Umanismul

Umanismul este o mişcare social-culturală care s-a dezvoltat în perioada

Renaşterii (sec XIV – XVI). Renaşterea este perioada din istoria omenirii
caracterizată printr-o dezvoltare sincronă, fără precedent a ştiinţei, artelor şi a
civilizaţiei în general.

Termenul de Umanism are două sensuri:

 unul mai lung: dragoste faţă de oameni.

 altul mai restrâns: dragoste faţă de valorile antichităţii greco-romane.
Mişcarea umanistă cumulează ambele sensuri.

Umanismul a apărut in Italia (Florenţa) de unde s-a răspândit în întreaga Europa.

Caracteristici:

 încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea omului;

 încrederea în raţiune;
 promovarea omului universal;
 armonia dintre om și natură;
 admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
 în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;
Marii autori umaniști: F. Petrarca, G. Boccacio, L. Ariosto, F. Rebelais, P. Rosnard, T.
Tasso, Th. Morus, Erasmus din Rotterdam, William Shakespeare sau Dimitrie
Cantemir.

Umanismul Românesc
Pe teritoriul ţării noastre, umanismul se dezvoltă destul de târziu (sec XVII) odată
cu apariţia primilor cărturari cunoscători ai culturii antichităţii, a limbilor latină,
greacă şi slavonă.

Reprezentanţi:

 Moldova:
 
 Grigore Ureche („Letopiseţul Ţării Moldovei de la origini până
la a doua domnie a lui Aron Vodă – 1359”)
 Miron Costin („Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă
încoace” până la domnia lui Dabija Vodă)
 Ion Neculce (Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia lui Dabija
Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat – 1743”)
 Muntenia:

 Cronica Bălenilor (anonimă)
 Letopiseţul Cantacuzinesc (anonimă)
 Radu Greceanu
 Radu Popescu