Circulatia dogmatica interconfesionala Studii preliminare la o ofensivé ortodoxé mondiala Schimb universal de valori Schimbul universal de valori este una dintre realitatile ce stau la temelia creatiei. Acest schimb de valori alimenteaza insasi viata, cultura $i civi- lizatiunea omeneascd; fara acest schimb nimic nu este posibil pe pamant si’n omenire; fara acest schimb inceteaz& orice proces si orice progres. foloseste insagi Divinitatea. Dumnezeu Creeazd intdiu lutul cu toate elemen- tele sale, din care apoi va face Corp pentru om si-] va combina organic cu spirit viufacator, tot El darueste omului toate elementele, din care el si-a organizat si construit casa sa moderna Pe pamant, cultd in cunostinte si civilizaté in descoperiri si confort. In. sfargit, insasi Divinitatea ofera omenirii, pentru totdeauna, adevarul absolut, pentru’ schimb $i folos, una dintre realitatile cele mai Pretioase gi unul dintre schimburile cele mai scumpe omenirii. Divinitatea schimba omenirii, neprimind nimic indarat — de fapt, Divinitatea, valoarea absolut si suprem&, nici nu are nevoie de nimic si omul nici nu poate sd 0 raspla- teasca prin altceva decat prin ascultare si preamarire — valori absolute din sanul sau dumnezeiesc. In tulburea $i eteroclita talazuire a celorlalte valori umane, aceste valori absolute divine revelate devin valorile supreme pe care le posed omenirea, de aceea si schimbul lor este ce] mai pretios schimb ce se indeplineste necontenit in lume — in Biserica cregtina. — si Consecintele lui adanci interconfesionale ne-am Propus a ne ocupa si noi in modestul studiu de fata. Adevarul este universal Adevarul este unic.. O afirmatie stabilita aproape axiomatic, de toate ramurile de stint profand sau de filosofie, unde osteneste gandirea omeneasca. Spre acest adevar, de aceea, finteste, peste tot, omul gi atunci \ 1 C. Ridulescu-Motru, Criteriul adevatrului in lumina ti bajului, in Revista Fundafiilor Regale, An. IX, Nr. 11, 1 Noemvrie 1942, p. 397 spune un nu poate fi decat unul, chiar daca decat unul, deoarece’ realitatea realitate nu se pot da dowd adevaruri diferite. adevarurilor stiintifice, pun pe picior de egalitate experienta 91 rafiunea, fotugi sd conchida, in ‘cele din urma, la unitatea de eriteriu a adam ©341 cand il atinge isi asigura una dintre cele mai pretioase valori. Filosofia a ridicat chiar adevarul la rangul de valoare teoretica supremd. Fiind unic, adevdrul are curs universal. El este moneta cu care se platesc, oriunde, egal, straduintele de orice fel ale omului: pe oricare parte a globului si pentru oricare preocupari, mai telurice sau mai metafizice. Stand pe aceste puncte de vedere, intentia infeudarii acestui adevar, a incdtugtrii lui, sau a fixarii lui prin scris, prin graiu, sau printrun alt procedeu al inventivitatii moderne, este zadarnicd. Adevdrul este al tuturor, nu numai al unuia, el foloseste intregii lumi.1 De aceea, marii filosofi, care au fost constienti de adevarata misiune a adevdrului, nu numai ca nu au scris aproape nimic, dar au avut o adevaraté oroare fata de scris.* Adevarul nu poate fi al unui individ, nici al unei caste, nici al unei natiuni, sau al unei rase, ci el este al intregii omeniri, fara deosebiri de colorit etnic sau religios. Ca si Europeanul, si Asiaticul are nevoie de aceeasi ax spirituala; ca si Romanul, gi Indianul din America, sau Arabul din Asia Mica pretueste la fel aceasta valoare unica cosmica. Adevarul nu poate fi apoi nici al unui filosof, sau al unui sistem de gandire oarecare gi nici al unei cdrti. Filosofului sau gcolii filosofice fi aparfine numai meritul de-a-I fi descoperit mai curat, sau mai pufin curat. Nobletea, dar si tragedia adevaraté a omului, este insd, atunci cand el incearcd sa-I afle, sa-I descifreze si sd intre in posesia lui. Omenirea a cunoscut cele mai miéarefe clipe, in aceasté munca titanica de descifrare a adevarului. Filosofia tuturor secolelor ne e martora in aceasté goana fara ragaz, in a afla adevarul, a-l defini gi a-l fixa in sistem de cunoagtere. Adevarul cunoscut insa, de un sistem este depasit de altul, sau chiar complet rAsturnat, iar mintea omeneascd reia drumul chinuitor al lui Sisif, spre o noua culme gnoseologica gi o alta prabusire eretica. O munca titanicd, care umple cu vuetul ei toate secolele de dina- intea ivirii crestinismului gi se continua cu acelasi vuet zadarnic, de chimvale gi arama sunatoare, si acum, in afara sistemului filosofic de gandire crestina. »ldeea de adevar, spune in acest sens si filosoful roman I. Petrovici, este intim legata atat de méretia cat gi de tragedia omului.. Avem fara indoial4 un testimoniu de maretie intrucat adevdrul intovarageste sfortarea neobosit& a individului de a esi din marginile sale egoiste, pentru a se identifica cu eternul universal — valabil pe care il presimte deasupra sa. Avem pe de alt& parte si un indiciu al destinului nostru tragic, care ne imboldeste sa alergam fara hodind dupa o lumina care ne atrage, ne vra- jeste, dar care nu voieste sa ni se predea niciodata intreaga, ci numai sub forma de raze furisate“.* Cu aparitia crestinismului insd, adevarul inscrie cele mai glorioase pagini din istoria omenirii, cele mai adevarate, intrucat pentru prima data omenirea, neputincioasd noetic de-a ajunge la adevar, il primeste, din gratie, LN. Crainic, in ,Pentru unirea cu Roma", Gandirea, An. XX, Nr. 8, Octomvrie 1941, p. 450, spune in acest sens: ,Schimbul de idei e universalmente practicat, nu sumai interconfesional*. 2 De fapt, aceasta este si cauza sential, cd Domnul nostru lisus Hristos n’a scris nimic, iar invafitura crestina, tot din cauza aceasta, n’a fost, in intregime, decat 0 predanie. Cf. P. Rezug, Trac ‘dogmatic ortodoxd, Caransebes, 1939, pp. 182-191. 3 Problema adevitrului, in Gandirea, An. XX, Nr. 7, Septemvrie 1941, p. 347.342 unic si deplin. Este marele moment cosmic de revelare gnoseologica divind 2 adevarului asupra vietii si sortii omenirii. Procedura Supranaturala de impartasire a acestui adevar fine seama nu numai de esenta noeticd a ade- varului absolut, unic sicu mers universal, dar side condifiile unei ideale insusiri a lui de catre omenirea tuturor timpurilor si locurilor. De asta data, la acest moment crucial al omenirii, nu un om genial peaza in omenire, spre a o invata si mantui. In fata neputintelor funciare ale naturii umane, Dumnezeirea descoperd calea Cunoasterii $i trdirii omenesti. In acest scop, fiindcd omul, prin pacat, pierduse starea sa primara de gratie i lezase, prin neascultarea sa, insdsi Divinitatea, Dumnezeu-Omu! lisus ristos trebuia s& o mantue Printr’un sacrificiu dintrodat4 dumnezeiesc si omenesc. Cu Siguranfa divin’ ca aceast’ misiune 0 va indeplini intocmai la sfargitul cdlatoriei Sale pamantesti, natural si normal intrupat, in haina, de gandire si de viata, pe care-I darueste acest Dumnezeu-Om omenirii, respectand intru totul normele rationale de predare si de insusire omeneasca. Desi este Dumnezeu cel ce intemeiazd in omenire un nou sistem filosofic, El este Dumnezeu insi numai pentru cel. ce crede si se odihneste in El; desi rodul ostenelilor Sale pe pdmant este adevar absolut, in afara caruia nu exista adevar, deoarece El tine s& afirme luminos: »Eu sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul, cel dintai si cel din urma‘, iar in alta parte: »Eu sunt calea, adevarul si viafa“? pentru ca apostolul Pavel sa afirme: »Hristos este puterea si infelepciunea lui Dumnezeu‘,’ totusi acest adevar nu este impus autoritativ, odata Pentru totdeauna, dela aceasti data, si gandire si viat’, fie spre a si-1 insusi, fie spre a-I nega, in orbirea sa, gi a alerga mai departe, pe cdile pline de sirene gnoseologice ale pierzarii. Dumnezeu nu putea impune intelepciunea Sa dumnezeiasca, cu putere dumnezeiasca, creaturii, fiindca atunci insusi felul economic al creatiei ar fi fost compromis. In cazul unei impuneri dumnezeiesti a unicei gandiri si vieti, ce duc spre mantuire, ar fi fost zadarnicd insagi intruparea, insdsi revelarea de adevaruri, insagi_hristologia $i intreaga soteriologie, atat de dumnezeieste infaptuit’ pentru nevoile creaturii. Desi in fata gi in paza unui sistem noetic de origine Supranaturala, omenirea ramane aceeasi, libera gi independenta a se manifesta cum crede de cuviinta. Aici sta, cu un termen impropriu, toaté genialitatea noului sistem de gandire, deoarece, intact pastrat, de-o paznicd intoleranti — Biserica — el nu numai ca poate oferi oricand omenirii adevdrul si mantuirea, dar poate demonsira ineficacitatea Cotidiana a oricaror alte straduinte omenesti, ce obosese, fara rezultat, in afara acestor eterne sabloane de gandire. Cel ce vrea si gAndeascd altfel, cu orice Pref, si pleacd dusmanos in contra pozitiilor cregtine, el sau se intoarce penitent la ele — ca mai tofi._ marii 1 Apoc.. 1. 8, 21o., 14, 6. 31 Cor, 1, 24,343 savanti si filosofi —, sau se pierde, in cele mai oribile forme de gan- dire si viata. Ne sunt cunoscute, aga, dela noi, cazurile de reintoarcere la acest sistem de gandire 7 viafé al marelui om de stiinfé Dr. N. C. Paulescu," cat gi cazul filosofului Nae fonescu.* Caci, toti marii ganditori, pe care i-a cunoscut omenirea de tot- deauna gi de pretutindeni s’au ‘ocupat cu problemele ce sunt pietrele unghiulare ale noului sistem de gandire si viafA crestina. Ei sunt cu atat mai pretuiti astazi si au drum cu atat mai lung, cu cat gandirea lor sa apropiat mai Juminos de temelia eterna a adevarului. Numai falsa stiinfa si falsa filosofie pot ignora pozifiile gnoseologice crestine, deoarece noul sistem filosofic, revelat de Dumnezeu- Omul lisus Hristos, sau crestinismul, este incredinfat unei scoale filosofice eterne, de catre insusi Domnul nostru lisus Hristos. Aceasta scoala a fost prevazuta cu cele mai ideale calitati gi puteri, pentru a asigura paza intransigent a tezaurului doctrinal revelat. Condusa de o ierarhie, fiind indefectibila si infailibila, una, sfanta, apostolicd- tcadifionala $i ecumenici-universala, Biserica este singura organizatie sociald, care asigura intangibilitatea cunoasteriii si gandirii crestine. Dumnezeu, peste tot, unde asigura roadele mantuirii obiective, indeplinit’ supranatural’ prin puterea Sa divind ipostasiata in Om, intre- buinfeaza mijloace infailibile. In urma intrebuintarii_ acestor mijloace nu mai puteau interveni surprizele care intervin in diferitele _scoli filosofice, care denatureaza complet doctrina initiala a maestrului, incat nici nu 0 mai recunoaste posteritatea. - Tezaurul doctrinal crestin, deci, exist gi azi, miraculos, in starea sa de curdfenie inifiald divind. Acest fenomen s'a putut fntampla numai in Biserica ortodox4, care a fost mai intransigenta pe pozitiile traditionale $i a pastrat adevarul revelat fara nicio stirbire; el s’a pastrat sin Biserica rom. catolica si se mai pastreaza inca, dar cu stirbiri papale — ale unui singur om —, care dogmatizeaza noui adevaruri individuale ,ex cathedra*, in corpul diamantin al tezaurului revelat. In rom. catolicism se luptd astazi doua sisteme de gandire si de viata crestina: unul adevarat, cel revelat de Domnul nostru lisus Hristos, altul, cel’ mincinos, introdus de papa, care sa decretat, in acest scop, infai- libil, spre a-i fi infailibile si decretarile posterioare. De loc, nu se mai pastreazd acest adevdr in Biserica protestanta, in diferitele erezii sau secte gi schisme. Numai sursa ortodoxa, deci, poate oferi racorire si saturare tuturor mintilor ce se chinue cu aflarea adevarului. In tezaurul ortodox se afl continute toate adevarurile dumnezeiesti unice si cu mers universal, care ar trebui sa intre in patrimoniul intregii umanitafi. Cu acest tezaur revelat, de adevaruri unice si universale, se petrece insA unul dintre cele mai curioase fenomene. El cuprinde jn sine raspuns la toate intrebarile, ce le ridicA mintea omeneasca, si totusi nu toate mintile alearga-si primesc aceasta deslegare. Chiar atunci cand, dupa indelung chin, ajung la aceasta ultima si suprema solufie, ele refuzd lumina crestina ortodoxd, ca pe 0 1 ,Marturia tui N.C. Paulescu* ne este redata si de: 1. Mihalcescu si Em. Vasilescu, Apdrarea eredinfei. Lecturi apologetice, Bucuresti, Cugetarea, 1937, pp. 28—29. 2 Conceptia crestind a lui Nae Ionescu se poate urmari si in: {storia Logicet”, Bue. 1941, pp, 35; 37 sq., etc.; veri apoi gi seria de articole din ,Roza Vanturilor’, etc,344 solufie facila, fiindcé nu au patruns in mecanismul intim al credintei si mantuirii_cregtine. Spre a ilustra mai bine aceste constatari si nu ne departam de pe terenul filosofic, care ne ofera, mai mult decat oricare altul, luminoase gi potrivite exemple. »Cercetarile filosofice cuprind, dupa propria constatare a unui filosof de marca, dl foan Petrovici, un camp de probleme numeroase gi variate, Problema existentei se leaga de intrebarea urmatoare: care sunt fundamen- _ tele, care este structura si care sunt perspectivele existentei ? Si problema Cunostinfei se leagd de alta intrebare: care sunt posibilitatile de cunoastere ale spiritului nostru, cat putem cunoaste si ce putem cunoaste 2?“ 1 Si una gi alta, aceste probleme au tulburat visurile filosofilor de totdeauna. Daca privesti intro carte ce cuprinde »teoria cunostinfei*, sau in alta ce cuprinde vreun sistem de_,,filosofie existenfialista“, ramai foarte mirat de flora teoriilor ce le poate inventa gandirea omeneasca. Si mai surprins esti, cand le privesti prin prisma crestina ! Chiar dac& unii filosofi vor goni din calculul lor gnoseologic, complicat si vast, radical ideea divina, ca Voltaire, apoi Feuerbach, chiar si Kant, totusi, gandirea lor va ramanea +suspendat, fara linistitorul final pe care-l cere orice suflet, sincer migcat de soarta lui. Vor trebui accente patetice ca cele ce rdsar din filosofia existentialisté a unui danez ca Séren Kierkegaard,* pentru ca privirile filosofiei si se reintoarca iar penitente, pe unul dintre cele mai pline de surprize drumuri ale Damascului.? Ce folos poate avea lumea din toate sistemele gnoseologice de - ultima ord? Ca unul afirma cd nu. cunoastem nimic si se numeste agnostic, ca altul este sceptic, iar altul pesimist, ca altul cunoaste tot si este ratio- nalist, iar altul nu vrea sA cunoascd decat prin simturi gi este sensualist, empirist sau pozitivist, in sfargit, cd altul nu cunoaste decat in masura faptelor gi este pragmatist, pana la ce culme au inaintat pagsii omenirii ? Dar si cat de grozavd este $i pribusirea sisifica de pe aceast4 culme ?! Ce e mai frumos insa, e cd, alaturi de aceste sisteme, merg si de acelea ce infirma insusi fenomenul vietii —— materialismul — insusi ae menul spirit, si se complac a trai original, dar parazitar, in umbra celorlalte sisteme filosofice — combatandu-le — dar mai ales in umbra religiei cresting, »Teoriile socialiste, atee si materialiste, afirma fn acest sens apologetul 1. Gh. Savin, care viseaza o societate fard religie, sunt posibile numai ftindca exista religia*.6 1 Comemorarea (ui Hegel, in Revista de filosofie, vol. XVI (serie noua), Nr. 3—4, Iulie—Decemvrie 1931, p. 213. 2 Consulta valoroasa lucrare asupra_filosofiei existenfialiste kierkegaardiene a lui: G. Popa, Existenfa si adevitr la Soren Kierkegaard, Sibiu, Seria teologica, 1940, pp. 32 sqq; 223 sqq; 318’ sqq; etc. 3 Cf V. Lazarescu, Pe drumul Damascului. Filosofia pe calea apropierii de religiane, in ,Omagiu Mitropolitului N. Balan, Sibiu, 1940, pp. 482—492. 4 Vezi aceasta analizi tragica a adevarului gi la: Otto Liebman, Analysis der Wirklichkeit, Strassburg, 1911, pp. 180 sq; 260 sqq. 5 1. G. Savin, Apologetica. Elemente de fitosofia religiunié crestine, Buc. 1929, p. 32:345 Aceste paradoxale ireductibilitati epistemologice sunt observate chiar de reprezentantii autorizati ai filosofiei, ca N. Bagdasar, care, pus in faja acestor situatii penibile ce ie ridica intrebarile fundamentale fara rdspuns ale epistemologiei profane constata: ,Marii metafizicieni din toate timpurile au cautat in prealabil sisi dea seama de mijloacele capabile s4-i duca la scopul urmdrit. Ei au examinat deci si cunostinfa, dar au examinat-o sumar ~ si mai mult in fuga, man‘festand o incredere total, neindeajuns de legiti- mata, iatrunul sau intraltul din mijloacele cognitive. Asa se explicd de ce ganditori mari, cari s'au servit de acelasi mijloc de cunoastere, au ajuns Ja sisteme metafizice contradictorii, la constructii personale ce au mai mult 0 valoare istoricd. Aceasta opozitie de sisteme metafizice a determinat in cele din urma pe ganditori ssi puna problema cunostintei si so enalizeze in toate articulatiite ei. Metafizicienii distingeau, e drept, mai multe grade sau specii de cunostinfe, relevand neajunsurile unora si eficienta rodnica a altora. Dar, niciunul din marii metafizicieni ai timpurilor trecute n’a cercetat ama- nunfit care sunt factorii constitutivi ai mijlocului de cunoagtere pe care ei il socoteau ia stare s&-i ducé la scopurile propuse, niciunul nu sia pus problema daca si intrucat mijlocul cognitiv intrebuintat este in edevar eficace. Fara o prealabila si severa critica a cunostintei, ei se aruncau increzatori Ja deslegarea celor mai vaste si mai dificile probleme, sperand s& atingd pe calea cea mai scurta posibila scopurile teoretice cele mai inalte cu putinfa. -Acumularea de constructii metafizice, unele mai rotunde, mai, personale, mai interesante si mai trumoase decat altele, dar niciuna mai adevaraté decat alta, a dus in mod necesar la intrebarile fundamentale ale epistemologiei*.» Concluzia tuturor ins’, este cd nu pot raspunde la niciuna dintre marile probleme ce le ridicd viata si existenta omului, ele igi merg drumul lor, deosebit de realitate, si cu neputinfa de impus realitafii, fiind tot atatea lumi ireale ale eurilor omenesti, ce se inchid mai mult sau-mai putin in ele“,* iar dacd raspunde careva, raspunde in tangentd crestind si atunci se mai poate mentine. Aga este cazul realismului critic $i neospiritualismutui modern, care revin pe pozifii aproape crestine — cu teama de a nu-si compromite voga si morga filosofica —, dar revin. La noi calcd pe terenul stabil al crestinismului filosoful I. Petrovici,’ T. Brdileanu, Gr. Tausan,® N. Bagdasar,* pedagogul I. Gavdnescu," M. Stefanescu,s E. Sperantia,’ etc. 1 Teoria cunostinfei. Expunere sistematict si critied, Buc. Ac. Rom, 1941, p.-16 2D, Staniloae, Filosofia existenfiala $i credinfa in lisus Hristos, in Gaudirea, An. XVIII, Nr. 10, Decemvrie 1939, p. 560. 3 Dincolo de zare. Problema supravieluirit tn cadrul criticii fitosofice, in Gandirea, An. XVIII, Nr. 7, Septemvrie, 1939. . 4 Die Grundlegung zu einer Wissenschaft der Ethik, Wien und Leipzig, 19199) Introducere in sociologie, Cernaufi, 1926: Statul $i comunitatea moratd, 19°6;. Sociologia Si arta gaverndrii, 937; Teoria comunitafil omenesti, Buc. 1941; etc.) 5 Orientari filosofice, Bibl. pentru to{i. Evolufia sistemelor de moralt, Ed. Il, Bucuresti 1931. 6 Filosofia contemporand a istoriei, Buc. Tip. univ; Istorta filosofiei roménesti, ‘idem; Teoria cunostinfei. Expunere sistematicd $i critied, Buc. Ae. Rom, 1941. 7 Didactica generalii, Ed. Ml, Bucuresti, 1929. 8 Filosofia crestinil. Contribufie ta infelegerea filosofiei, Buc., Universul, 1943, 9 Systéme de Métaphysique, Sibiu, Ed. Cartea Romaneascd din Cluj, 1943,346 Se admite acum, cA si rdspunsurile filosofiei crestine sunt bune la ceva, chiar la un amestec eteroclit, fiindcd nimeni incd nu le primeste integral, gi se mai_cerceteazd $i pozitiile noastre ! Cam ce dfera asi aceste pozifii si care sunt luminile crestine ortodoxe ? 3 Sunt pozitiile cele mai apropiate de absolut! — mai mult chiar decat ale filosofiei — gsi sunt Juminile cele mai pure, fiindc& sunt desprinse din ias4yi lumina divind. Am putea sintetiza toata aceasta cunoastere gno- seologicd crestina intrun celebru verset evanghelic: ,Aceasta este viafa elernd, ca sd te cunoascd pe tine unui adevdratul Dumnezeu si pe care Lai trimis, pe lisus Hristos*.* De fapt, lisus Hristos este viata, cunoasterea, mAatuirea gi sfinfirea noastré. Prin El raspundem tuturor iotrebarilor, care raman fara raspuns in lagarul rationalist, criticist, materialist sau empirist filosofic profan. a Filosofia crestind este hristocentricd. Prin Hristos se explica intreg misterul existenfei noastre: El ne-a spus de unde venim si incotro mergem; prin Hristos se explicd intreg misterul cunoasterli noastre: pe El trebue si-L cunoastem si prin El vom cunoaste toate cele ce sunt imposibile de cunoscut_altfel si altor oameni. = Sufletul, viata: si moartea devin cantitati ugor de manuit in planul economic al crestinismului, filosofia cregtina: le foloseste in lumini clare $i precise, individul singurit ‘afl, astfel, raspuns la toate gandurile’ ce-1 fra~ manta, putandu-se hotari, cu deplind siguranf4, a calatori pe calea noud a mantuirii gi a viefii vegnice. lata, astfel, oaza racoritoare cregtina si iata, aladturi, pustiul, plin de sete fara margini, gnoseologic al filosofiei profane ! Cu adevarurile acestea vom trebui sd ne ocupam, de aceea, atunci cand punem problema unei circulatii gnoseologice si nu cu cele zadarnice gi fara valoare. Circulatia acestor adevaruri deschide ins&, o serie intreaga de noi probleme pentru omul si mentalitatea lui de totdeauna. Delimitari teologice si filosolice de termeni Scoala filosoficd care propune, in crestinism, adevarul si il preda minfilor, prezentandu-li-1 intro forma potrivita, este Biserica. Ea a primit tezaurul revelat spre economisire, deci tot ea trebue sd-1 valorifice, schim- bandu-I pe pretul mantuirilor subjective ale credinciosilor sai, care se indeplinesc numai prin insusirea acestor adevdruri. Adevarurile revelate, deci, ies din aceasté stare de luminozitate rfecté a lor si apucd calea plina de umbre si de neputinfe omenesti. 1 Apologetul I. Gh. Savin, Crestinismul si gandirea contemporand, Buc. 1941, p. 21, ocupandu-se cu raporturlle dintre filosofie si, crestinism, observa pe drept cuvant: PRaporturile dintre crestinism si filosofie nu sunt cele ale unei_neapdrate ostilitafi. Ba, ia o mai atenia cercetare, ele Suat sortite, mai degraba, unei necesare apropieri si orga- hice concilieri, atat prin comunitatea obiectului — acel Absolut, pe care-| viseaza religia, a $i filosofia, una ‘raindu-l, alta postuldndu-l, cat si prin ultimile lor preocupari, care fac din religie suprema valoare, gi deci si suprema finta pentru filosofie, iar din filosofie, supremul efort si ultima indlfare catre religie“. 2 lo, 17,3.347 Adeviral trebue oferit fiecdruia, fiecare trebue s4-1 cunoascé, sa-I stie, fiecare trebwe si-1 poata primi. El nu trebue sa fie eterogen naturii omenesti. In aceasta prédare a adevarului revelat sta cea mai nobild, dar si cea mai grea misiune a Bisericii: misiunea de evanghelizare si de mantuire a noroadelor, o misiune prin eminent’ rdspanditoare de idei mantuitoare. Adevarurile revelate, in schimb, apucd calea lor de organica des- voltare dogmatic’. Ele suct discutate de minfile omenesti, apoi propuse si definite de mintea ecumenic& a Bisericii; din adevaruri implicite sau nedes- voliate ele devin dogme obligatorii pentru toti credinciogii.* ~ In dogma este, deci, cuprinsd ultima si cea mai exactd déefinire a unui adevar revelat. Biserica il propune ca dogma, deci contururile sale sunt definitiv gi riguros precizate. Dogma este totodati si culmea de per- fectie pe care poate s4 o atingd un adevar, pe calea destinului sdu omenesc. In acest sens, defineste intrun mod fericit notiunea dogma gi teologul dog- matist ortodox D. Stdniloae: Am putea spune deci, conchide acest teolog ortodox de marca, cd dogma este rdspunsul absolut la intrebarea absolutd, care se referd totdeauna ta destinul vesnic omenesc ica atare ea nu poate veni decat dela Dumnezeu si nu poate vorbi decat despre Dumnezeu, anga- jand pe Dumnezeu in asigurarea acestui destin.* Adevar dogmatic absolut, deci este numai dogma; ea este diamantul oricdrei dogmatici confesionale, deoarece numai ea recomanda sfintenia si traditionalitatea Bisericii cregtine. ,Biserica ortodoxd, singura def natoare credincioasd a acestui tezaur doctrinal, este si matca doctrinala a lucrului ecumenic de desvoltare dogmaticd, cat si de conservare a singurei si ade- varatei Traditii dogmatice. Este singura Bisericd cu astfel de atribute, langa care stau temeinic si aga de contestatele: una, sfanta, ecumenica gi aposto- licd, fntrucat, dup& ultimul sinod ecumenic, numai ea pastreaz4 nealterata credinta definita de aceste sinoade, in timp ce celelalte Biserici sau con- fesiuni au evadat din hotarele intransigente ale Traditiei dogmatice, au desridicat intoleranta dogmaticd gi s’au ratacit pe cdile ingelatoare ale tuturor libertatilor doctrinale“.® Teologumenul — parere, din acest punct de vedere, departe de-a fi ostracizat, nu -poate fi situat pe treapta valorilor atat de sus, el este relativ si subiectiv, el umple ceea ce este incd neclar, dar nu‘cu adevar autoritar, ci incd cu o parere discutabila. Circulatia dogmelor ne va interesa, deci, gi nicidecum, tn primul rand, circulatia teologumenelor — pareri, sau circulafia_unor idei simple religioase. Dela inceput insa, se ridicd o intrebare plind de nedumeriti, care, fara o prealabil4 elucidare ne-ar insoti in intreg de-ursul acestei incursii interconfesionale: Cum adica, nu orice confesiuae deine, in dogmele sale, adevarul absolut revelat'? Cu destuld durere, trebue s4 raspundem: Nu. O confesiune crestina — cea rom. catolcé — s’a fudepartat mai putin, alta — cea protestanta — 1 Asupra desyoltarii dogmatice consulti: P. Rezus, Desvoltarea dogmaticd, Cerndui, 1938, pp. 29 sqq; 96 sqq; 104 sq; 113 sqq; 123 sqq; etc. : 2 Despre dogmé, in Gandirea, An. XX, Nr. 3—4, Martie—Aprilie 1941, p. 176. 3 P. Rezus, Teologumene si teologumeni ortodocsi ? Considerafiuni asupra actu- alei stiri dogmatice a Bisericii ortodoxe, in Biserica ortodoxa romana, An. LIX, Nr. 5—6, Mai—lunie, 1941, p. 290.348 4 s’a indepartat de tot eretic de adevarul crestin. Cum a fost cu putintaé aceasta? A fost cu putinfé prin atitudinea blasfemic’, pe care au luat-o aceste Biserici surori fata de Duhul Sfant, insotitorul Bisericii prin veacuri, spre adevar. Una, Biserica rom. catolicd, a inscdunat blasfemic cap vizibil, infai- libil in conducere gi doctrina, alta, cea protestantd, a renunfat la orice asistenfé a Duhului Sfant, renunfand 1a ierarhie si sf. taine, »Romano-catolicismul, intro gelozie doctrinala oarba, a exagerat dogmatizarea sau desvoltzrea dogmatica, transformand-o din ecumenicd, sau “ catolica, intr’una particularé sau singulard: dogmatizeaz4 de un timp incoace sinodu! lor confesional, sau ratiunea singulard a papii. Este explicabil, ca in aceasta Bisericd, subt aparenta unei vieti infloritoare, unei manifestari doctrinale agitate, adevarul revelat a fost depdsit de ratiunea speculativa, apostolicitatea doctrinalé de noutatea ereticd, universalitatea soteriologica de oportunitafile locale sau confesionale. In protestantism, din contr, liber- tatea doctrinalé ia cu totul alta fata. Dogma deviae o piedicd, un balast in fafa minfii si pentru minte, ea este desridicatd si aruncaté, jar in locul ei incep-a creste toate ciupercile otravitoare ale gustului si ratiunii subiective. Pe de o parte tot fondul teologic, fie el dogma, fie el parere, este declarat fond simbolic, aceasta in romano-catolicism; pe de alta parte intreg fondul teologic, dogma nedogma, este inlocuit cu arbitrarul autonom subiectiv, aceasta in protestantism. Toat&é aceasta stare de lucruri a pornit ca o ava- Jang Ja vale, in dogmatica crestina, numai si numai dela reaua intelegere a teologumenelor, numai si numai dela ocuparea exageratd rom. catolicd gi protestanta cu ele, numai si numai dela.victoria teologumenelor asupra dogmelor®.! Prin eterna economie providentiala divina este ldsata sa pastreze tezaurul integru doctrinal Biserica ortodoxa, parca anumit spre a vedea prapastia, pe care stau celelalte doud confesiuni. Astazi exista, de aceea, un singur adevar dogmatic, unic si neviciat: cel orfodox, deci numai acest adevar meriti s& aiba curs universal.? Circulafia ereticd a oricaror alte adevaruri interconfesionale,’ deose- bite de cele ortodoxe, nu numai c& este ddunatoare, dar ameninta necontenit limanul unic de credinté mntuitoare, care este numai cel ortodox. Ideea, deci, care circuld intre confesiunile diferite nu esie o idee oarecare filosofic’, sau un adevar oarecare discutabil, ci este dogma. Dar nu dogma rom. catolic’ noua, sau cu tendinti confesionala, sau polemicd gsi apologetica ascunsa, ci numai si numai dogma ortodoxa. ¢ Numai ea merit& sd circule, nu dogma filosoficd protestanta, creata de spiritu! dialectic inventiv, nu dogma scolasticd papald, creaté de acelasi spirit, dar cu o alta tendinfa! Intre confesiuni pot circula numai dogmele ortodoxe si nimic altceva. Schimbul ideilor, deci, va fi inechitabil si indirect proportional: ortodoxia ofera intreg adevarul, celelalte confesiuni numai parti din el — ramase 1 Rezug, Teologumene si teologimeni ortodocsi ? p. 290 sq. 2 Cf. N. Crainic, La moartea papei, in Sfarma Piatra, An. V, Nr. 153, Dumineca 19 Februarie 1939, p. 2. f 3 Aceast& circulafie ereticl interconfesionald intre catolicism si protestantism, o‘divulg’ acum rom. catolicul: Abbé Snell, Essai sur la foi dans le catholicisme et dans le protestantisme, Paris, 1911, pp. 15 sqq; 34 sqq; etc.349 intacte — gi care ‘sunt continute de ortodoxie, servindu-j numai ca titlu de informatie si grad de comparatie a starii sale de puritate si a starii de decadenta a respectivei confesiuni. x Prin insagi conformatia sa organicé — adevdrul este universal si viu — Biserica ortodoxa nu poate opri acest adevar din misiunea sa: el este destinat sa circule gi sa lumineze, cu ortodoxia sa, toate mintile. In ortodoxie, dogmele au o tripla valoare universala: doctrinald, soteriologicd si noeticd. Ele sunt destinate, datorita insdsi conformatiei lor de origina divina, unei insugiri umane cosmice. Detinatoarea acestor dogme — Biserica — este gi insti tutia care este destinata universalului si cosmicului, nu particularului, subiec- tivului si nici chiar nafionalului. E cu totil- altceva detinerea nationala a unei Biserici autocefale ortodoxe, detinere autentic& si proprie numai unei_ natiuni, de detinerea forjaté a adevarului absolut, care nu are nici catuse, nici ziduri de temnita « in cale. In felul cum concepe Biserica ortodoxd aceasta armonizare, de realitati nationale, distincte si bine precizate unui patrimoniu aparte, cu realitatile revelate, care apartin unui patrimoniu comun, nu pot intra defec- fiunile erente ce s’au produs in rom. catolicismul international gi in protestantismul liberalist, nivelator de valori spirituale. Biserica ortodoxd ramane distincta fiecdrei natiuni, putdnd viefui ideal cu ea, dar ramane si cu universalul sdu caracter de expansiune dogmatic’, prin nimic neviciat sau atins.? Numai sinagoga iudaicd nu face acest schimb gratuit de valori. Ea se opune, pastrand cu gelozie un adevar presupus numai siegi, aga cum odata a trebuit si pastreze doctrina paleotestamentara, cu gelozie clasica, de ochii si minfile oricdror streini. Acest separatism, de fapt, I-a desfiinfat Domnul nostru lisus Hristos, care a transformat gi religia iudaicd nationala intr’una cosmicd, dupa cum cosmic era gi adevdrul deplin ce-I aducea, odata cu persoana Sa. Insasi noua viata a dogmelor const, de aceea, in migcare; c miscare care trebue efectuita in proportiii cosmice, aga cum cosmica este soteriologia infaptuita de Dumnezeu-Omul lisus Hristos pe pamant. Nu merita ins, s4 circule decat adevdrul absolut, iar acest adevar nu este detinut decat de Biserica ortodoxa, acest adevar este dogma ortodoxa. Impropriu infeleasa, circulafia, interconfesionala a ideilor este astazi foarte variat’ si bogata. Circula intre confesiuni cele mai curioase idei, care gregit culese si insugite, ameninfa insugi tezaurul ortodox cu o romano- catolicizare, sau o si mai periculoasa protestantizare. Dela romano-catolicism gi protestantism, ortodoxia nu are ce lua si nici nu are ce primi; ea poate numai sa dea. Circulatia interconfesionala dogmatica trebue stavilité in cadre ortodoxe de efectuire a sa! 1 Cf. N. Crainic, art. Romdnism si Biserici, in: Mihilcescu—Vasilescu, Apdrarea credinfei, pp. 186—I88; I.’ Petrovici, art. Crestinism si nafionalitate, in Gandirea, An, XIX, Nr. 3, Martie 1940, p, 137 sq.350 Circulafia dogmatica interconfesionala Exist’! Si exista in asa_proportii, incat s’au ridicat multe glasuti de indreptatita ingrijorare, in sanul dogmatic ortodox. Din vina insagi situafiei noastre vitrege, in timp si spafiu, Biserica ortodoxd, mai ales romana, nu se poate lauda cu o bogata literatura stiintificd teologica. Ne lipsesc, dupa cum bine observa teologi de-ai nostri, chiar literatura patristic3, in forme de prezentare ortodoxe, toate aceste forme editoriale fiind apusene, ~ nu numai toate celelaite studii referitoare la atatea probleme vitale crestine, pe care ortodoxia inca nu le-a putut. prezenta stiintific. Si-atunci ce va face teologul ortodox, decat s& apeleze la izvoare de informatie rom. catolice sau protestante, care abundd nu numai intro chestiune, dar in majoritatea lor! * Cu aceasta insd, suntem in miezul problemei: ce ne-am propus sa o desvoltam gi tratam. Circulafia interconfesionalé dogmatica pe farina rom. catolica si protestanta va avea de scop sd scoata jntr’o lumina cat mai deplina adevarul ortodox. Dupa cum am spus acum, ortodoxul nu are ce lua-sau primi, din punct de vedere dogmatic, dela rom. catolic sau dela protestant; .o bogatie nespusd de izvoare de informatie insa i se ofera peste tot in farina teologica de lucru rom. catolic si protestant. Va putea chiar sé imprumute metode de lucru, sisteme de expunere gi de apdrare, toate tézaure rationale, in care mai ales exceleaza, in timpul modern, occidentul; dogme si adevaruri de credint& ins ortodoxe va. afla numai acasa la el? Neoelenismul apusean exceleaza, mai ales, pe terenul rational de invesmantare a dogmelor. Acest teren, de fapt, trebue cultivat mai intens si idcetafenit si’n Biserica ortodoxa. Noi nu avem inc’ mijloace de infor- matie stintificd 1a indltimea Apusului, nici gcolile lui $i nici profesorii lui, 1 Acest lucru este observat si-invocat de traducdtorit ,fzvoarelor Ortodoxiel", in prefafa primulvi lor volum: Sf. Joan Damaschin, Dogmatica, Bucuresti, Ed. Librariet Teologice, 1938, p. V. BL este observat ins’, si de Erasm (Petre Manoliu), art. Emanoil Copéceant : Viafa tui Tisus, Vremea, An. Xill, Nr. 622, Duminecd 12 Octomvrie 1941, p. 8, unde are prea severe, in parte si adevirate, reflexii: ,In genere, spre marea-noastra tristeje, teologit Tomani sunt sau catolici sau protestanfi ca mentalitate. Este adevarat cA literatura teo- Togicd la noi e mai mult decat mediocra (12) si cA, unui cercetator ii lipseste orice punct de plecare. Dar este tot atat de adevarat, cA, daca Biserica ortodoxa interzice Vliteraturizarea” sau ,metafizicizarea” problemelor teologice, in schimb ninvinai na i-a recut prin minte c&, pentru a apara pe credinciosii ortodocsi de orice eventuale raticiti, singura cale era aceea de-a se traduce din greaca toate operele Sfinfilor Parinfi [Erasm nu cunoagte ,/zvoarele Ortodoxiei*, cat gi alte merituoase traduceri ortodoxe Ii]. Nu trebuia sa se’lase ca si aceste opere fundamentale sé ne vind tot prin intermediul cato- Heismului sau protestantismului, cu atat mai mult, cu cat ele sunt si aparfin Bisericii din Bizant, deci ortodoxiei. Catolicismul si le-a insusit, considerandu-le- ca tiiud un_produs catoli¢, numai datorita absenfii teologilor ortodocsi, dar timpul nu e pierdut nici acum, pentru’a le restitui ortodoxiel. Pentru aceasta ar trebui s4_avem teologi, ceea ce deo- famdata ne lipseste, pana acum Statul nostra nu a avut nicio infelegere pentru profundul sens al Bisericii, fiind condus de niste politicieni hranifi cu principiile revolufiei franceze sau cu alte asemenea derivate suspecte". 2 Cat de periculoasa poate deveni aceasta circulatie interconfesionala rau inje- leasi ne-o atest’ o alt circulafie: ,circulafia interreligioasit*, care in epoca contemporand marilor scrieri apologetice ale lui V. Gaina, provocase o adevaraté budomanie. Vezi Buddhismul si crestinismul. Asemanarile si deosebirile intre ambele religiuni. Studiu apo- logetic, in Candela, An. XXIII, Nr. 11, Noemyrie 1904, p. 678 sqq..ee 351 avern numai adevdrul. Spre a-| scoate intro lumina cat mai orbitoare, vom trebui si folosim toate armele acestui Apus rom. catolic sau protestant. Problema circulatiei interconfesionale nu se va pune, deci, din punct de vedere al ideilor, al metodelor si al sistemelor rationale, care pot circula liber, peste tot fiind aceleasi, ci din punct de vedere al adevarului revelat — dogma ortodoxa. Descoperirea arheologica, sau lexicd, anul exact istoric, argumentul rational ideal sunt toate bunuri unanime, fara nuanta intercon- fesionala. Aceste idei fac parte din cémpul gnoseologic mare gi bogat, liber gi independent, nu numai al confesiunilor diferite, dar gi al tuturor stiintelor profane, in general. Ideile-dogme fac parte dintrun cAmp gnoseologic aparte, din campul dogmatic, un camp care, de aceea, s’a individualizat interconfesional, fiindca nu mai permite intrusiuni streine in sduul sau. Aici, de fapt, sta toata problema economiei ortodoxe: sa dai din acest camp roade si altora, dar s4 nu primesti lucruri streine in el, care sa fi-I inndbuse cu balarii, spini gi ciulini doctrinali eterodocsi. E destul de clara, deci, atitudinea ortodoxului: ceea ce poate primi, din punct de vedere gnoseologic, primeste — nu este, deci, ultratraditional si dusman .al progresului —, ceea ce nu poate primi insd, din punct de vedere dogmatic, nu primeste cu niciun pref, deoarece soarta ce-I asteapta este cumplité: moartea doctrinald. Din contra, ortodoxia, fara a sfida, se ofera in intregime celorlalte confesiuni, se oferé cu o marinimie si bundtate hristica si apostolicé, fiindca numai in acest fel celelalte confesiuni gi-ar putea abjura toate ereziile, de care sunt pline. Dar, se si pazeste de cle, se pazeste cu o intransigen{a gi intoleranta fara egal, deoarece pretul este pervertirea doctrinala si compro- miterea cosmicé a mantuirii. Abia, in ultimul timp insa, incepem si noi a fi cunoscufi in cadrul interconfesional; abia, in ultimul timp, prind interes si romauo-catolicii gi protestanfii de noi. Asa, in lumea romano-catolica se scriu acum despre ortodoxie reviste serioase de specialitate, ca: Oriens christianus,’ Orientalia christiana,2 Werke zur Sprache, Geschichte und Literatur des chrisilichen Orients,* Revista degli studi orientali,t Ephemerides orientales,® ori Irenikon,~ 1 ,Oriens cristianus“. Halbjahrshefte fitr die Kunde des christlichen Orients, begriindet vom Priestercollegium des deutschen Campo Santo in Rom, im Auftrage der Gérresgesellschait herausgegeben von Prof.-Dr. A. Baumstark. 2, Orientalia christiana* curis Pontificii Instituti Orientalis in aedibus Instituti Biblici, prodeunt. In aceasta colectie stiinfificd s’au tiparit numeroase studii, dintre care menfionam: Vol. I. 1. Michel @’Herbigny, L’unité dans le Christ; 2. T. Spacil, Concepius et doctrina de Ecclesia iuxta theologian orientis separati. Photii. 1. Libroram symboticorum Ul. Theologorum recentioram; 5. L. Lemmens, Hierarhia Latina Orientis ; Vol. M1. 7. M. @Herbigny, La vraie notion Worthodoxie; 17. 1d., Pour Cunité chrétienne: Croire en Jésus-Christ ; 19. G. Hoffmann, Athos et Roma; 21. M. d’Herbigny, De Oriente: Biblio- ‘graphica ; 28. T. Spacil, Doctrina Orientis separati de sacramento’ Baptismi ; etc. etc. 3 Aus dem Verlage von Otto Harrassowitz, Leipzig. 4 Publicata a cura dei professori della Scuola O: di Roma. 5 Aus dem Verlage von Otto Harrassowitz, Leipzig. ntale “della R. Universita