În ochii tăi când eu privesc,

Mă pierd și mă roșesc la față,
Ei simt cât de mult te iubesc,
De ți-am dat inima pe viață.

~ 12 ~
Poezii

În ochii tăi și-n ochii mei,

Iubirea noastră e-un crâmpei,
Dragostea ni se scaldă-n ei,
Suntem precum doi porumbei.

Dragoste eternă
Îmi este gândul atât de trist și obosit,
Încerc să-l liniștesc și pun capul pe pernă
Și mi te-nchipuiesc un suflet chinuit,
Ce mă iubește mult cu dragoste eternă.

Încerc să-mi fac cărare în inima mea,

Tristețea ce-i în suflet vrând să o risipesc,
Tu știi că te doresc și duc o luptă grea,
O dragoste eternă e ceea ce-mi doresc.

Prea crunt mi-a fost destinul pân-acum,

Plin doar de supărări și de necazuri multe,
De când te-am întâlnit pe-al vieții mele drum,
Am înțeles că tu-ai să fii alesul meu iubite.

Eu știu că-ți este dor, la fel și mie-mi este,

Doar timpul e cel care ne va decide-n soartă,
Prin dragoste eternă să scriem o poveste,
Azi gândul obosit spre tine mi se-ndreaptă.

~ 13 ~
 Elena Tudosă

Doar tu îmi ești iubirea ce o visez și știi,

La fel că mă iubești și eu am înțeles,
Atât cât timp va trece la tin' mă voi gândi
Și-n fiecare seară te voi chema prin vers,

Până în clipa-n care te voi avea în brațe,

Ca-n dragoste eternă să ne iubim o viață.

Sătul de tot
„Și totuși există iubire,
Și totuși există blestem”,
Scria Adrian Păunescu,
În minunatu-i poem.

Suntem sătui de dureri,

Iar uneori speranța-i deșartă,
Suntem rătăciți și fără puteri
Și rău vitregiți de soartă.

Suntem sătui de visări,

De neîncrederea dintre noi,
Am vrea să fim curcubeul,
Ce leagă frumos două ploi.

Suntem prea des înșelați

Și copleșiți de minciună,
Dar cel mai rău când trădați,
Orbercăim fără lumină.

~ 14 ~
Poezii

Căci sufletul ne e stins,

Asemeni unui cărbune
Și când credeam c-am învins,
Respiră iar din ruine.

Sătui de eșec am renunța,

La tot pentru un strop de iubire,
Încercând a schimba ceva,
Căutăm drumul spre fericire.

Dar nu e ușor a răzbate,

Când tăcut sufletu-ți plânge,
Sătul de chin, de tot și toate,
Trăiești viața ce ți se frânge.

Amărât astfel sufletul tău,

Atât de gol și-atât de pustiu,
Sătul de tot ce-l răpune din greu,
Încercând să spere-n acel târziu,
Caută salvarea să nu cadă în hău.

~ 15 ~
 Elena Tudosă

Ți-ascult inima cum bate

Mi-am trecut în treacăt palma,
Peste inimioara ta
Și fiori mă trec de-a valma
Și mă simt anapoda.
Inima-mi parcă nebună,
A luat-o la galop,
Vrea dinadins să îți spună,
Te iubesc și mult de tot.

Te cuprind apoi în brațe

Și cu ochii aplecați,
Îți spun: vreau să stau o viață,
Să te iubesc cu nesaț.

Dar tu ești atât de trist,

Eu încerc să te distrag,
Îți șoptesc: uite exist
Și îmi ești atât de drag.

Îmi trec brațele în grabă,

La piept să te strâng mai mult,
Lacrima ce-ți stă să cadă,
Ți-o alint cu un sărut.

~ 16 ~
Poezii

Tu timid mă strângi ușor

Și începi fără de număr,
Să-mi dai sărutări de dor,
Apoi pui capul pe umăr

Și începi să plângi iubire,

Necrezând că-n viața ta,
Poți să plângi de fericire,
Că ți-ai găsit liniștea.
Eu încet îmi sprijin capul,
Lângă pieptul tău s-ascult,
Cum în inimă-ți tic tacul,
Spune că mă iubești mult.

Dup-atâta timp în care,

Am tot plâns și am oftat,
Azi în tandră-mbrățișare,
Ne iubim cu-adevărat

Și uităm tot ce ne doare,

Ce-n viață ne-a întristat,
Eu o floare, tu o floare,
Cât de mult ne-am așteptat.

~ 17 ~
 Elena Tudosă

Te iubesc așa cum ești

Priveam tăcută la fereastră,
Cum toamna îmbrăca pământul,
Așa a început povestea noastră,
Spre tine o clipă mă purtase gândul.

Mă cufundam într-un fel de durere,

Ce de un timp întruna sufletu-mi măcinase,
Iar ochii mi-ndreptăm spre cerul plin de stele
Și căutam o stea ce-n veșnicii plecase.

Dar iată dintr-o dată doar ce-ai apărut tu,

O stea frumos ascunsă acolo între aștri,
Vrăjit de al ei chip îmi tresări sufletul,
Iubire-a mea minune cu ochi frumoși albaștri.

Eu te doream și am întins palma să-mi cazi,

Dar te fereai mereu ne-nțelegând de ce,
De-atunci neîncetat peste al meu obraz,
Într-un râu nesecat îmi curg lacrimile.

Tu știi că eu pe tine te vreau dar uneori,

Nu îmi dai nici un semn și rău mă chinuiești,
Spunând că mă iubești și că îți este dor
Și că de dorul meu ca floarea te-ofilești.

~ 18 ~
Poezii

Dar de îți este dor de ce tot mi te-ascunzi,

De ce-n tăcere stai și nu mi te arăți,
Ce inimă tu ai de nu-mi vezi ochii uzi
Și sufletul făcut fărâmă în bucăți?

Ce tot îmi spui mereu că mă iubești,

În timp ce eu somnul întruna ți-l tot tulbur,
Dacă ar fi așa și nu mă amăgești,
Ce-ai ales să rămâi, o viață să stai singur?

De ce nu-mi vii deloc iubite când te chem,

Aproape steaua mea, lângă mine să fii,
Îmi e gândul la tine, mi-e frică și mă tem,
Că niciodată tu nicicând nu ai să-mi vii.
Trăiesc numai cu teama că tu mă amăgești
Și sufletul mi-l simt îngenunchiat de dor,
Eu te iubesc iubirea mea așa cum ești,
Te-aștept să-mi dai un semn, nu mă lăsa să mor.

~ 19 ~
 Elena Tudosă

Mă lupt să te păstrez în gând

Deși eu știu că te gândești la mine,
Căci așa este uneori gândul pribeag,
Azi inima mi-e stinsă la fel ca un cărbune,
Uitând de tot, de cât îmi ești de drag.

A strâns sărmana-n ea multe dureri

Și-acum se simte extrem de obosită,
Sleită și rămasă azi fără de puteri,
Mă mir cum oare poate de încă mai rezistă.
Atâtea lacrime amare ce mi-au curs,
Brăzdându-mi fața-n nenumărate rânduri,
Nu sting durerea grea care iată-a pătruns,
În sufletu-mi răpus de mii și mii de gânduri.

Încerc să lupt cu toată forța (ființa) mea,

Să te păstrez cu orice preț în al meu gând,
Prin el să-mi poți iubite astfel alina,
Dragostea ce mi-o simt de dorul tău oftând.

Și dacă-n astă soartă va fi loc pentru noi,

Prin gânduri, sentimente spre-a ne putea uni,
Toată tristețea ce ne frânge pe-amândoi,
Doar luptând împreună îndat' vom risipi.

~ 20 ~
Poezii

Acum doar timpul este cel care îmi suspină,

Urlându-mi tot năduful ce mă mistuie-n suflet,
În viața asta sumbră și-atâta de meschină,
Ce mi-a distrus în suflet chiar și ultimul zâmbet.

Floarea iubirii
Am semănat de dorul tău,
Lângă fereastră strat de flori,
Le mângâi când îmi este greu,
De dorul tău drag puișor.

În mijloc am sădit cu drag,

Un trandafir ce va-nflori,
Când dimineața ies în prag,
Numai la el stau a privi.

Îi ating floarea și i-o miros,

Când mi te știu departe dus,
E trandafirul meu frumos,
Când nu ești, pe el îl iubesc nespus.

Tu știi că-mi place să-l ador,

Așa cum știi că te ador pe tine,
Când va fi înflorit l-oi săruta ușor
Și voi gândi cu drag că te sărut pe tine.

~ 21 ~
 Elena Tudosă

E trandafirul, floarea dragă a iubirii,

Ce mi-o doresc în suflet să îmi fie,
Alăturea de el spre calea mântuirii
Până când vom pleca la Domnu-n veșnicie.

Te voi iubi mereu

Și multă vreme-am să tânjesc,
S-aud cuvântul te iubesc,
Aș vrea să pot să te aud,
Însă tristeți crunte mă sting.

Aș vrea să dau timpu-napoi,

Să nu mă mai macine gândul,
Cum îmi duci dorul atât de mult,
Aș vrea să nu mă fi născut.

Aș vrea dar una e să vrei

Și alta e atunci când nu,
Iubire poți să dai, dar nu să iei,
Ca să mi-o dăruiești, acela ești doar tu.

Va trece timpul peste noi în goană,

Am să regret și eu și tu ai să regreți
Și poate-ntotdeauna ne vom iubi în taină,
Te-oi aștepta mereu și tu ai să m-aștepți.

~ 22 ~
Poezii

Ne vom dori întruna spre a ne întâlni,

Încercând să uităm ce ne-a durut prea rău,
Dar pân'va sosi ceasul acela tu să știi,
Că te-am iubit nespus, te voi iubi mereu.

Iubire bună dimineața

Atâta gingășie-mi dăruiești,
Cu fiecare răsărit de soare
Și-atunci când tandru mă iubești,
Eu înfloresc precum o floare.

Cu-al tău parfum când mă- mpresori,

Sorbindu-mi câte-o sărutare,
Parcă sunt o regină între flori,
Pictată-n dragoste și în culoare.

Când mă ții în căușul tale-i palmi,

Mă simt asemeni unui fluturaș,
Ce legănat în cântece de psalmi,
Plutesc de fericire printre îngerași.

Când mă alinți în tandre mângâieri,

Îmi scânteiază încet sub pleoape focuri vii
Și printre șoapte susurate și plăceri,
Iubite îmi aprinzi nestinsele făclii.

~ 23 ~
 Elena Tudosă

Alăturea de tine cât de frumoasă-i viața,

Când îmi spui te iubesc și bună dimineața,
Ce fericită sunt, mă văd plutind în elixir,
Prin sufletu-ți iubite eu trăiesc și respir.

Iubirea ta-i balsam și mir dumnezeiesc,

Apusul vieții vreau cu tine să-l trăiesc,
Alăturea de tine e minunată viața,
Iubire te iubesc și bună dimineața!

Te-aștept
Te-aștept să-mi vii când luna-n zori,
Așterne-n rouă sărutul peste flori
Și-n vis să știi c-am să te-aștept,
Mi dor iubite să te strâng la piept.

Te-aștept să-mi vii și-ți scriu poeme,

De dragoste ce-o să te cheme,
Cu sărutări dulci, tandre să m-alini,
Te-aștept să-ți gust din ochi fântâni.

Să-ți beau lacrimile fără de saț,

Te-aștept să mă adormi pe braț,
Iar eu peste obraz să-ți port fior,
Când degetele le voi trece-ncetișor.

~ 24 ~
Poezii

Să pot să-ți readuc un zâmbet,

Să-ți alung durerea din suflet,
Te-aștept pe ale vântului adieri,
Să ne-mpărtășim suave mângâieri.

Eu sufletul ce iubirea sa a pierdut,

Tu sufletul care iubire nu a cunoscut,
Te-aștept iubire, nerăbdătoare aștept,
Mă arde-un jar cu foc mocnind în piept.

Hai, vino dar să ne alinăm duios,

Floare catifelată de trandafir frumos,
Să împletim cu ale noastre fire,
Pe cerul inimii curcubeu de iubire.

De ce
Dacă chemarea îmi auzi,
De ce nu te arăți, te-ascunzi,
Să ne iubim cu patimă,
Uniți să fim un gând, o inimă?

Oftezi, la stele lung privești,

De ce nu vii să mă iubești,
Tu știi cât de rău dorul doare,
De ce îmi stai în depărtare?

~ 25 ~
 Elena Tudosă

De ce te faci neînțeles
Și-ți scrii dorința doar în vers,
Cum să-mi fac în inimă cuib,
Când știi că eu nu pot s-ajung?

Tu ești o stea, eu a ta umbră,

Iar viața mi-e atât de sumbră,
De ce nu vrei ca să cobori,
În dragoste să mă-nfășori?

De ce mă lași a nimănui,
Să fiu doar pradă dorului,
Luceafăr drag ce te reține,
De nu faci drumul către mine?

Cum pot drumul să îl împart,

Când frică mi-e să nu mă rătăcesc,
De mă iubești, te-aștept cu drag,
Căci doar tu știi cât te iubesc.

De crezi că drumul ți-e prea greu

Și nu te poți desprinde dintre aștri,
În vers te voi chema, iubi mereu,
Iubirea mea cu ochi frumoși albaștri,
Ce mi-ai răpit inima și cu sufletul meu.

~ 26 ~
Poezii

Sclavii iubirii
Chiar dacă ne-nfioară vântul cu-al său glas
Și-n cale-o presăra numai furtuni și ploi,
Îți jur iubirea mea că nu am să te las,
Nimic nu va ucide iubirea dintre noi.

Nu vreau ca să rămână în ani o amintire,

Tu știi că mi-am făcut cuib în inima ta
Și-nvăluită-n visul ce se cheamă iubire,
Aș vrea mereu să fiu, dacă mă vei păstra.

Ce pot să îmi doresc atât cât ești cu mine

Și pașii împreună îi facem amândoi,
Mă simt ca renăscută din propria ruină
Și nu vreau să mă pierd iubite înapoi.

Mi-a fost prea lungă calea ca să te întâlnesc,

Din cerul de steline mi-am dorit doar un ciob,
Cum să te las acum când știu că te iubesc,
Și dragostei ce-ți port, am devenit un rob.

Fii tu acela care-mi redă din strălucire

Și ține-mă în suflet cu mine să petreci,
Să-mpletim din dureri, fiori de fericire,
Sclavii iubirii noastre să rămânem pe veci.

~ 27 ~
 Elena Tudosă

Suferință
Aveam în suflet o umbră de speranță,
Când îmi spuneai: Iubește-mă și n-am să te las,
Îmi promiteai că tu-ai să mă iubești o viață,
Însă din ce-ai promis nimic n-a mai rămas.

Azi sufletul mi-e trist și inima suspină,

Lacrimi amare varsă pe al singurătății-altar,
Viața îmi pare acum sumbră și meschină,
Fără de tin' iubite se scurge în zadar.

Ai nimicit în mine și ultima scânteie,

Ce-ardea-n sufletul meu când eram împreună,
Ce-ncredere mai poate să aibă o femeie,
Căreia-n suflet tu i-ai răsădit minciună?

Îmi strâng ușor în, podul palmelor tristețea, ”

Încerc a te uita dar mă petrec numai oftând,
Privesc neputincioasă cum mi se duce tinerețea,
Purtându-mi în van anii frumoși ce trec pe rând.

Neîncredere și ură mi-ai semănat în suflet,

Iluzii de iubire s-au stins într-al meu gând,
Pe chipul feței mele distrus-ai orice zâmbet
Și știu că fără de tine voi trăi suferind.

~ 28 ~
Poezii

M-ai alungat din suflet

M-ai alungat din suflet clepsidra-ai sfărâmat,
Împrăștiind nisipul în al vieții deșert pustiu,
În tâmpla-mi obosită se-aude doar un scâncet,
Ca un ecou răsună, ușor și sacadat.
Îl simt că mai trăiește și pulsul i-l simt viu.

M-ai alungat din suflet și mi-ai distrus și visul,

Ce îmi dădea curaj și forță să trăiesc,
M-agăț de acest scâncet, vreau cu tot dinadinsul,
Să reînvii iubirea, să nu mă prăpădesc,
În gheena suferinței să mă înece plânsul.

M-ai alungat din suflet, mi-ai îngropat dorința,

De-a te avea aproape, de-a-mi fi a mea salvare,
Îmi curge cer de lacrimi, scăldată mi-e ființa,
Iar sufletu-mi zvâcnește, mă arde-n jar și doare,
Gândul că te-am pierdut îmi mustră conștiința.

M-ai alungat din suflet, furtună-ai semănat

Și gust amar mi-e timpul clepsidrei sfărâmate,
Nu înțeleg ce umbră în suflet ți-a intrat,
De-ai dat uitări-n van clipele minunate,
Ce pân'mai ieri noi doi trăiam cu-adevărat.

~ 29 ~
 Elena Tudosă

M-ai alungat din suflet, suspin și e păcat,

Că m-ai mințit tot timpul, iubirea ai trădat,
Să-ncerc să mai iubesc, nu voi putea vreodat,
Mi-e sufletul pustiu în lacrime scăldat,
Să mai creadă-n iubire, e stins, iar timpu-i sfărâmat.

Eliberează - mi sufletul
Azi te-ai desprins din viața mea,
Ai îmbrăcat haina grea a tăcerii
Și tot ce ieri mi se părea un vis,
A devenit acum o lacrim’-a durerii,

Pe care încerc să o ascund cu greu,

În fiecare zi și-n fiecare seară,
Cuvintele frumoase-mpreună, tu și eu,
Nu ai idee cum, ce rău pot ca să doară.

Deodată te-ai schimbat, nimic nu înțeleg,

Tăcerea ta nu pot să o accept,
Un semn dacă mi-ai da aș ști ce drum s-aleg
Și aș găsi o cale pe el să mă îndrept.

Eliberează-mi, dezleagă-mi sufletul,

De ce mă pedepsești, cum ți-este inima?,
Când îmi jurai iubire cuvântul, eu și tu”,
Mă-ntreb nedumerită: ce importanță-avea?

~ 30 ~
Poezii

Taci... Ce groaznică-i tăcerea asta a ta,

Eu sufăr încontinuu, durerea mă răpune,
Mă-mpiedic de-un impas, acum în viața mea
Și nu găsesc răspunsul, răspunsul e la tine.

Sfaturi
Poate cărarea lui a fost plină de spini
Și n-ai putut răzbate și poate n-ai ajuns,
Ai vrut să o plivești cu gingașele-ți mâini
Și spini de pe ea prea crunt ți le-a străpuns.

Poate durerea lor te-a făcut mult să plângi

Și-oricât ai fi luptat tot n-ai fi reușit,
Dar vezi nu are rost ca sufletul să-ți frângi,
După un suflet crunt ce nu te-a prețuit.

Nu meriți să te chinui să suferi neîncetat,

De ce inima ta să zacă-n supărare?
Și pentru ce să plângi când sufletu-ți curat,
E tânăr și mai poate să fie iar cărare.

E-adevărat că viața e plină de cărări

Și câteodată știi, e greu s-alegi cărarea,
Dar sufletul învață din chin și supărări
Și inimii va ști să-i dăruie alinarea.

~ 31 ~
 Elena Tudosă

Un suflet când iubește și suferă-n tăcere,

Toate durerile în el încearcă să le strângă,
Se-agață de-o speranță și luptă cu putere,
Chiar de inima sa continuă să plângă.

Deci pentru ce să plângi, să te sfârșești de dor,

De ce să ți se stingă sufletul tău încetișor,
Vezi nu stă masa numai pe un singur picior,
Iar satul și orașul n-are doar un fecior,
Surâde, fii ferice și crede-n viitor!

Plângeai cândva tu suflet vrând s-afli o cărare,

Spre sufletul iubirii ce ți-o doreai nespus
Și n-ai vrut să-nțelegi cât suferi și cât doare,
O rană-a unui spin ce-n suflet ți-a pătruns.

L-ai adorat în taină, cât i-ai admirat floarea,

În mână îl țineai strâns ca pe o comoară,
Ai vrut să ți-l culegi și ai plivit cărarea,

Vrând s-odihnești pe ea la ceas de zi și seară.

Chin
Rup bucăți din tâmpla care,
Sprijinită-n gândul trist,
Se cufundă în uitare,
Nesimțind că mai exist.
Arunc ofuri și suspine

~ 32 ~
Poezii

Într-al hăului adânc,

A-nghețat lacrima-n retine,
Cioburi mi-s ochii când plâng.

Îmi agăț în minte dorul,

Ce de-un timp în mine roade,
Încercând să torc fuiorul,
Din iubirea ce mă arde.

Țes speranțele zadarnic,

Într-un țol mă învelesc,
Dar degeaba strâng amarnic,
Clipe dulci ca să iubesc.

Din pocalul cu iluzii,

Beau stropi din veninul vinii,
Îmi pun gândului perfuzii,
Cum bolnavii-n vena mâinii.

Pierdută undeva-n uitare,

Sfărâm timpul ce se scurge,
Îmi înec trăiri amare
Și-ascult sufletul cum plânge,
După o iubire care,
O simt încet cum se stinge.

~ 33 ~
 Elena Tudosă

Așteptarea
Ce mult mă doare așteptarea,
Din lacrime îmi curge cer,
Cum pot să îmi găsesc cărarea,
Când sentimente-n mine pier?

Căci așteptarea asta cruntă,

Tu mi-o frămânți ca pe un lut,
De dorul tău orice secundă,
Mă chinuiește tot mai mult.

Sunt ca un înger fără de aripi

Ce vrea-n imensitate iar să zboare,
Licoare-i așteptarea, sirop sărat de lacrimi
Și drog cu gust de moarte în sufletu-mi ce doare.

Mi-e inima cenușă, pârjol de foc în dor,

Simt cum sufletul își pierde ușor rădăcina,
De-atâta așteptare mi-e gândul amar ca cerul gol,
Pe care soarele și-a îngropat lumina.

Ce greu este tributul plătit cu așteptări,

Oare iubirea asta atât este de scumpă?,
Credeam că e un vis... Răscruce de cărări,
Pe care-un suflet pur spre fericire umblă.

~ 34 ~
Poezii

Tăcerea aș vrea s-alung

Ce mult aș vrea iubite să merg unde mă poartă,
Gândul pribeag în fiecare zi și seară,
Spre locu-acela unde fericiți eram odată,
Acolo unde noi ne-am văzut prima oară.

Ce mult aș vrea să-ntorc să fie clipa vie,

Noi să ne întâlnim cum o făceam demult,
Sub umbra de cireș s-ascult o melodie,
Pe care tu știai cât o iubesc de mult.

Cât de frumoși eram cuprinși doar în visare

Și câte îmbrățișări fierbinți noi ne dădeam,
Aș vrea să le simt iarăși, iubite ce mult doare,
Că nu le mai trăim așa cum le trăiam.

Aș vrea să-ți aud glasul duios cum îmi șoptește,

Că mă iubești nespus și nu mă vei lăsa,
Dar vezi, e-un gând pribeag ce azi mă chinuiește
Și nu mai poate fi deloc în viața mea.

E mult de când tu taci, nu te mai simt prezent,

De-ai ști ce mult mă doare tăcerea asta a ta
Și ce e cel mai trist e că trăiesc un sentiment,
Ce nu îl pot defel din sufletul meu alunga.

~ 35 ~
 Elena Tudosă

Când îmi aduc aminte căci căutam o stea,

Care să-mi lumineze al vieții mele drum,
Cum pot să îmi explic tăcerea asta a ta
Și ce-aș putea să fac, ca-mpreună să fim?

Se lasă înserarea, a mai trecut o zi,

Nu te vreau amintire, tăcerea aș vrea s-alung,
Chiar dacă îmi doresc nespus ca să revii,
Eu știu că tu-ai să taci și-am să adorm plângând.

Durerea inimii
Hai spune-mi inimă de ce tot plângi întruna,
Vrei să plângi în neștire chiar pentru totdeauna?
Tu știi că orișicât ai vrea degeaba tot te zbați,
Durerea-i doar a ta, n-ai cu cine s-o-mparți.

Ce rău îmi pare când te simt tot supărată

Și-ți înțeleg durerea când te văd întristată,
Aș vrea să te mângâi să-ți dau o alinare,
Ce-i mai ucigător decât când inima te doare.

Când văd că sângerezi ca de un spin străpunsă,

Izvor de lacrimi curg și fața mi-i tot plânsă,
Rămân nedumerită neștiind ce să fac,
Să pot durerii tale să îi găsesc vreun leac.

~ 36 ~
Poezii

Eu știu că de o vreme îți este atât de teamă,

Încerc să mă prefac că nu prea bag de seamă,
Dar când se lasă seara și singură rămân,
Îmi e și mie frică și nu știu cui să-i spun,

Că suferi și te chinui gândind căci va veni o zi,

Când de dureri răpusă vei sfârși, vei muri,
Hai inimă te rog, să uiți durerea-ncearcă,
Căci soarele dup-o furtună răsare iară parcă,

Hai să credem că poate o rază de speranță,

Ne va purta lumină-n întunericul din viață,
Eu voi găsi curajul și forța iară de a zâmbi,
Iar tu o alinare să poți împăcată a zvâcni,
Vei bate cu putere dorind încă odat' iubi.

Te-așteptam fericire
Am îmbrățișat azi zarea,
Cerul și-a-mplinit un vis,
Dorul și-a găsit menirea,
Lângă gândul nepătruns.

Te-așteptam mult fericire,

Să cobori de sus din nori,
Să mă-nvălui în iubire
Și-n parfum suav de flori.

~ 37 ~
 Elena Tudosă

Coborai precum o rază,

Te topeai apoi ușor,
Sufletul l-am făcut oază,
Un' să ne iubim cu dor.

Tu precum un vânt molatic,

Mă purtai spre trupul tău,
Nu puteai sta singuratic,
Fără mine dragul meu.

M-ai vrăjit cu tine iară,

Înflorește viața mea,
Mă simt ca o primăvară,
În toată splendoarea sa.

Toate renasc azi în mine,

Soare, flori și păsărele,
Printre ele sunt regină,
Iar tu rege printre ele.

Oare unde?
Oare unde s-a ascuns
Zâmbetul ce-aveam odată,
De obrazul mi-e tot plâns
Și fața înlăcrimată?

Oare unde s-a pierdut,

Firișorul de speranță,

~ 38 ~
Poezii

De mi-e sufletu-abătut
Și fără voie de viață?
Unde-s clipele plăcute,
Ce-mi aduceau fericire
Și puteau ca să inunde,
Sufletul doar cu iubire?

Oare de ce Dumnezeu,
Câteodat' nu dă dreptate,
Unul suferă din greu,
Iar altul are de toate?

Oare unde pot găsi,

La întrebări, lămuriri,
Să-nțeleg sensu-a trăi,
Plin doar de nedumeriri?

Cine poate ca să-mi spună,

Oare unde sunt ascunse,
Când inima îmi suspină,
Durerile-n ea pătrunse?

Oare un' găsesc răspunsul,

Când eu nu mai cred în vise,
Chiar de vreau cu dinadinsul,
Legile vieții ni-s scrise.
Cât de mult am suferi,
Oricâte-ntrebări am pune,
Chinul nostru va sfârși,
Când plecăm din astă lume.

~ 39 ~
 Elena Tudosă

Rai și iad (înger și demon)

Înger sau demon cine ești,
Din care loc tu ai venit,
Atât amor să dăruiești,
Sufletului meu chinuit.

Dac'ai venit de sus din rai

Și Domnul să vii, te-a lăsat,
Te-mbrățișez cu min' să stai,
Chiar de-o fi iubirea-un păcat.

De iadului i-ai deschis poarta,

S-aduci ispitele rele în noi,
Eu nu doresc să îmi schimb soarta,
Mai bine du-te cu păcatul înapoi.

Îmi este sufletul pustiu și plânge,

De dorul dragostei pierdute,
Dar nu-mi băga păcatu-n sânge,
Ia-ți un bilet spre iad și du-te,

Acolo să rămâi pe veci,

De sufletu-mi bun stai departe,
Păcatul e al tău cu el petreci,
Nu îl împrăștia în suflete curate.

~ 40 ~
Poezii

O clipă
Mai stai o clipă... dacă ai ști,
De câte ori mi-ai fost în gând,
Nu era noapte și nici zi,
Muream de dorul tău flămând.

Mai stai o clipă... și-am întins

Mâna-mi gingașă-ncet spre tine,
Dar m-am trezit... erai în vis,
Căci tu nu erai lângă mine.

Ce minunată era această clipă,

Mai stai, ți-am zis când te-am văzut,
Eu zâmbeam, eram fericită,
Însă iubite tu erai tăcut.

Acum sunt tristă eu și nu mi-e bine,

Aș vrea o clipă visul să îl deslușesc,
Rămân uitându-mă în gol, ca după tine”,
Sperând ca-ntr-un alt vis să mi te-ntâlnesc.

~ 41 ~
 Elena Tudosă

Inventar sentimental
De multe ori m-am întrebat,
Ce m-a făcut să te iubesc...
Dar te-am privit erai înalt,
Ochii culoarea neantului ceresc,

M-au săgetat dintr-o privire,

M-a copleșit culoarea lor,
Născând în mine-acea iubire,
Ce-o așteptam cu-atâta dor.

Buzele tale senzuale,

Roșii ca floarea cea de mac,
Ah, cât mi le doream de tare,
Să le sărut, să-mi fie leac.

În brațe tandru când m-ai strâns,

Fiorii toți m-au năpădit,
Că ești al meu atunci mi-am zis
Și-n trupul meu cărare ți-ai făcut.

Azi tot ce retrăiesc cu tine,

Le-am adunat ca pe-un trofeu,
Întru totul am renăscut știi bine,
Îmi aparții și-ți aparțin și eu.

~ 42 ~
Poezii

Iubire, împlinire și sentimente fine,

În inimă intens noi le trăim mereu,
Sunt fructul fericirii, al dragostei divine,
Darul divin primit azi de la Dumnezeu!

Impas
Era un timp trecut în care,
Pierdusem în mine speranța,
Mă cufundam în supărare
Și-ngândurată mi-era viața.

Dar iată ca-ntr-o zi pesemne,

Fără să-mi dau seama, să știu,
Speranța ce-o pierdusem de o vreme,
A renăscut în sufletu-mi pustiu.

Stau cugetând în sinea mea,

Dac-o fi bine, sau dacă o fi rău,
De schimb în viața mea ceva,
Mai târziu oare voi suferi din nou?

Pornesc pe un alt drum nedumerită

Și privind înainte, privind și înapoi,
Încep să sper că de-azi voi fi fericită,
Căci soarele răsare în urma unei ploi.

~ 43 ~
 Elena Tudosă

E cruntă despărțirea și lasă gust amar,

Oricât aș încerca nu voi putea nicicând,
S-aștept să te întorci, pierd timpul în zadar,
Viața ta e în cer, a mea e pe pământ.

Mă aflu în impas și nu știu ce să fac,

Să merg pe acest drum, o fi cel ce-mi doresc,
Câte nedumeriri și întrebări în mine zac,
Să merg oare-nainte, ori poate să m-opresc?

În voia sorții mele iată am să mă las,

De al speranței fir încerc să mă agăț,
Azi am găsit curajul să trec de-acest impas,
De am ales greșit o lecție-am să învăț.

Pornesc pe acest drum încrezătoare-n mine,

Te rog ca să mă ierți, poate așa-i menirea,
Ai locul tău în suflet, dar nu mai vreau suspine,
Azi liberă mă lasă, am întâlnit iubirea!

~ 44 ~
Poezii

Poveste de iubire
Sufletul meu în noapte,
Te cheamă iubite în șoapte,
Alături mereu el te vrea,
Fără tine nu poate să stea.

Când soarele scurmă pământul,

Iar zorii de zi din nou se ivesc,
Te strâng lângă mine și gândul,
Mă-ndeamnă să te iubesc.

Te vreau mereu lângă mine,

Tu ești lumina mea care,
Mă-nvăluie și îmi face bine,
Când mă iubești cu ardoare.

Povestea iubirii noastre,

Cu drag ne-o trăim deplin,
E scrisă în ceruri în astre,
Am primit-o ca pe un dar divin.

Cu tine iubite sunt fericită,

Surâde încântat sufletul meu,
În viață mă simt și eu împlinită,
Povestea iubirii va dăinui mereu.

~ 45 ~
 Elena Tudosă

Amândoi mână în mână

Tu și eu două ființe,
Plini de vise și dorințe,
Amândoi mână în mână,
Trăind dragostea nebună.

Ochii tăi când mă privesc,

Mă fac să mă rușinez
Și doresc să te iubesc,
Doar la asta eu visez.

În al tău sărut fierbinte,

Pătimaș și plin de dor,
Să mă pierd fără cuvinte
Și să mă topesc ușor.

În a tale-mbrățișări,
Să mă simt ca o mireasă,
Dăruindu-ți sărutări,
Tu să simți că-ți sunt aleasă.

Doar alături tu și eu,

Într-o dragoste divină,
De-o fi bine, de-o fi rău,
Drumul vieții pân'la urmă,
Îl vom strabate mereu,
Amândoi mână în mână.

~ 46 ~
Poezii

Zori de zi
Deschid ochi-n zori de zi,
Lângă tine eu mă pierd,
Când sub dulcele-ți priviri,
Mă răsfăț și mă dezmierd.

Tu mă strângi cu drag la piept,

Eu câte-un sărut îți dau,
Apoi mângâiere-aștept,
Lângă tine vrând să stau.

Și să cad pradă iubirii,

Să mă tremuri în fiori,
Prinsă-n clipa fericirii,
Să nu simt ziua în zori.

Brațele tale vânjoase,

De mijloc să mă cuprindă,
Să nu simt că-i dimineață,
Zorii se ivesc în tindă.

Vrând să mă pierd în amor,

Să-ți simt dragostea-nfocată,
Să nu văd ziua în zori,
Că-n fereastră stă să bată
Și să ne iubim cu dor,
Înc-o dată și-înc-o dată.

~ 47 ~
 Elena Tudosă

Te-aș iubi

Înc-o viață te-aș iubi,

Înapoi dac-ai veni,
Aș plăti-o cu grei bani,
Doar un timp să te mai am.

De-ai fi în brațele mele,

Te-aș iubi până la stele,
Deși teamă-am uneori,
Că se sting pe rând în zori.

Te-aș iubi până la lună,

De-am fi o zi împreună,
În brațe te-aș legăna,
Până ar veni noaptea,

Iar apoi mi te-aș ascunde,

Într-un loc, dar nu știu unde,
Te-aș ascunde-n al meu gând,
Să fii cu mine oricând.

Doamne cât mi te doresc,

Un minut să te zăresc,
Căci dacă mi te-aș vedea,
În inimă te-aș baga.

~ 48 ~
Poezii

Prin tine aș respira

Și-aș trăi altfel viața,
Inimii tu i-ai fi fior
Și nu m-aș topi de dor,
Fără tine puișor.

Inimii tu i-ai fi leac,

Căci aș înceta să zac
Și avându-te aproape,
Aș învinge hâda moarte,
Care de-un timp ne desparte,

Sufletul mi-l înfășoară,

În tristețea cea amară,
Și-n singurătatea grea,
Care mi-a schimbat viața.

Tu pleci
Tu pleci, eu mă învălui în suspine,
Nu-mi mai rămâne decât poza ta,
Regretul pentru ziua cea de mâine,
Că n-ai să mai exiști în viața mea.

Tu pleci și grea îmi este amintirea,

Clipelor ce au fost odinioară,
Mă voi mustra că nu am prețuit iubirea,
Ce ne-a scăldat ființa în zilele din vară.

~ 49 ~
 Elena Tudosă

Tu pleci, iar dacă drumul ți se va rătăci,

Neștiind care cale să-ți alegi în viață,
Întoarce-te, te rog măcar pentru o zi,
Mai dă-i iubirii noastre o ultimă speranță.

Tu pleci, iar dacă nu îți pare rău,

Să nu întorci privirea înapoi,
Căci în sfârșit am să-nțeleg și eu,
Iubirea se împarte, trăiește doar în doi.

Tu pleci, dar adu-ți aminte de ce a fost frumos,

La cât de mult îți vreau eu binele pe lume,
În disperare astăzi sufletul meu duios,
A-nchis toată durerea, dar te vrea tot pe tine

Și-nainte să pleci, gândește-te dar bine,

Că va sfârși-necat în lacrimi și suspine.

Mi-ai lipsit prea mult fericire

Mi-ai lipsit prea mult fericire,
Credeam că-mi lipsești la infinit,
Învelește-mă dragul meu în iubire,
Mi-a fost frig prea mult timp.

Cât de mult mi-a lipsit a ta îmbrățișare,

Pierdusem speranța aproape de tot,
Îmi închisesem sufletul în uitare,
Durerea nu puteam să o mai suport.

~ 50 ~
Poezii

Of, iubirea mea de câte ori știi,

Mă amăgeam singură în sinea mea
Și gândurile îmi deveniseră pustii,
Cât de mult m-a durut lipsa asta a ta.

Mi-ai lipsit prea mult fericire,

Aproape că uitasem cum arăți,
Nu mai credeam deloc în iubire,
Nici că pașii spre mine ți-i îndrepți.

Mi-ai lipsit prea mult fericire,

Nu-mi vine a crede că la mine ai poposit,
Învelește-mă dragul meu cu iubire,
Căci mi-a fost frig prea mult timp.

Pasional
Chip de înger minunat,
Astă seară te doresc,
Pasiune-mpart în pat,
Dacă vii să te iubesc.

Prinși de valul pasiunii,

De un foc ce arde-n mine,
Ne-om iubi precum nebunii,
N-om ține seama de nimeni.

~ 51 ~
 Elena Tudosă

Stelele în cer vom stinge,

Cu-ale noastre sărutări,
Soarele dacă ne-o frige,
L-om ascunde ziua-n nori.

Când mă vei lua în brațe,

Dulce și pasional,
Vom simți a noastră viață,
Numai miere și nectar.

Deci cuprinși de pasiune,

N-am ști când e noapte, zi,
Iubirea drept o minune,
Toată viața ne va fi.

Dor de maci
Printre holdele de grâu,
Flori de mac roș-unduiesc,
Vreau iubite ca să vin,
Cât mi-e dor să te iubesc.

Să culeg flori în buchet,

În taină să le sărut,
Vreau ca să te strâng la piept,
Tu să simți cât te-am dorit.

~ 52 ~
Poezii

Pe cărarea care duce,

Jos acolo spre izvor,
Respirăm parfumul dulce,
Din mireasma florilor.

Eu îți dau o sărutare,

Tu bucuros o primești,
Apoi iei câte o floare
Și în păr mi-o împletești.

Printre holdele de grâne,

Și cu flori mândre de mac,
Dragostea cu noi rămâne,
Inimii i-o dăm drept leac.

Stele rebele
Dintre miile de stele,
Ce lucesc pe boltă sus,
Au rămas cele rebele,
Celelalte s-au ascuns.

Eu întind mâna spre cer,

Vreau să prind în palm-o stea,
Dar se-ascunde în mister
Și nu pot să dau de ea.

~ 53 ~
 Elena Tudosă

Ca să prind o stea rebelă,

N-are rost să chinuiesc,
Fiindcă știu că nu-i fidelă
Și iar singură-o să mă trezesc.

Steaua mea chip de-înger are,

E frumos cu păr bălai,
Mi s-arată-apoi dispare,
Se ascunde-n colț de rai.

Mâine seară iau o plasă,

Și pe boltăĺ-am s-o întind,
Poate steaua mea frumoasă,
Reuși-voi ca s-o prind.

De-o cădea și alte stele,

Mâine seară-n plasa mea,
Fie ele și rebele,
În șirag le-oi aduna.

Din miile de steline,

Care strălucesc pe cer,
Una o vreau pentru mine,
Restul le fac colier.

Poate urla vântul, marea,

Bolta soarele s-o ardă,
Eu voi găsi steaua mea,
Mi-o doresc cât mai degrabă.

~ 54 ~
Poezii

Trăire
M-a prins iubirea în vraja sa,
Plutesc lin pe aripile sale,
Căci m-am îndrăgostit lulea
Și nu am cale de scăpare.

M-a-ncătușat în lanț de fericire

Și sufletul îl simt vibrând,
Trăiesc intens noua iubire,
Și-s fericită cum n-am fost nicicând.

Tu îngerul ce m-ai vrăjit,

Furându-mi inima gingașă,
Tu-mi dărui clipe de trăit,
În dragoste eternă, pătimașă.

Tu ai înviat sufletul meu,

Ce era searbăd, fără de speranță,
I-ai oferit culcuș sufletul tău,
Acum trăiește bucurându-se de viață.

Vibrează universu-ntreg,
Ceru-nstelat, pământul înflorit,
Iubirii, taina azi o înțeleg
Și-i mulțumesc că m-a vrăjit,
Sunt omul cel mai fericit.

~ 55 ~
 Elena Tudosă

Dorință de iubire
Aleargă gândul meu hoinar
Și-ar vrea să fie-n gândul tău,
Să-i pună dorului hotar,
Să nu-mi sfâșie suflețelul meu.

Aleargă gândul, crud e dorul,

Aș vrea în inima ta să-l strecor,
Căci vreau să-mi înțelegi amorul,
Ce suferă de al tău amarnic dor.

Cât aș dori ca sufletul din mine,

Să-ți împrumut măcar o zi,
Să simți cum sunt eu fără tine,
Iubite aș putea oricând muri.

Prin inimă, suflet și gând,

Iubite dac-am face schimb,
Am înțelege în sfârșit,
Care din noi e mai dorit.

Totu-ntre noi iubite de-am schimba,

Dureri ascunse, sentimente și plăceri,
Am ști cum să ne trăim viața,
Doar în iubire și în tandre mângâieri.

~ 56 ~
Poezii

Vom afla astfel gustul fericirii

Și ne-am iubi poate mai mult,
Am înțelege că darul iubirii,
E cel mai scump din câte sunt.

Suferință
Te-nchizi în tine dragul meu,
Nici nu-mi răspunzi, nici nu te-arăți,
Dacă ai ști cum mă simt eu,
Ți s-ar frânge sufletul în bucăți,

Căci orice zi care se scurge,

Fără de tine puiul meu iubit,
E-o lacrimă plină de sânge,
Ce din inima mea a izvorât.

Nimic nu-mi este alinare,

Decât să știu bine că ești,
Suspin și-atât de mult mă doare,
Că nu vrei deloc să-mi vorbești.

Cât mă-ngrozește lipsa ta,

Eu mi te-nchipui suferind,
Îmi tremură ființă mea
Și nu pot să te scot din gând.

~ 57 ~
 Elena Tudosă

Și ce cumplită-i suferința,
Un urlet groaznic de durere,
Mie-mi rămâne doar căința,
Ca un trofeu strânsă-n tăcere.

Să fie asta ori iubirea?,

O suferință-i să iubești?,
Iubite azi pierdută-i firea,
Să înțeleagă nu mai vrea.
Te-ntreb:de ce mă pedepsești?

Dacă aș ști că și tu suferi,

Aș pricepe tăcerea ta,
Zicând că nu vrei să mă superi,
Ți-aș înțelege suferința ta.

De-aș ști că-ți plânge sufletul,

Și că nu vrei ca să știu eu,
Aș crede că suferi și tu,
Mi-aș alunga poate gândul
Și-n așteptări ne vom iubi mereu.

~ 58 ~
Poezii

Inima iubirii noastre

Stă ascuns sufletu-n umbră,
Inima năvalnic bate,
Numărând orice secundă,
Mă mir cât poate să rabde.

Câte doruri, câte gânduri,

Fără nopțile de-amor,
Au secat-o-n multe rânduri,
Pentru tine puișor.

Dorul de tine-i căință,

Inima-i suspin amar,
Tremură cu o dorință,
Că te-așteaptă iar și iar.

Tu când vii ești al ei leac,

Ești icoană pentru ea,
Doamne cât îi ești de drag
Și ce mult pe tin'te vrea.

Când ești tu se înfioară,

Te iubește și vibrează,
Când nu vii doru-o omoară
Și-n durere lăcrimează.

~ 59 ~
 Elena Tudosă

Of, inimă păcătoasă,

Cin'durerea să ți-o știe,
Azi zâmbești, ești bucuroasă,
Mâine plângi și-aștepți să vie

Puiul, care îți lipsește...

Nu mai bate nebunește,
Va veni cât de curând,
Căci doar tu îi ești în gând.

Disperare
Nu-mi risipi iubite speranțele, te rog,
Acuma când credeam că ai să fii al meu
Și nu-mi lasă durerea ca plată, ca zălog,
Căci sufletul meu trist va suspina mereu.

Nu-mprăștia în aer ceea ce noi am strâns,

Nu-mi omorâ iubirea ce încă ți-o mai port,
Iubindu-te atâta în timpul ce s-a scurs,
Durerea despărțirii n-aș putea s-o suport.

Tu știi că pentru tine, aș renunța la toate

Și viața pentru tine oricând mi-aș dărui,
Păstrează-a mea iubire și dincolo de moarte,
Voi fi îngerul tău ce te va călăuzi.

~ 60 ~
Poezii

Ascultă-ți inima de-o vei simți vibrând,

Gândește-te la mine, nu te pierde-n mister,
Eu te iubesc cu patos, așa va fi oricând,
Dar nu mă părăsi, nu mă fă să disper.

Nu mă lăsa să sufăr pierdută în uitare

Și nu lăsa iubirea de tot ca să se stingă,
Mă prăbușesc iubite de-atâta disperare,
Inima ast'a mea atât știe, să plângă.

Adu-ți măcar aminte de tot ce-a fost frumos

Și cât de mult îți vreau eu binele în lume,
În disperare azi sufletul meu plânge duios,
A-nchis toată durerea dar tot te vrea pe tine,
Tu nu-l lăsa să moară în lacrimi și suspine.

Viață de amant
Of, viață, viață de amant,
Unul grăbește pe celălalt,
Cu dulci și numeroase șoapte,
Rătăcind în miez de noapte.

Sub a lunii raze mândre,

Gurile li-s mai flămânde,
Dragostea de tot nebună,
Li-i în nopți fără de lună.

~ 61 ~
 Elena Tudosă

Căci fără de raza lunii,

Se iubesc precum nebunii,
Nu țin seama de nimic,
Fiindcă doar în întuneric,

Îmbătându-se-n iubire,
Dorințele-și împlinesc
Și cuprinși de fericire,
Dragostea lor și-o trăiesc.

În al nopții întuneric,
Fără ca nimeni să-i vadă,
Dragostea un dans feeric,
Îi cuprinde într-o grabă.

Nu au timp să mai socoată,

Dacă-i noapte înstelată,
Se iubesc în mare șoaptă,
Se doresc încă o dată,

Timpul pentru-a lor iubire,

E puțin, foarte puțin,
Clipele de fericire,
Le trăiesc însă în chin,

Niciodată nu-s sătui,

Noaptea le este prea mică,
Trăiesc clipa dorului,
Tot pe fugă, tot cu frică.

~ 62 ~
Poezii

Of, această dragoste,

A amanților doriți,
Nu-i decât o pacoste,
Căci nicicând nu-s împliniți.

Tot pe grabă și furate,

Tot cu frică și suspans,
Niciodat'pe săturate
Și cu viața în balans.

Nu-i ușoară-i complicată,

Plină e numai de dor,
Ca să fii amant, amantă,
Pentr-o noapte de amor,

E sublim, e minunată,
Însă prea chinuitor.

Versul meu
Ce minunat trăiești un vis,
Când ai puterea de-a dărui,
Ceva frumos, ceva măreț,
Prin armonia unui vers.

Am scris atâtea rânduri, rânduri,

Multe trăiri și multe gânduri,
Am încercat să le dau sens,
Scriind pe coală câte-un vers.

~ 63 ~
 Elena Tudosă

Căci versul sufletu-mi alină,

Atunci când plânge și suspină,
Prin el eu îmi găsesc anume
Un rost plăcut în astă lume.

E versul meu un dulce cântec

Și pruncului ce doarme-n pântec,
E ca o zi de Sfântul Paște,
Atunci când pruncul se va naște.

E versul meu dulce-alinare,

La omul prins de supărare.
Un dulce și mlădios cânt,
Omului trist de pe pământ,

E versul meu dulce, duios,

Omului bun și drăgăstos.
E-atâta de suav și blând,
O mângâiere celor care plâng,

E versul meu tandru fior,

Celor ce poartă-n suflet dor.
Celor ce nu au parte de iubire,
Li-l dărui ca pe-o ocrotire,

E versul meu precum o amintire,

O poartă către-un strop de fericire.
Prin versul meu menirea mi-am găsit
Și vă iubesc pe toți atât de mult

~ 64 ~
Poezii

Și nu este o zi dată de la Dumnezeu,

Să nu vă port în gândul meu mereu,
Pe voi cei care versul mi-l citiți,
Prin vers azi vă doresc să fiți toți fericiți!

De ziua ta fetița mea

Cea mai frumoasă zi din viața mea
E astăzi, e ziua cea mai fericită,
Că te-ai născut prințesa mea
Iar eu am devenit mămică.

În ziua când pe lume ai venit,

În viața mea a răsărit un soare,
Cu tine viața mea s-a împlinit,
Prin tine-am devenit nemuritoare.

Ești soarele ce-mi luminează viața,

Atunci când nori negri o străbat,
Tu-mi ești puterea și speranța,
Ești darul cel mai minunat.

Ești steaua care-mi ocrotește drumul,

Când uneori e greu și-ntortocheat,
Ești zâna bună ce-mi veghează somnul,
În locu-acesta trist și îndepărtat.

~ 65 ~
 Elena Tudosă

În viață tu ești totul pentru mine,

Ești o prințesă între dalbe flori,
Îmi ești lumina care-n suflet vine,
Cu soarele ce strălucește-n zori.

Precum e luna blândă și măreață,

Regină unică pe cerul plin de stele,
Așa ești tu, ești singura speranță,
În inima și-n toate gândurile mele.

Nu cred să mai existe în cer și pe pământ,

Ceva cu care să te-asemăn în vreun fel,
Exiști, ești tot ce-i mai frumos și scump,
Comoara vieții mele și unicul ei țel.

Te port în inimă ca pe o icoană

Și chiar de ești departe azi de mine,
Cu dragostea și dorul meu de mamă,
Eu îți doresc tot binele din lume.

Să știi că azi un înger în cer sus,

Ce te iubește atât de mult... nespus
În tot locul pe tine te va însoți
Mereu pașii în lume ți-i va călăuzi,
Oriunde puiul mamei vei merge și vei fi.

~ 66 ~
Poezii

Chipul iubirii
Chipul tău bălai, frumos,
Îl privesc adeseori,
Parcă-i sfânt fugit din rai,
E atât de luminos.

Ochii tăi ca două mure,

Atât de pătrunzători,
Pregătiți parcă să-mi fure,
Clipe dulci de sărutări,

Mă îmbată-n fericire
Și mă fac ca să roșesc,
Ori de câte ori iubire,
Pe ai mei îi întâlnesc,

Mă scald în a lor privire,

Când mă strângi la piept ușor,
Trăim clipe de iubire,
În dumnezeiesc amor.

Și atât îmi e de drag,

Acest chip frumos al tău,
Că mi l-aș opri în prag,
Să îl pot iubi mereu,
Ori de câte ori vreau eu.

~ 67 ~
 Elena Tudosă

Contopire
Brațele tale tandru mă cuprind,
Îmi înfioară întreaga ființă,
Iar gândul tău devine al meu gând,
Se contopesc și ard de aceeași dorință.

Alături amândoi un trup devenim,

Ne scăldăm în clipe de fericire,
Ca doi nebuni fără de saț ne iubim,
Și trăim cel mai aprins foc de iubire.

Una suntem, o singură ființă,

Un singur trup, un singur gând,
Un singur suflet, o singură dorință
Și ne împlinim în amor flămând.

Și cât de bine noi ne potrivim,

Eu sunt a ta și tu ești al meu
Și singurei ființe ce devenim,
Iubire ii vom dărui de-a pururi mereu.

~ 68 ~
Poezii

Tablou romantic
Ți-aduci aminte tu cândva,
Mi-ai promis că mă vei picta,
Vei sta în genunchi în fața mea
Și ochii de la mine nu ți-i vei lua.

Acum penelul tău iată ușor,

Contur frumos îmi dă buzelor
Și mă privești așa profund,
Iar eu îmi simt obrajii arzând.

Mâna ta docilă încet trasează

Și conturul ochilor mei desenează,
Însă eu într-ai tăi văd o sclipire
Și-o dorință de intensă iubire.

Eu încep să mă sfiesc din fire,

Când îți cobori privirea către sâni,
Dar mă cuprinde o imensă fericire,
Când văd ce frumos lucrează ale tale mâini.

Și schimbi peneluri și culori mereu,

Când mă privești schițezi un zâmbet,
Eu știu și simt că ție dragul meu,
Se pare că ți-am intrat în suflet.

~ 69 ~
 Elena Tudosă

Și cât de atent, cu câtă iscusință,

Mă reproduci pe a ta coală de pânză,
Încât întreaga mea timidă ființă,
Penelului tău i-a devenit muză.

S-a-înfiripat între noi când mă pictezi,

Fiorul de dragoste înflăcărat,
Iar mie mi se pare doar că visez,
Privindu-ți tabloul atât de minunat.

Ai pus în el dorința fierbinte-a iubirii,

Privire și atracție neîmplinită,
Culorile sunt curcubeul împlinirii,
Ce azi te fac și mă fac fericită.

Privind tabloul doar mă uimesc,

Tu ochii de la mine nu ți-i poti lua,
În vers și poezie talentu-ți preamăresc,
În suflet mi-ai intrat, mi-ești însăși viața mea
Și ține bine minte, mereu va fi așa.

Rătăcesc
Rătăcesc și nu pot să mai cred
În speranțe ce în vânt se pierd,
Rătăcesc în beznă, în noapte,
Să te întâlnesc nu se mai poate.

~ 70 ~
Poezii

Rătăcesc prin negura nopții mereu,

Pașii tot mai apăsați mi-i simt,
Încercând să găsesc un drum nou,
Unul din câte are acest pământ.

Rătăcesc însoțită doar de un gând,

Singură ce rost mai are viața,
Când destinul e atâta de crunt,
Nădejdea mea e numai speranța.

Rătăcesc, rătăcesc dar cine știe,

Această speranță de-o voi întâlni,
Tristețea ce este în inima-mi pustie,
O va putea risipi oare într-o bună zi?

În tine
În brațele tale iubite e bine,
M-am cuibărit lângă pieptul tău,
Atât de minunat e aproape de tine,
Viața întreagă aș vrea să stau eu.

În ochii tăi îmi scald privirea,

Așa de frumoși precum smaraldul,
De dragul lor mă pierd cu firea,
Prin lumina lor eu ating neantul.

~ 71 ~
 Elena Tudosă

Săruturile buzelor tale dulci mă-mbată,

Plutesc de fericire când mi le dai,
Îmi vibrează, tremură ființa mea toată,
M-asemăn unui înger ce zboară în rai.

În inima ta mi-am facut culcușul meu,

Mă primești îndrăgostit și-ti aparțin,
Inima mea într-a ta a găsit locul său,
Ți-am dăruit-o ca pe un dar divin.

Sunt fericită iubitul meu în tine,

Tot ce îmi lipsea iată eu am găsit,
Ești comoara și a vieții mele minune,
Te iubesc si te voi iubi la nesfârșit!

Dragoste lunatică
Afară iarăși e noapte cu lună plină,
Eu la fereastră iubitul îmi aștept,
Inima năvalnic îmi bate nebună,
Stă gata parcă să-mi sară din piept.

O noapte de-amor sub raze de lună,

Atât cred că dorește acum inima mea,
E cerul senin și stelele vor să-mi spună,
Că nu ai cum să mai vii, iubirea mea.

~ 72 ~
Poezii

Am să te aștept ca de-obicei astă seară,

Chiar de inima cu putere-mi va bate,
Te voi chema cu dor, e lună plină iară,
De-ai ști cât de tare dorul de tine mă arde.

Privesc către cer și văd că nu-i a bună,

Se pare că atât a rămas,
numai să privesc,
Fără de tine sunt asemeni cerului fără lună,
De ai înțelege cât de mult mi te doresc.

Mie-mi pari iubite că ești atât de departe,

Și razele lunii în neant parcă s-ar fi stins,
La fel și iubirea din inimile noastre nevinovate,
Lunatica dragoste pare a fi spre apus.

Atât îmi mai revine în mintea mea acum

Numele tău, pe care ți-l mai rostesc încă,
Noaptea iubirii ce mi-o doream e scrum,
Iar dragostea noastră lunatică îți spun,

În suflet mi-lăsat o durere nespus de adâncă,

Pentru care inima mult timp o să plângă.

~ 73 ~
 Elena Tudosă

Amor în zori
S-a stins iubite demult și-această noapte,
Mă strângi lângă tine și-mi spui în șoapte,
Că iar mă dorești, că sunt așa de frumoasă
Și nici nu iei în seamă că zorii de zi se revarsă.

Mă strângi lângă tine, mă prinzi de mijloc,

Apoi mi-astupi gura cu buzele roșii de foc,
Mă săruți îndelung și pe sâni mă mângâi,
Apoi în șoapte mă rogi ca să mai rămâi,

Eu te privesc tandru și-ți primesc sărutarea,

Mă abandonez ție și-ți înțeleg chemarea,
Tu mă strângi și mai mult aproape de tine,
Cu sărutări mă acoperi și cu șoapte divine,

Apoi întru totul ție năucită mă abandonez,

Toată patima iubirii ți-o reverși, eu cred că visez,
În focul dragostei supreme ne abandonăm
De mult s-a făcut ziuă dar seamă noi nu luăm,

Ne iubim, ne mângâiem înfocați la nesfârșit,

Amorul nostru nebun nu înțelege că zorile s-au ivit,
Respirăm sacadat, nu mai avem nici cuvinte,
Învăluiți în mrejele dragostei noastre fierbinte,

~ 74 ~
Poezii

Ne prăbușim fără de vlagă, fără de respir,

Împlinindu-ne ritualul eternei, minunatei iubirii.

Patimi
Patimi și trăiri intense,
Sufletul îmi înfioară,
Iar dorințele imense,
Mă cuprind seară de seară,

Îmi lipsești iubitul meu,

Îmi lipsește-al tău sărut,
Pătimesc, mi-e tare greu
Și nu pot ca să te uit.

Ochii tăi precum smaraldul,

Nu-i mai văd, mă sting de dor,
Privesc cerul și neantul,
Pătimesc, nu mi-e ușor,

Cât aș dori să-i zăresc,

Doar o dată dragul meu
Și în vis să-i întâlnesc,
Că mă sting de dorul tău.

Mă afund într-o tăcere,

Pătimesc, gândind la tine
Și mă sting fără putere,
Tare-s singură pe lume,

~ 75 ~
 Elena Tudosă

Patimi și dorințe grele,

Îmi revin și azi în gând,
Și cu lacrimile mele,
Mai încerc să mă alint,

Tristă-i viață fără tine,

De ce nu pot să te uit,
Pătimesc de dor, nu-i bine,
Tu ești sus, eu pe pământ.

Armonie
Ne-a prins în vraja sa iubirea,
În lanțuri ne-a încătușat,
În ochii tăi îmi scald privirea,
Căci tu-mi ești darul minunat.

Suntem doar picături când plouă,

Rostogolindu-se pe pământ ușor,
Cu tine-s dimineață cea cu rouă,
Ce sărută în taină lumea florilor.

Tu-mi ești alintul când suspin,

Ești primul gând și unica dorință,
Te-a dăruit cerul ca pe un dar divin,
Amândoi întrupăm o singură ființă.

~ 76 ~
Poezii

Ne ajutăm cu drag ne completăm,

Atâta armonie în noi s-a instalat,
În ochi ne privim și lumea nu o vedem
Și ne trăim iubirea ce ne-a încătușat.

Suntem un singur suflet, inimă și gând,

Iubirea noastră-n veci ni-i crez și legământ,
Un sfânt altar am ridicat astăzi din ea,
La care ne-nchinăm cu toată dragostea.

Primul sărut
Alunecai ca un penel pe pânze,
În ochii tăi eu eram culoarea,
M-ai sărutat prima oară pe buze,
Iar buzele tale îmi sunt chemarea.

Ne-am îmbrățișat cuprinși de dorință

Și de atunci ne dorim zi de zi,
Suntem uniți într-o singură ființă,
Unde ești tu, fără mine nu poți să fii.

Te adoram ca pe un tablou de Rafael,

Iubirea noastră-și trăia culorile vii,
Fără de tine n-aș putea sta defel,
Și nici fără primul sărut din prima zi.

~ 77 ~
 Elena Tudosă

O magie ne-a fost acea primăvară,

În care flămânzi ne-am sărutat
Și-acum ne sărutăm ca întâia oară,
Iubirea ta e lucrul cel mai minunat,

Ce de multă vreme eu am așteptat,

Nu-mi vine să cred că este adevărat!

Flori de maci
Mână-n mână amândoi,
Alergam desculți prin flori,
Le-adunam cu bucurie,
Căci vroiam să-ți fac o iie.

Miroseam al lor parfum,

Tu mi le puneai în sân,
Tandru-apoi ne sărutam,
Eu ca macul mă-nroșeam.

Tu-mi ziceai că sunt frumoasă

Și c-ai să mă faci mireasă,
Îmi furai câte-o guriță
Și-mi spuneai că-mi faci rochiță,

Din flori roșii, flori de mac,

Și-ai să treci al casei prag,
Ținându-mă doar în brațe
Și-ai să mă iubești o viață,

~ 78 ~
Poezii

Astăzi iată-s fericită,

Căci dorința mi-e-mplinită,
Mergem la căsătorie,
Eu am rochie, tu iie,

Din flori frumoase de mac,

Mă simt tare minunat,
Lângă omul vieții drag,
Ce-mi va deveni bărbat!

Iubirea ce mi-ai dăruit

Iubirea ce mi-ai dăruit,
Sufletul rece mi-a încălzit,
Căci era searbăd și-nghețat,
Acuma mă simt minunat.

M-am cuibărit în suflețelul tău,

Acolo mă feresc de rău.
De-i iarnă, toamnă cu potop,
În sufletul tău mă îngrop.

Trăiesc cu tine ce-mi doream demult,

Prin tine văd că iar am renăscut,
Mă simt cu tine precum o regină,
Trăim în doi o dragoste divină.

~ 79 ~
 Elena Tudosă

Ce altceva poți să-mi mai dăruiești,

M-asemăn cu-o prințesă din povești,
Iar tu ești prințul ce într-una îl aștept,
În fiecare zi să-l strâng cu drag la piept.

Din iubirea aceasta ce tu mi-ai dăruit,

Pe care-o prețuiesc, ca pe un dar divin,
Un Sfânt Altar cu drag eu am zidit,
La care-n orice zi și seară mă închin
Și dragostea eternă ți-o dăruiesc din plin.

Rugăminte
Ești iubite a vieții mele culoare,
Săruta-mă, te rog cu-ardoare,
Alintă-mă și haide dă-mi curaj,
Cu tine viața împreună i-un miraj.

Iubește-mă, te rog ține-mă strâns,

Îmbrățișează-mă cu multă patimă,
Redă culoarea în ochii mei ce-au plâns,
Aprinde-mi iar focul iubirii în inimă.

Iubește-mă iubite, te rog, până la lună,

Acolo până la stele în cer sus,
Iubirea ta să-mi fie o cunună,
Pe care eu s-o prețuiesc nespus.

~ 80 ~
Poezii

Iubește-mă, alintă-mă te rog mereu,

Săruta-mă, îmbrățișează-mă iubite,
Căci vreau să știi, că lângă tine eu,
Trăiesc azi firul iubirii mele împlinite.

Inimă de iubit
Nu ești cu mine, ești departe
Și nu-ți simt inima cum bate,
Cu palma mea să ți-o ating,
De-ai ști iubite ce mult plâng.

Căci fiecare bătaie a ei,

O simțeam în inima mea,
Tandru surâdeau ochii mei,
Când tu-mi erai alăturea.

Acum eu mă topesc de dor,

Nu o mai simt vibrând în mine,
De doru-acesta simt că mor,
Aș vrea să zbor până la tine.

Și cât de greu timpul mai trece,

Tu nici nu-ți poți imagina,
O zi e lungă parcă sunt zece
Și doare mult absența ta.

~ 81 ~
 Elena Tudosă

Nu văd dar ora când noi doi,

Vom fi alături, împreună,
Îmi vor surâde ochii mei,
Când inimii ți-oi fi stăpână.

Voi mângâia-o cum eu știu,

Ce-i trist din ea voi alunga,
Am înțeles într-un târziu,
Că fără ea eu nu pot sta.

Inima ta lângă inima mea,

Bat împreună la unison,
Cu ea mereu sub palma mea,
Tu ești cel mai fericit om.

Inima mea lângă inima ta,

Legate împreună de-o să steie,
E toată fericirea pe care o vrea
Și tot ce-și poate dori o femeie.

Să furi o stea și-un colț de lună

Eu te-aștept în dosul lunii,
Să ne iubim precum nebunii,
Căci te doresc prea mult băiete,
Vino de îmi presară stele-n plete.

~ 82 ~
Poezii

Prin pletele-mi strălucitoare,

Să vezi și raza lunii care,
Va reuși să se strecoare,
Când mă vei iubi cu ardoare.

Din cerul care li-i stăpân,

Să furi o stea și să mi-o pui în sân,
Când lângă mine nu vei sta,
Cu steaua mă voi mângâia.

De-mi vei fura și-un colț de lună,

Atunci când n-om fi împreună,
Prin raza ei o să privesc,
Tu-ai să-nțelegi cât te doresc.

Steaua din cer și luna luminoasă,

Iubirea ta nemărginită,
Mi-or face viața mai frumoasă,
Mă voi simți iar fericită.

Luna din cer și steaua mea,

Când nu ești tu, ele vor fi,
Iubirea și dragostea mea,
Ce-n viață veșnic te-or însoți.

~ 83 ~
 Elena Tudosă

Am obosit
Bată-te norocul bată,
Inima în piept tresaltă
Și se chinuie cumplit,
Tu o minți și-am obosit.

Zici că vii, zici că n-ai timp,

Sufletu-i de dor chircit,
Tot încerc să mi-l alint,
Dar s-a stins și-am obosit.

N-am putere, ce povară,

Dragostea-i un foc mocnit,
Ce ardea cândva cu pară,
Azi s-a stins și-am obosit.

Nu mai pot, nu am voință,

Să rabd pân'la nesfârșit,
Ce-a rămas e doar căință,
De clachez, am obosit.

Cuibul nostru nebunatic,

Unde noi doi ne-am iubit,
Te așteaptă singuratic,
Să te-ntorci, însă eu am obosit.

~ 84 ~
Poezii

Trece-un timp iar de-ai veni,

Cuibul nostru mult iubit,
Pe-amândoi ne-o primeni,
Să fim iar ca la-nceput.
Tu-ai să speri, da-ți spun să știi,
Nu mai vreau, am obosit!

Prințul meu
M-ai asemănat mereu cu o regină,
Dar când mă uit și-ți văd ochii cuminți,
Cum își revarsă dragostea divină,
În ochii mei te-asemăn unui prinț.

Și glasul tău când îmi răspunde-așa duios,

La fiecare dulce glăsuire-a mea,
L-asemăn cu acela al unui Făt Frumos,
Coborât din castel, încoronat de-o stea.

Și dragostea cu care mereu mă însoțești,

Brațele tandre cu care mă sprijini,
Ești cavalerul drag, descris doar în povești,
Ce-a coborât la mine din vechiul, măreț turn.

Ești trubadurul prinț, care în prag de seară,

Precum o pasăre gingașă și măiastră,
Îmi tresalți inima, o faci de se-nfioară,
Cântându-mi serenade de-amor pe sub fereastră.

~ 85 ~
 Elena Tudosă

Ești sensul vieții mele din fiecare zi,

Ești darul cel mai sfânt pe care l-am primit,
Prin tine am găsit puterea de-a iubi,
Iar sufletu-mi din nou surâde fericit.

Tu, cel ce mă iubești și mă faci să trăiesc,

Tu care nu ai seamăn în cer și pe pământ,
Ești aerul pe care îl respir orișiunde pășesc
Și fără tine eu, un nimeni asta sunt.

Mi-ai spus mereu că sunt prințesa ta iubită,

Pe care ți-ai dorit-o, o viață s-o-ntâlnești,
Ești prințul ce mă face nespus de fericită,
'N iubirea fără seamăn vreau să mă veșnicești!

Inimă nerăbdătoare
Bate-ncet inima-n piept,
Abia o mai simt cum bate,
Zile-ntregi stau și te-aștept,
Dar nu vii ești prea departe.

Sufletu-i chircit de dor,

Inimii mele-i șoptește,
C-o să se usce de dor,
Căci iubirea ta-i lipsește.

~ 86 ~
Poezii

Stau la geam, tristă privesc,

Flori sunt înflorite-n crengi,
Fluturi prin ele roiesc,
Tu prin gânduri îmi alergi.

Și e noapte-ntunecată,
Făr'de stele, făr'de lună,
Inima mi-i sfâșiată
Și nu are cui să-i spună,

Dragostea ce-n ea se stinge,

N-are cui s-o-mpărtășească,
Nimeni nu vede că plânge,
Că n-are cin's-o iubească.

Trist mai e sufletul meu,

Nu-și găsește alinare,
Inima-l împacă greu,
E și ea nerăbdătoare,

Să te-ntorci cât mai curând,

Cu iubirea ce-i lipsește,
Să-nvii sufletul plăpând,
Ce de dorul tău tânjește.

Vino iubite pe cale,

Nu mai fii nepăsător,
Inima-i nerăbdătoare,
După nopțile de-amor.

~ 87 ~
 Elena Tudosă

De dorul tău nemărginit

De dorul tău nemărginit
Și timpul parcă s-a oprit în loc,
De-ai ști iubite cum mă simt...
Mă arde-n suflet cumplit foc.

De dorul tău care mă doare,

Nici noaptea nu mai este noapte,
Nici ziua nu mai este zi,
E totul căzut în uitare,
Mă simt de parcă n-aș trăi.

Tăcerea asta care mă-nsoțește,

Mă face să mă sting de dorul tău
Și parcă simt iubirea că mă părăsește,
De-ai ști cum plânge suflețelul meu.

Și câte să ne spunem mai aveam

Și câtă dragoste de împărtășit,
Noi împreună cât de fericiți eram,
Și-acuma dorul este nemărginit,

Mă simt fără putere, inima zace tristă,

Iar sufletul îmi este nespus de răvășit,
Tăcerea asta care între noi există
Și dorul tău, ce e nemărginit,
Mă chinuiesc zadarnic până la nesfârșit.

~ 88 ~
Poezii

Nu poate nimeni
Nu poate nimeni ca să știe,
Ce este-acum în sufletul meu,
Nici vântul care suflă cu tărie,
Nu-mi poate-mprăștia dorul greu.

Nici norii negri care plâng,

Nu pot iubite ca să stingă,
Dorul ce-am reușit să strâng,
Căci pân'la tine-i cale lungă.

Nu poate nimeni să m-ajute,

Să-mi stingă dorul ce ți-l port,
Să simtă cum sufletul mi se rupe,
Căci făr'a ta iubire eu nu pot.

Nu poate nimeni, fiindcă știi,

Nimeni nu s-a iubit ca noi,
Cu-atât amor și patimi vii,
Ce le-am trăit noi amândoi.

Niciunul dintre pământeni nu poate, vezi,

Să înțeleagă taina iubirii noastre,
Căci nouă ne e legământ și crez
Și va rămâne veșnică până sus în astre.

~ 89 ~
 Elena Tudosă

Nimeni nu poate și nici nu va putea,

Să trăiască-o așa dragoste divină,
După care tânjește astăzi inima mea,
Așteptând ceasu-n care vom fi iar împreună.

Elogiu
E viața mea frumoasă poezie
Și tu ești sufletul din ea,
Inimii mele îi ești magie,
Tu cu o simplă mângâiere,
Îmi iei puterea de a mă apăra.

Tu ca un drog mă amețești
Cu ochii tăi verzi ca smaraldul
Și-n suflet știi să-mi dăruiești
Și mare-albastră și neantul.

Ești cavalerul meu nocturn,

Frumos asemeni unui prinț,
Ce-a coborât dintr-al său turn,
Când vii în noapte și m-alinți.

Nu am cuvinte ca să mai înșir,

Ce ești iubite tu pentru viața mea,
Ești aerul pe care eu zilnic îl respir,
Fără de tine eu să trăiesc n-aș putea.

~ 90 ~
Poezii

Tu ești natură și culoare, zâmbet,

Ești liniștea ce-și poate-un om dori,
Iar eu îți sunt perechea ta de suflet,
Care te vrea aproape și vrea a te iubi.

Nevoie dac'-ar fi
Mi-aș rupe sufletul din mine,
În două părți nevoie de-ai avea,
Tristețea niciodată să nu fie cu tine,
În veci să te-nsoțească doar iubirea mea.

Iubite ți-aș da nevoie dac'ar fi,

Lumina dulce, caldă a ochilor mei,
Ca-n ea mereu să te poți oglindi,
Când anii vieții tale vor deveni mai grei.

Ți-aș da de-ar fi nevoie, blândețea mâinilor,

Ca trupul tău, să-ți mângâie ușor,
Când de povara grea a anilor,
Acest-o suferi de durerea bolilor.

Și inima din piept nevoie dac'ar fi,

Ți-aș da-o ca mereu să mi te ocrotească,
Până-n ultimul ceas din ultima ta zi,
Când va urca la cer ca să se odihnească.

~ 91 ~
 Elena Tudosă

Și dac'ar fi nevoie iubire ce n-aș da,

Ca să te am aproape lângă suflet mereu,
Ți-aș da toți anii mei și toată viața mea
Și tot ce îți dorești că ești iubitul meu.

Gândul
A suflat aseară vântul,
Chiar așa prin părul meu,
Aducându-mi iară gândul
Și-acum mor de dorul tău.

Era liniștit aseară,

Nu bătea ca un turbat,
Dar mi-e inima amară,
Fiindcă ai trecut prin sat,

Așteptam să te oprești,
Numai un minut măcar,
Un sărut să-mi dăruiești,
Însă a fost în zadar,

Te voi aștepta și azi,

Poate vei veni la noapte,
Cât mi-e dor, tu poți să rabzi,
Timpul care ne desparte?

~ 92 ~
Poezii

Poate ești mai dur din fire,

Însă eu iubirea mea,
Pentr-o clipă de iubire,
Mă topesc precum o stea.

Fă cumva te rog și vină,

Nu mă chinui așa,
Nu lăsa gândul să rămână,
Că-mi va fi iar ziua rea.

Uite, iar e dimineață,

Ce rău ești, iar n-ai venit,
Dorm cu gândul, halal viață,
Ca să suferi din iubit.

Iubirea noastră jurământ

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Când eram triști, amândoi singuri,
Iubirea ta a fost atât de mare,
Căci mi-a rămas pe veci în gânduri.

De când noi doi ne-am cunoscut,

Ne iubim c-o dragoste vie,
Tu ești Luceafărul ce mi-am dorit,
Să-mi lumineze viața mea pustie.

~ 93 ~
 Elena Tudosă

Am căutat pe cer o stea,

În viața mea să îmi pătrundă,
L-am zărit cum se oglindea,
În miez de mare într-o undă.

Am întins mâna și te-am prins,

Mă temeam să nu cazi în mare,
În palma mea ușor te-am strâns
Și-n suflet ți-am făcut intrare.

'N adâncul lui mi te-am ascuns,

De-acolo nicicând nu te-oi scoate,
Îți jur că te-oi iubi nespus,
Ne-om despărți numai prin moarte.

Chiar dacă-n viață uneori,

Va fi să ne mai și certăm,
Că ne-om iubi pe veci cu dor,
Întruna noi iubite ne jurăm.

De oamenii răi vor dori,

Pe noi să ne despartă,
Iubirea noastră ne va fi
O poartă ferecată,

Pe care numai tu iubite,

Vei putea să pătrunzi,
Clipele noastre fericite,
Doar tu vei ști să le ascunzi.

~ 94 ~
Poezii

Eu te-oi iubi pe veci, mereu,

La fel și tu mă vei iubi,
E-un jurământ ce tu și eu,
Ni-l facem în fiece zi.

Eu te slăvesc scriindu-ți rânduri,

Astăzi ți-am scris o poezie,
Vei fi unic într-ale mele gânduri,
Vei arde-n neatinsă făclie.

Tu în culori să mă pictezi,
Ți-oi fi frumoasa, blândă lună
Și dragostea să mi-o păstrezi,
Ești al meu rege, eu a ta regină.

Iubirea noastră ne e jurământ,

O vom cinsti ca pe-o icoană,
Va fi al vieții noastre legământ,
Pictat și scris l-om pune-n ramă,
Ne va fi unic, veșnic pe pământ.

Flori de maci
Treceai aseară mândru pe ulița din sat,
Aveai în mână un buchet de flori de mac,
Din ochi tu mi-ai făcut, apoi ai șuierat
Și te-ai oprit la poartă în dar tu mi i-ai dat.

~ 95 ~
 Elena Tudosă

Mi-ai zis că sunt frumoasă și roșie ca macul,

Căci m-am îmbujorat atunci când m-ai privit,
În fiecare seară când treci vorbește satul
Și mi s-a dus și zvonul că mi-am găsit iubit.

Că lumea ne vorbește nu mai e de mirare,

Câte un buchețel în orice seară îmi aduci,
Apoi nerăbdător mă prinzi de cingătoare,
Eu roșie ca macul îți dau săruturi dulci.

Mi-ai zis că mă vei duce la părinții tăi

Și-n rochie cu maci tu mă vei îmbrăca,
Căci vrei să fim în viață-mpreună amândoi,
Dorești nespus de mult să fiu mireasa ta.

Și mi-ai promis iubite că ne vom iubi mult,

Iar nunta noastră o fi ceva de neuitat,
Pe-un pat cu flori de maci frumos împodobit,
Căci sunt ce ți-ai dorit, sunt floarea ta de mac,
Iubirea ta pe veci și-al inimii tău leac!

~ 96 ~
Poezii

Seducție
Când mă uit în ochii tăi,
Peste tot mă ard scântei,
Iară inima-mi gingașă,
De dorință-i pătimașă.

Te sărut, îți spun dulci șoapte,

Însă când te simt aproape,
Sângele-mi pulsează-n vene,
Trupul într-un freamăt geme,

Închid ochii și dorind,

A ta dragoste în schimb,
Capu-n mâini eu ți-l cuprind,
Te sărut cu dor flămând

Și mă las în voia ta,

Fă din mine ce vei vrea...
Tu-mi răspunzi la fel cu foc,
Când mă-nvălui de mijloc,

Ne iubim ca doi nebuni,

Și ținându-ne de mâini,
Ne seducem rând pe rând,
Ne iubim cu dor flămând,
Împlinindu - ne iubirea,
Ce ne-aduce fericirea.

~ 97 ~
 Elena Tudosă

Declarație sentimentală
Iubite vreau în brațe să te strâng
O clipă să îmi pară o eternitate,
De fericire printre lacrime când plâng,
Să-ți spun că te-oi iubi până la moarte.

Acum când pentru prima dată,

M-am cuibărit în ale tale brațe,
Să simți mai mult ca niciodată,
Că sunt unica ta dragoste din viață.

Azi vreau să strig de fericire,

Te am în brațe-mi ești aproape,
Simt inima cum plină de iubire,
În unison, duios cu inima ta bate.

Când mă gândesc, căci căutam o stea,

Să-mi lumineze viața întristată,
Azi că te-am întâlnit iubirea mea,
Sunt fericită cum nu am fost vreodată.

Că te iubesc e prea puțin să spun,

Eu mult mi te doresc și te ador,
Suntem abia la începutul unui drum,
Plin de speranțe către al nostru viitor.

~ 98 ~
Poezii

Natura toată surâde-n noi, trăiește,

Mă simt ca o prințesă desprinsă din povești,
Iubirea-mi infinită peste tot te-nsoțește,
Așa va fi de-a pururi în fiecare zi,
Un' vei fi tu iubire, acolo și eu voi fi.

Tandem sentimental
Vii și pleci iubire tu,
Nu mai știu ce e cu noi,
De dor plânge sufletul,
Dar când te-ntorci înapoi,

Zâmbesc iar, sunt bucuroasă,

Mi se schimbă a mea fire,
Cu dragostea ta frumoasă,
Îmi pictezi sufletu-n iubire.

Îmi dispare gelozia,

Tu mă faci de ea să uit,
Și trăim iar nebunia,
Când îmi dai primul sărut.

Uit de tot și uit de toate,

De tristețe și de dor,
De soart când ne desparte,
Când mă mângâi tu ușor,

~ 99 ~
 Elena Tudosă

Tu cu bunătatea ta,
Cu iubirea ce-mi dăruiești,
Uit din nou că vei pleca
Și mă simt ca în povești.

Pleci, te duci spre a te-ntoarce,

Gelozie și iubire, asta este viața mea,
E-un tandem dar n-am ce face,
Orișicât aș încerca,
Te iubesc ești viața mea.

Azi iubirea
Uf, ce frumos vis am avut,
Din somn iată m-am trezit,
Am zărit așa în gând,
Pe-adierea unui vânt,
Ce îmi flutura prin plete,
Chiar acum de Dragobete,
Îmi dăduse cu plăcere,
Un sărut, o mângâiere,
Ce-o însemna acest vis?
Eh, m-am apucat de scris,
Azi nu vreau ca să mai plâng
Și perna-n brațe s-o strâng,
Azi iubirea noastră eternă,
Nu vreau s-o înec (sufoc) în pernă.
Cu creionul pe hârtie,
O invoc în poezie,

~ 100 ~
Poezii

Cui îi place s-o citească

Și cu drag să se iubească,
Nu doar în aceasta zi,
Orișicând, oriunde-ar fi.
Azi iubirea mea-i departe,
Pe aripi vântul să-i poarte,
Mângâiere și-un sărut
Și să-i spună că nu-l uit,
Că îl voi iubi mult, mult.

Odă iubirii noastre

Aș canta și odă aș aduce,
Iubirii noastre ce-o trăim,
Cu tine atâta-s de ferice,
Tu îmi ești darul cel sublim.

În taina nopții care ne-a cuprins,

Cu strălucirea orbitoare-a stelelor,
Când te sărut, parcă trăiesc un vis,
Mă simt plutind ca pe un nor.

Tu mă ridici sus până-n cer,

Cu-a ta iubire ce mi-o dai,
Mă simt asemeni unui înger,
Ce-a evadat de sus din rai.

~ 101 ~
 Elena Tudosă

Și ne iubim așa de mult iubite,

Din noapte până-n răsărit de zori,
Trăind clipele noastre fericite
Și nu vedem nici stelele când mor.

Cât este de frumos că ne iubim,

Pământul înflorește și este fericit,
Odă iubirii noastre să îi dăruim,
Că-i cel mai pur sentiment pe care îl trăim.

Mă otrăvești
Îmi este sângele otrăvit,
De dorul tău când nu îmi vii,
Atât de singură mă simt
Și gândurile-mi sunt pustii,

Căci te doresc în fiece secundă,

Ești ca un drog ce m-amețește,
Iar inima nu poate să ascundă,
Că pentru tine suferă orbește.

Când văd că nu dai nici un semn,

Atât de tristă-i viața mea,
Mă otrăvesc în sine și mă tem,
Că ai putea să fii cu-altcineva.

~ 102 ~
Poezii

Îmi curge furios sângele-n vene,

Gândindu-mă la tine-n fiecare zi,
Ca o otravă ești când sufletul se teme,
Că ai putea oricând, pe mine părăsi.

M-agăț doar de-o speranță vagă,

Dar și aceea îmi pare otrăvită,
Că și tu mai dorești o noapte albă,
De-amor nebun, cu a ta iubită.

Însă când simt tăcerea asta,

Îmi este trupul otrăvit de dor,
Îmi blestem soarta, îmi blestem viața,
Că mi-aș dori chiar să și mor.

Numai de te-ai gândi-un minut măcar,

Tot așteptându-te, eu port un chin,
Nu mă lăsa, să te-aștept în zadar
Și nu îmi îneca sufletul în venin.

~ 103 ~
 Elena Tudosă

Amanta
Te iubesc dar pe ascuns,
Dor de tine mi-a pătruns
Și mă sting ca frunza-n ram,
Când în brațe nu te am.
O așa iubire care,
Mă ustură rău și doare,
N-am avut-o niciodată
Și dorința că te vreau,
Îmi cuprinde ființa toată.
Fără tin'nu pot să stau,
Tu mă-nvălui în dorințe,
Eu ca sclava mă supun,
Te urmez cu o credință,
Mă iubești ca un nebun
Și când pleci, nu ești aproape,
Inima mereu bolește,
Trupul meu de dor se zbate,
Dac-ai ști cât te dorește...
De-ai ști tu cât e de greu,
Să te chem tot pe ascuns,
Să suferi, cum sufăr eu,
Ne iubim și nu de-ajuns,
Vii și pleci, ca un vis ești,
Care se destramă-ncet,
Știind dar cât mă dorești,

~ 104 ~
Poezii

Condamnată-s, să te aștept
Și când știu că te împart,
Tu fiind cu altcineva,
În mânie stau și zac,
Așteptând a te-nturna.
Ești amantul meu iubit,
Eu amanta ta dorită,
Ce te vrea atât de mult,
Cu o poftă ne-mplinită,
M-aș ascunde-ntr-al tău gând,
Să fiu aproape de tine,
Pentru dorul meu flămând,
Atunci, când nu ești cu mine.

Darurile iubirii
Dintr-a soarelui dulce rază,
Ți-aș face dragul meu o oază,
În care să fugim amândoi,
Feriți de ochii lumii răi.

Din cerul străbătut de stele,

Iubire aș face un hamac,
Avându-te-n brațele mele,
Să ne iubim fără păcat.

~ 105 ~
 Elena Tudosă

În raza blândă-a dulcei luni,

Să ne iubim ca doi nebuni,
Scăldați în mare de săruturi,
Să ne-nvârtim în joc de fluturi

Și dăruindu-ne iubire,
Pe boltă sus acolo-n cer,
Să ne topim de fericire
Și să ne pierdem în mister.

Un car de tandre mângâieri,

Asemeni carului de stele,
Să-ți fie daruri și plăceri,
Căci ești iubirea vieții mele.

Destinație Paradis
Mă trec iubite fiorii,
Până-n ziuă când vin zorii,
Când mă strângi la piept mereu,
Mă topesc de dragul tău,

Mă alinți și mă săruți,
Când în ochii mei te uiți,
Tresar toată și mă pierd,
Lângă tine mă dezmierd,

~ 106 ~
Poezii

O prințesă așa mă simt,

Apoi tandru te alint,
Îți vorbesc ușor în șoapte,
Vrând să fie numai noapte.

Tu mă mângâi peste tot,

Inima-i nebun galop,
Bate din piept stă să sară
Și dragoste facem iară,

Mirosind al meu parfum,

Mă iubești ca un nebun,
Radiind de fericire,
Trăim clipe de iubire,

Ne-mplinim al nostru vis,

De-a trăi în Paradis.

N-aș renunța
Te-am cunoscut când cerul vieții mele,
De mulți nouri negri era străbătut,
Tu ai readus la viață, bătăile inimii mele,
Pentru nimic în lume la tine nu renunț.

M-am cuibărit în brațe și în sufletul tău,

Acolo i-am găsit sufletului liniștea,
N-am să plec chiar dacă ne va fi și greu,
Pentru nimic în lume la tin' n-aș renunța.

~ 107 ~
 Elena Tudosă

Tu-mi ești suflet pereche, ești însăși viata mea,

Îngerul păzitor din zi și-n ceas de noapte,
Să-mi ceri orice să-ți dau, nu pot a renunța,
Te voi iubi, iubire în viață cât și-n moarte.
Dureri și suferințe spre noi de-o să se abată,
Mână în mână amândoi le vom înfrunta,
Prin jurământul nostru ce l-am făcut odată,
Am promis că nici moartă la tin' n-aș renunța.

Cheia sufletului meu

Cine sunt eu, cine ești tu,
Mi-ntreb sfioasă sufletul,
Cine ești tu, cine sunt eu,
De-ai redeschis sufletul meu?

Sunt fericită-n preajma ta

Și fericită am să fiu mereu,
Ai reușit să-mi deschizi inima,
Ești cheia sufletului meu.

În suflet tu când mi-ai pătruns,

Nu mai zvâcnea nici o scânteie,
Să reînvie atât a fost de-ajuns,
Iubirea ta i-a fost precum o cheie.

Căci l-ai deschis și astăzi iar vibrează,

Mă simt din nou femeie și iubită
Și lângă tine îngerul ce mă curtează,
Mă simt în lume iarăși fericită.
~ 108 ~
Poezii

Oricine-ar vrea de lângă mine să te ieie,

Să nu mă lași, te rog iubitul meu,
Tu ești indispensabila, unica cheie,
Ce-a readus la viață suflețelul meu.

Aș vrea
Aș vrea să fiu licoarea vieții,
Doar omul trist să bea din ea,
Când apar zorii dimineții,
Ca noaptea să nu-i fie grea,

Aș vrea să fiu o mână care,

Să o întind spre un obraz,
Să dăruiesc o alinare,
Doar la tristețe și necaz.

Aș vrea să mă transform în înger,

Să simt durerea orișicui,
Pe aripi să i-o port în cer
Și să pun capăt dorului,

Aș vrea să fiu dac-aș putea,

O stea și steaua mea s-o întâlnesc,
Atât să-i spun că viața-i grea
Și fără ea eu greu trăiesc.

~ 109 ~
 Elena Tudosă

Aș vrea să fiu un gând pribeag

Și-atuncea când îmi este dor,
Să-i port licoarea vieții-n prag,
Din ea să soarbă să-i fie mai ușor.

Și Doamne câte nu aș vrea să fiu,

De dor mi-e sufletul flămând,
Îmi iau condeiu-ncep să scriu,
De dorul său încă un rând,

Aș vrea să fiu la voi în gânduri,

Voi care sunteți triști și supărați,
Vouă vă scriu aceste rânduri,
Citindu-le cu ele să vă mângâiați.

Nostalgie
Ne-am cunoscut în zi blândă de mai,
Copacii în floare risipeau parfum,
Ai coborât ca un înger din frumosul rai
Și iată împreună suntem iubite-acum.

Ai apărut și viata mea a reînceput,

Ai făcut să vibreze iarăși sufletul,
Gândesc la cât de bine iubite-ai reușit,
În suflet să unești cuvântul, eu și tu”.

~ 110 ~
Poezii

Astăzi când te privesc tresar de fericire,

Vrând cerului de sus, să pot să-i mulțumesc,
De darul ce-am primit, găsindu-te iubire,
O rugă către Domnul, în gând cu drag rostesc

Și când credeam că viața mea e fără rost,

Iar ochii mei iubite erau pustii și goi,
Doar tu le-ai readus sclipirea care-a fost,
Cu drag îmi amintesc, le-ai dat-o înapoi.

Lumină-ai readus în viața mea pustie

Și câte-mbrățișări și câte mângâieri,
Azi inima gândind, îmi bate cu tărie
Și toate mi se par de parc-ar fi fost ieri.

Astăzi povestea noastră mai are de parcurs,

Un drum ce îl vom face iubite mână-n mână,
Privind cu nostalgie la anii ce s-au scurs,
Ne vom iubi mereu cât suntem împreună,
Până-n ultima zi, al vieții noastre apus.

~ 111 ~
 Elena Tudosă

Te privesc iubite
Privesc iubite-n ochii tăi acu,
Căci tu îmi ești tot ce mi-i drag,
Lumina lor mi-aprinde sufletul,
Când vii și treci al casei mele prag.

Privesc chipu-ți de-înger frumos,

Iar inima o ia la un galop nebun,
Când brațele tale mă strâng duios,
Mă pierd și nu pot nimic să mai spun.

Privesc tandru la tine iubite și văd,

Atâta gingășie și finețe-n gesturi,
Căci al meu trup ce era searbăd,
Acuma poate să topească ghețuri.

Mă uit la tine iubite și când te privesc,

Văd ochii cum îți scapăra scântei,
În brațele tale vreau ca să mă trezesc,
În toate zilele și nopțile anilor mei.

Te privesc iubite și când mă alinți,

Întreaga mea ființă în mine vibrează,
Mă simt în al nouă-lea cer printre sfinți,
Iar tu mi-ești îngerul ce mă curtează.

~ 112 ~
Poezii

Te privesc pierzându-mă în brațe-n ochii tăi,

În orișice secundă cu tine îmi doresc să fiu,
Tu-ai înviat iubite ale inimii mele bătăi
Și viață ai readus în sufletul meu pustiu.

Privesc către cer, la soare, lună și stele,

Ziua și noaptea, dimineața și-n amurg,
Dar când privesc la tine, iubirea vieții mele,
De fericire lacrimi pe față râuri curg.

Te privesc iubite, mă pierd de dragul tău,

Nici nu mai știu de-i noapte sau de-i zi,
Strânge-mă-n brațe și fă-mă fericită mereu,
Doar tu îmi dai curajul să pot din nou iubi.

Oglinda vieții mele iată îmi ești tu iubite,

Iar eu cu drag într-însa acuma mă privesc,
Trăiesc cu tine iar clipe frumoase, fericite
Și pentru asta eu te iubesc, te doresc!

~ 113 ~
 Elena Tudosă

Speranța pierdută
Și mi-i teamă-n noaptea asta,
Că de tot am să te pierd,
Destrămându-mi și speranța,
De-a putea să te dezmierd.

Noapte cât de-ntunecată

Și de rece, ești astă seară,
Am pierdut speranța toată,
Căci iubirea de o vară,

S-a îndepărtat de mine,

Mi-a lăsat sufletul gol,
Inima-i numai suspine,
Fără de ea cred că mor.

Nu-i durere mai adâncă,

Și nici dorul mai flămând,
Până când poate să plângă,
Sufletul meu, până când?

Orice-aș face, de-aș ruga

Și stelele din cer sus,
Înapoi nu te-o-nturna,
Nici măcar iubire-n vis.

~ 114 ~
Poezii

Un blestem e soarta mea,

Să am sufletul tot trist,
N-are cine se-ndura,
Pentru cine mai exist?

Dor de tine-n noapte urlă

Și răsună-n depărtare,
Cânt de cucuvea în turlă,
Pentru viața mea ce moare,
Fără nici o alinare.

Am să-ți trimit
Am să-ți trimit diseară gândul,
De-ar fi să ocolesc pământul,
Cu dragoste să te mângâie
Și de ești treaz cu tine să rămâie.

Am să-ți trimit prin gând o sărutare,

Sufletul trist să ți-l aline,
Să simți c-aici în depărtare,
Un cineva există pentru tine.

Am să-ți trimit prin sărutarea mea,

Tot ce în viață n-ai avut
Și să nu mai fii trist iubirea mea,
Astăzi îți spun că te iubesc mai mult.

~ 115 ~
 Elena Tudosă

Am să-ți trimit iubirea mea,

Tot ce simte sufletul meu,
Că te doresc în viața mea,
Fără de tine-mi este greu.

Am să-ți trimit tot ce-ți dorești,

Tristețea să ți-o risipesc,
Vreau să te simt cât mă iubești,
Iar tu să simți cât te iubesc.

E mult de când nu am mai scris,

O poezie prin care iubirea,
Spre tine astăzi am trimis,
Căci vreau să-ți dărui fericirea.

~ 116 ~
Poezii

Atât mi-ajunge
Atât mi-ajunge dar să știi,
O haină și o vorbă bună,
O mângâiere inimii,
Dacă vom fi noi împreună.

Atât mi-ajunge de îmi dai,

Doar simpla rază de iubire,
Ți-aș da în schimb ca tu să ai,
Doar clipe dulci de fericire.

Alături lângă pieptul tău,

Să plâng de bucurie
Și să nu mă gândesc mereu,
La ce va fi să fie.

Avându-te dar lângă mine,

Să mai am o speranță,
Privind spre-apus eu și cu tine,
Ne-om bucura de viață.

Atât mi-ajunge uneori,

Să te știu lângă mine
Și scap de blestematul dor,
Singurătate și suspine.

~ 117 ~
 Elena Tudosă

M-alint
M-alint cu steaua de pe cer,
Ce-mi dăruie lumina sa,
Ce-ascunde bine în mister,
Neliniștea din viața mea.

M-alint cu luna dintre stele,

Ce strălucește-n boltă sus,
Ca o regină între ele,
Cu mângâieri în dor ascuns.

M-alint cu zorile de zi,

Ce plâng cu roua dimineții
Și-alungă orele târzii,
Făcând lumină-n drumul vieții.

M-alint cu boarea unui vânt,

Ce-mi mângâie fața ușor,
Durerea-mi strig într-un cuvânt,
Și-n lacrima-necată-n dor.

M-alint când raza soarelui,

Pământul scaldă cu căldură,
Azi am pierdut și noțiunea timpului,
Ce trece-n grabă fără de măsură.

~ 118 ~
Poezii

M-alint și vreau în palma mea,

S-ascund în miez de noapte,
Numai lumina dintr-o stea,
S-o simt alăturea, aproape.

Singurătate
În clipele singurătății,
Înțelepciunea rostul și-a găsit
Și frumusețe vrea ca să-i dea vieții,
Prin veșnicia oricărui cuvânt.

Un om care atât de singur este

Și suferă închis numai în tăcere,
Viața sa nu-i decât banala lui poveste,
Ascunsă în suspinul trăirii cu durere.

Cum e destinul său dar în singurătate,

Cum să și-l schimbe oare ar putea,
Când zilele frumoase și-atât de minunate,
Sunt cioburi de-amintiri, rămase -n viața sa?

Ce este omul singur?... E doar un cerșetor,

Ce-și plânge încontinuu nenorocul lui,
Iar de-a pierdut încrederea în viitor,
Nu vrea să mai deschidă poarta destinului,
Și stă-n tristețe-ascuns, ca fiind al nimănui.

~ 119 ~
 Elena Tudosă

În clipele singurătății hâde,

Când guști în orice zi veninul ei amar,
O vorbă de vei spune, cu drag ți se răspunde,
Iar sufletului trist ea îi devine har.

Te am singurătate, în suflet mi-ai intrat,

Ce mult tu ai schimbat al vieții mele sens,
Un strop din fericirea ce aveam altădat,
Azi vreau s-o întâlnesc și s-o trăiesc intens.

Cugetare
Hei, tu omule fățarnic
Ce zici că mă cunoști bine,
Hai, de spui că tu ești darnic,
Dă-mi te rog, azi de la tine,
Doar un strop din viața ta,
Ca să-mi cunoști inima,
Ce se-neacă în suspine,
Tot luptând c-un dor amarnic.
Tu crezi că-mi este ușor
Când îmi spui să nu mai plâng,
Să nu mă mistui de dor,
Să-l îndepărtez din gând.
Hai, să ți-l dau împrumut,
Pentru-o zi, numai atât,
Poți să fii nepăsător
Când sufletu-i suferind?
Ai putea oare pe lume
Tu cel ce-ai avut noroc,
~ 120 ~
Poezii

Să te pui puțin cu mine,

Făr' să mă judeci deloc?
Nu da sfaturi, nici păreri,
Sunt tot eu, cea ce-am fost ieri,
Doar c-al vieții mele joc,
A fost prea crunt pentru mine
Și mă arde ca un foc
De nu am zile senine.
Ca să mă-nțelegi cum sunt,
Haide, dar a cugeta,
Hai, să facem puțin schimb
Între viața mea și-a ta.
Așa ai să-nțelegi poate
De ce tristețea mă arde
Și mă pune la pământ,
Câte zile voi avea.
Mi te văd schimbat la față,
Numai doar ce ți-am propus,
Sigur nu schimbi a ta viață,
Tu ești falnic și ești sus,
N-ai cum să-nțelegi durerea,
Până nu-ntâlnești căderea.
Nu-ți doresc s-o întâlnești,
Fericit vreau să trăiești.
Doar s-o iei ca pe-o povață,
Ceea ce astăzi ți-am spus,
Nu se știe câte-n viață,
Ai de-ntâmpinat și dus,
Cugetând, respecți o față,
Ce pe ea lacrime-au curs.

~ 121 ~
 Elena Tudosă

Plânge sufletul
Plânge sufletul pustiu,
„În templul singurătății”,
Iau condeiu-ncep să scriu,
Plânge lacrima de dor,
Otrăvind fântâna vieții,
Unui fiu rătăcitor,
Pierzând anii tinereții.

Plânge sufletul stingher,

Pe pământ e trecător,
Roua rece-a infinitului...
E-a sa lacrimă de dor
Scursă, din rana sufletului,
Care arde-n flămând dor
Că-i pe lume-al nimănui.

Plânge sufletul, suspină

De speranțele deșarte,
Inima-i este fântână,
Strânge speranțele toate
Și de ele se atârnă,
Încercând de dor să scape
Și de viața cea meschină.

~ 122 ~
Poezii

Plânge sufletul și plânge

Și-ntr-o tristă lacrimă,
Singurătatea și-o strânge,
Cu durere-n inimă,
În tristețe de se frânge,
Semnătura lui divină,
Către Dumnezeu ajunge,
Ca o rouă de lumină.

Plânge sufletu-n dorință,

Liniștea să și-o găsească,
Doar visându-se-o ființă
Ce iubind să dăruiască,
Dragoste vie credință,
Într-o lume pământească,
Dornică de biruință.

Cugetare
Sunt clipe în care tristețea ne arde,
Ne sfâșie și-o strângem, în al palmelor pod,
Încercăm să hrănim timpul cu lacrime oarbe, ”
Izvorâte din sufletul plin de durerile care îl rod.

Din iluzii deșarte încercăm să trăim,

În adâncul inimii ascundem un fir de speranță,
O scânteie arzând în suflet ne mai dorim,
Să-i fie lumină lină, curaj pentru o nouă viață.

~ 123 ~
 Elena Tudosă

Ne-amăgim deseori deși, bem veninul amar,

Căci destinul de sus, din stele ne este scris
Și ceea ce ne dorim, ne este în zadar,
Dar nu vrem accepta de la viață vreun compromis.

Și totuși în final o trăim până în astre,

Parcurgem firul ei chiar de este înlăcrimat,
Suntem sclavii smeriți, ai gândurilor noastre,
Născuți pe pământ din eternul păcat.

Sunt momente în care doar cugetarea,

E cea care mai ține uneori pasul cu noi,
Până în clipa în care sufletul își găsește chemarea,
Iar trupul tribut și-l ia pământul înapoi.

Unde ești fericire?

Se spune că atuncea când,
Ești singură, fără puteri și tristă,
Doar prin cuvinte așternute-n rând,
Atâta fericire în viață mai există.

Astăzi când mă gândesc la viata8 mea puțin,

Mă-ntreb tu fericire, pe unde te petreci,
Căci sufletul se frânge într-un amarnic chin,
Iar ochii îmi sunt triști, sunt goi, străini și reci.

Te caut fericire în locurile toate,

În tot ce-i pământesc și fără de mister,

~ 124 ~
Poezii

Mă simt precum un înger cu-aripile tăiate,

Ce nu poate să zboare, să urce sus spre cer.

Te caut în zadar, tu fericirea mea,

Te furisezi întruna și te ferești de mine,
Cu ce-am greșit oare, mă-ntreb de viața mea,
E presărată doar de lacrimi și suspine?

Am să te caut uite și într-un chip de stea,

Ce strălucește sus pe boltă-n univers,
Te voi culege-n palmă și-am să te-nchid în ea,
Iar dorul ce ți-l port, am să-l transform în vers.

Hai vino fericire, arată-te la față,

Nu mă lăsa să zac mereu de dorul tău,
O rază de lumină, fă să-mi pătrundă-n viață,
Ai milă și de mine, că am suflet și eu.

Să nu lași florile să moară,

Să nu lași florile să plângă

Să nu lași florile să moară,

În treacăt dar tu le atinge,
Căci sufletul li se-nfioară
Și poate-or înceta a plânge.

~ 125 ~
 Elena Tudosă

Să nu lași florile să plângă,

Cu lacrimi triste și amare,
O mângâiere o să le-ajungă
Și-ți faci prin ele o cărare.

Să nu lași florile să moară,

În treacăt dă-le un sărut
Și le șoptește ca întâia oară,
Azi, vă iubesc atât de mult.

Să nu lași florile să plângă,

Respiră din mireasma lor,
Căci nu vreau ca să te ajungă,
Același blestemat de dor.

Să nu lași florile să moară,

Sfioară-le încet c-o mână,
Culege-le în prag de seară
Și fă din ele mândră cunună.

Să nu lași florile când plâng,

Culege-le într-un buchet,
Mi-e dor în brațe să te strâng,
M-am săturat de când te-aștept.

Să nu lași florile să moară,

Sărută-le cu drag în treacăt,
Tristețea n-o lăsa să te doboare,
Nu-ți pune la inimă lacăt.

~ 126 ~
Poezii

Să nu lași florile să plângă,

Îmbrățișează-le-n iubire
Și ai să vezi c-o să ajungă,
Mult prea dorita fericire!

Să nu lași florile să moară,

Să nu lași florile să plângă!

Resemnare
De câte ori o să mi se zbată
Lacrima, sub pleoapa tremurândă,
Știu că nu te voi mai avea niciodată
Și îmi va suspina inima-mi plăpândă.

Târziu în noapte când totul e tăcut,

De câte ori în gând, îmi amintesc de tine,
Mă înfioară nespus și nu pot ca să uit,
Când mi-ai spus că, te las și uită dar de mine”.

Mi-e greu și cum să fac de tin' să pot uita,

Când ne-ncetat aceste câteva cuvinte,
Acum când prea pustie îmi este viața mea,
Mă chinuiesc mereu și tot îmi torni în minte.

În tăcerea-n care cumplit eu mă cufund,

Purtându-te în inocența sufletului meu,
„În calendare astăzi am să te închid “
Și-am să te scot pe veci din gândul meu,
Nevrând ca să mai sorb părerile de rău.

~ 127 ~
 Elena Tudosă

Mă resemnez și-ți voi îndeplini a ta dorință,

Chiar dacă va mai suferi inima mea,
Deși încă regretă întreaga mea ființă,
Știu, este prea târziu ca să mai schimb ceva.

Și îngerii vorbesc
Azi noapte-n vis am vrut să vin,
O clipă-ncet să te-alint în zori,
Îmi era așa milă de-al tău chin,
Cum se lupta din greu cu-amar și dor.

Mi te-am zărit cum alergai,

Ca pe-o fâșie albă de omăt,
Tu un alt nume ușor strigai
Și-am făcut doi pași îndărăt,

M-am oprit doar pentr-un minut,

Te-am privit însă mai atent,
Zâmbeai căci erai fericită,
Într-al tău vis eram absent

Și nu știu cum, privind mai bine,

Într-un moment ai tresărit,
În somn nu mă strigai pe mine,
Pe buze ai șoptit un alt cuvânt,

~ 128 ~
Poezii

Dormind, erai frumoasă ca o zână,

Desprinsă dintr-o lume de povești,
M-am amăgit și pân'la urmă,
Mă-ntorc în lumea celor nelumești.

Fii fericită draga mea,

Să-ți fie somnul lin, ușor,
Din ceruri eu te voi veghea,
Când tu vei suspina de dor,

Se lasă zorile, rămâi, visează,

În lumea mea de stele, amore mio”,
Toți îngerii care veghează,
Mă roagă ca să-ți spun adio,

Încerc să te mângâi pe față,

Mă sting ușor, da-s mulțumit,
Mă-ntorc în lumea făr'de viață,
Căci vezi, zorile iar s-au ivit,

Nu mă visezi, nici nu mă chemi,

Te las, ești fericită draga mea,
Mă-ntorc la Tatăl meu etern,
Să strălucesc în chip de stea.

~ 129 ~
 Elena Tudosă

Suflet stingher
Te privesc suflet stingher,
Cum în umbră te ascunzi,
Rătăcind într-un ungher,
În tristețe, te cufunzi,

Inima de-un spin străpunsă,

Astăzi suferă din nou
Și speranța din ea strânsă,
S-a pierdut ca un ecou.

Numai gândul mai suspină,

Blestemând viața acum,
Ce se-arată a fi haină,
Cu un suflet, blând și bun.

Astăzi nu mai vreau să plâng,

Nici să sper la altceva,
Am o lume-n ea mă-nchid,
Că aceea-i lumea mea.

Voi purta mereu durerea,

Unui gând neîmpărtășit,
Fără să cunosc plăcerea,
De-a iubi și-a fi iubit.

Te privesc suflet stingher,

Cum încerci să biruiești,
Viața asta ce-i mister
Și nu știi să-l deslușesti.

~ 130 ~
Poezii

Ce n-aș da
Ce n-aș da să-ți fiu esența, ce se scurge-n absolut,
Pentru suflet o licoare, ce te-mbată-n clipa tristă,
Să fiu firul veșniciei plămădit din sfântul lut,
Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există.

Ce n-aș da să-ți fiu secunda, dintr-un timp de mult trecut,

Când prea obosit de viață rătăcești cărări pustii,
Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut,
Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii.

Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o cristă,

Unde îngerii se strâng, trecând Valea Plângerii,
Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă
Și aproape e răpus de soarta înfrângerii.

Ce n-aș da să-ți fiu o rugă, într-o zi de sărbătoare,

Să te-nvălui în credință, când curajul ai pierdut,
Să-ți fiu raza ce te-ndrumă, să-i faci inimii cărare,
Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut.

Ce n-aș da să fiu un gând, când ești abătut de gânduri,

Să te rostesc în cuvinte, când jicnit ești de cuvinte,
Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri,
Poeziei să-i fii vers, slavă peste vremi aminte.

~ 131 ~
 Elena Tudosă

Aș vrea doar pentru tine

Aș vrea ca ploaia care cade,
Peste obrajii tăi când plângi,
Când ești cuprins de supărare,
În picurii ei, durerea să ți-o stingi.

Aș vrea din cer când e senin,

Să nască ploi de curcubeu,
Tu să privești și să-ți alini,
Dureri ce fac ca să stai rău.

Aș vrea ca roua de cu zori,

Să te sărute chiar de-i rece,
În suflet de-ai simți fiori,
Tristețea-ndată îți va trece.

Aș vrea ca raza de la soare,

Să te alinte cu al său sărut,
Să-ți fie binecuvântare
Și vieții un nou început.

Aș vrea ca luna ce-i fugară,

Soarele cândva s-o întâlnească
Și toată lacrima amară,
Într-o iubire să sfârșească.

~ 132 ~
Poezii

El și ea
El avea ochii de smarald
Și când privi în ochii ei,
Simți în corp un fior cald,
Ce scăpăra numai scântei.

Ea dulce ca o garofiță,
Pășind în fața lui agale,
Stârnise-ntr-însul o dorință,
De pătimașă sărutare.

Și ne-având deloc răbdare,

O prinse iute de mijloc,
Vrând să-i guste-a ei sărutare,
O sărută dulce cu foc.

Rămaseră învăluiți,
În sărutarea asta a lor
Și de atunci nedespărțiți,
Ei se iubesc cu drag și dor.

Pășesc în lume împreună,

Având în fața lor un viitor,
Unul cu altul, mâna în mână
Și toată lumea e a lor!

~ 133 ~
 Elena Tudosă

Și îngerii plâng
Un nufăr plutitor pe apă,
Ce suferind petalele își strânge,
Nutrindu-se din lacrima sa caldă,
I-asemeni unui înger care plânge.

Prea trist, prea abătut de soartă,

Trăgându-și seva din amărăciune,
Prin frumusețea lui însă își poartă,
Durerea îngerului, ce-i numai suspine.

Un nufăr care floarea își desface,

E sufletul sensibil și plăpând,
În veci nu va găsi profunda pace
Și nici răspuns la întrebarea:de ce îngerii plâng?!

Un nufăr, doar o floare care suspină,

Mi-e sufletul scăldat, de tristeți ce mă frâng,
Atât de neînțeles, fără de nici o vină,
L-ai părăsit, zicându-i... că și îngerii plâng.

Astfel sunt eu acum, asemeni unui nufăr,

Curat în suflet, cum nu am fost nicicând,
Mi-ai risipit azi visul, lăsându-mă să sufăr
Și să-nțeleg că-n viață, chiar și îngerii plâng.

~ 134 ~
Poezii

Edenul pasiunii
În taverna nopții mute,
Ce mă arde ca pe jar,
Sub delirul din secunde,
Ne lăsăm purtați de val,

Însetați de clipa care,

Dornică-i de fericire,
Să mă-mbeți cu-o sărutare,
Să mă-nvălui în iubire

Și-ncătușați în vraja
Dragostei ce ne-a lipsit,
Inimii să-i fii de strajă,
Cavalerul său iubit,

Sub lumina caldă-a lunii,

Pradă unul-altui să-i cădem
Și-n vâltoarea pasiunii,
Ne-om desfăta în Eden,

Fi-vom slujitorii noștri,

Sclavii dragostei pierdute,
Schimbându-ne calea sorții,
Ne vom împlini, iubite!

~ 135 ~
Elena Tudosă

~ 136 ~
Poezii

Cuprins
ÎNGERUL IUBIRII 9
E DIMINEAȚĂ IUBIRE 10
CÂND DOUĂ INIMI SUNT LEGATE 11
OCHII TĂI 12
DRAGOSTE ETERNĂ 13
SĂTUL DE TOT 14
ȚI-ASCULT INIMA CUM BATE 16
TE IUBESC AȘA CUM EȘTI 18
MĂ LUPT SĂ TE PĂSTREZ ÎN GÂND 20
FLOAREA IUBIRII 21
TE VOI IUBI MEREU 22
IUBIRE BUNĂ DIMINEAȚA 23
TE-AȘTEPT 24
DE CE 25
SCLAVII IUBIRII 27
SUFERINȚĂ 28
M-AI ALUNGAT DIN SUFLET 29
ELIBEREAZĂ - MI SUFLETUL 30
SFATURI 31
CHIN 32
AȘTEPTAREA 34
TĂCEREA AȘ VREA S-ALUNG 35
DUREREA INIMII 36
TE-AȘTEPTAM FERICIRE 37
OARE UNDE? 38
RAI ȘI IAD (ÎNGER ȘI DEMON) 40
O CLIPĂ 41
INVENTAR SENTIMENTAL 42
IMPAS 43
POVESTE DE IUBIRE 45

~ 137 ~
 Elena Tudosă

AMÂNDOI MÂNĂ ÎN MÂNĂ 46

ZORI DE ZI 47
TE-AȘ IUBI 48
TU PLECI 49
MI-AI LIPSIT PREA MULT FERICIRE 50
PASIONAL 51
DOR DE MACI 52
STELE REBELE 53
TRĂIRE 55
DORINȚĂ DE IUBIRE 56
SUFERINȚĂ 57
INIMA IUBIRII NOASTRE 59
DISPERARE 60
VIAȚĂ DE AMANT 61
VERSUL MEU 63
DE ZIUA TA FETIȚA MEA 65
CHIPUL IUBIRII 67
CONTOPIRE 68
TABLOU ROMANTIC 69
RĂTĂCESC 70
ÎN TINE 71
DRAGOSTE LUNATICĂ 72
AMOR ÎN ZORI 74
PATIMI 75
ARMONIE 76
PRIMUL SĂRUT 77
FLORI DE MACI 78
IUBIREA CE MI-AI DĂRUIT 79
RUGĂMINTE 80
INIMĂ DE IUBIT 81
SĂ FURI O STEA ȘI-UN COLȚ DE LUNĂ 82
AM OBOSIT 84

~ 138 ~
Poezii

PRINȚUL MEU 85
INIMĂ NERĂBDĂTOARE 86
DE DORUL TĂU NEMĂRGINIT 88
NU POATE NIMENI 89
ELOGIU 90
NEVOIE DAC'-AR FI 91
GÂNDUL 92
IUBIREA NOASTRĂ JURĂMÂNT 93
FLORI DE MACI 95
SEDUCȚIE 97
DECLARAȚIE SENTIMENTALĂ 98
TANDEM SENTIMENTAL 99
AZI IUBIREA 100
ODĂ IUBIRII NOASTRE 101
MĂ OTRĂVEȘTI 102
AMANTA 104
DARURILE IUBIRII 105
DESTINAȚIE PARADIS 106
N-AȘ RENUNȚA 107
CHEIA SUFLETULUI MEU 108
AȘ VREA 109
NOSTALGIE 110
TE PRIVESC IUBITE 112
SPERANȚA PIERDUTĂ 114
AM SĂ-ȚI TRIMIT 115
ATÂT MI-AJUNGE 117
M-ALINT 118
SINGURĂTATE 119
CUGETARE 120
PLÂNGE SUFLETUL 122
CUGETARE 123
UNDE EȘTI FERICIRE? 124

~ 139 ~
 Elena Tudosă

SĂ NU LAȘI FLORILE SĂ MOARĂ, SĂ NU LAȘI FLORILE SĂ PLÂNGĂ. 125

RESEMNARE 127
ȘI ÎNGERII VORBESC 128
SUFLET STINGHER 130
CE N-AȘ DA 131
AȘ VREA DOAR PENTRU TINE 132
EL ȘI EA 133
ȘI ÎNGERII PLÂNG 134
EDENUL PASIUNII 135
CUPRINS 137

~ 140 ~
http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/

❖ Ovidiu Cristian Dinică - Unsprezece septembrie

❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri la minut cu ecouri pentru mai târziu
❖ Peace and love multilingual international
anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu
❖ Santosh Kumar Biswa - WHITE DOVE - Contemporary
Poetry Anthology
❖ Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie
internaţională - antologia internazionale ~
❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri cu de toate
❖ Revista Taifas literar nr. 27/ 2021
❖ Revista Cronos nr. 45/2021
❖ Taifas Literary Magazine nr. 12/2021
În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:
❖ Antologia Midnight in the garden of peace1
❖ Almanah Cronopedia 2022
Colecţiile Bibliotecii Cronopedia:
Vieţile sfinţilor
Călătorii virtuale
Tradiţii
Originea numelor
Gastro&Literatura
Gânduri altfel
Mirific
Revista „Cronos – peniţa de aur”
Povestiri cu tâlc
Revista „Taifas literar”
Folclor internistic

Ne puteţi vizita şi aici: Biblioteca Cronopedia Issuu

Contact editura Biblioteca Cronopedia:

mail: cronostaifas@gmail.com
tel: 0770406865