REGIMURILE CARLIST SI ANTONESCIAN – CU SI FARA CONSTITUTIE

Constitutia carlista se întemeia pe critica regimului de partide (dintr-o

perspectiva reactionara) si pe doctrina corporatismului. „Noul regim”
consfintit de constitutia carlista se caracteriza prin pozitia fundamental
diferita a sefului statului, care îsi asuma practic guvernarea, prin
întâietatea atribuita puterii executive, parlamentul bicameral devenind o
simpla anexa legislativa a acestei puteri, prin desfiintarea partidelor
politice (înlocuite cu alcatuiri inconsistente de tipul Frontul Renasterii
Nationale sau Partidul Natiunii, puse sub conducerea regelui, ambele
surse de inspiratie tardiva pentru Nicolae Ceausescu în anii
comunismului) si prin anularea controlului parlamentar.

Asemenea „Statutului dezvoltator” din 1864, si Constitutia din 1938 a

fost supusa plebiscitului (desfasurat însa sub stare de asediu) menit sa
legitimeze moartea democratiei si inaugurarea autoritarismului, în fond
rezultatul unei lovituri de forta.Este cert astazi ca în anii 1938-1940,
regimul personal al regelui Carol II a modificat raportul de forte dintre
puterile statului, anulând dreptul de control reciproc, si a eliminat
garantiile care protejau libertatile individuale.Regimul antonescian a
mers mai departe.

Presedintele Consiliului de Ministri concentra toate puterile, devenind

conducatorul statului, în vreme ce regele, aruncat într-o pozitie strict
ceremoniala, functioneaza în umbra sa.Generalul Antonescu a mai
detinut, în afara functiei legiferarii si guvernarii, si dreptul de a încheia
conventii si tratate (preluat din precedenta constitutie de la seful
statului) si acela, care se va arata foarte important în conditiile de atunci,
de a declara razboi si încheia pacea.

O succinta caracterizare a regimului antonescian trebuie sa retina si

discriminarea evreilor (legislatia rasiala având precedente înca din anii
autoritarismului carlist), suspendarea tuturor activitatilor politice
(implicit a parlamentului), guvernarea prin decrete-legi (cu recursul la
plebiscit), cultul personalitatii (preluat de la Carol II). Lipsa partidului
unic si a mobilizarii politice a natiunii nu pot aseza regimul antonescian
în categoria celor totalitare, ci mai degraba în categoria celor
fascist-corporatiste alcatuite pe fondul autohton al

1
/
antiparlamentarismului si autoritarismului.Perioada cuprinsa între
îndepartarea printr-o lovitura de palat a regimului antonescian (23
august 1944)si abolirea monarhiei (30 decembrie 1947) a fost marcata de
evolutii care vor pregati asezarea în legalitate a unei noi ordini
constitutionale, marcate de totalitarismul comunist.

Astfel, legea electorala din 1946 desfiinta senatul si instituia votul

universal feminin, iar alegerile parlamentare care au urmat ofereau PCR
si aliatilor lor o larga majoritate care, un an mai târziu, la 30 decembrie
1947, a dus la abolirea definitiva a monarhiei si la proclamarea Republicii
Populare Române.

2
/