Magistrand Grigoras Aurel
DOGMA SI CULT’
Mintuitorul Hristos a venit in lume ca lumea viata si aiba si mai mult
s& aiba (Ioan X, 10). De aceea crestinismul nu este si nu poate fi 0 ideo-
logie de dragul ideologiei, ci o viaté noua. Aceasta viaté noud adusa in
lume de Domnul Hristos si trait’ in unire cu El constituie esenta Bise-
ricli si se transmite din generatie in generatie prin Sfintul Duh. «Apos-
toli au predat si bisericile au primit — zice un teolog — in persoana
suecesorilor lor. a episcopilor, nu numai o invafaturd, ci si harul Sfintului
Duh», Domnul Hristos s-a intrupat, a patimit, a murit si a inviat nu
numai ca lumea sa stie despre El, ci si ca sd ne treaci «din moarte la viata
side pe pamint la cer». Mintuitorul Hristos s-a identificat pe Sine cu viata
si lumina, cu harul, adevarul, calea, mintuirea (Ioan VIII, 12; XI, 25; XIV,
6) si a avut drept scop sa-i atragd pe oameni la Dumnezeu, si-i uneascd
cu Dumnezeu si prin aceasta si-i mintuiascd. =
Mintuitorul a spus : «Nu cel ce-mi zice : Doamne, Doamne, va intra
in impérdfia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu» (Matei VI, 21).
De aceea crestinul nu-si poate realiza mintuirea numai cunoscind ade-
varul despre Hristos, ci implinind poruncile Domnului si prin aceasta in-
trind in comuniune cu El. Un teolog rus spune cA dupa cum inotul se in-
vata, teoretic, pe uscat, dar in chip desdvirsit numai in apa, tot astfel
Ortodoxia se intelege numai traind: ea se intueste, se cunoaste prin
traire, nu se demonstreazé. Poti fi catolic sau protestant dupa cdrti, nu
ins& ortodox *. Nu cel ce stie ceva despre sain&tate e sdndtos, ci cel ce are
experienta ei; tot astfel nu cel ce cunoaste numai, invatatura cresting,
e crestin, ci acela care o traieste®. Teologia trebuie deci, si ne invete
despre Dumnezeu nu numai pentru a sti despre El, ci pentru a trai cu El.
~Mie a vietui, zice Sfintul Apostol Pavel, este Hristos..» (Filip. I, 21).
Dionisie Areopagitul, spune ca Ierotei, dascdlul lui, a fost desavirsit
in cele dumnezeiesti, nu pentru ca a invatat numai, ci pentru cd a si «pé-
timit> cele dumnezeiesti +.
* Aceasta lucrare de seminar pentru titlul de magistru in teologie a fost alca-
tuita sub indrumarea directa a‘Pr. Prof. D. Staniloae, care a si dat avizul pentru
publicare. e
1. P. Gnedici, Despre sensut ortodox al tradifiei.. p. 48—50, apud Pr. Prof, D.
Staniloae, Sfinta Tradifie, in ®. :
Dogmele prefac viata si o inal la Dumnezeu. «Ai legat, 0 Doamne
— se spune in liturghia siriacd a Sfintului Iacob — Dumnezeirea Ta cu
fAptura noastré omeneasca si patimirea noastra cu Dumnezeirea Ta, viata
‘Ta cu viaja noastré muritoare si fiinja noastré muritoare cu viata Ta,
ai primit ceea ce a fost al nostru si ne-ai dat ceea ce a fost al Tau, spre
a trai pentru slava sufletului intru slava Ta vegnicd»*. Dogmele devin
pentru credincios 0 cunoastere traita la care iau parte toate functiunile
sale sufletesti, Dogma face sa vibreze sentimentul si voinfa credincio-
sului si de aceea actiunea crestinului este incununarea credinfii si gin-
dirii lui. Asa se valorificé invatatura crestiné prin trdire. Actiunea este
traducerea in fapta a dogmei ; este o contributie a omului la valorificarea
adevarului dumnezeiese pentru sine si semenij sai. Crestinismul este mai
ales «o filozofie a faptelor. El leag& in chip indisolubil viaja crestina de
dogma, pe care a pus-o la temelia ei, pentru ca din ea si-si ia un sens
si 0 realitate 1,
Dogma modeleazi viata crestind.* Dogma schimba complet pe cres-
tin, ea transforma complet sufletul aceluia care o marturiseste. Aici este,
de altfel, secretul diferentei de sfinjenie dintre credinciosi, deoarece uni
sint mai mult iar alfii mai putin influentati si schimbati. Dogma ca jalon
al vietii crestine sti la baza spiritualitatii.
Pentru a intelege cum dogmele, desi apartin revelatiei supranatu-
rale, constituie in acelasi timp baza vietii crestine, trebuie sé avem in
vedere cé viata religioasd a crestinului nu consta numai in indeplinirea
unor cerinte morale si nu este numai un produs al unor trairi religioase
neclare, ci este o viaté nou cu o baza real in Tisus Hristos, in care avem
mintuirea, Fara Mintuitorul, intemeietorul, si izvorul acestei vieti noi,
aceasti vial este imposibila.
Pentru ca aceasta viaté a Bisericii si fie intotdeauna deplina si ne~
schimbata, ea trebuie s& izvorasca din acelasi izvor al adevarului. In acest
izvor sau in «aceasta bazd» a vietii celei noi, a «zidirii noi», nu poate
exista neadevar, cdci astfel viata s-ar dezvolta dezordonat si n-ar ajunge
la mintuirea finalé. Dogmele care in esen{i exprima legatura credincio-
sului cu Dumnezeu, provoaca in credincios 0 atitudine deosebita fata de
Dumnezeu. Daca continutul dogmei se altereaz4, inevitabil se schimba
8. Pierre L’Huillier, La Conception Orthodoxe du dogme, in: