Varicela

Varicela, cunoscută și sub denumirea populară de vărsat de vânt, este o boală infecțioasă
eruptivă acută generalizată, provocată de virusul varicelo-zosterian.
Odată ce o persoană a contractat virusul și s-a îmbolnăvit de varicelă, acesta poate rămâne în
stare latentă în organism și se poate activa în cazul în care imunitatea este scăzută. Odată ce
virusul se activează, se declanșează Zona Zoster.
Trebuie menționat faptul că boala se poate transmite atât de la o persoană care are varicelă,
cât și de la una care are Zona Zoster, având în vedere că ambele boli sunt cauzate de același
virus.
Varicela este extrem de contagioasă. Aceasta se poate transmite atât prin contact direct, prin
atingerea persoanei infectate, cât și prin tuse sau strănut. Se transmite frecvent în rândul
copiiilor, din cauza faptului că aceștia au un sistem imunitar scăzut în primii ani de viață, dar
și pentru că trăiesc în colectivitate la grădiniță sau la școală.
Nivelul de contagiozitate a varicelei este ridicat în primele două zile, înainte de instalarea
erupției cutanate, și rămâne așa până la cinci zile după apariția primului val eruptiv.
Riscul de a face varicelă este mai mare în cazul persoanelor care nu au fost imunizate
împotriva virusului, mai ales că este vorba de o boală extrem de contagioasă. Grupurile de
risc cele mai expuse sunt următoarele:
 Copiii cu vârsta cuprinsă între doi și 10 ani, deoarece au un sistem imunitar scăzut;
 Persoanele care lucrează în școli sau centre de îngrijire a copiilor și care nu au avut
varicelă sau nu sunt vaccinate în prealabil;
 Persoanele care au imunitatea scăzută sau care sunt imunocompromise;
 De asemenea, un risc crescut de a face varicelă există și în cazul femeilor gravide, al
sugarilor sau al persoanelor care suferă de afecțiuni cronice. Acestea pot dezvolta
forme severe ale bolii.
Majoritatea persoanelor care au avut deja varicela sau care sunt vaccinate împotriva acesteia
sunt imune la virus. În cazul în care o persoană a fost vaccinată și este, totuși, infectată cu
virusul varicelo-zosterian, simptomele sunt cel mai adesea ușoare și trec repede.
Odată ce a fost confirmat diagnosticul de varicelă, este important ca persoana afectată să nu
intre în contact cu alte persoane, astfel încât să fie redus riscul de contaminare. De cele mai
multe ori, în cazul copiiilor care nu au alte probleme de sănătate, nu este necesară
administrarea unui tratament medicamentos. Cel mai frecvent tratament presupune calmarea
mâncărimilor, care pot deveni destul de inconfortabile, cu precădere pe timpul nopții.
Bineînțeles, tratamentul varicelei diferă de la o persoană la alta și în funcție de starea de
sănătate a celui afectat.
Persoanele care au alte probleme de sănătate și care prezintă risc de apariție a complicațiilor
pot avea nevoie de un tratament medicamentos care să scurteze durata infecției și să reducă
riscul de a dezvolta complicații.
Pot fi administrate antipiretice pentru ameliorarea febrei, în timp ce antiinflamatoarele ajută
la calmarea durerilor de cap.
În același timp, este recomandat un regim alimentar normal și un consum ridicat de lichide,
pentru hidratarea organismului. Fructele și legumele nu trebuie să lipsească, deoarece aduc un
aport de vitamine și minerale. Nu se consumă alimente procesate sau băuturi carbogazoase.
În timpul dușului, nu este indicată folosirea bureților sau a altor obiecte abrazive, pentru a
evita ruperea veziculelor. Este recomandat să se evite scărpinarea, deoarece poate duce la
apariția cicatricilor și poate încetini vindecarea sau poate crește riscul de infectare a
veziculelor.
După ce ultima vezicula s-a transformat în crustă și se desprinde în mod natural, pacientul
poate fi considerat vindecat, fără risc de contaminare a altor persoane.
Vaccinarea este cea mai sigură metodă de prevenire a varicelei, deoarece asigură imunitatea
necesară împotriva virusului. Vaccinarea trebuie făcută înainte de expunerea la virus, în două
doze.
Astfel, copiii cu vârsta cuprinsă între 9 luni și 12 ani trebuie să primească cele două doze ale
vaccinului, pentru ca sistemul imunitar să poată oferi protecția necesară împotriva varicelei.
Este important de menționat că cea de-a doua doză trebuie administrată la cel puțin șase
săptămâni după prima.
Adolescenții cu vârsta peste 13 ani, care nu au fost vaccinați în prealabil, pot primi cele două
doze ale vaccinului, respectând același interval de timp între administrarea dozelor. Vaccinul
împotriva varicelei poate fi făcut oricând pe parcursul vieții, atât timp cât persoana respectivă
nu a avut varicelă.
Totuși, există cazuri când o persoană vaccinată poate contracta virusul, însă forma bolii va fi
mult mai ușoară decât în mod normal.
Pe lângă vaccinare, prevenirea varicelei se poate face prin evitarea contactului cu o persoană
infectată, dar și prin luarea tuturor măsurilor de precauție necesare.