CONSTITUTIA DIN 1923

Context

La 19 iulie 1917, în împrejurarile exceptionale ale Primului Razboi Mondial,

s-a realizat o revizuire a Constitutiei, care era însa incompleta. Pe de alta
parte, dupa unirea cu Vechiul Regat a provinciilor românesti Basarabia,
Bucovina si Transilvania, se punea problema unei noi constitutii, pentru a
reflecta noile conditii politice, economico-sociale, etnice si institutionale.
Devenise mai complexa si problema minoritatilor nationale, aparusera
confesiuni care anterior nu erau foarte importante din punct de vedere
numeric în Vechiul Regat (greco-catolica, protestanta, catolica), iar prin
tratatele de pace România era obligata, ca si în 1878, sa le garanteze
drepturile.

Constitutia a fost votata de Camera la 26 martie 1923, iar de Senat la 27

martie 1923. Ea a fost promulgata de suveran prin Decretul din 28 martie
1923 si publicata în Monitorul Oficial nr.282 din 29martie 1923.

Constitutia a fost contestata pâna la adoptare de catre Partidul National

Român si Partidul Taranesc, dar dupa adoptare a fost acceptata unanim si
aplicata de toti factorii politici. Constitutia din 1923 a reprezentat în cea mai
mare parte o reproducere a textului Constitutiei din 1866, o adaptare a
vechiului act constitutional la noua situatie politica, economica si
sociala.NoutatiTinând seama de realitatea politica la care se ajunsese în urma
actelor de unire cu tara a celorlalte provincii românesti, dar si ca o masura de
prevedere îndreptata împotriva posibilelor tendinte separatiste, noua
constitutie precizeaza clar caracterul statului: „Art.1. Regatul României este
un stat national, unitar siindivizibil.”Întrucât prin legi organice se trecuse la
exproprierea unei parti a marilor mosii, în vederea realizarii reformei agrare,
în noua Constitutie dreptul la proprietate nu mai este un drept absolut, ca în
1866, ci este nuantat prin referire la utilitatea sociala. Astfel, bogatiile
subsolului sunt declarate proprietate de stat (art.19), iar caile de comunicatie,
apele navigabile si flotabile si spatiul atmosferic sunt incluse, la rândul lor, în
domeniul public (art.20). Aparitia si dezvoltarea industriei, ca si exemplele
tulburarilor sociale din ultimii ani impun interventia statului în relatiile dintre
patroni si muncitori, prin precizarea ca toti factorii productiei se bucura de o
egala ocrotire si prin prevederea asigurarii sociale a muncitorilor în caz de

1
/
accidente (art.21).Textul legifera desfiintarea sistemului electoral cenzitar, la
care se renuntase deja prin introducerea votului universal pentru barbatii de
peste 21 de ani.

Se stabileste principiul votului universal, egal si direct, obligatoriu si secret cu

scrutin pe lista.Drepturile cetatenesti în general, ca si drepturile minoritatilor
erau definite în conformitate cu noile tendinte internationale, iar cele din urma
si în functie de tratatele de pace de la Paris. Astfel, în articolele
5,7,10(8),26(28),27(29), apare precizarea, impusa de tratatele de pace: „fara
deosebire de origine etnica, delimba si de religie.” Se preciza egalitatea între
sexe, fara însa a se da drept de vot femeilor, cu precizarea ca drepturile
acestora vor fi reglementate prin legi speciale.

Se garanteaza libertatea presei, dar si responsabilitatea patronilor de

publicatii si a jurnalistilor.Se precizeaza ca Biserica Ortodoxa este biserica
dominanta în stat, dar se acorda un statut aparte Bisericii Greco-Catolice,
privilegiata în raport cu alte culte (art.22).

În ceea ce priveste raporturile dintre puterile statului si functionarea

principalelor institutii, revizuirile nu sunt de substanta. Se mentine separarea
puterilor în stat, se defineste mai bine guvernul ca organism, se precizeaza
limitele legislaturilor si ale mandatelor senatorilor.O noutate ar fi introducerea
unui Consiliu Legislativ, care trebuia sa avizeze legile, dar al carui organism
era consultativ, nu deliberativ. Este introdusa inamovibilitatea judecatorilor
(art.104).În concluzie, prin aceasta revizuire,

Constitutia României, pastreaza intact spiritul liberal al Constitutiei din 1 iulie

1866, printr-o forma superioara din punct de vedere al tehnicii legislative si,
într-un limbaj modernizat si specializat, adapteaza vechile texte la situatia
politica, economica si sociala din România Mare.

2
/