Abordări conceptuale úi metodologice

COMPLEXITATEA TERITORIALĂ A RISCURILOR

ùI CATASTROFELOR

V. SOROCOVSCHI

ABSTRACT. - Territorial Complexity of Risks and Disasters. The genetically

and behavioral complexity of risks and disasters as well as the necessity to
recognize this essential feature in all the stages supposed by the research of these
extreme geographical phenomena are among the first goals of this study. After that
aspects connected with the territorial complexity of risks and disasters such as

FE
localization and repartition, morphology and dimension, density and diffusion etc.
were taken into account. Another important topic is represented by the

RO
disorganizing processes that take place in the territorial units affected by the
extreme geographical phenomena. In this frame some aspects concerning the
forms and the typology of the spatial disorganization of the territory are analyzed.

3 ST
Although only a part of the physical originated risks (climatic, hydrologic and
biologic) are conditioned by the zonality law the repartition of the risks and
disasters in climatic zones was approached taking into account the intensity of
00 A
phenomena.
/2 T
CA

1. Introducere

Complexitatea unui sistem, a unui risc sau a unei catastrofe este în primul
ùI

rând legată de numărul foarte mare de factori, de componenĠi úi de impacturi.

Complexitatea este mai întâi multidimensională deoarece riscurile úi catastrofele
RI

includ mai mulĠi componenĠi de natură fizică, economică, financiară úi socio-

II

culturală. Ea este determinată nu numai de diversitatea componenĠilor, ci úi de

CU

interacĠiunea lor. Complexitatea mai poate fi generată úi de comportamentul

imprevizibil al unui sistem cu o structură relativ simplă. Astfel, o mică perturbare
poate să aibă efecte foarte grave (efectul fluture). Complexitatea mai poate fi
S

rezultatul unui efect de scară sau a suprapunerii parĠiale a diverselor nivele de

RI

organizare (fig.1 c).

Cunoaúterea complexităĠii funcĠionale úi spaĠiale a riscurilor úi catastrofelor
este esenĠială în toate etapele cecercetării lor: identificare, percepere, analiză,
evaluare, previziune, supraveghere, control, prevenire, protecĠie etc.
În cele ce urmează sunt abordate câteva teme legate de complexitatea
spaĠială a riscurilor úi catastrofelor: localizare úi repartiĠie, formă úi dimensiune,
difuziune úi densitate. Dezorganizarea teritoriilor afectate de desfăúurarea unor

39
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

evenimente geografice extreme a constituit un alt aspect abordat în finalul lucrării.

Cunoaúterea complexităĠii spaĠiale a fenomnelor de risc úi catastrofelor este
necesară în prevenirea úi gestiunea lor corectă.

Fig. 1. Cele trei forme de

complexitate. a, Complexitate da-
torată numărului important de
componente; b, Complexitate de

FE
comportament; c, Complexitate
datorată interferenĠei diferitelor

RO
nivele de organizare (după
Dauphiné, 2001)

3 ST
00 A
/2 T
CA

2. Localizarea úi repartiĠia riscurilor úi catastrofelor

ùI

Localizarea fiecărui risc úi a fiecărei catastrofe este destul de bine

înĠeleasă.Dacă considerăm că hazardul reprezintă condiĠia necesară unei catastrofe,
RI

iar vulnerabilitatea oamenilor este o condiĠie suficientă pentru aceasta, atunci orice
II

catastrofă este la încruciúarea a două logici spaĠiale disparate, care fixează

CU

localizarea marilor catastrofe (Dauphiné, 2001, p.173.).

Localizarea unei catastrofe poate fi absolută (mai bine înĠeleasă) úi relativă
(mai incertă), care se poate face în raport cu suprafeĠele urbane úi rurale, cu axe de
S

circulaĠie sau cu diverse forme de activităĠi (primare, secundare, terĠiare).

RI

Localizarea unui risc sau a unei catastrofe poate fi precisă, difuză sau aleatorie.
Geografii sunt preocupaĠi de analiza repartiĠiilor în spaĠiu a relaĠiilor dintre
diferite atribute geografice úi a proceselor care produc aceste caracteristici diferite
de organizare a spaĠiului. Ei analizează locurile, atributele lor, variaĠiile spaĠiale,
similitudinile, diferenĠele, interacĠiunile, etc. Obiectele spaĠiale pot fi elemente
punctuale, liniare sau de suprafaĠă, iar distribuĠia lor poate fi discretă sau continuă.
Clark úi Hosking (1986) identifică úapte tipuri de distribuĠii spaĠiale (fig.2).

40
 Abordări conceptuale úi metodologice

Analiza spaĠială regrupează o mare varietate de metode care analizează

distanĠele, proximităĠile (vecinătatea, apropierea), contiguităĠile, restricĠiile
spaĠiale, discontinuităĠile, tipurile de ordine sau de dispersie, reĠelele, etc.
În majoritatea cazurilor
repartiĠia în spaĠiu a
catastrofelor nu este
întâmplătoare, ci ea este
dirijată de diferiĠi factori. Se
pot distinge trei tipuri de
repartiĠie a catastrofelor:
regulată, întâmplătoare úi
regrupată.RepartiĠiile regulate
úi regrupate sunt reflexul unor

FE
mecanisme mai inteligibile,
care determină această

RO
regularitate. Acest mod de a
aborda o repartiĠie spaĠială se
poate aplica úi liniilor sau

3 ST
Fig. 2. Tipuri de distribuĠii spaĠiale (după Clark úi
suprafeĠelor ceea ce permite
analiza repartiĠiei traiectoriilor
00 A
furtunilor sau a ciclonilor.
Hosking, 1986, citat de Gumuchian úi colab., 2000). Este destul de dificil de aflat
/2 T

a, DistribuĠia discretă a punctelor pe o linie; b,

dacă totalitatea catastrofelor
DistribuĠia continuă de-a lungul unei linii: 1,
CA

neregulată; 2, regulată; c, DistribuĠia discretă de are o repartiĠie aleatorie sau de

puncte pe o suprafaĠă; d, DistribuĠia discretă de linii pe tip regrupat. Pentru unele
o suprafaĠă; e, DistribuĠia discretă de areale sau unităĠi catastrofe nu este însă
ùI

spaĠiale pe o suprafaĠă; f, DistribuĠia arealelor necesară aplicarea unor

adiacente pe o suprafaĠă; g, DistribuĠia continuă pe o procedee statistice. Spre
suprafaĠă: 1, regulată; 2, neregulată. exemplu este cunoscută
RI
II

gruparea ciclonilor în zona

intertropicală úi a seismelor în regiunile litorale ale Oceanului Pacific úi Mării
CU

Mediterane. În general, caracterul aleatoriu al catastrofelor de origine tehnogenă

este mai pregnant decât a celor de origine naturală. RepartiĠia aleatorie corespunde
unei răspândiri dezordonate a punctelor, care este opera unor infinităĠi de mici
S

mecanisme complexe úi inexplicabile.

RI

3. Forma úi dimensiunea riscurilor úi catastrofelor

Riscurile reale pot îmbrăca o diversitate de forme, ceea ce necesită măsuri

de prevenire diferite de la un caz la altul.Complexitatea creúte úi datorită înlănĠuirii
catastrofelor, care este o regulă deja bine cunoscută. Forma úi dimensiunea
riscurilor úi catastrofelor au efecte asupra impactului úi gestionării lor.Prognoza úi
41
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

gestiunea eficace a riscurilor úi catastrofelor impune nu numai cunoaúterea

magnitudinii úi intensităĠii lor, ci úi a formelor úi a conexiunii lor.
Ca orice fenomen geografic o catastrofă posedă o formă. Pe lângă formele
complexe se pot recunoaúte două categorii predominante de forme, care se nasc
plecând de la un simplu punct: forme gradiente úi liniare sau în reĠea. Catastrofele
sunt la origine foarte adesea un simplu punct, dar din când în când propagându-se
în afara sitului iniĠial o catastrofă prinde contur. Această evoluĠie poate să rămână
într-un spaĠiu limitat, să se extindă asupra unei regiuni sau chiar să acopere orice
zonă terestră. Catastrofele răspândindu-se, produc cel mai adesea forme în
gradient, impactele diminuându-se cu distanĠa în raport cu locul úi momentul
declanúării. În acest caz forma catastrofelor se îndepărtează de cea riscurilor. Un al
doilea ansamblu regrupează catastrofele care au forme liniare. Ele împrumută
reĠele pe care le remodelează úi le transformă radical (inundaĠiile, unele cutremure,

FE
mareele negre, unele catastrofe sociale).
Toate formele catastrofelor sunt parĠial determinate, dar este dificil a

RO
include în aceeaúi clasă, sub aspectul formei, o inundaĠie úi o secetă, deúi originea
lor este climatică. În general, catastrofele care se propagă în atmosferă au forme
mai libere, decât cele care se difuzează în sol sau apă. Catastrofele cu forma

3 ST
determinată impun măsuri tehnice preventive, care sunt mai puĠin adaptabile
catastrofelor cu formă liberă. Această diferenĠiere în riscuri cu formă liberă úi
determinată este mai pertinentă decât clasificarea în riscuri concentrate úi difuze.
00 A
Se pune problema dacă există o concordnĠă sau o discordanĠă între forma
/2 T

riscului úi cea a catastrofei corespondente. Au fost deosebite trei cazuri posibile

CA

(fig.3).
ùI
RI
II
CU

Fig. 3. Arie de risc úi arie de catastrofă (după Dauphiné, 2001).

S

a, Catastrofă inclusă în aria de risc; b, Catastrofă ce depăúeúte aria riscului;

RI

c, Catastrofă în afara ariei de risc.

Un prim caz este acela în care catastrofa poate lua forma riscului úi
rămâne circumscrisă în interiorul ariei riscului. O asemenea situaĠie dovedeúte o
bună cunoaútere a riscului úi a posibilităĠii de previziune a acestuia.
În majoritatea cazurilor forma catastrofei nu corespunde perfect cu forma
riscului, depăúind arealul acesteia (cazul ciclonilor). Un caz extrem este acela în

42
 Abordări conceptuale úi metodologice

care spaĠiul riscului potenĠial este separat de cel al catastrofei (valurile tsunami). În
asemenea situaĠii pericolul este mai mare, iar posibilităĠile imediate de a lua măsuri
preventive sunt diminuate.
O categorie aparte sunt catastrofele îmbucate (sau înlănĠuite), care sunt
cele mai complexe sub aspectul formei pe care o iau (modelul păpuúilor ruseúti
numite matrioúca). Înscrierea în interiorul unei catastrofe a unui alt dezastru
(cutremur cu incendiu) explică numărul mare de victime
Dimensiunea poate fi considerată ca un component integrat al structurilor
spaĠiale. Organizarea riscurilor úi catastrofelor sub formă de puncte, linii úi
suprafeĠe implică cunoúterea acestora caracteristici dimensionale. Cu toate acestea
dimensiunea catastrofelor este destul de rar luată în considerare, deúi cunoaúterea
acestei caracteristici este tot atât de importantă ca úi magnitudinea sau intensitatea.
Dimensiunile variabilelor naturale, sociale úi a celor referitoare la formă sunt

FE
indispensabile înĠelegerii relaĠiilor dintre ele úi în evaluarea riscurilor úi a
catastrofelor. Dimensiunea poate constitui un criteriu de diferenĠiere între două

RO
fenomene catastrofice asemănătoare, poate permite delimitarea arealelor cu risc úi a
celor afectate de catastrofe úi poate constitui un criteriu de ierarhizare a lor.
Dimensiunea este o noĠiune complexă, care se referă nu numai la extinderea în

3 ST
spaĠiu a fenomenului sau procesului catastrofic (dimensiune spaĠială) ci úi la timpul
în care se desfăúoară (dimensiune temporală). Dimensiunea unei catastrofe poate fi
00 A
absolută sau relativă.
Dimensiunile fizice permit caracterizarea riscurilor úi catastrofelor úi din
/2 T

punct de vedere cantitativ (masa de teren deplasată cu ocazia unei alunecări,

CA

volumul de apă transportat de o viitură etc.). De asemenea, dimensiunea

raporturilor oferă posibilitatea evaluării pagubelor în raport cu densitatea
populaĠiei, a aúezărilor, a axelor de transport etc.
ùI

4. Densitatea riscurilor úi catastrofelor

RI
II

Concentrarea riscurilor într-un spaĠiu constituie o primă sursă de creútere a

vulnerabilităĠii lui. Complexitatea teritorială a riscurilor úi catastrofelor este pusă în
CU

evidenĠă úi prin analiza spaĠială de densitate. Acest indicator spaĠial exprimă

raportul dintre un atribut punctual (număr de riscuri, de victime, etc.) sau liniar
S

(segmente de reĠea de comunicaĠii afectate de alunecări, de râuri poluate sau cu

zăpoare, etc.) al riscurilor sau catastrofelor raportat la unitatea de suprafaĠă sau de
RI

lungime.
InformaĠia punctuală sau liniară are o anumită reprezentativitate în spaĠiu.
Ca urmare, valorile densităĠii exprimă complexitatea teritorială a riscurilor úi
catastrofelor din spaĠiu analizat. În arealele cu valori mari ale densităĠii riscurilor,
gradul de vulnerabilitate a teritoriului este ridicat, iar posibilităĠile de dezorganizare
a teritoriului ca urmare a catastrofelor sunt mari. Cele mai frecvente aplicaĠii ale

43
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

analizei de densitatea se întâlnesc în domeniul riscurilor úi catastrofelor sociale úi

mai puĠin în cazul celor naturale úi tehnogene.
Pentru a contura teritorii cu diferite grade de vulnerabilitate, analiza de
densitatea trebuie făcută în corelaĠie cu alĠi indicatori spaĠiali (poziĠia, distanĠa,
dispersia, concentraĠia, forma, difuzia, aria sau întinderea unui eveniment etc.),
temporali (durata, persistenĠa, frecvenĠa, prevenirea, etc.), cantitativi (masa,
volumul, etc.), dinamici (direcĠia, sensul, viteza, difuzia, ritmul, etc.), energetici
(magnitudinea, lucru, puterea, rezistenĠa, etc.), etc.

5. Difuziunea spaĠială a riscurilor úi catastrofelor

Cunoaúterea dimensiunii unui fenomen de risc sau a unei catastrofe este

foarte importantă în cercetarea geografică. Această noĠiune implică automat modul

FE
de răspândire a unui fenomen sau proces úi timpul în care se realizează. Prin
procesul de difuziune spaĠială se înĠelege propagarea în timp úi spaĠiu a unui

RO
element simplu sau complex. De aici rezulă faptul că orice structură spaĠială nu
reprezintă decât un stadiu dintr-un proces de difuziune. Cunoaúterea modelelor de
difuziune sunt necesare în explicarea modului de evoluĠie a dezastrelor. În
3 ST
prevenirea úi combatarea dezastrelor este foarte important să cunoaútem modul lor
de răspândire (spre exemplu răspândirea secetelor, a cutremurelor, a epidemiilor,
00 A
etc.).
Difuziunea spaĠială a catastrofelor se poate produce brusc, moderat úi
/2 T

lent.În unele situaĠii difuziunea este împiedecată sau chiar blocată prin efecte de
CA

barieră de natură fizică sau umană.Este de exemplu cazul interpunerii unor lanĠuri
muntoase în direcĠia de deplasare a maselor de aer calde, care pot genera apariĠia
unei secete.
ùI

Geografii au deosebit patru tipuri de difuziune în spaĠiu: liniară, prin

contaminare, ierarhică úi dezordonată (Dauphiné, 2001). Difuziunea liniară
urmăreúte un singur ax cum ar fi căile de comunicaĠie, văile úi fluviile.
RI
II

Difuziunea prin contaminare este mult mai bine cunoscută úi este specifică
tuturor catastrofelor sociopolitice (violenĠe urbane, epidemii, etc.). Difuziunea
CU

ierarhică caracterizează numeroase procese, îndeosebi din câmpul puterii, a

economiei úi a celui cultural (A.Dauphiné,2001). Difuziunea ierarhică poate fi în
S

multe situaĠii asociată difuziunii prin contaminare. Difuziunea dezordonată

generează numeroase dezastre, deoarece dezordinea este produsul mai multor
RI

cauze ce au efecte multiple, care sunt greu de separat (cazul răspândirii unor seisme
sau a unor furtuni). Ca urmare, prevenirea úi combaterea unor asemenea dezastre
este dificilă.

44
 Abordări conceptuale úi metodologice

6. Dezorganizarea teritoriile afectate de catastrofe

Catastrofele determină o serie de impacte (umane, economice, sociale úi

ecologice), care au ca efect dezorganizarea teritoriile pe care le afectează.
Catastrofele modifică teritoriile pe care le afectează pe o perioadă mai scurtă sau
mai îndelungată. Aceasta depinde de durata, magnitudinea úi intensitatea
catastrofelor, precum úi de gradul de dezvoltarea a societăĠilor afectate.
FaĠă de rupturile temporare apărute în organizarea teritoriului pot să apară
abandonuri definitve ale unor spaĠii afectate de catastrofe. Asemenea situaĠii
ireversibile pot să apară în teritorii iradiate cu substanĠe radioactive (deúeuri
accidentale, areale limitrofe centralelor nucleare accidentate, areale afectate de
alunecări masive de teren sau de prăbuúiri etc.). Între cele două extreme menĠionate
se pot include abandonurile parĠiale, care pot depăúi durata unei vieĠi omeneúti.

FE
Dezorganizarea teritoriului depinde de forma răspândirii catastrofelor úi de
dispunerea spaĠială a vulnerabiităĠii. Dezorganizarea spaĠiilor poate fi punctuală,

RO
areală úi liniară. Cele mai ameninĠate, sub aspect funcĠional, sunt reĠelele de
energie, de informaĠie úi de transport. Distrugerea parĠială sau totală a reĠelei de
informaĠie frânează luarea unor măsuri de urgenĠă impuse în timpul declanúării úi
3 ST
desfăúurării unui fenomen catastrofal.
Fluiditatea úi paralizia schimburilor úi fluxurilor sunt dependente de
00 A
topografia unei reĠele úi de conexiunea sa. Astfel, într-o reĠea foarte bine conectată,
fiecare nod poate fi afectat urmând mai multe căi (fig.4). În cazul în care
/2 T

conexiunea este slabă, accesibilitatea dintr-un punct depinde de un singur arc. În

CA

general, ariile urbane dispun de o reĠea puternic conectată, care favorizează

evacuarea victimelor. Se întâlnesc situaĠii particulare în care circulaĠia este
stânjenită de bariere naturale. În acest sens se pot menĠiona oraúe situate în estuare,
ùI

care nu dispun de unul sau două poduri sau cele siuate în regiunile muntoase înalte
spre care nu există decât o singură cale de acces.
RI
II
S CU
RI

Fig. 4. Conectivitatea reĠelelor úi catastrofelor (după Dauphiné, 2001)

a, ReĠea cu conectivitate puternică; b, ReĠea cu conectivitate redusă; c, Exemple de reĠele
vulnerabile: 1, ReĠea anizotropică; 2, ReĠea polarizată uúor conexă; 3, Oraú estuar.
45
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

ReĠelele anizotropice ordonate pe o singură axă sunt mai vulnerabile decât

reĠelele polarizate. O singură întrerupere poate să provoace izolarea unei părĠi a
teritoriului, ceeace determină agravarea situaĠiei de criză din arealul respectiv.
Efectele negative pe care le poate genera polarizarea fără relaĠie transversală,
determiată de o centralizare prea puternică, pot să dispară în cazul în care nodurile
secundare sunt interconectate (fig.38 c). Distrugerea brutală a conexiunilor unei
reĠele poate genera mai multe efecte: pierderea autonomiei, reducerea coerenĠei úi
dezorganizarea teritoriului.

7. Zonalitatea riscurilor úi catastrofelor

RepartiĠia geografică a riscurilor úi catastrofelor depinde de organizarea

zonală a mediilor fizice úi a ecosistemelor.În studiul repartiĠiei riscurilor úi a

FE
catastrofelor nu trebuie negată importanĠa mecanismelor fizice zonale, dar trebuie
evitată orice formă de determinism fizic úi acordată importanĠa cuvenită rolului

RO
omului. Numai o parte din riscurile úi catastrofele de origine fizică úi biologică
decurg din organizarea zonală a globului (catastrofele de origine climatică úi
hidrică). Deúi unele catastrofe se produc într-un context zonal, totuúi mecansimele
3 ST
de la bază sau cele agravante sunt de altă natură. Riscurile úi catastrofele prin
componenta lor umană sunt mai relevatorii pentru marile civilizaĠii decât zonei
00 A
fizice.Astfel, frecvenĠa amploarea úi repartiĠia teritorială a catastrofelor se pot
aborda în funcĠie de gradul de dezvoltare a societăĠilor omeneúti. Există însă
/2 T

posibilitatea de a clasifica zonele climatice în funcĠie de intensitatea riscurilor úi

CA

catastrofelor.
Zonele reci úi deúertice sunt mai puĠin expuse catastrofelor deoarece se
caracterizează prin condiĠii naturale stabile úi printr-o densitate foarte redusă a
ùI

populaĠiei. Deúi atmosfera din zonele reci úi deúertice este relativ stabilă, totuúi
aceste areale nu sunt ferite de dezastre de origine naturală. Teritoriile cele mai
vulnerabile expuse catastrofelor corespund extremităĠii sudice a zonei reci din
RI
II

emisfera nordică úi vecinătăĠii ariilor deúertice (Sahel, nord-estul Braziliei). În

zonele reci catastrofele ecologice de mari proporĠii au fost de natură tehnogenă
CU

(exploatarea úi transportul hidrocarburilor), iar în cele deúertice s-au înregistrat

riscuri sociale úi politice, care nu au caracter zonal.
S

În zonele temperate riscurile de natură climatică sau hidrică sunt generate

de instabilitatea atmosferei. Nu lipsesc nici riscurile de origine litosferică, care sunt
RI

concentrate în aria pacifică úi în sudul Europei. Riscurilor naturale se adaugă cele

de origine tehnogenă úi socială, care sunt agravate de marile densităĠi ale
populaĠiei. Zonele temperate din cele două emisfere concentrează un număr mare
de oameni, ceea ce face ca vulnerabilitatea acestor teritorii să fie ridicată úi foarte
ridicată. Datorită gradului înalt de dezvoltare tehnologică a societăĠilor din zonele
temperate, impacturile umane sunt mult minimizate în raport cu cele ale
catastrofelor care ating alte zone.
46
 Abordări conceptuale úi metodologice

Cele mai ameninĠate areale sunt extremităĠile sudice ale zonei temperate,
corespunzătoare domeniilor submediteraneene, care sunt expuse riscurilor telurice,
hidrice úi biologice.ğările din Europa de sud úi America de Nord situate în arealul
menĠionat pot face faĠă riscurilor menĠionate. În schimb, cele din nordul Africii nu
sunt în măsură să facă faĠă riscurilor naturale úi sociale specifice acestui areal.
În zona caldă riscurile sunt mai frecvente úi mai periculoase úi se explică
prin condiĠiile fizice originale.De exemplu în Ġările tropicale pantele accentuate ale
versanĠilor úi sistemele de eroziune active antrenează formarea unor materiale
instabile, care în timpul cutremurelor sau a erupĠiilor vulcanice provoacă alunecări
în masă. InundaĠiilor catastrofale afectează extinse areale din sudul úi estul Asiei.
Riscul unor perioade secetoase este, de asemenea, foarte frecvent pentru zona
caldă. Cele mai afectate teritorii sunt în sudul Asiei (India), zona sudano-sahariană
din Africa, nord-estul Braziliei, etc. La tropice secetele catastrofale durează mai

FE
mult decât în alte zone ale globului úi afectează spaĠii extinse
Vulnerabilitatea societăĠilor omeneúti a dus la creúterea riscurilor din zona

RO
caldă. Câteva trăsături fundamentale contribuie la vulnerabilitatea ridicată úi foarte
ridicată a acestor teritorii:demografia în permanentă creútere, nivelul scăzut de
dezvoltarea economică, instabilitatea politică úi corupĠia, care generează o serie de

3 ST
efecte negative (creúterea anarhică a marilor metropole, aglomerarea în zonele
suburbane insalubre, sărăcie, subnutriĠie etc.).
00 A
Concluzii
/2 T
CA

Complexitatea funcĠională úi teritorială sunt trăsături de seamă ale

riscurilor úi catastrofelor. Ea depinde în primul rând de multitudinea factorilor,
componenĠilor úi de impacturi care definesc un sistem. Complexitatea mai poate fi
ùI

generată de comportamentul imprevizibil al unui sistem úi de suprapunererea

nivelelor de organizare úi a scărilor.
Previziunea úi gestiunea eficace a riscurilor úi catastrofelor necesită pe
RI
II

lângă cunoaúterea magnitudinii úi intensităĠii lor úi a parametrilor spaĠiali cum sunt

localizarea, distribuĠia, forma, dimensiunea, concentraĠia, difuzia, etc.
CU

Dezorganizarea teritoriilor afectate de catastrofe depinde de forma

răspândirii lor úi de dispunerea spaĠială a vulnerabilităĠii. Durata, magnitudinea úi
intensitatea catastrofelor, precum úi gradul de dezvoltare a societăĠilor afectate
S

determină perioada de dezorganizare a teritoriilor (scurtă sau durabilă).

RI

Riscurile úi catastrofele sunt mai numeroase în zonele de interfaĠă dintre

diferite medii, zone climatice úi civilizaĠii.

47
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

BIBIOGRAFIE

1. Bălteanu, D., RădiĠa A. (2001), Hazarde naturale úi antropogene, Editura Corint,

Bucureúti, 108 p.
2. Benedek, J. (2002), Riscurile umane, în volumul ” Riscuri úi catastrofe “, Editor
V.Sorocovschi, Editura Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-Napoca, p.43-54.
3. Dauphiné, A.(2001), Risques et catastrophes, Armand Colin, Paris, 288 p.
4. Cocean, P.(2002), Geografie Regională, EvoluĠie, concept, metodologie, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,157 p.
5. Gâútescu, P.(2000), Managementul mediului, Editura SFINX, Târgoviúte,105 p.
6. Gumuchian, H., Marois, C., Févre Véronique (2000), Initiation á la recherche en
géographie. Aménagement, développment territorial, environnment, Ed.Economica,
Les Presses de l’Université de Montréal, 425 p.
7. Haidu, I., Haidu, C.(1998), S.I.G. Analiză spaĠială, Editura HGA, Bucureúti, 317 p.

FE
8. Haidu, I.(2002), Analiza de frecvenĠă úi evaluarea cantitativă a riscurilor, în volumul
”Riscuri úi catastrofe“, Editor V.Sorocovschi, Editura Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-

RO
Napoca, p.180-207.
9. Ianoú, I.(1994), Riscul în sistemele geografice, Studii úi cerectări de Geografie, XLI,
Editura Academiei, Bucureúti, p. 19-25
10. Ianoú, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura tehnică, Bucureúti,

11.
197 p. 3 ST
Imbroane, A.M., Moore, D. (1999), IniĠiere în GIS úi TeledetecĠie, Presa Universitară
00 A
Clujeană, Cluj-Napoca, 242 p.
12. Mac, I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic, Cluj-Napoca, 542 p.
/2 T

13. Mac, I., Petrea, D.(2002), Polisemia evenimenelor geografice extreme, în volumul
CA

”Riscuri úi catastrofe“, Editor V.Sorocovschi, Editura Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-

Napoca, p.11-23.
14. Mac, I., Pop C. C. (2003), Despre dimensiune în geografie, Studia Univ.Babeú-
Bolyai”, Geographia, Cluj-Napoca, p.3 – 8,
ùI

15. Schulz, E., Fleischer, K.(2002), Risk and landscape changes, în volumul ”Riscuri úi
catastrofe“, Editor V.Sorocovschi, Editura Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-Napoca, p.24-
RI

36.
II

16. x x x (1997), La prévention des risques naturels, Raport de l’instance d’evaluation

CU

presidée par Paul Henri Bourrelier, La documentation francaise, Paris, 702 p.

17. x x x (1999), Applied geography: principles and practice, Edited by Michael Pacione,
Routledge, Taylor& Francis Group, London and New York,
18. x x x (2002), Riscuri úi catastrofe, Editor V.Sorocovschi, Casa CărĠii de ùtiinĠă, Cluj-
S

Napoca, 207 p.
RI

19. x x x (2002), Risk Analysis III, Editor C.A.Brebbia, WIT PRESS, Southampton,
Boston, 767 p.

48