Rolul semnelor de punctuatie

Semne de punctuatie
1. Punctul: marcheaza pauza de la sfarsitul unei propozitii enuntiative, independente ca
inteles

2. Semnul intrebarii: marcheaza intonatia unei propozitii interogative si  nedumerirea

interlocutorului

3. Semnul exclamarii: – marcheaza intonatie unei propozitii exclamative si sugereaza starea

sufleteasca a interlocutorului
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in caz vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– urmeaza dupa un verb la modul imperativ sau la sfarsitul unei propozitii imperative
– marcheaza surpriza interlocutorului
– marcheaza ironia interlocutorului

4. Virgula: – marcheaza coordonarea unor parti de propozitie de acelasi fel

– izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in cazul vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– marcheaza omiterea unui verb prin elipsa
– izoleaza o constructie gerunziala/participiala de restul enuntului
– izoleaza cuvinte sau constructii cu topica inversata
– urmeaza dupa adverbe de afirmatie si de negatie
– se foloseste inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative si concluzive
– marcheaza coordonarea unor propozitii de acelasi fel

– desparte vorbirea directa de cea indirecta (izoleaza cuvinte, constructii sau fraze incidente)

5. Punct si virgula: marcheaza o pauza mai lunga decat cea impusa de virgula si mai scurta
decat cea impusa de punct

6. Linia de dialog: marcheaza inceputul vorbirii directe

7. Linia de pauza: – izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata

– desparte vorbirea directa de cea indirecta

8. Parantezele: – izoleaza o explicatie

– izoleaza cuvinte, constructii sau fraze incidente

9. Doua puncte: – anunta inceputul vorbirii directe

– marcheaza o enumeratie
– anunta o explicatie
– anunta un citat
10. Ghilimelele: – sugereaza ironia
– marcheaza reproducerea exacta a cuvintelor rostite de cineva sau a gandurilor cuiva
– marcheaza titlul operelor literare

11. Punctele de suspensie: – marcheaza o intrerupere brusca a sirului vorbirii si sugereaza

anumite stari sufletesti
– marcheaza fie cautarea cuvintelor interlocutorului, fie incercarea lui de a crea o atmosfera
plina de suspans
– marcheaza omiterea unui fragment dintr-un text