PROLEGOMENA LA DOGMATICA CRESTINA* Pr, conf. dr. STEFAN SANDU I Prolegomena la Dogmaticé este denumirea pentru partea introductiva a Dogmaticii, inteleasa ca metoda speciala de cunoastere. Prolegomena la o stiinfa, este partea introductiva care consta in dezbateri si expuneri ale modului cunoasterii. Prin Prolegomena la Dogmatica (praecognita Theologiae, asa cum multi autori mai vechi o numesc), infelegem incercarea de a da o relatare explicit a metodei speciale de cunoastere dogmatica sau a punctu- lui de vedere specific din care privim, gndim si judecdm in Dogmatica!. Nevoia Prolegomenei sau cel putin a Prolegomenei extensive, poate sa indice nu o atitudine simpla, ci una care este de natura stiinfifica gi bine intemeiata. Fiecare Dogmatica are Prolegomena sa. Dupa Karl Barth (1886-1968), Prole- gomena cuprinde elemente care trebuie sa fie discutate, ea fiind necesara si trebu- ind sa trateze ceea ce cuprinde Dogmatica. Rezultatul acestor formulari arata ca prezentarea dogmatic cere cAteva aprecieri premergatoare, prin care Dogmatica expune modul si cunoasterea dogmatica pe care le urmeaza. Aceste Prolegomene vor sa fie intotdeauna decisive, caci in ele se descopera bazele de la care dogma- tistii pleaca si lucreazA, instrumentul pe care ei il pun in legatura cu subiectele lor. in aceste Prolegomene la Dogmatica se afla aprecieri premergatoare. Aici exista punctul de vedere principial. Prolegomena este deodata Introducere si in acelasi timp parte a Dogmaticii insagi. In acest sens, Prolegomena este valabila in mod special pentru marea Prolegomena de 1500 de pagini a lui K, Barth? Necesitatea Prolegomenei dogmatice s-a impus de la inceput pentru tratatele sau manualele de Dogmatica. * Pentru termenul prolegomena, prolegomene: partea introductiva care precede expunerea propriu-zisa intr-o opera stiinfificd; ansamblu de nofiuni preliminare apartinand unui domeniu stiintific, a se vedea de asemenea Dictionarul explicativ al lim- hii romane, Bucuresti, 1984, p. 751 1. Karl Barth, Church Dogmatics. Volume I. The Doctrine of the Word of God. (Prolegomena to Church Dogmatics, Being 1, 1), Edinburgh, 1975, p. 25. in teologia protestanta mai noua, Prolegomena ca "o parte a Dogmaticii" a fost tratata extensiv de K. Barth, care a inclus "invafatura despre Cuvantul lui Dumnezeu alaturi de invatitura despre Sfanta Treime si Hristologie. Barth spune cA “silaba ‘Pro’ din cuvantul 'Prolegomena’ trebuie s& fic infeleasa figurativ, implicand aici nu lucruri care trebuic sa fie spuse anterior, ci lucruri care trebuie s@ fie spuse mai intai" (K. Barth, Die christliche Dogmatik im Entwurf. Erster Band. Die Lehre vom Worte Gottes. Prolegomena zur christlichen Dogmatik, Miinchen, 1927, p. 41; Idem, Prolegomena to Dogmatics, Edinburgh, 1957, p. 45). 2. Idem, Church Dogmatics. Volume 1. The Doctrine of the Word of God. (Prolegomena to Chruch Dogmatics, Being I, 1), Edinburgh, 1975, p. 25. 3. K.E. Skydsgaard, Regin Prenters dogmatiske Prolegomena, in Nordisk Teologi, Lund, 1955, p. 150.ORTODOXIA 39 De exemplu in Epunerea exacté a credinjei ortodoxe a Sfantului loan Damaschin (675-749), gasim doua capitole introductive despre cunoasterea lui Dumnezeu, care pot fi considerate ca Prolegomena‘. Petru Lombardul (+1160) incepe Sentinjele sale cu o scurta prefafa in care nu se face nici o referire despre metoda5 . Chiar daca Petru Lombardul este un autor de manuale, el se abjine de la expuneri proprii ale problemelor principiale®. Summa theologiae a lui Thomas d’Aquino (1225-1274), are o prima "Quaestio” cu zece articole despre conceptul de "doctrina sacra" si in a sa Summa contra gentiles sunt 8 sectiuni introductive despre credinja si cunoastere’. Trasdtura sintezei caracterizeaza in mare masuré Dogmatica Evului mediu, care prin lucrarea lui Petru Lombardul, Libri IV Sententiarum, dobandeste cel mai important manual al sau gi dupa aceea in timpul infloririi Scolasticii asociazi credinfa crestina nu numai cu platonismul, ci de asemenea cu aristotelismul, se intalneste si la Thomas d'Aquino, care inca si astiizi este teologul normativ al Bisericii Romano-Catolice. Este evident ca Dogmatica romano-catolica in mod fundamental este prezentata pe linia sintezei®. Reforma vine cu o noua orientare in Dogmatica , ce consta in aceea ca aceasta se asociaza la linia traditionala a Bisericii. In timpul Reformei nu este vorba despre vreo constructie de sistem nici la Luther, nici in lucrarea Loci communes a lui Melanchton sau /nstitutio a lui Calvin. Trisdtura sintezei revine in luteranis- mul mai vechi, care in cadrul Protestantismului, intr-o anumita privin{a, urmeaza gandirea Scolasticii. Pictismul este un punct de vedere dogmatic dependent de luteranismul mai vechi. [uminismul si idealismul, care au urmat, au céutat sa realizeze o legatura intre credinfa crestina si viaja spirituala moderna. Schleiermacher urmeaza aceste tendinfe in principala sa lucrare dogmatica Der evangelische Glaube, care prin accentuarea trasaturii conforme experienjei cre- dinfei constituie 0 epoca in istoria Dogmaticii. Dogmaticile care au aparut in cadrul Protestantismului ulterior se afla in dependena de Schleiermacher sau se indeparteaza de concepfia lui?. Dintre dogmatistii mai recenti, A. Schlatter, Das christliche Dogma, 1923, pregaiteste in mod complet Prolegomena dogmatica. Deja in a doua jumatate a sec. XVII si in prima jumatate a sec. XVIII, multitudinea de probleme, obiectii i indoieli, care au fost aduse de naturalisti, rafionalisti si liber cugetatori impotriva doctrinelor credinfei crestine siprezentarea lor scolara, cu o scurta introducere, nu a fost suficienta si a devenit indispensabila discufia preliminara inainte de a incepe tratarea Dogmaticii!? . Prolegomena dogmatica intemeiata pe conceptia reprezentata de unii teologi protestanfi, const in mod evident in demonsirarea faptului ca intr-o ontologie 4K, Barth, op. cit., p. 25 5. Ibidem 6. Aleksander Radler, Kristendomens idehistoria, Lund,'1995, p. 49. 7. K. Barth, op. cit, p. 25. 8. Hjalmar Lindroth, Dogmatik, in Nordisk Teologisk Uppslagsbok, Bd. 1, Lund, 1952, col. 637. 9. shidem, col. 637-638. 10. K. Barth, op. cit, p. 26, ef. C. Daub, Prolegomena zur Dogmatik, Berlin, 1839, p. 340 ORTODOXIA generala sau antropologie, este posibila descrierea fiinfei Bisericii sau a credinfei si deci existenfa umana este practic existenfa credincioasa!!. Prolegomenele se compun din stabilirea regulilor sugerate de acest fundament ontologic pentru aceasta stiinya!?. Astfel, concepfia antropologica, descrierea realitaii istorico-psihologice si metodologia constituie schema care a fost urmarita in introducerile lui F, Schleier- macher, Der christliche Glaube (§ 3-10, §11-19, §20-31) si De Wette, Lehrbuch der christlichen Dogmatik, 1831 (§1-27, §28-45, §46-61)!3, Expunerile Prolegomenei nu pot in acest caz sa pretinda a fi ele formulari ale cunoasterii dogmatice, deoarece prefixul "pro" din cuvantul Prolegomena are aici puterea lui "prior". Aceste expuneri au in schimb caracterul partial al expunerilor din antropologie, filosofia religici, si in parte din discutiile metodologice!*. Spre deosebire de conceptia protestanta, Dogmatica romano-catolica stabi- leste modul cunoasterii ca realitate fundamentata pe Revelatia divina. Aici, Prole- gomena dogmatica se bazeazi pe Sfanta Scriptura si Sfanta Tradifie a Bisericii. Biscrica le interpreteaza infailibil pe amandoua!>. Acest punet de vedere este conform cu M. J. Scheeben, Handbuch der katholischen Dogmatik, vol. I, Freiburg, 1954, si B. Bartmann, Lehrbuch der Dogmatik, 7, Aufl., vol. I, 1928. Cum se desfigoara aceasta concepfie poate vada in detaliu din faptul ca pe de o parte J. Kuhn, Einleitung in die katholische Dogmatik, scrisa in’ 1846, in dezbatere cu idealismul si, pe de alta parte, intro- ducerea lui F. Diekamp, Katholische Dogmatik, vol. I, 10 und 11. Aufl., Miinster, 1949, nu pot fi alcatuite exclusiv dintr-o doctrina despre izvoarele Dogmaticii, adica, din punctul de vedere al principiului obiectiv al cunoasterii!®. In mod fundamental, tema Prolegomenei dogmatice infeleasa in sensul lui K. Barth este evident aceea pe care'teologia protestanta mai veche, in opozifia ei fata de teologia romano-catolica si protestantismul moder, este tratata sub titlul De Scriptura sacra. in situatia moderna, at&t in ceca ce priveste Romano-Cato- licismul cat si protestantismul, trebuie spus ca Sfanta Scriptura este criteriul Dogmaticii necesar unei elucidari comprehensibile a contextului, deoarece Barth incearca o doctrina a Cuvantului lui Dumnezeu gi nu numai a Sfintei Scripturi, adica 0 doctrina a Sfintei Scripturi in contextul unei doctrine a Cuvantului lui Dumnezeu!7, Dogmatistii mai vechi nu ar fi putut sa evite materialul care antici- peaz& dogma, de exemplu, doctrina despre impacare, Sfantul Duh, credinta sau Biserica!®, Barth trebuic sa anticipeze gi chiar trateaza despre intreaga doctrina a Treimii si esenfialul hristologiei in acest context, adica, ca parti constitutive ale raspunsului nostru la problema Cuvantului lui Dumnezeu!9. 11. Ibidem, p. 37. 12, thidem, p. 37 13. /hidem. 14, thidem 15. Ibidem., 16. Fhidem. 17. Ihidem, 18. Jhidem, 19. thidem,ORTODOXIA 41 K. Barth a expus concepfia sa despre Prolegomena Dogmaticii crestine in monumentala lucrare Die christliche Dogmatik im Entwurf. Erster Band. Die Lehre vom Worte Gottes. Prolegomena zur christlichen Dogmatik, Miinchen, 1927; Church Dogmatics. Volume I, The Doctrine of the Word of God (Prole- gomena to Church Dogmatics, Being, I, 1, Edinburgh, 1975. Die Kirchliche Dogmatik a lui K. Barth are 4 parti principale in 13 volume?0, Die Kirchliche Dogmatik, una din cele mai importante lucrari din istoria Teologici, a fost gandita sA cuprinda cinci pari. Cu toate ca K. Barth din 1932 in mod neintrerupt a lucrat la aceasta opera, aceasta a ramas neterminata cu’ cele 9185 de pagini ale sale. in afara de sectiunea a doua despre impacare, lipseste volumul privind "invajatura despre mantuire si eshatologia"?!. K. Barth pre- cizeaza ca: "Dogmatica este stiinta prin care Biserica, la nivelul cunostinjelor pe care le poseda, fine seama de confinutul predicii sale. Dogmatica este o disciplina critica, adic& intemeiata dupa norma Sfintei Scripturi si datele Marturisirilor de credinja" (Karl Barth, Esquisse d'une Dogmatique, Neuchatel, 1950, p. 5). in primul paragraf din Die Kirchliche Dogmatik, Barth defineste sarcina Dog- maticii: "Dogmatica, disciplina teologica, este examinarea proprie, stiintifica a Bise- ricii crestine in legatura cu continutul afirmatiei ei specifice despre Dumnezeu"??, Deci sarcina dogmaticii este critica stiintifica a expunerilor teologice. Dia- lectica Dogmaticii gi intreaga ci pozitie trebuie sa fie existential, adica, din cauza relafiei ci cu Cuvantul lui Dumnezeu, aceasta trebuie de asemenea sa aiba relatie cu existenfa omului23, + Discursul bisericesc despre Dumnezeu are de asemenea insemnatatea ca, Cuvan- tul Sfintei Scripturi este fundamentul Dogmaticii. Din aceasta cauza Dogmatica bisericeascd a lui Barth incepe cu invafatura despre Cuvantul lui Dumnezeu?4. Prolegomena Dogmaticii lui Barth cuprinde: 1. invafatura despre Cuvantul lui Dumnezeu si Dogmatica; 2. Treimea; 3. Intruparea, si 4. Pogordrea Sfantului Duh. Pentru Barth, Biblia este identicé cu Cuvantul lui Dumnezeu, nu ca marturie literara, ci prin credinfa. Propozifia "Biblia este Cuvantul lui Dummnezeu" este 0 miarturisire de credinfa?5. Ea nu este totusi din punct de vedere logic folosita invers, caci nu se poate spune "Cuvantul lui Dumnezeu este Biblia"?°. 20. A Radler, op. cit., p. 509. Daca se doreste si se descrie teologia lui Bart ca 0 tcologic in schimbare, este potrivit sa se imparta opera lui in trei perioade: 1, Pana la 1919 si prima editie a lucrarii Der Romerhrief. 2. 1919-1927, perioada dialecticii, pand la lucrarea "Die Christliche Dogmatik" 3. De ta 1927, perioada analogiei. Cartea despre Anselm si monumentala lucrare principala Kirchliche Dogmatik (A. Radler, op. cit., p. 509). S-a subliniat ca dialectica lui Barth nu este raportata la dialectica dinamica obiectiva a lui Hegel, ci la dialectica subicctiva a lui Kirkegaard (A. Radler, op. cit., p. 511) 21. Shidem, p. $23. 22. K. Barth, Kirehliche Dogmatik, 1, 1, p. | 23. thidem, p. 888 24. A. Radler, op. cit., p. 525. 25. K. Barth, op. cit. 1, 1p. 112. 26. A. Radler, op. cit.. p. 525. A se vedea Gustaf Wingren, Ordet hos Barth, in Svensk Teologisk Kvartalskrift, 24, 1948, p. 249-26742 ORTODOXIA G, Wingren precizeaza in legatura cu "Cuvantul" la Barth ca "Das Wort Gottes" (Cuvantul lui Dumnezeu) este un concept central la Barth. Deci, Prole- gomena la Barth incepe cu o expunere a invafaturii despre Cuvantul lui Dum- nezeu care este fundamentala pentru intreaga Dogmatica. inainte de a se vorbi despre Dumnezeu, trebuie sa se vorbeasca despre mijloacele prin care cunoasterea despre Dumnezeu se dobandeste. $i Cuvantul lui Dumnezeu este singurul mijloc. invatatura despre Cuvant este la Barth singura introducere posibila la Dog- matica??, O fundamentare filosoficd religioasa, ca la Nygren, nu se poate gindi, O antropologie filosofica, ca la Bultmann, nu se poate gandi. Este de ajuns sa stim ca omul prin sine insusi nu poate sa primeasca Revelatia gi ca el in schimb o primeste prin cuvant, Dogmatica incepe direct cu "invajatura despre Dumnezeu", "Invaqatura despre creafie" si celelalte**. Conform Dogmaticii lui Barth, Cuvantul lui Dumnezeu nu se reduce numai la Sfanta Scriptura, ci se arata analog cu Treimea "in trei chipuri": 1. Cuvantul revelat al lui Dumnezeu, 2. Cuvantul scris al lui Dumnezeu, si 3. Cuvantul propovaduit al lui Dumnezeu®. Numai Dumnezeu este Cel care prin Sfantul Duh creeaza credinta Bisericii si prin aceasta credinja creeaza si mentine canonul, iar hristocentrismul si apos- tolicitatea sunt criterii importante3¥, "Biblia insagi determina canonul"3!, Clasificarea capitolelor din Dogmatica lui Barth a facut senzatie, afirman- du-se ca Barth pune invaaitura despre Cuvantul lui Dumnezeu si Treime inaintea invafaturii propriu-zise despre Dumnezeu. In timp ce teologia luterana vede prin- cipiul Treimii in iubirea intratrinitara32, conform lui Barth Revelatia descopera Treimea. Barth nu preia numai invafétura tradifionala despre Treime, ci 0 modi- fica in puncte importante33, Barth considera istoria mantuirii ca un proces intra- trinitar. Tisus Hristos este deofiinta cu Tatal din veci si aceasta insearnna ca El a participat de asemenea la actul creafiei. Triada revelator-Revelatie-revelat are, conform Dogmaticii lui Barth34, analogia sa in triada Dumnezeu creator, rascum- pardtor si mantuitor35, Revelajia este realitatea obiectiva a credintei si problema realitaii ei subiec- tive fe raspunsul in invafatura despre Sfantul Duh3®. invafatura lui Barth despre Dumnezeu este formulata astfel: "Cunoasterea despre Dumnezeu se primegte numai prin Dumnezeu", Nu se poate primi cunoas- terea despre Dumnezeu prin experienfa religioasa sau speculatie filosofica, ci numai asa cum cunoasterea este mijlocité in Biserica, adica daca se infelege ca 27. Gustaf Wingren, Teologiens metodfraaga, Lund, 1954, p. 144. 28. Ihidem. 29. K. Barth, op. cit., 1, 1, p. 124. 30. A. Radler, op. cit., p. 525-526. 31. K. Barth, op. cit., 1, 1, p. 110. 32. A. Radler, op. cit., p. $26. Compara Paul Althaus, Die Chrisliche Wahrheit. Lehrhuch der Dogmatik, 7. Aufl., Gtersloh, 1965, p. 691-94 33. K. Barth, op. cit., 1, 1, p. 311 34. Thidem, I, 1, p. 381 35. A. Radler, op. cit., p. $26. 36. Ihidem, p. 526, K. Barth, op. cit., 1, 1, p. 262, 307.ORTODOXIA 43 este un har gratuit cu ajutorul cdruia putem sti ceva despre Dumnezeu. Cunoas- terea poate si fie analoaga, dar nu este vorba despre analogia entis, "deoarece este vorba despre 0 istorie intre Creator si ceea ce este creat si nu despre o relafie intre doua substanfe statice. De aceea eu vorbesc despre analogia fidei" (Kirchliche Dogmatik, IVI, p. 218). La cunoasterea despre Dumnezeu nu se ajunge niciodata printr-o constructie logica, ci aceasta se produce in afara cunoasterii umane obignuite. Este o victorie pentru cunoastere si de asemenea o izbanda, deoarece aceasta da omului posibilitatea unui ciscurs teologic despre Dumnezeus7. De accea, aceasté cunoastere este data de har si credinfa este intr-adevar 0 cunoastere despre Dumnezeu si crediaciosul stie cu adevarat mai mult decat prin cunoasterea obignuita. Dumnezeu fn comparatie cu lumea este intotdeauna cunostibil numai prin Revelatie, si de aceea este imposibil ca de la aceasta lume cunoscuta in mod analogic sa decuci fiinja necunoscuta a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este niciodata vazut si chiar in Revelatie El ramane "ascuns"3*, Conceptia lui Barth despre Revelatic se poate rezuma de aceea in trei punct 1. actualism, 2. analogism, si 3. universalism. 1, Actualism, deoarece Barth desfiinfeazA toate categoriile ontologice din invajatura despre Dumnezeu si prezinta pe Dumnezeu ca un Dumnezeu in intru- pare, Aceasta idee a lui Barth sti ca fundament pentru invapitura despre Dum- nezeu a lui Eberhard Jiingel, care este important in teologia protestanta astazi>?. 2. Analogism, inseamna dupa invajatura lui Barth analogia fidei, ci negati- vitatea omului, ca pacatosenie si singuratate a lui, se refera si marturiseste despre pozitivitatea lui Dumnezeu. 4 3, Universalism, desemneaza faptul ci Revelafia este deasupra timpului. in timp nu se poate decide nimic privind Revelafia si de aceea din punct de vedere teologic este precar sa se reprezinte 0 deosebire definitiva intre cei care primesc mesajul lui Dumnezeu si cei care il resping. Aceasta inseamna analogic 0 decizie vesnica a lui Dumnezeu, conform careia atat judecata cat si verdictul de nevino- vatie vizeaza pe tofi oamenii*?. Aceasta structura schifata din invafatura despre Dumnezeu a actualismului, analogismului si universalismului este vizibila in celelalte parfi ale lucrarii Kirchliche Dogmatik, mai ales in partea cea mai originala poate din Dogmatica lui Barth, adica invafatura despre praedestinatio gemina, predestinajia dubla la (spre) mantuire si condamnare*!. Ceea ce spune Barth despre Revelatie sau despre Cuvantul lui Dumnezeu, ocupa primele doua volume din lucrarea Kirchliche Dogmatik (1932-1938), find tot timpul determinat de opozitia sau antagonismul dintre timp $i vegnicie. Eter- nitatea inseamna in acest context nv eternitatea ca o prelungire a timpului sau eternitatea in sens biblic, ca o noua varsta a timpului. Termenul desemneaza trans- cendenfa pura, care nu are de a face cu timpul gi care de aceea poate si fie 37. A, Radler, op. cit.. p. 526 38. Ihidem, p. 527 39. Ibidem, Compara Eberhard Jiingel, Gottes Sein ist im Werden, 1976, p. 74. 40. A. Radler, op. cit., p. 527 41. Ihidem.44 ORTODOXIA prezenta in orice timp. Relafia dintre Dumnezeu si om se infelege ca o paralela directa a opozifiei vesnicie — timp*?. Cuvantul lui Dumnezeu si lucrarea lui Dumnezeu nu pot niciodata sa se iden- tifice cu cuvantul omenesc. Cuvantul propovaduit si scris, singura mediere intre Dumnezeu si om, constituie numai o trimitere la Revelatia propriu-zist a lui Dumnezeu, adicd Cuvantul lui Dumnezeu in insemnatatea Sa absolut si trans- cendenta*. Barth se foloseste de 0 asa numita metoda dialectica (adica, faptul ca se pun in opozitic diferite puncte de vedere si afirmatii pentru ca ele reciproc sa elucideze lucrul care se va descrie). El considera cA nu se poate ca in afirmafii directe sa se explice sau si se dea expresie confinutului Revelajiei (aceasta ar fi 0 metoda "dogmatica"), ci numai printr-o confruntare permanenta a afirmatiilor contrare*4. Prolegomena este deodata Introducere si in acelasi timp parte a Dogmaticii. Acest punct de vedere este valabil in special pentru Prolegomena Dogmaticii lui Barth. De asemenea, acelagi caz se intalneste si la Dogmatica lui Regin Prenter. Prin aceasta lucrare foarte importanta, Prenter ocupa un loc marcant in istoria ideii nordice contemporane, dupa care teologia sistematica a primit o dezvoltare ce in mare masura va stimula in timp dezbaterea si reflectia teologica. De asemenea, aceasta lucrare are Prolegomena sa i cuprinde considerafii metodologice, adica explica sensu! lucrarii dogmatice,atat ca itroducere, ct sca parte independents a prezentarii dogmatice*>. Prolegomena Dogmaticii lui Regin Prenter, cuprinde mai intai "Sarcina Dogmaticii", §1-§3 (p. 5-36) si apoi "Prolegomena", §4-§14 (p. 36-196). "Sarcina Dogmaticii" cuprinde urmatoarele paragrafe: 1. Decizia premergatoare a sarcinii Dogmaticii, 2. Necesitatea Prolegomenei Dogmaticii, 3. Sarcina si meto- da Prolegomenelor dogmatice. Apoi capitolul "Prolegomena", cuprinde urma- toarele paragrafe: 4. Nofiunea Treimii ca punct de plecare pentru critica autori- tafii, 5. Scrierile profetice si apostolice (Sola Scriptura), 6. Lege si Evanghelie (Sola fide), 7. Biblie si Marturisire de credinjé, 8. Credinja si invafatura, 9. Filosofie si Dogmatica, 10. Crestinism catolic si luteran, 11. Crestinism catolic si evanghelic, 12. Pietism si rationalism, 13. Caracterul stiintific al Dogmaticii si, 14, Sistemul Dogmaticii*®. K. E, Skydsgaard incearea sa caracterizeze gindirea teologica a lui R. Prenter, care este exprimata in prima parte a Dogmaticii, si sa raspunda la cateva intrebari din expunere. Prenter insugi invita la 0 astfel de dezbatere cand spune ca Dogmatica in infeles propriu devine o prezentare dogmatica, "cind aceasta intra in discutie". Din aceasta cauza, in Biserica exista o discutie dogmatica*?, Primele trei capitole ale Dogmaticii lui Prenter nu cuprind Prolegomena insasi, ci introducerea la aceasta, sub denumirea de "Sarcina Dogmaticii". Prenter 42, Bengh Haigglund, Teologiny historia, En dogmhistorisk dversikt, Lund, 1971, p. 380-381. 43. Ihidem, p. 381 44. Ibidem. 45. K.E. Skydgaard, op. cit. p. 150. 46, Regin Prenter, Skabelse og Genloesning Dogmatik, 7. oplag, Kocbenhayn, 1979, p. VII. 47. K.E. Skydgaard, op. cit., p. 150-151ORTODOXIA 45 defineste de la inceput nofiunea dogmei si Dogmaticii, afirmand ca "Dogmatica este lucrarea gandirii critice, care pentru pregatirea propovaduirii actuale a mesa- jului mantuirii cauta sa interpreteze dogma prin trimitere reinnoita la marturia Sfintelor Scripturi cu luarea aminte la situafia imediata a propovaduirii"4*. La inceputul paragrafului 2 "Necesitatea Prolegomenei dogmatice", Prenter fundamenteaza necesitatea acesteia precizind ca necesitatea unei invafaturi a metodei dogmatice introductive este daté cu problematica autenticitajii propo- vaduirii, care apare prin despartirea Bisericii in confesiuni care se combat si trans- formarea acestora, in organizafii largi de fractiuni4?, Apoi, Prenter trece lao deter- minare provizorie a sarcinii Dogmaticii. Aici trebuie sa se raspunda la intrebarea daca ar fi fost mai clar, daca Prenter ar fi inceput prezentarea sa, nu cu $1, ci §2: "Determinarea sarcinii dogmaticii". Este normal sa se puna intrebarea despre necesitatea Prolegomenclor dogmatics. Determinarea provizorie a sarcinii Dog- maticii trebuie, dupa cum el insusi remarca, sa fie primul procedeu in aceasta’, Prenter afirma in acest sens.ca trebuie si se inceapa Dogmatica prin a elucida care este sensul si ce metoda urmeazi aceasta, intr-o Biserica imparfita in confe- siuni si fractiuni. Considerafiile referitoare la aceasta trebuie sa constituie confi- nutul Prolegomenelor dogmatice. Deci §2 al Dogmaticii lui Prenter este de fapt cel mai important, unde da un raspuns privind premisele de la care el pleaca®! Dogmatica este o disciplina teologica, care ar vrea sa exprime un element din reflectia critica a Bisericii asupra premiselor si bazelor existentei si lucrarii ei pro- prii in Revelatia lui Dumnezeu. Dogmatica este 0 functie in spafiul propriu al Bisericii, o lucrare de gandire critica, prin care Biserica in mod atent recurge la dogma, injeleasa ca cea care este data in Cuvantul lui Dumnezeu si in Marturisi- rile de credinfa . Sarcina Dogmaticii este de a gandi dogma prin studiul al Sfintei Scripturi si cu o privire permanenta asupra situafiei propovadui matica este atat "dogmatica", cat si biblica si kerygmatica sau predicatoriala. Deci cu aceasta determinare provizorie, necesitatea Prolegomenelor dogmatice este stabilita, caci in acestea sunt cuprinse bazele corecte, care sunt necesare sa pre- cizeze, sa fundamenteze si sa justifice. Ele sunt pur si simplu exact ceea ce se va spune mai intai in Dogmatica®. in §3 "Sarcina si metoda Prolegomenelor dogmatice", Prenter precizeaza ca Prolegomena dogmatica nu poate sa constea dintr-o justificare filosofica reli- gioasd a mesajului crestin, prin care acesta se introduce intr-o infelegere filosofica cuprinzatoare a existenfei, ci trebuic sd constituie partea introductiva a Dogmaticii insesi, in aceea mai ales ca despartirea Bisericii in confesiuni si factiuni si proble- matica autenticitafii propovaduirii se discuté in lumina confinutului marturiei biblice. Prolegomena dogmatica urmeazi in acest fel si accepte caracterul unei introduceri confesionale in dezbaterea ecumenica despre autoritatea dogmatic (critica autoritafii confesionale-ecumenice)>3. 48, R. Pyenter, op. cit., p. 5. : 49. Ibidem, p. 14. 50. K.E. Skydgaard, op. cit., p. 151. SI. Ihidem. 52. Ihidem. 53. R. Prenter, op. cit., p. 2146 ORTODOXIA in §1 si §2, Prenter a cdutat si ajunga la o determinare provizorie a nosiunii Dogmaticii si la o fundamentare a necesitafii Prolegomenelor dogmatice. De aceea se pune intrebarea privind procedeul elaborarii Prolegomenelor dogmatice*+. in mare masura exist doua posibilitaji de a alege intre: 1) a pune accentul principal pe problematica autenticitatii propovaduirii, care vine din afara, adica din constiinfa stiintifica si culturala a timpului si de aceea_prolegomena raspunde la problemele cafe se ridica de aici. Prolegomena intr-un asemenea caz vrea sa accepte caracterul unei aparari fundamentate filosofic religios si apara adevarul mesajului crestin si valabilitatea acestuia fafa de atacurile constiinfei culturale moderne; 2) a pune accentul principal pe problematica autenticitatii propo- vaduirii, care vine din interior, de la separarea Bisericii in confesiuni si fractiuni, si de aceea prolegomena da raspuns la problemele aparute de aici. Prolegomena devine in acest caz o introducere confesionala in dezbaterea ecumenica despre autoritatea dogmatica, o critica a autoritafii confesionale-ecumenice>>. K. E, Skydsgaard precizeaza cd Prenter respinge dinainte conceptiile remar- cilor anterioare. Acestea se refera la faptul ca, nu este suficient ca introducerea la o Dogmatica evanghelica luterana sa dea o introducere’in teologia Marturisirilor de credinfa luterane, precum si la aceea ca respingerea infelegerii ca Prolegomena dogmatica presupune faptul ca prezentarea dogmatica are nevoie de o justificare pentru lucrarea sa®. R. Prenter dezbate succint invafitura principiala a lui F, Schleiermacher si A. Nygren, expusa in lucrarile lor de dogmatica®’. Exemplul clasic de Prolegomena dogmatic de tip filosofic-religios si apolo- getic il constituie primele 31 de paragrafe ale lucrarii lui F. Schleiiermacher, Der evangelische Glaube (1830). Prin critica Prolegomenei filosofico religioase si apologetice la Dogmatica lui Schleiermacher, R. Prenter se distanjeaza de orice incercare de a stabili cate- goriile crestinismului cu anticipatie si independent de studiul acestuia. Prenter respinge posibilitatea de a combina cele doua tipuri de Prolegomena ale Jui Schleiermacher, pe care le-a dezbatut in §3, intitulat "Sarcina si metoda Prolego- menelor dogmatice, 0 posibilitate", deoarece problematica dubla a autenticitatii propovaduirii, care constituie fundamentul Dogmaticii din timpul nostru, adica problematica din exterior, din partea constiinfei culturii moderne, si problematica din interior, din despartirea Bisericii, este tratat complet. ‘A. Nygren vrea sa se asocieze metodei teologice a lui Schleiermacher, pe care o considera ca a devenit o necesitate datorité imposibilitafii teorici cunoasterii kantiene. in contradictie cu Schleiermacher, A. Nygren realizeaza distincfia filo- sofica dintre religie gi specificul istoric al crestinismului. Faptul ca lucrarea lui A. Nygren despre istoria ideii crestinismului (Eros och Agape, 1966), este in realitate determinata de punctul lui de plecare filosofic a fost demonstrat de-G. Wingren, in lucrarea Teologiens metodfraaga, Lund, 1954), la 34, Thidem 55. Ihidem, p. 22 56. K.E. Skydsgaard, op. cit., p. 152. 57. Ibidem, R. Prenter, op. cit. p. 34-36.ORTODOXIA 47 care de altfel R. Prenter se refera. intr-o nota este citat Barth: "Pro ~ in cuvantul Prolegomena este impropriu injeles. Acesta nu trateazi despre ceea ce este inainte, ci despre lucrurile spuse mai intai". Acesta vrea sa spun, nu "inainte’’ (de aceasta), nu pentru a fundamenta, ci "mai intai"acele lucruri, care trebuie spuse in primul rand, pentru ca tema Dogmaticii este incareata cu o dificultate, care se vede clar in conceptie. Daca noi am fi trait, intr-un timp "clasic", in care Biserica in mod direct a fost sigura de mesajul sau propriu, aceasta ar fi putut si renunfe la orice Prolegomena>®, Aceasta dificultate, in limbajul propriu al lui R. Prenter, aceasta problematica a autenticitafii Dogmaticii consta in faptul ca Biserica este impartita in confesiuni. in limbajul lui Barth, problematica este fundamentata in "faptul paradoxal al ereziei"59, Prolegomena dogmatica nu poate, dupa cum vrea E. Schlink s& arate dintr- introducere propedeutica in teologia Marturisirilor de credinga, nici dintr-o just ficare apologetica a filosofiei religioase a Dogmaticii, ci dintr-o a treia posibili- tate, al carei reprezentant este K. Barth, de a permite Prolegomenelor dogmatice 8 fie determinate de impartirea Bisericii in confesiuni™, Este caracteristic pentru Dogmatica lui Prenter, ca el plecand de la premisele sale proprii este constrans in aceasta discufie. El nu vrea sa ia in consideratie numai marile comunitafi bisericesti, ci de asemenea fractiunile din acestea, care sunt aparute in timpul mai nou, si pe care noi le putem numi "modernism". El este nevoit sa ajunga la discutia despre relafia filosofiei si constiinfei culturii, pentru cA aceasté migcare a aparut gi traieste permanent in virtutea intalnirii dintre mesajul crestin gi filosofia contemporana®!. Prenter insusi evita cadrele inguste pentru Prolegomena sa. Tot §13 despre "Caracterul stiinfific al Dogmaticii" este o schifa despre conceptul stiintific modern®, Sarcina pe care si-a propus-o Prenter este de a pune in Prolegomena sa dogmatica, dezbaterea ecumenica despre autoritatea dogmatica, dupa cum teolo- gia evanghelica-luterana o inelege. Discutia despre autoritatea dogmatica nu tre- buie s4 devina un monolog, daca se ia ca punct de plecare Marturisirile de credinga proprii, ci va fi un dialog cu scopul dea se gasi solidaritate frajeasca. Acest punct de plecare general este pentru Prenter invatatura despre Treime, asa cum aceasta se gaseste exprimata in Simbolul Niceo-Constantinopolitan. Aceasta marturisire este comuna®. in critica autoritafii confesionale-ecumenice, Prolegomena Dogmaticii are ca punct de plecare invatatura trinitara a Bisericii primare din Simbolul Niceo- Constantinopolitan™. 38. K.E. Skydgaard, op. cit,, p. 132, Karl Barth, Die christliche Dogmatik im Entwurf, p. 41 59. K. E, Skydgaard, op. cit., p. 152 60. Ihidem, p. 152-153 61. Ihidem, p. 155. 62. Ihidem 63. Ihidem, p. 156. 64. R. Prenter, op. cit., p. 36-37.48 ORTODOXIA Prenter face o interpretare a Simbolului si a invafaturii despre Treime, astfel std interpretare a lui concorda cu invafatura luterana despre sola Scriptura si sola fide®S, : Conform teologiei lui Prenter, prolegomena la Dogmatica luterana vrea sa fundamenteze motivul pentru care Biserica evanghelicd-luterana fine la Simbolul Niceo-Constantinopolitan si faptul pentru care trebuie sa explice Simbolul®. Dar prin aceasta se ajunge la punctul decisiv din Prolegomena Dogmaticii evanghelice-luterane. Prenter urmareste problematica autenticitafii Dogmaticii in mod insistent®’. Prenter clarifica de asemenea ceea ce trebuie s& se trateze in Prolegomena dogmatica. Concepfia lui Prenter despre teologie este kerygmatica. Prin aceasta se indica mai intai cd Dogmatica este in interesul propovaduirii bisericesti care joaca un rol decisiv la inceputul Dogmaticii. Faptul ci Dogmatica este in interesul propovaduirii nu inseamna propriu-zis numai ca aceasta slujeste propovaduirea, Aceasta vrea sa sustina fiecare Dogmatica int-un mod foarte diferit. Insesi cate- goriile propovaduirii intra in conceptul gi structura Dogmaticii' 8 Prenter considera ca in Biblie exista atat baze antropologice cat si kerygma- tice pentru teologie, Bazele antropologice sunt date prin cuvintele: creafie, cadere, fagaduinta, Evanghelic, mantuire si restaurare. Cele ermineutice sunt date cu con- ceptia despre Biblic ca mérturie despre istoria Revelafici, aga cum el 0 descrie. Astfel, Prenter spune ca Biblia vorbeste prin ea insasi. Premisele nu sunt luate “din afara", ci ele provin dintr-o premisa antropologica data cu infelegerea umana si ele trebuie sa fie in orice moment subordonate Bibliei. Daca se araté ca cle nu sunt aparate de Biblie, Dogmatica trebuie sa le supuna unei critici®?. Prin aceasta se ajunge ‘din nou la sarcina Prolegomenei dogmatice. Problema este daca Prolegomena dogmatica, pe care Prenter o stabileste pentru Dogmatica sa este reugita. Necesitatea Prolegomenei dogmatice este data prin faptul ca sar- cina Dogmaticii ea yi obiectul acesteia sunt "problematice" dupa expresia lui Prenter™ Metoda lui Prenter la fel ca si a oricarui dogmatist, care scrie 0 Dogmatica, expune anumite lucruri care nu pot fi considerate concepte independente ce pot fi folosite fara o reflectie aratand ca autorul insusi cunoaste dificultatea metodei pe care 0 intrebuinjeaza. Prolegomena dogmatica trebuie sa tina seama de conceptele principale, pe care le foloseste”! ‘Aceasté metoda se intalneste pe fundament evanghelic, dac& se compara nume ca O. Cullmann, C.H. Dodd, A. Frierichsen si mulfi alfii. Insusi numele Dogmaticii lui Prenter, Creafie si mantuire, araté ca, conceptia istorica despre Revelatic sta la fundamentul Dogmaticii sale. Dupa el, Dogmatica se funda- menteaza intr-un context istoric viu spre deosebire de prezentarile conceptuale, 65. K.E. Skydyaard, op. cit., p. 156. 66. thidem, p. 157. 67. Ibidem, p. 159. 68, Ihidem, p. 159-160. 69. Ihidem, p. 164~165 P. 70. thidem, 71. Ihidem. 165.ORTODOXIA 49 statice din timpurile anterioare, care tindeau mai mult spre un sistem coerent. Dogmatica plasata in istorie ramane o disciplina, care nu se va transforma intr-un sistem. Dogmatica se aproprie de exegeza gi istorie si aceasta s-a realizat, dupa cum se intampla in Dogmatica lui Prenter, cu un material istoric viu7?. Ca reflectie critica a confinutului propovaduirii bisericesti, prezentata de la exegeza blibica istorico-critica pana la predica actuala studiul dogmatic este stiinfific in acelasi grad pe care il cere realitatea, temeinicia si cercetarea libera si in acelasi grad care rezulta din invajatura dreapta/3. in ceea ce priveste incheierea Prolegomenei dogmatice, trebuie sa se pre- cizeze c&, intr-o expunere confesionala in dezbaterea ecumenica, sarcina a fost de a evita infelegerea luterana a autoritajii dogmatice. §13 "Caracterul stiinfific al Dogmaticii", constituie partea finala a Prolegomenei dogmatice, care va da decizii ultime ale metodei dogmatice. Mai inti se pune problema caracterului stiinfific al Dogmaticii. in §1 "Decizia premergatoare a sarcinii Dogmaticii", s-a determinat Dogmatica, ca 0 interpretare critica a dogmei cu referire la propovaduire, adica aceasta se va ocupa de studiul scrierilor, care totdeauna trebuie sa preceada propo- vaduirea, cand aceasta este purtatoare mai departe a mesajului biblic. Dogmatica presupune de aceca studiul exegetic si se ocupa de acesta. Nu exist nici o dog- matica fara reciprocitate cu exegeza biblica. Totusi, Dogmatica nu este doar o repetare a exegezei. Dogmatica trateaz anume marturia Scripturii cu privire la propovaduirea, care are loc astiizi. Aceasta se reflect in lucrarea dogmatica despre valabilitatea marturiei biblice”4, . . Lucrarea stiinfificé in cadrul Dogmaticii este 0 cercetare nesfargita, care merge permanent mai departe. Exact aceasta cerinfa este de cea mai mare impor- tanfa pentru Dogmatica, pentru ca impiedica propovaduirea sa stagneze in clisee obignuite. Cele trei cerinfe privind obiectivitatea, temeinicia gi cercetarea libera sunt principalele caracteristici ale stiinjei. Cand tocmai activitatea intelectuala, pe care o depunem in cadrul Dogmaticii, cere aceste trei insugiri, atunci denumirea de stiinja pentru Dogmatica se poate mentine. In sfargit trebuie inca o caracteristic’ sa se accentueze pentru ca sa nu se renunfe prea repede la denumirea veche de stiinfa pentru dogmatica. Dogmatica este invafatura, mu marturisire de credinfa sau propovaduire. Aceasta apartine invataturii Bisericii. Dogmatica slujeste propovaduirea (proclamarea) Bisericii. Ca dogmatica este numai invafétura in slujirea propovaduirii, poate de asemenea Sa giseasca expresia sa in numele vechi de stiinfé. Dogmatica este o parte din activitatea de invatatura in slujirea propovaduirii, o stiinfa generala. in $14 "Sistemul Dogmaticii", Prenter precizeazA cA Dogmatica in forma conforma disciplinei nu este numai o stiinfa sistematica, care expune 0 logica imanenta a punctului de vedere organic ci, stiinfa critica, care in reciprocitate cu exegeza si predica grupeaza teme, care in intilnirea dintre marturia Scripturilor si 72. Ihidem, p. 166. 73. R. Prenter. op. cit., p. 188. 74. Ihidem, p. 188, 189, 190. 4 - Ortodoxia 1-2/200150 ORTODOXIA Biserica propovaduitoare au acordat importanjé decisiva pentru aproprierea confinutului mesajului7>. ‘Acest paragraf din Prolegomena dogmatica se ocupa cu problema metodei speciale dogmatice”®. Dogmatica in infeles de reflectie critica asupra confinutului acestei propo- vaduirii a stat in atenfia lui Karl Barth, care s-a facut purtatorul de cuvant pentru aceastd conceptic. in timp s-a incercat sa se caracterizeze Dogmatica, ca stiin}a normativa, spre deosebire de prezentarea pur descriptiva a invafaturii unei Biserici, pe care noi o intalnim in Istoria Dogmelor si in simbolica. Dogmatica aprecia7a confinutul propovaduirii prin aceea ca il compara cu norma acestuia din scrierile biblice””. Prin aceasta in fond s-a spus deja ceva despre sistemul Dogmaticii. Daca Dogmatica are o legatura mai stransa cu exegeza si predica, dupa cum s-a accen- tuat si, dac& sarcina Dogmaticii este de a face o reflectie critica asupra confinutu- lui propovaduirii in punctul dintre textul biblic si predica actual, atunci aceasta conceptie nu poate sé se rezolve sistematic, adica prin expunerea unui principiu organic? Desigur, metoda sistematica este mai veche decat numele de teologie siste- maticé. Aceasta metoda domina atat Scolastica Evului Mediu cat si luteranismul mai vechi in punctele lor principale. in istoria gndirii dogmatice s-a conturat un alt tip de metoda. Gandirea dogmatica in Biserica primara era exceptional de sistematica. Aceasta a fost cauzata de o situatie polemica. Sa ne gindim numai la lucrarea Sfantului Irineu, Adversus haereses, sau pentru timpul Reformei, de exemplu De servo arbitrio a lui Luther. In lucrari de acest tip, confinutul mesa- jului crestin este mai profund decdt in marile sisteme, prin care se cauta stabilirea unui punct de vedere autotcuprinzator”? . Astfel, atat in Biserica primelor veacuri cat si in timpul Reformei, alaturi de scrierile ocazionale, au fost in folosinya rezumate esentiale ale mesajului crestin. Simbolurile de credinta sunt astfel de rezumate. Marturisirile de credinja ale Reformei se incadreaza tot aici. in timp a aparut un gen de Dogmatic sistema- tic, un Catehism extins, de ex. Institutio a lui Calvin gi Loci a lui Melanchton. Prin aceasta este indicata in realitate o metoda dogmatica, care se bazeaza pe con- cu Ordinea acestor "sistematizari" este deci numai de plina, care trebuie s plece totodata de la fundamente cepfia expusa despre sarcina Dogmaticii®®. Cu aceasta legatura Dogmati exegeza este puternic marcat a infelege Dogmatica 0 pedagogice’!. Hj, Lindroth precizeaza, de asemenea, sarcina si metoda Dogmaticii crestine, atunci cand afirma c& invajatura principiala a Dogmaticii poate si se desemneze 75. Ihide! 16. Ihidem, p. 192. 77. Ibidem, p. 192. p. 191 P. P. 78. Ihidem, p. 192-193 P. P. P. 79, Ibidem, p. 193 80. Ibidem, p. 193 81. Fhidem, p. 195-196.ORTODOXIA 51 ca Prolegomena la o Dogmatica, ce se poate prezenita ca stiinta. Dogmatica are de indeplinit o sarcina stiinfifica. Chiar daca Dogmatica indeplineste sarcini de natura practica in cadrul viefii Bisericii sarcina esenfiala a acesteia este teoretica- stiintifica. Aceleasi fundamente principiale, care constituie stiinfa, exist la baza Dogmaticii. Sarcinile acestea se caracterizeaza prin denumirea de invajatura prin- cipiala a Dogmaticii sau principiile Doematicii*2, Cand aceste principii trebuie sa se fixeze mai inti i sa cerceteze, inainte ca prezentarea dogmatica si inceapa, aceste cercetari sau analize pot si se denumeasca Prolegomena, adic cuvantul introductiv explicativ principial Din acest punct de vedere nu este vorba despre afirmatii (legomena) ale Dogmaticii, care Se fac inaintea (pro) acesteia si drept urmare cad in afara acesteia, ci aceas:é prolegomena constituie partea introduc- tiva a Dogmaticii si este recunoscuti ca facand parte din Dogmatica. Prolegomena se desemneaza si prin denumirea de invafatura principiald a Dogmaticii, unde se trateaza in mod special principalele probleme pentru Dogmatica, ca stiinfa, cre- dinfa, stiin{a si realitate. Scopul Dogmaticii este de a prezenta si explica credinfa crestina. Dogmatica igi propune de a pune in aplicare, sub observatie, condifiile si cerinfele elementare ale stiinyei*3, Dogmatica are un obiect cunostibil, care se constituie din credinta crestina Sau conceptia despre credinfa, care primar exista in Sfanta Scriptura, se cristali- zeaz in parfile sale constitutive in predica primara si apoi in Simbolurile si Marturisirile de credinja ale Bisericii si in sfargit se pecetluieste in articolele de credinfa formulate in dogme, conform invataturii Bisericii*4. Degi termenul dogmatica nu are in mod special traditii vechi, deoarece acesta apare in timpul sec. XVIIS5, disciplina Dogmaticii are origini pana in primul secol crestin®®, Sarcina stiinjifica a Dogmaticii este, in mod esential, ca din marturia Sfintei Scripturi si cu ajutorul comentariilor la aceasta, prin reflectia asupra credinfei crestine de-a lungul secolelor gi mileniilor, s4 expuna ceea ce este credinfa creg. tind gi sao cuprinda in categorii specifice sau in forme categoriale, atat cat confi nutul credintei crestine unice permite sé se cuprinda gi cu aceasta sa se injeleaga’”. Pentru ca Dogmatica sa poaté indeplini o sarcina stiinfifica trebuie ca aceasta sa aiba un obiect accesibil stiintific, si de asemenea, metoda speciala a acesteia si modul de expunere, trebuie sa se intemeieze pe aceleasi condifii elementare, care sunt valabile pentru cercetarea stiintifica si care rezumativ desemneaza caracterul stiinfific ca principiu metodic**. 82. Hjalmar Lindroth, Kyrklig Dogmatik (Kirchliche Dogmatik), Band 1, Uppsala, 1975, p. 21 83. Ibidem, p. 35 R4, Ihidem, p. 38. 85. Otto Weber, Grundlagen der Dogmattk, Erster Band, 5. Aufl., Neukirchen, 1977, p. 49, precizeazi cd Lukas Reinhart, Synopsis Theologiae Dogmaticae (1659), este primul, care a folosit numele de "Dogmatica" 86. Hj. Lindorth, op. cit., Bd. I, p. 38-39. 87. Ihidem, p. 41 88. Shidem, p. 4152 ORTODOXIA Caracterul stiinfific ca principiu metodic constituie rezultatul conditiilor gi cerinjelor elementare, care trebuie si se observe pentru ca cercetarea si lucrarea ain blich s se efectueze*?. i in legatura cu sarcina Dogmaticii, Hj. Lindroth arata adevarul ca lisus Hristos este "inceputul si desavarsirea credinfeiexprimand faptul cé pastrarea autentica a credinfei crestine concorda in istorie cu faptul ca Tisus Hristos in persoana Sa istorica si in chipul Séu este punctul de plecare si punctul final al credinfei crestine, Aici ne putem referi la Carl Heinz Ratschow, care in lucrarea Der ange- fochtene Glaube. Anfangs — und Grundprobleme der Dogmatik (1960, p. 9) afirma ca sub factorii, care determina credin{a crestina sta la inceput nu un concept, ci 0 Persoana, lisus Hristos, inceputul. De aceea Hj. Lindroth conchide ca atunci cand Dogmatica are ca scop sa prezinte credinfa crestina in specificul sau exclusiv, aceasta trebuic si na consecventa in credinciosia sa fata de obiectul sau, ordand lui Tisus Hristos locul cuvenit, ca fiind punctul de orientare pentru intreaga expunere care cuprinde invajatura despre credinja crestina. Faptul ca sus Hristos este inceputul credinfei inseamna ca credinja crestina incepe cu lisus Hristos (Cf, Hj. Lindroth, op. cit. I, p. 99). Problema actualé a Dogmaticii protestante poate s se caracterizeze in gene- ral ca un acord cu Schleiermacher. Pe de o parte, se urméreste punerea proble- melor conform lui Schleleirmacher (A. Nygren), pe de alta parte, se deschide un drum nou, in timp ce teologia dialectica (K. Barth) nu clarifica stransa legaturé (sau ancorare) a credinfei si Revelafiei in istorie, directia cea mai recent a teolo- ici suedeze cauta punctul de plecare in Biserica, pentru ca in acelasi timp sa reali- sa legatura istorica a credinfei crestine conform scopului Dogmaticii de a prezenta trasatura specifica a credintei crestine. I in prima parte a acestui studiu am expus pe scurt concepfia despre Prolegomena la o Dogmatica crestina reprezentata in mod deosebit de K. Barth si R. Prenter, influenfat de teologia lui Barth, precum si parerile altor teologi protes~ tanfi, Acum, in partea a doua, urmeazi si prezentam pe scurt infelesul de Prole- gomena sau parte introductiva a Dogmaticii in concepfia unor teologi protestanti si romano-catolici ale cdror lucrari au aparut intre anii 1970-1980. Aceasta perspec- tiva cuprinde conform parerilor teologilor protestanti tendintele si contributiile cele ‘mai remarcabile din punct de vedere teologic in general si dogmatic in special. in lucrarile de limba germana, problema Prolegomenei se desfagoara cu 0 clara ancorare in dezbaterea metodei Dogmaticii®. Tendinfa care se menfioneaza in discufia despre probleme tratate in Prole- gomena Dogmaticii (Revelajia dumnezeiasca, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, probleme de metoda gi altele) se deplaseaza in cadrul Dogmaticii pentru a se trata in mod separat ar,putea sa se ilustreze cu un exemplu coneret. W. Joest, foarte cunoscut ca cercetator al lui Luther, a publicat in 1974 lucrarea Fundamental- 89. Ihidem, p. 42. 90, Per Erik Persson, Rapport fraan dogmatikens arbetsfilt, in Svensk Teologisk Kvartalskrifi, 4/1975, Lund, 1975, p. 167-168