Abordări conceptuale

CULTURA RISCULUI ùI FUNDAMENTAREA EI ÎN

GEOGRAFIA CONTEMPORANĂ.
UN PUNCT DE VEDERE
M. VOICULESCU

RESUME. - La culture du risque et sa fondamentation dans la géographie

contemporaine. Un point de vue. La recrudescente des phénomènes de risque a
imposé aujourd’hui une nouvelle vision sur la restructuration et la compréhension
des systèmes géographiques et en même temps culturelle des sociétés modèrnes.
C’est pourquoi nous présenterons notre point de vue, en envisageant les suivantes
éléments qui participent à la fondamentation de la culture du risque: les domaines

5 FE
de compétence impliqués dans la géstion des phénomènes de risque, la
compréhension des concepts et des définitions utilisées aujourd’hui, l’acceptation

00 O
d’une méthodologie générale de recherche, la création d’une base de données
statististiques et photographiques.

/2 R
2 ST
1. Introducere
r. TA
Amploarea fenomenelor geografice de risc, recrudescenĠa lor úi gradul
ridicat al incidenĠei actuale atât asupra omului, cât úi asupra infrastructurii úi
,N A

activităĠilor economice, impun o nouă viziune úi o redirecĠionare în înĠelegerea úi

asimilarea conceptuală a sistemelor geografice úi implicit a societăĠilor
V C

contemporane.
.I I

În cele ce urmează, ne-am propus prezentarea, din punctul nostru de

ol I ù

vedere, a unor interogaĠii úi elemente-reper care să stea la baza fundamentării unei

culturi a riscului, precum úi a implicaĠiilor domeniilor de competenĠă, a noĠiunilor
V R

úi conceptelor vehiculate în prezent, a acceptării unei metodologii generale de

cercetare úi a creării unei baze de date statistice úi fotografice.
CU

2. Definirea culturii
S

Cultura presupune două abordări distincte: în sens propriu sau de cultură a

RI

pământului (arătură, însămânĠare, irigare, fertilizare, ierbicidare, recoltare) úi în

sens figurat sau de cultură a spiritului (instruire, cunoútinĠe, útiinĠă, moravuri,
obiceiuri).
Din alt punct de vedere, cultura presupune o definire extensivă care
reprezintă totalitatea fenomenelor naturale úi ideologice specifice unui grup etnic,
unei naĠiuni, unei civilizaĠii, în opoziĠie cu un alt grup etnic, o naĠiune, o civilizaĠie
úi o definire restrictivă care evidenĠiază cultura spiritului úi care presupune
29
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

îmbogăĠirea spiritului prin exerciĠii intelectuale úi acumularea unui ansamblu de

cunoútinĠe sau altfel spus: „totalitatea cunoútinĠelor de care dispune la un moment
dat societatea” (Mic dicĠionar enciclopedic, 1978, pag. 260).
Fără îndoială că fundamentarea unei culturi a riscului se bazează în primul
rând pe un set de achiziĠii care să-i configureze úi să-i îmbogăĠească domeniul. Este
ceea ce se subliniază úi în literatura de specialitate din străinătate când se
menĠionează că: „plus d’informations, plus de responsabilisations” – mai multe
informaĠii, mai multe responsabilizări (Hopquin, 1999, citat de Granet-Abisset,
2000, pag. 41) úi când, în aceeaúi citare referitoare la raportul asupra prevenirii
inundaĠiilor din FranĠa, se vorbeúte de cultura riscului.
Orice fenomen de risc reprezintă în sine un eveniment edificator din punct
de vedere economico-social. El poate restructura în timp úi spaĠiu un sistem sau un
subsistem de tipul indivizilor, grupurilor, comunităĠilor, organizaĠiilor úi

5 FE
societăĠilor. Orice fenomen de risc reprezintă în sine o ameninĠare asupra statutului
social úi, implicit, cultural al unei societăĠi. Fenomenele de risc pot defini, astfel,

00 O
sistemele úi subsistemele naturale úi sociale, având, în acelaúi timp, valoare de
matrice de identitate locală úi/sau regională (Berlioz, Quenet, 2000) úi, am zice noi,

/2 R
în sens larg, culturală.
2 ST
De aceea, considerăm că, astăzi, mai mult ca oricând, toate categoriile de
specialiúti implicate în studiul fenomenelor de risc trebuie să Ġină seama de
dimensiunile simbolice úi culturale ale societăĠilor pentru a înĠelege reacĠia însăúi a
r. TA
populaĠiilor la impactul unor fenomene naturale sau tehnogene cu potenĠial de risc.
ContribuĠii esenĠiale în fundamentarea unei culturi a riscului le au astăzi,
,N A

fără îndoială, Ġările alpine, dintre care se detaúează FranĠa úi ElveĠia. În acest sens,
trebuie menĠionată seria de colocvii asupra fenomenelor de risc organizate de
V C

Universitatea Pierre Mendès, FranĠa, CNRS, Regiunea Rhône-Alpes, Consiliul

General Isère úi de Ministerul Amenajării Teritoriului úi Mediului în anii 1999,
.I I
ol I ù

2001 úi 2003. De asemenea, trebuie reĠinute volumele colocviilor unde au fost

cuprinse lucrările prezentate (Histoire et mémoire des risques naturels, 2000; Les
V R

pouvoirs publics face aux risques naturels dans l’histoire, 2002; Le traitement
médiatique des catastrophes, 2004), contribuĠii europene, esenĠiale prin tematica
CU

largă de subiecte abordate în fundamentarea unei culturi a riscului.

3. InterogaĠii asupra fundamentării culturii riscului

S
RI

În prezent, orice fenomen de risc presupune o serie de perspective analitice

úi de interogaĠii, de la cele útiinĠifice, antropologice úi psihanalitice, până la cele
istorice, politice úi religioase (cf. Peretti-Watel, 2001). Astfel, ne putem întreba:
1. Care a fost evoluĠia istorică a noĠiunii de risc?
2. În ce măsură societăĠile contemporane îúi asumă sau ignoră riscurile?
3. Care este simbolistica contemporană a fenomenului de risc úi în ce
măsură este el înĠeles astăzi?
30
 Abordări conceptuale

4. Care este legătura între noĠiunea de fenomen de risc úi valorile etice úi

estetice ale unei societăĠi?
5. Cum se diferenĠiază într-o anumită societate percepĠia riscului în funcĠie
de pregătirea culturală úi de grupele de vârstă, de sex úi confesiune?
6. În ce măsură structurile culturale, mass media, dar úi reprezentările
literare úi artistice contribuie la crearea úi înĠelegerea noĠiunii colective de risc?
7. În ce măsură ne imaginăm dezbaterile publice, în mod democratic, fără
îndoială, pentru asumarea colectivă a fenomenelor de risc?
8. Cum poate fi integrată tematica riscului contemporan în educaĠia
individului?
Aceste interogări reprezintă tot atâtea puncte de reflexie ale societăĠilor
moderne, dacă avem în vedere recrudescenĠa din ultimul timp a fenomenelor
geografice de risc (telurice, climatice, hidrologice, biologice sau antropice) úi, în

5 FE
sens larg, impactul lor ecologic (sens Chardon, 1990) úi social. Modul acestora de
manifestare, frecvenĠa apariĠiei, forĠa de impact, efectele imediate sau de mai lungă

00 O
durată prin pagube materiale, victime umane úi morĠi, dar úi modul în care
societatea reacĠionează prin restructurarea politicilor de preîntâmpinare, prin

/2 R
sensibilizarea comunităĠilor umane la efecte úi prin viziunea nouă în amenajarea
2 ST
spaĠială úi socială a teritoriului, reprezintă, fără îndoială, o viziune nouă în
identitatea culturală a unei societăĠi úi implicit a unui spaĠiu geografic.
r. TA
4. ReĠeaua domeniilor de competenĠă implicate în gestiunea unui
fenomen de risc natural/tehnologic
,N A
V C

Fenomenele de risc se bazează pe mai multe domenii de analiză úi evaluare,

fapt ce denotă, fără îndoială, caracterul lor multidisciplinar úi interdisciplinar.
.I I

Dacă domeniul tehnic, cuprinzând specialiúti din mai multe discipline, se

ol I ù

bazează pe analizele diferenĠiate, specializate úi punctuale, iar domeniul

dreptului úi domeniul economic pe gestionarea fenomenelor, respectiv pe
V R

evaluarea infrastructurilor úi a sistemelor de aúezări, atunci domeniile social,

psihologic úi religios depăúesc cadrul tehnico-economic, nuanĠând úi
CU

restructurând valoarea culturală a unei societăĠi:

1. Domeniul tehnic cuprinde o serie de specialiúti (geologi, geomorfologi,
S

geofizicieni, climatologi, hidrologi) precum úi specialiúti în S.I.G;

2. Domeniul dreptului gestionează fenomenul natural úi/sau tehnogen úi
RI

prezintă obligaĠiile administraĠiei locale, regionale úi naĠionale;

3. Domeniul economic este implicat în evaluări asupra aúezării (aúezărilor),
căilor de comunicaĠie, reĠelelor electrice úi de telefonie prin costuri financiare;
4. Domeniul social cuprinde specialiútii în istorie care să facă analiza
(comparativă) în perspectivă istorică a unor fenomene similare; sociologii care să
facă evaluarea impactului asupra populaĠiei úi demografii care să prezinte
implicaĠiile fenomenului asupra mediului urban;
31
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

5. Domeniul psihologic trebuie să aibă în vedere atitudinea mentală úi

fizică a individului úi a populaĠiei în faĠa unui fenomen úi gradul de cunoaútere úi
de pregătire pentru a face faĠă acestuia;
6. Domeniul religios face apel la gradul de înĠelegere al individului sau al
comunităĠii a unui fenomen în perspectiva raportului proces fizic/tehnologic-
divinitate.
În funcĠie de existenĠa úi de gradul de implicare al fiecărui domeniu,
societăĠile umane pot deveni vulnerabile sau invulnerabile în faĠa unui astfel de
fenomen de risc prin lipsa politicilor de gestionare a fenomenelor de risc úi,
implicit, prin lipsa de pregătire socială (Fig. 1):

5 FE
00 O
/2 R
2 ST
r. TA
,N A
V C
.I I
ol I ù
V R
S CU
RI

Fig. 1. Schema conceptuală a societăĠilor umane moderne în faĠa unui fenomene de risc

Cu cât creúte gradul de cunoaútere úi de acumulare a cunoútinĠelor în

domeniul fenomenelor de risc a unei societăĠi, cu atât se întăresc legăturile între
gradul de dezvoltare al societăĠii respective úi posibilităĠile de preîntâmpinare úi
gestionare a fenomenelor de risc. De aceea, din acest punct de vedere, au fost

32
 Abordări conceptuale

lansate 4 teme fundamentale de abordare analitică úi implicit de fundamentare a

culturii riscului (cf. Vue générale sur la gestion des catastrophe, 1992):
1. Fenomenele de risc întârzie úi/sau întrerup programele de dezvoltare,
distrugând anii de activitate de dezvoltare economico-socială;
2. ReconstrucĠia unei societăĠi afectate prezintă oportunităĠi semnificative
în a pune în miúcare programele de dezvoltare;
3. Programele de dezvoltare pot creúte susceptibilitatea unei regiuni sau
societăĠi la diferitele fenomene de risc;
4. Programele de dezvoltare pot fi concepute astfel încât să atenueze
susceptibilitatea la fenomene de risc úi consecinĠe lor a unei regiuni sau societăĠi.

5. ÎnĠelegerea úi acceptarea noĠiunilor úi conceptelor vehiculate

în prezent

5 FE
În prezent, în lumea útiinĠifică universitară úi de cercetare sunt vehiculate

00 O
noĠiuni úi concepte ale căror înĠelesuri prezintă diferenĠieri úi sinonimii. Indiferent
de contextul în care sunt folosite, ele trebuie să exprime fără îndoială originea

/2 R
fenomenului, relaĠia pe care societăĠile moderne o au cu sistemele naturale úi felul
2 ST
nuanĠat de apreciere a efectelor imediate úi de mai lungă durată, exprimate în
pagube materiale úi/sau victime umane.
r. TA
Cele mai utilizate úi dezbătute noĠiuni, concepte, tipologii úi clasificări
întâlnite atât în literatura de specialitate din Ġara noastră, după 1990 (Benedek,
2002; Bogdan, 1994, 1996; Bogdan, Niculescu, 1999; Cheval, 1999, 2002; Grecu,
,N A

1997, 2004; Ianoú, 1994, 2000; Moldovan, 2004; Sorocovshi, 2002; Voiculescu,
V C

1995, 1996, 2002; Velcea, 1995; Zăvoianu, Dragomirescu, 1992), cât úi în

străinătate (Chardon, 1990; Gares et al., 1997; Manche, 1997; Panizza, 1986;
.I I

Zanzi, 2002; Gestion des catastrophes, ESF, 1990-2000, DHA, 1992; Terminologie
ol I ù

en Science du Risque, Recueil de définitions, 1992; Vue générale sur la gestion des
catastrophe,1992 ú. a.), fac obiectul diferitelor abordări útiinĠifice.
V R

Astfel: accidentul, alea, catastrofa, cataclismul, dezastrul, fenomenele

extreme, fenomenele geografice de risc, hazardul, recordul, riscul cu formele sale
CU

(riscul specific sau Rs, elementele supuse riscului sau E, riscul total sau Rt),
vulnerabilitatea (cu formele sale vulnerabilitatea umană, vulnerabilitatea reĠelelor
S

úi căilor de comunicaĠie, vulnerabilitatea secundară) trebuie să fie folosite în mod

sugestiv úi nuanĠat în aúa fel încât să stea la baza fundamentărilor teoretice úi, în
RI

mod implicit, a înĠelegerii studiilor sistemelor geografice contemporane.

6. Acceptarea unei metodologii generale de cercetare

Metodologia de cercetare a fenomenelor de risc trebuie să prezinte, dincolo

de documentarea teoretică de bază, în mod corelativ, 3 mari direcĠii de analiză a
arealului afectat: harta fenomenelor de risc, hărĠile tematice ale pagubelor
33
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

materiale, respectiv ale victimelor umane (răniĠi úi/sau morĠi) úi hărĠile finale ale
riscului vieĠii umane, respectiv ale riscului vieĠii materiale (Fig. 2). În mod evident,
schema conceptuală poate suferi modificări, în funcĠie de interesul analizei úi a
elementelor care se impun predominant în teritoriu úi trebuie surprinse.

HARTA FENOMENELOR GEOGRAFICE DE RISC

grade de risc
slab ... puternic

CARTOGRAFIEREA CARTOGRAFIEREA
VICTIMELOR UMANE grade de apreciere PAGUBELOR
(RĂNIğI ùI/SAU MORğI) slab ... puternic MATERIALE

5 FE
00 O
VIAğA UMANĂ grade de risc VIAğA MATERIALĂ

/2 R
HARTA RISCULUI slab ... puternic HARTA RISCULUI
2 ST
Fig. 2. Schema conceptuală a metodologiei generale de analiză a fenomenelor de risc
r. TA
7. Crearea unei baze de date statistice úi fotografice
,N A
V C

Crearea unei baze statistice úi fotografice are un cadru mai larg, fiind
absolut necesară în perspectiva informării, prelucrării analitice a datelor, iar, pe de
.I I

altă parte, în analizele comparative úi în aprecierea spaĠio-temporală a proporĠiilor

ol I ù

fenomenului. Această bază poate cuprinde o serie de izvoare literare, arhive

mânăstireúti, rapoarte ale unor servicii úi instituĠii locale úi regionale, monografii
V R

istorico-geografice, fotografii aeriene, de presă sau ale unor amatori, care au

surprins modul de manifestare a unui fenomen sau efectele sale, gravuri úi litografii
CU

de epocă, hărĠi tematice vechi, hărĠi recente, planuri cadastrale etc. Toate acestea
pot fi obĠinute fie de la primării, biserici, ocoale silvice, fie de la institute de
S

cercetare úi de învăĠământ superior, fie chiar de la particulari.

Din alt punct de vedere, baza statistică úi fotografică are valoare istorico-
RI

documentară, fiind un element de raportare dacă fenomenul a atins o amploare

deosebită, cu implicaĠii asupra cadrului natural, dar úi asupra omului úi
activităĠilor lui.
Astfel de imagini-document pot fi, de exemplu, unele dintre următoarele
(foto 1, foto 2, foto 3, foto 4):

34
 Abordări conceptuale

Foto 1. Avalanúe de mari dimensiuni în Masivul Făgăraú: a. În circul Bâlea

(foto Voiculescu, 2002); b. La Cota 2000, pe versantul sudic al Transfăgărăúanului
(foto Urdea, 2001)

5 FE
00 O
/2 R
2 ST
r. TA
,N A

Foto 2. Fenomene induse antropic: a. Surparea de

V C

la Ocnele Mari (Voiculescu, 2002); b. Procese

erozionale pe versantul sudic al Masivului
.I I
ol I ù

Făgăraú la ieúirea din tunel (Voiculescu, 2001)

V R
S CU
RI

Foto 3. Pădure doborâtă de vânt în Pasul Prislop (Voiculescu, 2002)

35
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

5 FE
Foto 4. Poluarea mediului cu gunoaie úi deúeuri orăúeneúti: a. Groapa de gunoi de lângă
Timiúoara (Voiculescu, 2004); b. Groapa de gunoi de la Chiajna (Voiculescu, 2002)

00 O
/2 R
Concluzii
2 ST
Cultura riscului reprezintă astăzi, fără îndoială, un concept modern úi
complex, a cărui fundamentare se face în funcĠie de 2 coordonate:
r. TA
1. De modul paroxistic de manifestare úi imposibil de controlat al naturii
prin diferitele fenomene de risc;
2. De modul în care societăĠile contemporane prin indivizi, grupuri úi
,N A

comunităĠi, mai mult sau mai puĠin structurate, reacĠionează la impactul diferitelor
V C

fenomene de risc.
Dincolo de atributul societăĠilor cu economie puternic dezvoltată úi cu
.I I

tradiĠie în înĠelegerea úi gestionarea fenomenelor de risc (Ġările alpine în Europa,

ol I ù

S.U.A. úi Canada în continentul nord-american), cultura riscului prinde contur din

ce în ce mai mult úi în cadrul societăĠilor care de puĠin timp úi-au creat o nouă
V R

viziune pentru înĠelegerea, cunoaúterea úi asimilarea fenomenelor de risc, din

CU

perspectivă geografică, dar úi socio-economică.

S

BIBLIOGRAFIE
RI

1. Benedek, J. (2002), Riscurile umane, în Riscuri úi catastrofe, Casa CărĠii de ùtiinĠă,

Cluj-Napoca, p. 43-55.
2. Berlioz, J., Quenet, G. (2000), Les catastrophes: définitions, documentation, în
Publications de la MSH-ALPES, HESOP, p. 19-39.
3. Bogdan, Octavia (1994), Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice,
Lucrările Sesiunii útiinĠifice anuale, Academia Română, Institutul de Geografie,
Bucureúti, p. 68-72.
36
 Abordări conceptuale

4. Bogdan, Octavia (1996), Hazard climatic úi fenomen climatic de risc, Geographica

Timisiensis, Vol. V, 21-43 p.
5. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia
Română, Institutul de Geografie, Bucureúti, 280 p.
6. Chardon, M. (1990), Quelques réflexions sur les catastrophes naturelles en montagne,
Revue de géographie alpine, tome LXXVIII, 1-2-3, Grenoble, p. 193-213.
7. Cheval, S. (1999), Clasificarea hazardelor naturale, Comunicări de Geografie, III,
Bucureúti, p. 269-276.
8. Cheval, S. (2002), SemnificaĠia actuală a studiului hazardelor naturale, în Riscul în
economia contemporană, Editura Academica, GalaĠi, p. 118-121.
9. Gares, A., P., Douglas, J., S., Nordstrom, F., K. (1994), Geomorphology and natural
hazards, Geomorphology, 10, p. 1-18.
10. Granet-Abisset, Anne-Marie, (2000), La connaissance des risques naturels: quand les
sciences redécouvrent l’histoire, în Publications de la MSH-ALPES, HESOP, p. 39-71.

5 FE
11. Grecu, Florina (1997), Fenomene naturale de risc; Geologie úi geomorfologie, Editura
UniversităĠii din Bucureúti, 143 p.
12. Grecu, Florina (2004), Hazarde úi riscuri naturale, Editura Universitară, Bucureúti,

00 O
168 p.
Ianoú, I. (1994), Riscul în sistemele geografice, Studii úi cercetări de Geografie, Tomul

/2 R
13.
XLI, Editura Academiei Române, Bucureúti, p. 19-27.
14.
15.
2 ST
Ianoú, I. (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureúti, 197 p.
Manche, Y. (1997), Propositions pour la prise en compte de la vulnérabilité dans la
cartographie des risques naturels prévisibles, Revue de Géographie Alpine, No 2,
r. TA
Tome 85, p. 49-63.
16. Moldovan, F., (2004), Fenomene climatice de risc, Editura Echinos, Cluj-Napoca, 210
,N A

p.
17. Panizza, M. (1986), Geomorphological hazard assesment and the analysis of
V C

geomorphological risk, International Geomorphology, Part I, John Wiley & Sons Ltd.,
p. 225-229.
.I I

18. Peretti-Watel, P. (2001), La société du risque, Collection Repères, Paris: La

ol I ù

Decouverte, 124 p.
19. Sorocovschi, V. (2002), Riscurile hidrice, în Riscuri úi catastrofe, Casa CărĠii de
V R

ùtiinĠă, Cluj-Napoca, p. 55-66.

20. Velcea, Valeria (1995), Riscuri naturale úi tehnogene, Facultatea de Geografia
CU

Turismului, Sibiu, 101 p.

21. Voiculescu, M. (1995), Tipologia fenomenelor geografice de risc, Analele UniversităĠii
din Oradea, Seria Geografie, tom V, p. 37-43.
S

22. Voiculescu, M. (1996), Tipologia celor mai importante fenomene geografice de risc în
RI

Masivul Făgăraú, Analele UniversităĠii de Vest din Timiúoara, Seria Geografie, Vol.
VI., p. 41-55.
23. Voiculescu, M. (2002), Fenomene geografice de risc în Masivul Făgăraú, Editura
Brumar, 232 p.
24. Zăvoianu, I., Dragomirescu, S. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul
fenomenelor naturale extreme, Studii úi Cercetări de Geografie, t. XLI, Editura
Academiei Române, p. 59-67.

37
Riscuri úi catastrofe Victor Sorocovschi

25. Zanzi, L. (2002), Les États alpins et extra-alpins face aux risques de catastrophes
naturelle dans les Alpes, în Publications de la MSH-ALPES, HESOP, p. 311-337.
26. *** (1978), Mic dicĠionar enciclopedic, EdiĠia a II-a, revăzută úi adăugită, Editura
ùtiinĠifică úi Enciclopedică, Bucureúti, 1853 p.
27. *** (1990-2000, 1992), Gestion des catastrophes (ESF), Glossaire préparé par le
Département des affaires humanitaires en 1992, saisi et relu par la Section de
terminologie et de documentation technique, qui y a apporté quelques modifications,
DHA/93/36, United Nations, IDNDR, DHA, Geneva, 81 p.
28. *** (1992), Vue générale sur la gestion des catastrophe, Première édition, PNUD,
DHA-UNDRO, Programme de formation à la gestion des catastrophe, 148 p.
29. *** (2000), Histoire et mémoire des risques naturels, Publications de la MSH-ALPES,
HESOP, 280 p.
30. *** (2002), Terminologie en Science du Risque, Recueil de définitions, D'après le
document du travail du colloque International: Dire le Risque: le risque en examen,

5 FE
GEM, 88 p.
31. *** (2002), Les pouvoirs publics face aux risques naturels dans l’histoire, Publications
de la MSH-ALPES, HESOP, 444 p.

00 O
/2 R
2 ST
r. TA
,N A
V C
.I I
ol I ù
V R
S CU
RI

38