Unitatea de învăţare 7.

Indicatori de evaluare a eficienţei

întreprinderilor hoteliere

Cuprins
7.1. Indicatorii investiţiei hoteliere
7.2. Indicatori privind volumul de activitate al întreprinderii hoteliere
7.3. Indicatori privind cheltuielile întreprinderii hoteliere
7.4. Indicatori privind rentabilitatea întreprinderii hoteliere
7.5. Evaluarea întreprinderilor hoteliere

Activitatea întreprinderii hoteliere nu poate avea continuitate dacă nu este eficientă iar
pentru a determina acest lucru este necesară determinarea şi interpretarea indicatorilor care să
exprime acest lucru. Pe parcursul acestei unităţi de învăţare am abordat principalele
aspecte referitoare la evaluare eficienţei activităţii hoteliere cu accent pe indicatorii ce pot fi
calculaţi în acest sens şi la modalităţile de evaluare a întreprinderilor hoteliere.

7.1. Indicatorii investiţiei hoteliere

Indicatorii investiţiei pot fi consideraţi următorii:

Ê Structura costurilor (bugetului) de investiţie. În structura bugetului de investiţie

terenul reprezintă 10-15% sau mai puţin, investiţia imobiliară - 70-80% sau chiar mai mult, pe
când investiţia mobiliară – maxim 20-30%;

Ê Nevoia de fond de rulment iniţială este cuprinsă în bugetul de investiţie totală, dar ea
deţine o pondere relativ redusă; nivelul scăzut al stocurilor şi plata furnizorilor la un interval
care poate ajunge la 60 de zile, încasarea fără întârziere a prestaţiilor, plata chenzinală a
salariilor generează frecvent excedent de fond de rulment;

Ê Investiţia specifică – pentru o cameră (cu luarea în calcul a volumului întregii

investiţii a hotelului) se stabileşte în funcţie de categoria de încadrare, prezenţa sau absenţa
restaurantului, tipul grupurilor sanitare – individuale sau comune;

Ê Suprafaţa medie a camerei – depinde de categoria de încadrare şi de structura spaţiilor

de cazare (numărul de locuri);

Ê Raportul între numărul de locuri la masă şi numărul de camere – se situează, în

general, între 1 şi 2.

7.2. Indicatori privind volumul de activitate al întreprinderii

hoteliere

După darea în funcţiune a hotelului, indicatorii volumului de activitate consideraţi sunt:

Ê Circulaţia turistică. Măsurarea statistică a circulaţiei turistice are drept scop
determinarea dimensiunilor acesteia şi furnizarea de informaţii utile pentru dezvoltarea în
perspectivă a serviciilor unităţii hoteliere.
Indicatorii circulaţiei turistice specifice unui hotel sunt următorii:
o Numărul total de turişti – un indicator absolut ce reprezintă numărul persoanelor (autohtoni
şi străini) care călătoresc în afara localităţilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o
perioadă mai mică de 12 luni şi stau cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică în
zone vizitate din ţară, motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfăşura o
activitate remunerată în locurile vizitate.

o Numărul total de zile-turist – un indicator absolut ce se obţine ca produs între numărul de

turişti (t) şi durata activităţii turistice exprimată în zile (z), perioada maximă luată în calcul
fiind de un an.

o Numărul mediu de turişti – exprimă circulaţia turistică medie într-o anumită perioadă.

Ê Cifra de afaceri (încasările totale).

Ê Raportul dintre volumul investiţiei şi cifra de afaceri a primului an de funcţionare –

pentru hotelurile care includ un restaurant este general acceptat nivelul de 2,5.

Ê Gradul de ocupare (rata ocupării, coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare) şi

rata realizării fixului hotelului.
Coeficientul de utilizare a capacității de cazare (rata ocupării) este utilizat pentru
aprecierea gradului de exploatare capacității de cazare a hotelului.
capacitate utilizată
Rata ocupării (Ro) = ⋅100
capacitatea disponibilă
Poate fi calculată o rată a ocupării camerelor (Roc) şi o rată a ocupării locurilor (Rol,
coeficient de utilizare a capacităţii comercializabile, indice de utilizare netă a capacităţii de
cazare turistică în funcţiune).
 numărul de camere ocupate într­o perioadă dată (zi, lună, an)
Roc = ⋅100
numărul de camere disponibile
Numărul de camere disponibile reprezintă numărul teoretic de camere, în funcţiune sau
maxim posibil, deci numărul de camere puse la dispoziţia turiştilor, ţinând cont de numărul de
zile cât acestea sunt deschise în perioada considerată; camerele disponibile nu se confundă cu
camerele neocupate.
numărul de înnoptări
Rol = ⋅100
numărul de locuri disponibile din perioada respectivă
În hoteluri, este preferabilă determinarea Roc, în timp ce în unităţile cu un nivel
de confort mai scăzut, cu camere comune (cabane, etc.), este recomandabil calculul Rol.

Pe de altă parte, rata realizării fixului hotelului se determină utilizând următoarea

formulă:

cifra de afaceri zilnică obtinută din cazare

Rata realizării fixului hotelului = ⋅100
fixul hotelului
unde: fixul hotelului = cifra de afaceri zilnică din cazare maxim posibilă (calculată pe
baza tarifelor afişate).

Rata realizării fixului este asimilată, uneori, cu rata ocupării.

Ê Rata dublei ocupări (Rdo) şi indicele de frecventare (If).

numărul de camere ocupate de două persoane
Rdo = ⋅100
numărul total de camere ocupate
numărul de înnoptări
If = ⋅100
numărul camerelor ocupate
De regulă, valoarea ratei dublei ocupări este cuprinsă între 1 şi 2, exprimând numărul
mediu de clienţi care stau într-o cameră ocupată la un moment dat.
Relaţia dintre If şi Rdo este următoarea: If = 1+ Rdo , astfel că:

nr. înnoptări ­ nr. camere ocupate

Rdo =
nr. camere ocupate
nr. înnoptări
Ê Durata medie a şederii (sejurului) =
nr. sosiri turişti
Durata medie de sejur oferă informaţii complete în legătură cu amploarea activităţii
turistice a hotelului. Evoluţia în timp a acestui indicator este foarte importantă deoarece scoate
în evidenţă atitudinea consumatorilor faţă de activitatea turistică, atitudine determinată de o
serie de factori cum ar fi: veniturile, politica de preţuri și timpul liber.
 Tariful mediu real al camerelor (Tmr) (tarif mediu, Average Daily Rate - ADR)
–este tariful efectiv încasat.

cifra de afaceri din cazare

Tmr =
nr. camere ocupate
Indicatorul integrează influenţele reprezentate de structura tipurilor de camere, structura
categoriilor de clientelă, indicele mediu de frecventare, variaţia periodică a tarifelor afişate.
Tmr este asociat cu ocuparea, aceşti doi indicatori, împreună, dând conţinutul următorului
indicator sintetic – RevPAR.

Ê RevPAR (Revenue per Available Room – venitul din cazare pentru o cameră
disponibilă).
cifra de afaceri din cazare (nr. camere ocupate × Tmr )
Re vPAR = = = Roc × Tmr
nr. camere disponibile nr. camere disponibile

Uneori poate fi folosită expresia RevPOR (Revenue per Occupied Room) = venitul din
cazare pentru o cameră ocupată = tariful mediu. De asemenea, poate fi calculat RevPAR brut
(cu micul dejun), venitul total pentru o cameră disponibilă şi venitul din cazare pentru o
cameră existentă.
Ê Încasarea medie pe turist– se calculează ca raport între suma veniturilor din
activitatea de cazare şi numărul de turişti cazaţi într-o perioadă dată:

Încasări totale (Cifra de afaceri)

Încasarea medie pe turist=
Nr. turişti cazaţi

Ê Încasarea medie pe zi turist – se calculează ca raport între volumul încasărilor şi

numărul de zile-turist:

Încasări totale (Cifra de afaceri)

Încasarea medie pe zi turist =
Nr. zile turist

Evoluția încasării medii pe zi-turist crește constant în intervalul 2008-2010. Această

creștere, ca și cea a încasării medii pe turist, se datorează crestetii prețurilor cauzate de
inflație.

Ê Raportul între tariful mediu real (fără T.V.A., mic dejun şi taxă hotelieră) şi investiţia
specifică pentru o cameră nu trebuie să se situeze sub valoarea 1/1.000.

Ê Numărul mediu de clienţi serviţi în restaurant la fiecare dintre mesele principale.

cifra de afaceri în restaurant
Ê Preţul mediu al unei mese la restaurant =
nr. de clienţi serviţi
7.3. Indicatori privind cheltuielile întreprinderii hoteliere

Principalii indicatori de cheltuieli:

Ê Indicatori cu privire la cheltuielile de personal:
♦ Numărul mediu anual al personalului;
♦ Rata cheltuielilor de personal (ponderea cheltuielilor de personal în cifra de afaceri
fără T.V.A.). În România, valoarea medie înregistrată este de 21,2%. Cheltuielile cu
personalul includ, în principal, veniturile salariale brute şi cheltuielile de securitate
socială plătite de către întreprindere.
♦ Numărul de lucrători care revin la o cameră sau numărul de camere care revin
unui lucrător – este influenţat de organizarea muncii, intensitatea şi gradul de
mecanizare a muncii, cultura de întreprindere, externalizarea. Pentru hotelurile din
România, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026
estimează o valoare a raportului egală cu:
nr. mediu de lucrători pentru întregul hotel
= 0,9
nr. de camere
♦ Ponderea salariaţilor care lucrează cu program de lucru corespunzător unei
fracţiuni de normă;
♦ Ponderea ucenicilor în numărul total al personalului.
Lucrul cu normă redusă este agreat mai degrabă în cadrul activităţii de cazare, în timp ce
ucenicia la locul de muncă este caracteristică în mult mai mare măsură profesiilor din
domeniul alimentaţiei.
Ê Indicatorii consumului de alimente şi băuturi.
Consumul de alimente şi băuturi este pus în evidenţă prin rata costului de achiziţii.
consumul de materii prime şi băuturi
Rata costului de achiziţii =
cifra de afaceri aferentă fără TVA
Rata costului de achiziţii se află în relaţie invers proporţională cu rata cheltuielilor de
personal – rata costului de achiziţie creşte odată cu reducerea categoriei de încadrare. Pentru
cost de achiziţie
realizarea de comparaţii, se foloseşte expresia: .
cheltuieli de personal
Ê Indicatorii cu privire la cheltuielile aferente mijloacelor de exploatare. Spre
deosebire de consumul de materii prime alimentare şi băuturi şi, eventual, cheltuielile de
personal, majoritatea acestor cheltuieli au caracter fix. Putem include în această categorie:
amortizarea, cheltuielile financiare, chiria, redevenţele (cote), asigurările, impozitele pe clădire
şi pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, putând fi considerate în acelaşi timp şi: taxele
pentru eliberea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, tarifele de autorizare,
taxa pentru eliberarea licenţei pentru fabricarea produselor alimentare, etc.
150
 Ansamblul cheltuielilor aferente mijloacelor de exploatare reprezintă 30-35% din cifra
de afaceri a primului an de funcţionare, depăşind 40% în cazul hotelurilor fără restaurant.
Ulterior, nivelul acestor cheltuieli scade.
Ê Indicatorii privind cheltuielile promoţionale. Cheltuielile promoţionale reprezintă 2-
6%, chiar 8% din cifra de afaceri.
De asemenea, alături de aceşti indicatori structuraţi pe tipuri de cheltuieli, nu mai puţin
importanţi sunt următorii indicatorii referitori la cheltuielile hotelului:
Ê Cheltuielile totale;
Ê Cheltuiala medie pe turist – se calculează ca raport între cheltuielile totale și numărul
Cheltuieli totale
de turiști: Cheltuiala medie pe turist =
Nr. turişti cazaţi

Evoluția ascendentă pe care o putem observa din tabelul prezentat a cheltuielii medii pe
turist se poate datora, de pildă, creșterii prețului materiilor prime și serviciilor cauzate de
inflație.

Ê Cheltuiala medie pe zi-turist – se calculează ca raport între cheltuielile totale și

Cheltuieli totale
numărul de zile-turist: Cheltuiala medie pe zi turist =
Nr. zile turist
7.4. Indicatori privind rentabilitatea întreprinderii hoteliere

În categoria indicatorilor de rentabilitate şi de productivitate se includ:

Ê Pragul de rentabilitate – este rata ocupării pentru care nu există profit şi nici
pierdere. În acest punct cifra de afaceri egalează cheltuielile totale.

Ê Profitul – se calculează scăzând din încasările totale cheltuielile totale:

Profitul=Încasări totale (Cifra de afaceri) - Cheltuieli totale

Ê Ratele rentabilităţii. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (SIG) permite

punerea în evidenţă a rentabilităţii la mai multe niveluri ale rezultatului. Rentabilitatea poate fi
pusă în evidenţă la mai multe niveluri ale rezultatului, între cifra de afaceri fără T.V.A. şi
valoarea adăugată, pe de o parte, şi profitul net, pe de altă parte. Fiecare nivel al rezultatului
poate fi raportat la:

§ Cifra de afaceri – şi se determină astfel rentabilitatea activităţii sau comercială

denumite rate de marjă;

§ Capitalurile investite (investiţia brută + nevoia de fond de rulment de exploatare) –

rezultând rentabilitatea economică;

§ Capitalul propriu – obţinându-se rentabilitatea financiară;

§ Cheltuieli – obţinându-se rentabilitatea cheltuielilor.

Din punct de vedere al înregistrării amortizării, întreprinderile hoteliere pot fi:

o Întreprinderi care şi-au finanţat crearea propriului patrimoniu, în legătură cu care
procedează la înregistrarea amortizării – rata rentabilităţii fiind apreciată cu ajutorul EBE
(nivelul rezultatului de dinainte de deducerea amortizării):
EBE
Rata marjei brute de exploatare = ⋅100
Cifra de afaceri

o Întreprinderi care utilizează mijloace care nu le aparţin (prin închiriere, leasing) sau în cazul
cărora amortizarea deţine o pondere redusă – rentabilitatea se apreciază pe baza profitului
curent după impozitare.
Profitul net
Rata profitului sau rata marjei (comerciale) nete = ⋅100
Cifra de afaceri
Valoarea adăugată
Rata valorii adăugate = ⋅100
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri medie anuală
Productivitatea investiţiei = ⋅100
Capitaluri investite
 Ê Cash-flow-ul – reprezintă soldul fluxurilor nete de trezorerie, al intrărilor şi ieşirilor
de fonduri din întreprinderea hotelieră.
Cash-flow-ul brut (exprimă capacitatea de autofinanţare) cuprinde, conform abordării
aditive:
- Amortizarea;
- Provizioanele cu caracter de rezervă;
- Profitul brut sau profitul net;
Pentru determinarea cash-flow-ului net, C. Bonnin şi J.M. Cauet recomandă utilizarea
următoarei relaţii:
Cash-flow net = Flux de încasări – Flux de plăţi
unde: Fluxul de încasări = Profit din exploatare rectificat – Impozit pe profitul de
exploatare rectificat + Amortizare + Provizioane + Încasări din vânzarea de active imobilizate
+ Împrumuturi primite
Fluxul de plăţi = Creşterea necesarului de fond de rulment + Costul investiţiilor anuale
+ Rambursarea împrumuturilor
Cash-flow-ul rezidual – se determină prin deducerea din cash-flow-ul net a sumelor
rambursate în contul creditului pentru investiţie, precum şi a profitului distribuit sub formă de
dividende.
Cifra de afaceri
Productivitatea personalului (muncii) = - creşte odată
nr. mediu al personalului
cu dimensiunile hotelului.

Exemple

7.5. Evaluarea întreprinderilor hoteliere

Scopul evaluării a hotelurilor este acela de a determina valoarea de piaţă a acestora. În

acest sens, sunt evaluate:

Ê Fondul de comerţ.
Fondul de comerţ este bunul mobil, preponderent necorporal, care pe lângă elementele
necorporale (în primul rând clientela, vadul comercial, apoi dreptul de închiriere, firma,
licenţa, etc.), cuprinde şi alte elemente corporale (materiale, ustensile, utilaje, mobilier,
amenajări şi instalaţii), aflate în legatură cu exercitarea activităţii hotelului.
 Evaluarea fondului de comerţ se poate realiza prin:
o Metoda uzanţelor profesionale – ce implică aplicarea unui coeficient multiplicator
sau procent la cifra de afaceri (inclusiv T.V.A.). Factorii de dimensionare a
coeficientului multiplicator sunt: amplasamentul hotelului, evoluţia ofertei şi a
cererii pe plan local, potenţialul de dezvoltare a activităţii determinat de mediul
economico-social, bugetul de investiţie estimat, cuantumul chiriei şi rentabilitatea
ultimelor exerciţii financiare.
o Metoda valorii de rentabilitate – se bazează pe capacitatea viitoare de a genera
rezultat (profit net, cash-flow net, profit din exploatare, EBE) iar evaluarea se
realizează prin aplicarea la rezultatul anual a unui coeficient multiplicator sau a
unei rate de capitalizare. Această metodă permite evaluarea fondului de comerţ în
mediu cert fie pentru o perioadă nedeterminată, fie pentru o perioadă de timp
limitată.
o Metoda fluxurilor financiare actualizate (actualizarea cash-flow-ului =
determinarea valorii actuale a unor sume etalate în timp) are la bază cash-flow-ul

previzionat pentru o perioadă de 8-15 ani.

Ê Patrimoniul imobiliar – evaluarea acestuia se bazează pe următoarele elemente:

- Piaţa imobiliară;
- Chiria;
- Starea construcţiei.
Pentru evaluarea patrimoniului imobiliar se utilizează următoarele metode:
o Metoda patrimonială ce implică următorul calcul: (suprafaţa desfăşurată × preţul/m2
în imobile din localitatea considerată) – abatere în cazul clădirilor vetuste şi
necesităţii lucrărilor de reparaţie.
o Metoda valorii de randament – se bazează pe nivelul chiriei căruia i se aplică un
coeficient multiplicator.
În situaţia în care se realizează o evaluare distinctă a fondului de comerţ şi a
patrimoniului imobiliar, valoarea totală a hotelului se obţine prin însumarea celor două valori.
Metode de evaluare globală a hotelurilor:
º Metodele valorii patrimoniale – au la bază valoarea contabilă a elementelor din
bilanţ ce implică obţinerea unei valori fără legătură cu capacitatea reală de a genera profit.
º Metoda profitabilităţii continue:
profit net mediu anual
Valoarea hotelului = profit net mediu anual +
rata de actualizare (19%)
º Aplicarea regulei 1/1000;
º Metoda comparaţiilor pe piaţă;
º Evaluarea hotelului prin costurile prezente de investiţie.