Indignarea este o emoție complexă și discretă care este
declanșată de emoțiile sociale și mediile sociale. Sentimentele de furie și dezgust sunt câteva emoții care alcătuiesc indignarea.Sentimentul de indignare poate apărea atunci când cineva este maltratat de către altul sau se declanșează sentimente negative atunci când o situație este în afara domeniului normal al societății. Când apar situații sau acțiuni care sunt considerate a fi un comportament nedrept, se trăiește sentimentul de indignare. Cu acțiuni și comportamente nedrepte vine de vină. Vina ajută, de asemenea, la compensarea emoției de indignare. Atunci când au loc acțiuni demne de vină, apare emoția de indignare și sentimentele negative sunt proiectate asupra persoanei care este vinovată. Care poate fi provocată de tulburări care contravin normativului social. Potrivit lui Claude Miller, „indignarea este definită ca o emoție socială non-primară, discretă, care specifică dezaprobarea față de acțiunea demnă de vină a altcuiva, deoarece acea acțiune este văzută în mod explicit ca încalcă ordinea obiectivă și implicit percepută ca dăunătoare pentru conceptul de sine al perceptorului” (Miller et al, 2007, pg.1). Indignarea este experimentată atunci când se fac încălcări ale vieții noastre de zi cu zi. Indignarea este o emoție care este considerată a fi un comportament adaptativ. Mediul social și emoțiile sociale fiind un stimul pentru indignare. Emoțiile și comportamentele noastre se adaptează în funcție de anumite situații. Normele sociale interne și externe joacă un rol în trăirea emoției indignării. Este de așteptat ca toată lumea să coexiste și să urmeze comportamentele normative sociale pe care societatea le-a pus în aplicare. Când ceva perturbă ceea ce este considerat a fi o normă socială, are loc o încălcare, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. O serie de sentimente sunt trăite în interior, precum și dorința de a fi îndepărtat din situație în exterior. Când normele sunt perturbate, este luată ofensa și se aprinde emoția de indignare.