COSTURI PRETURI SI

TARIFE IN TURISM

6
 CAPITOLUL I. MECANISMUL FORMĂRII PREȚURILOR
ÎN TURISM

"Sistemul prețurilor nu-i altceva decât un sistem de semnale care coordonează și dă coerența
deciziilor agenților economici.'

1.1. SEMNIFICAȚIA PREȚULUI PRODUSULUI TURISTIC

Componentă de bază a mix-ului de marketing, prețul are o situație

specifică, comparativ cu produsul, distribuția și promovarea. El nu este o variabilă pur
endogenă, aflată total la discreția întreprinderii, dar nici un element cu totul străin acesteia, caz în
care prezența lui în compoziția mix-ului ar fi problematică.

Printre aceste două situații extreme, prețul ocupă, în practica turistică din diverse țări, o
multitudine de poziții intermediare. Apropierea de o extremă sau cealaltă, se află în legatură cu
tipul economiei de piață, cu poziția întreprinderii față de concurență, cu
particularitățile diferitelor piețe.

Prețul se află în strânsă legătură cu produsul, fiind unul dintre elementele acorporale ale
acestuia; în absența produsului, prețul nu are obiect. Cu toate acestea, prețul constituie totuși un
element distinct în mix-ul de marketing.

Explicația decurge din rolul lui aparte ca mijloc de măsură a gradului de valorificare a
resurselor întreprinderii și a oportunităților exterioare, ca instrument al recuperării cheltuielilor
efectuate și al însușirii beneficiilor încorporate în produse. Intervenind în mod direct în "dialogul'
dintre produs și cumpărător, prețul joacă adesea un rol decisiv în acțiunea cumpărătorului, în
realizarea actului de vânzare-cumpărare și, prin urmare, în realizarea produselor turistice.

Dar cum s-a menționat, prețul este o variabilă particulară a mix-ului de marketing,
stabilirea lui fiind o "operațiune' delicată, influențată de multe elemente, dintre care unele
sunt nu numai necontrolabile, dar uneori nici măcar cunoscute în suficientă măsura.

6
 Însoțitor permanent al produsului turistic, prețul nu este o reflectare exclusivă a
acestuia. El intervine și ca element de legătură între produs și mediul căruia i se adresează,
între oferta și cerere. Este suficient ca unul dintre acești doi termeni ai relației de piață să se
modifice, pentru a imprima și prețului trăsături specifice. De aici pluralismul formelor și
nivelurilor prețului. Cu alte cuvinte, unul și același produs poate avea o multitudine de prețuri, în
funcție de locul, momentul și modalitățile prezenței și realizării lui pe piață.
De alegerea prețului depinde nu numai finanțarea și desfășurarea celorlalte
strategii, ci și întreaga rentabilitate și dezvoltare a firmei. Prețul constituie, de asemenea, o
armă concurențiala privilegiată. Daca deciziile privind celelalte variabile ale mix-ului pot fi
realizate în perioade lungi (luni sau chiar ani), deciziile în materie de preț pot avea aplicare cu
efect imediat. Avantajele unei politici de preț nu sunt însă protejabile, ci pot fi oricând imitate
sau depășite de concurență.
În conformitate cu cerințele economiei de piață, și în domeniul turismului, prețul
constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii și ofertei sub
influența condițiilor de producție și ale pieței.
În plus în mecanismul formării prețurilor intervin o serie de elemente care țin de
particularitățile pieței turistice, în parte menționate anterior, și anume: locul ofertei coincide cu
locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii; oferta turistică este percepută de cerere
sub forma unei imagini formate prin cumularea tuturor informațiilor primite, direct sau indirect,
de către fiecare turist potențial; cererea turistică și oferta turistică se manifestă diferit: cererea
turistică este elastică și supusă unei permanente fluctuații datorate influenței unei multitudini de
factori economici, sociali, politici, conjuncturali etc; oferta turistică este rigidă, neelastică în
timp și spațiu, nu poate fi stocată sau transformată; confruntarea diversității de oferte turistice
prin prisma fiecărei categorii de consumatori, dă naștere la o multitudine de subpiețe turistice.
Aceste particularități ale pieței turistice pot genera un decalaj substanțial între cerere și
ofertă sau chiar necesitatea unor combinații între ele, care îsi pun direct amprenta asupra
mecanismului formării prețurilor în turism.
Întrucât produsul turistic face parte din categoria produselor "invizibile', ce nu pot fi
definite cantitativ și calitativ decât indirect și parțial, iar consumatorul de produse turistice nu are
ca scop să achiziționeze bunuri, ci dorește să-și procure satisfacțiile pe care le generează oferta
turistică, stabilirea unui echilibru între preț și prestație este esențială, chiar în condițiile

6
dificultății evaluării serviciilor. Aceasta este o cerință de bază a politicii de prețuri în turism.
Produsele turistice adaptate la cerințele solicitanților cu o imagine comercială favorabilă, la un
preț competitiv, care respectă raportul calitate-preț, reprezintă condiția esențială a succesului,
atât a ofertantului, cât și a distribuitorului de astfel de produse.
Conform specialiștilor O.M.T. principalele caracteristici calitative ale produsului
turistic, de care trebuie ținut seama în materie de prețuri sunt:

. validitatea, respectiv îndeplinirea condițiilor necesare pentru a fi utilizat;

. utilitatea - prin existența unor scopuri precis urmărite prin consum;

. integralitatea, determinată de caracterul eterogen al produsului turistic, căruia nu

trebuie să-i lipsească nici un element component;

. fiabilitatea, siguranța pe parcursul consumului;

. eficacitatea, adică posibilitatea de a produce satisfacție maximă cu un minim de

efort;

. flexibilitate - parametru care permite adaptarea produsului la diferite situații.

Potrivit unor anchete, serviciul este însa perceput de marea majoritate a oamenilor prin
următoarele calități: atenție personală, receptivitate, sensibilitate și politețe din partea
personalului.

Indiferent prin ce caracteristici aste evaluată prestația turistică, este cert că prețul este
primul semn al calității și accesibilității pentru consumatori. Când un turist compară două
produse similare, prețul relativ este o indicație a ceea ce el poate aștepta de la fiecare; cu cât
serviciul este mai scump, cu atât se presupune că acesta oferă mai multe satisfacții.
Totodată, prețul stabilit pentru fiecare produs turistic acționează ca un filtru, în sensul că
un preț mare exclude o mare parte din clienți: ei vor lua în considerare disponibilitățile bănești,
veniturile și așteptările lor față de beneficiile oferite de un anumit produs.

6
 Raportul calitatea produsului turistic și preț este bine surprins în tabelul

Raportul calitatea produsului – preț în turism

TIP Dimensiune Amplasare Servicii Preț Client Mediu

(camere)
Hotel de mic- Oraș mare cu Ample și de Preț/camera Înalți demni- Decor ofici-

lux mediu bază econo- calitate foarte foarte ridicat, tari; partici- al; accent de

(100- mică solidă bună; per- pentru a panți la mici bun gust;

400) sonal specia- acoperi servi- întruniri de atmosfera li-

lizat care ciile supli- nivel inalt. niștităși sa-

poate satisfa- mentare ofe- tisfăcătoare

ce toate rite

doleanțele.
mare Zona urbana Gama largă Preț / camera Călători oca- Restaurante

Hotel (peste în centrul de servicii; mediu-ridicat zionali; oa- frumoase,

400) orașelor mari servire la ca- meni de afa- mobilier și

mera ceri, intruniri dotari

sofisti-
si conventii
cate si
de grup
scumpe
Hotel mic - Oraș mare cu Nivel mediu Prețuri stabi- Călători cu Similar cu

numai mediu tranzit ridicat de servicii; lite per afaceri sau apartament
si
cu (100- de populație folosit doar noapte / săp- familisti; re-
decorat fru-
aparta- 400) de unii clienti tămâna sau zidenți tem-
mos

6
 mente lună porar în oraș
ca locuinta

temporara

Motel medie Zona subur- Gama medie Preturi medii La fel cu ho- Frumos mo-

-preț (150- bana în sau de servicii; pe camera telul, dar cu bilat dar nu

mediu 400) lângă orașe personal mai intre preturile afluenta sca- asa de
elabo-
mari putin nume- de hotel si zuta; plus ca-
rat ca un
ros cele de motel latori de
hotel
ieftin placere
Han cu mica Zona subur- Aperitive Preturi medii Călători de Mobilat fru-

paturi / (10- 150) bana si rurala servite seara includ mic afaceri și de mos și dife-

mic devreme intr- dejun și plăcere rite dotari

dejun o sala cen- aperitive

trala

Sursa: Adaptat dupa G. Stanciulescu, Tehnica operatiunilor de turism,Ed. AII, 1998,

p. 173-177.

2.2. TEHNICI DE STABILIRE A PREȚURILOR ÎN TURISM: SERVICII

HOTELIERE ȘI DE ALIMENTAȚIE

6
 Formarea și determinarea prețurilor în turism este una din cele mai dificile probleme.
Teoria prețurilor, în viziunea economiei de piață, are puțină relevanță directă și utilitate pentru
problemele practice ale turismului.
Factori de influență asupra prețurilor. Asupra prețurilor produselor turistice acționează
o multitudine de factori care pot fi grupați în factori legați de cerere (utilitatea produsului
turistic, capacitatea de plata a populației, structura cererii turistice etc. și factori legați de
ofertă (nivelul costurilor unitare, structura ofertei, prețul bunurilor pe alte piețe, abilitatea între-
prinzatorului etc).

Totodată, trebuie făcută distincție între factorii care pot fi influențați sau schimbați de
către producători, într-o măsură mai mare sau mai mică prin deciziile sau alternativele pe care le-
a ales și factorii independenți, care nu sunt susceptibili de a putea fi manipulați. Factorii
controlabili ai prețului sunt:

. costul produsului (cheltuieli materiale directe și de muncă, chel tuieli de regie, de

administrație și management);
. costuri de vânzare și de distribuție (transport, comisioane etc);
. costul suportului de marketing (cheltuieli de reclamă, de promovare etc);
. costuri pentru menținerea calității produsului și imaginii;
. comunicațiile de produs (rețeaua comercială și consumatorii).

Din rândul factorilor independenți ai prețului se impun reținuți:

. nivelul de preț existent pe piață, determinat de competiția agenților

economici;

. situația ofertei și a cererii pe piață;

. situația competiției pe piață.

Toți acești factori se schimbă în timp, uneori foarte rapid și foarte brusc, alteori în mod
gradual. Din acest motiv, deciziile de preț sunt tranzitorii și necesită un control și o revizuire
permanentă. În consecință, flexibilitatea în fixarea prețurilor este, de regulă, destul de

6
importantă. Conform Ministerului Turismului nr. 6/17.01.1997, tarifele de cazare practicate de
agenții economici deținători de structuri de primire turistice clasificate se determină de aceștia în
mod liber, pe baza cererii și ofertei și a calității serviciilor asigurate. În cazul turiștilor sosiți pe
cont propriu tarifele pentru cazare pot fi recalculate odată pe lună.

Metode de stabilire a prețului produsului turistic. În principiu, există trei metode

distincte de formare a preturilor:

a) Metoda bazată pe costuri: vânzătorul determină costul de producție pe unitatea

de produs la care adaugă o valoare ce acoperă costurile auxiliare (asigurări, dobânzi)
și cota de profit.

b) Metoda bazată pe cerere și având în vedere costurile fixe și variabile. Această

metodă presupune numeroase calculații de pret. Cererea puternică reclamă prețuri
ridicate și invers, chiar dacă costurile unitare sunt identice în ambele cazuri. Dacă
un produs este vândut la prețuri diferite se obține o discriminare cu efecte negative
asupra clientelei. Se poate modifica prețul și în funcție de versiunea produsului
(de ex. sejur în single), de poziție (camere cu vedere la mare).

c) în funcție de concurență: firma ignoră costurile și cererea de produse de pe piață,

utilizând prețurile concurenților ca pe un ghid în stabilirea propriilor prețuri. Este
metoda cea mai ușoară, nu necesită analiza cererii și a calculațiilor complexe de
prețuri. Practic, firma schimbă prețurile ori de câte ori o va face și concurența. Cel mai
comun mod de a se alinia la prețurile concurenței este practicarea unui preț aflat la
nivelul mediu al prețurilor sectorului.

Primele două metode de determinare a prețului produsului turistic necesită clasificarea și

analiza cheltuielilor unității.

Clasificarea cheltuielilor se poate face în funcție de variația lor la modificarea cifrei de

afaceri, precum și în funcție de posibilitatea de repartizare asupra costului prestațiilor.
Variația cheltuielilor la modificarea volumului activității generează urmatoarele categorii:

6
 a) Cheltuieli de structură, cu caracter fix, stabile pe termen lung, al căror volum
este constant, oricare ar fi cifra de afaceri, cum ar.fi chiriile, taxele, asigurările, amortizarea,
salariile personalului administrativ angajat permanent etc.

b) Cheltuieli de activitate (operaționale), fixe și variabile. Cele

fixe sunt stabile pe termen scurt, ele manifestându-se numai în condițiile
modificărilor de amploare redusă ale volumului de activitate. Cheltuielile
variabile se împart în cheltuieli proporționale (consumul de materii prime
alimentare și băuturi etc.) și cheltuieli neproporționale (reparațiile).

Posibilitățile de repartizare a cheltuielilor asupra costului prestațiilor permite identificarea

a două categorii de cheltuieli: directe și indirecte. Operațiunea în sine este relativ dificilă.
Potrivit unei anchete a cabinetului de consultanță Horwath & Horwath International, realizată în
1989 pe un eșantion de peste 1000 hoteluri internationale, diferitele posturi de cheltuieli dețin în
cifra de afaceri (fără TVA) următoarele ponderi medii:

. salarii și securitate socială 32,8%

. cheltuieli generale (spălătorie, veselă spartă) 13,8%

. cost de achiziție alimente. 7,9%

. cost de achiziție bauturi. 2,0%

. amortizarea. 4,5%

. cheltuieli administrative (sistem informatic și de rezervare, clienți

insolvabili,
cheltuieli de securitate).. 4,6%
. cheltuieli energetice 4,2%

. chirie 4,0%

. marketing.. 3,4%

6
 . întreținere. 3,0%

. cheltuieli financiare (dobânzi).. 2,9%

. cheltuieli de gestiune 2,8%

. taxe și asigurări. 1,2%

. profit brut. 12,9%

Aceste cheltuieli pot fi reunite în patru grupe:

. cheltuieli de personal;

. consumul de alimente și băuturi;

. cheltuieli fixe;
. cheltuieli promoționale.

Cheltuielile de personal includ, în principal salariile brute și cheltuielile sociale. În

general, ponderea acestor cheltuieli variază în funcție de categoria de încadrare a unității și alți
factori. Potrivit anchetei menționate ponderea medie a acestor cheltuieli pe eșantionul celor peste
1000 de hoteluri "internaționale' este de 32,3%.

În legătură cu cheltuielile de personal prezintă interes și numărul de lucrători ce revin la o

cameră. Pentru lanțurile hoteliere internaționale, raportul are valoarea cuprinsă între 0,75 0,85.
Pentru hotelurile din România, în general, raportul are o valoare mare (în unele dintre hotelurile de
4*, valoarea raportului este mai mare de 2). Potrivit planului strategic general de dezvoltare a
turismului în România raportul între numărul de angajați și numărul de camere ar trebui să fie de
0,4-0.9 în stațiunile balneoclimaterice, de 0,2-0,4 pe litoralul Mării Negre, de 0,6-1,2 în zonele
montane, iar în București de 0,3-0,5 la categoriile 1* și 2* și respectiv 1,1-2,1 la categoriile 3* și
4*.
Consumul de materii prime alimentare și băuturi este pus în evidența prin rata
costului de achiziție (ponderea costului de achiziție în cifra de afaceri aferentă. În general,

6
această rată se află în relație invers proporțională cu ponderea cheltuielilor de personal în cifra
de afaceri; rata costului de achiziție crește odată cu descreșterea categoriei de încadrare.
Rata costului de achiziție se diferențiază și în funcție de tipul unității de alimentație: în
cazul restaurantelor clasice, rata este de 25% - 35%, pentru ca la restaurantele cu autoservire și
alte unități care practică prețuri mai scăzute sa crească la 32%-38%.

Cheltuielile fixe privesc patrimoniul mobiliar și imobiliar: chiria, amortizarea,

redevențele, cheltuielile financiare. Spre deosebire de cheltuielile alimentare și parțial cele de
personal, cheltuielile fixe nu sunt determinate de volumul activității unității. În cazul închirierii
patrimoniului imobiliar, chiria pentru un imobil - hotel se determină pe baza cifrei de
afaceri previzibilă la care se aplică un coeficient. În Franța, de exemplu, nivelul acestui
coeficient este de 10%-15%. Mărimea negociată a coeficientului depinde de amplasament,
starea imobilului, eventualele reparații pe care le va suporta hotelierul. Redevența (prețul
închirierii fondului de comerț) reprezintă 6%-15% din valoarea fondului de comerț pe an.

Pentru patrimoniul propriu se înregistrează amortizarea și eventual cheltuieli financiare

(dobânda). Metodele de calcul a amortizării mijloacelor fixe sunt lineara, degresivă și accelerată.
În situația amortizării liniare, rata de amortizare anuală se calculează prin divizarea lui 100 la
durata normală de funcționare exprimată în ani. Duratele de funcționare uzual acceptate sunt:
construcții 15-20 ani; amenajări decorative 5 ani; instalații 6 - 1 0 ani; utilaje termice și frigorifice,
mobilier restaurant, covoare 10 ani; mobilier de birou 5-10 ani; centrale telefonice 10 ani;
mijloace de transport 4-5 ani; lenjerie 3-4 ani; vesela 2-3 ani; tacâmuri 3-5 ani; sticlărie 2-3 ani
etc.
Ansamblul cheltuielilor fixe reprezintă 30-35 % din cifra de afaceri a primului an de
funcționare, iar în anii următori nivelul acestor cheltuieli scade. După cum s-a vazut în ancheta
Horwath & Horwath International amortizarea reprezintă 4,5%.
Cheltuielile promoționale, în general reprezintă 2-6% din cifra de afaceri.

Tehnici de stabilire a tarifului pe cameră. În activitatea hotelieră s-a folosit mult timp,
ca singura bază a stabilirii prețurilor, tehnica miimii.

6
 Această tehnică constă în stabilirea tarifului de cameră la o miime din suma totală a
costului de construcție și echipare a hotelului, la un grad de recuperare de 70%. Dacă în cazul
hotelurilor noi această tehnică de stabilire a tarifului pe cameră satisface, ea este
necorespunzătoare în cazul hotelurilor vechi care înregistrează cheltuieli deosebite cu reparațiile
și prestarea anumitor servicii hoteliere. De aceea, în prezent se dezvoltă metoda cunoscută sub
denumirea "formula lui Hubbart' sau "tehnica de jos-sus'.

În cazul formulei Hubbart pentru a determina tariful mediu pe cameră, se ia în calcul:

costurile, profiturile ce se doresc a fi menținute și camerele previzionate a fi vândute.
Această tehnică implică urmărirea a 8 pasi:
1. Calcularea profitului (venitului net) prin înmulțirea ratei dorite de rentabilitate a
investiției (RI) cu valoarea totală a investiției.
2. Calcularea venitului înainte de impozitare prin îndepărtarea venitului dorit (pasul 1 -
impozitul pe profit).

3. Calcularea costurilor fixe și a taxelor de management prin însumarea următoarelor

elemente: inflația preconizată, dobânzile și spezele bancare, asigurarea, amortizarea
și provizioanele, ipoteca pe imobil, impozitul pe clădiri și pamânt, renta, alte chirii,
taxele de management.

4. Calcularea cheltuielilor nedistribuite (totale) din exploatare prin însumarea:

cheltuielilor de gestiune și administrație, a costurilor generale, a costului resurselor
umane, a costului marketing-ului, a costurilor cu funcționarea și întreținerea
hotelului, a costului energiei.

5. Estimarea rezultatului brut al exploatării altor departamente operaționale ale

hotelului (mai puțin a departamentului de camere) prin însumarea: venitului brut al
departamentului alimentație cu rezultatul necesar departamentului de telecomunicație
și așa mai departe.

6. Calcularea venitului deținut pentru departamentul camere prin: adunarea

veniturilor înainte de impozitare (pasul 2) cu ale costurilor fixe și ale taxelor de
management (pasul 3) și ale cheltuielilor totale de exploatare (pasul 4), precum și

6
 ale altor pierderi sau profituri ale altor departamente operaționale (pasul 5) și care
în final, este egal cu venitul cerut pentru departamentul camere.
7. Determinarea încasărilor departamentului camere se face însumând venitul
cerut pentru departamentul camere (pasul 6) cu cheltuielile materiale, salariale și
ale altor cheltuieli directe din exploatarea departamentului camere.
8. Calcularea tarifului mediu pe camera prin împărțirea încasărilor departamentului
camere la numarul camerelor care se așteaptă a fi vândute.
Odată cu dezvoltarea lanțurilor hoteliere, și-au făcut apariția progresiv veritabile "prețuri de
piață', relativ omogene, funcție de numărul de stele ale hotelului.
Una din caracteristicile cererii hoteliere este iregularitatea sa: hoteluri pline în timpul
săptămânii și goale la sfârșitul ei în orașe; hoteluri pline vara și goale în restul anului în
localitățile cu caracter sezonier. Spre deosebire de restaurante, oferta hotelieră este inelastică. Un
hotel cu 20 de camere nu va avea decât 20 de camere pentru vânzare, oricare ar fi cererea, iar
dacă aceste camere nu sunt vândute azi, a doua zi nu li se va putea schimba destinația.

În același timp, hotelul are o structură a cheltuielilor compusă din elemente fixe (cheltuieli
de personal, cheltuieli generale, costul de ocupare). Singurele elemente variabile sunt asigurarea
curățeniei și încălzirea. În aceste condiții este suficient să fie vandută o cameră la prețul =
costuri variabile + x, în perioada când nu sunt vândute toate camerele pentru a obține cel
puțin "x' din prețul unei camere nevândute.

Tehnicile moderne de stabilire a prețurilor pledează pentru practica prețului variabil.

Acest preț depinde de mai multe elemente variabile de la un hotel la altul:
. Indicele de frecventare este raportul între numărul persoanelor care ocupă
camerele și numărul de camere vândute. Dacă 20 de camere sunt vândute la 30 de
persoane, indicele de frecventare este de 30:20=1,5. Fiecare camera este deci
frecventată în medie de 1,5 persoane.
. Comisioane și gratuități. Comisioanele reprezintă, în general, partea acordată
agențiilor de voiaj care trimit clienți hotelului. Acest comision este de minim 8%.
Dacă 10% din clientela unui hotel provine de la agenții de voiaj, prețul mediu scade cu
1,8%.

6
 . Prestațiile complexe. Prin prestații complexe se înțelege vânzarea unui pachet de
servicii format din cazare + masa + alte servicii (închirierea de materiale etc). Este
cazul în special al pensiunilor, demipensiunilor, al seminariilor, conferințelor,
simpozioanelor.
Aceste prestații sunt adesea vândute la un preț inferior totalului prestațiilor economice ce
le compun, ceea ce determină o scădere a prețului camerei. Dacă, de exemplu, o zi de
simpozion este vândută cu 2700 lei, chiar dacă în realitate valoarea ei este de 3000 lei, prețul
camerei se diminuează cu 300 lei. Dacă fiecare cameră este ocupată de o persoană, prețul real
nu este de 1000 lei ci de 900 lei.

De asemenea, prețul mediu constituie un obiectiv permanent al hotelierului care este

obligat să examineze atent calendarul și gradul de ocupare a hotelului.

Practica utilizării marjelor este puțin utilizată în Europa, practi cându-se în special pe
litoral sau la munte, unde există prețuri de sezon și de extrasezon. Pe unele piețe turistice mari,
prețurile pot cunoaște variații importante. În Spania, de exemplu - marii hotelieri nu ezită să
găzduiasca pensionari în timpul lunilor cu grad de ocupare mic, la prețuri ce sfidează concurența
(aceste prețuri interesează, de exemplu, pensionarii locuind în țări reci sau ploioase care sosesc
"la soare' pentru perioade de mai multe luni). În Florida, în perioada de vârf de sezon și minim
de sezon, prețul poate varia de la simplu la cvadruplu. Unele lanțuri hoteliere au instaurat tarife
"tricolore' în care prețurile variază între 20-30% funcție de sezon și de zilele săptămânii.
Tehnici de stabilire a prețurilor meniurilor oferite de restaurante.
La stabilirea prețurilor preparatelor culinare și a meniului, trebuie să respecte un
ansamblu de reguli (cunoscut sub numele de "principiul pentru toți') coerent și eficient.
Principiile sunt:

. Dispersarea prețurilor
În cadrul unei game de produse (gustări, feluri principale bazate pe carne și pește,
deserturi) pe care o împartim din punct de vedere al prețurilor în trei părți egale:

6
 Distribuția felurilor de mâncare în cadrul tranșei mediane trebuie să fie cel puțin egală cu
cea prezentată în cele două tranșe laterale. Dacă gama este foarte largă, totalul felurilor de
mâncare din cele doua tranșe laterale trebuie să fie repartizat cu mai multe referințe în tranșa
de prețuri joase decât în tranșa de prețuri ridicate.

În cazul restaurantelor de lux, produsele cu prețuri ridicate trebuie să fie mai numeroase
decât cele cu prețuri joase.
. amplitudinea gamei - într-o gamă de produse dată, amplitudinea pretului,
(diferenta intre pretul cel mai mic si pretul cel mai mare al gamei) nu trebuie sa
fie mai mare de 2,5 - 3.
.

Raportarea calității la preț

Acest raport se exprimă prin:

Prețul mediu cerut

prețul mediu oferit

din care:

cifra de afaceri

prețul mediu cerut =

cantitatea vândută

suma prețurilor de vânzare

prețul mediu oferit =

nr. felurilor de mancare

6
 Dacă valoarea raportului este între 0,9 - 1, raportul calitate-preț este satisfăcător. Dacă
valoarea este sub 0,9 - gama de preț este prea ridicată și nu sunt clienți. Dacă raportul este mai
mare decât 1, produsele mai ieftine sunt mai puțin solicitate, acestea având tendința spre "prețuri
înalte'.

Conceperea meniului. Eforturile de promovare trebuie să devanse cererea clientului.

Prezentarea produselor (specialitatea zilei, sugestii de meniu) trebuie să fie centrată pe feluri de
mâncare din mijlocul fiecărei game.
Meniul constituie una dintre metodele promoționale cele mai folosite. Dacă meniul este
compus din feluri de mâncare cuprinse în lista de bucate, acestea trebuie să fie feluri de mâncare
din mijlocul gamei.
Dacă meniul este compus din feluri de mâncare care nu figurează în lista de bucate, ele
trebuie să aibă prețul mediu al felurilor de mâncare din listă.
Principiul "pentru toți' se aplică la fel de bine și în cazul listei de vinuri al căror număr
trebuie să fie egal sau inferior sumei de gustări + antreuri + feluri principale de mâncare.
Ansamblul acestor principii permite constituirea unei oferte omogene. Multiplele
aplicații ale acestor principii au permis obținerea unor rezultate deosebite.
Să considerăm exemplul unui restaurant de lux a cărui gamă de gustări se prezintă
astfel:
Prețul cel mai mic 1800 1900 2100 2400 2500 4800 5700 5900 pretul cel mai ridicat
Transe de preturi joase Transa mediana Transe de preturi ridicate

5 feluri 0 feluri 3 feluri

Interpretarea principiilor pe baza schemei ipotetice de mai sus este: Primul

principiu (dispersia prețurilor). La un total de opt feluri, nici unul nu se situează în tranșa
mediană, majoritatea (5) găsindu-se în tranșa joasă. Dispersia prețurilor nu este corectă, acestea
nefiind centrate.

Al doilea principiu (amplitudinea gamei). între 1800 lei și 5900 lei amplitudinea gamei
este de 3,27, deci foarte ridicată.

6
 Al treilea principiu (raportul calitate / preț). Prețul mediu cerut este de 2500 lei,
raportul având valoarea de 0,72. El indică faptul că gama propusă nu este satisfăcătoare,
clienții alegând gustările mai ieftine și renunțând la felurile din gama cu prețuri ridicate.
Tehnica prețurilor altor prestații. Stabilirea prețului altor prestații se referă la:
. pensiuni și demipensiuni;

. seminarii, colocvii, simpozioane;

. banchete, prânzuri, bufete.
În măsura în care la constituirea ofertei se ignoră anumite elemente regulamentare,
conjuncturale și concurențiale, prețul acestor servicii trebuie să fie pregatit cu mult timp înainte
și discutat de specialiști din diferite sectoare.
Stabilirea acestor prețuri cere o atenție specială, pentru ca aceste prestații sunt alcătuite
din diferite servicii care ar putea fi consumate independent unele de altele.
Există în domeniul hotelurilor unele practici frecvente care nu sunt satisfăcătoare, nici
din punctul de vedere al marketing-ului, nici din cel al gestiunii, cea mai cunoscută dintre acestea
constă în a propune, în special în mijlocul sezonului prețuri în pensiune completă. Hotelierul
crede că astfel "ține' mai bine clienții, împiedicându-i să meargă la alții. De fapt, clientul este
astfel supus unei limitări, contrar obiceiurilor consumatorilor în ceea ce privește masa. Este vorba
și de un prejudiciu adus libertății de alegere atât de apreciată de consumatorii de astăzi.
În hotelul propriu-zis, aceasta duce cu sine propunerea de meniuri servite în localuri
convenționale, având drept consecință principală o nonatractivitate a restaurantului, perceput de
clienții în trecere ca un restaurant de hotel "pentru pensionari'. Numai hotelurile cu o localizare
excepțională isi pot oferi "luxul' unei asemenea politici.
O altă practică frecvent întâlnită, constă în faptul că o pensiune este propusă la un preț
mai mic decât totalul prețurilor prestațiilor care o compun.
Prestația complexă ar trebui să fie propusă la prețul total al prestațiilor ce o compun.
Plecând de la acest preț total și funcție de datele speciale (sezonalitate, concurență, promovare
pe anumite piețe) prețul poate fi modulat.
Compunerea prețului seminariilor pe diverse teme necesită aceeași apreciere riguroasă:
prețul propus trebuie să fie egal cu totalul prețurilor prestațiilor oferite, putând cuprinde:

. camere individuale;

6
 . micul dejun;
. dejunul format, spre exemplu, din "hors d'oeuvre', fel principal, brânză și
desert;
. cina formată din antreu, fel principal, brânză, desert;

. două pauze (dimineața și după-masa) conținând suc de fructe, cafea cu ceai

și briose și croissants sau biscuiți;

. sala de reuniuni (cu eventuala sală pentru grupuri mici);

. ecran (material audio-video: proiector de diapozitive, magnetoscop,
proiector cinema, magnetofon, retroproiector, TV; video etc);
. sală de destindere: masa de ping-pong, covor de gimnastică, scări.
Ansamblul acestor prestații trebuie să fie detaliat într-o scrisoare-contract conținând în
anexa detaliile. În cazul unei negocieri asupra prețului, orice diminuare a acestuia trebuie să
corespundă unei diminuări a prestației.
Organizarea banchetelor este consecința unei întâlniri între șeful restaurantului și
organizatorul banchetului, acest contact având loc din inițiativa ultimului. Dacă organizatorul
știe de ce buget dispune, în schimb, în foarte puține cazuri a prevăzut compoziția meniului de la
banchet. În cazul în care seful restaurantului nu este bine pregătit, meniul și prețul vor
fi discutate oral între el și organizator. Foarte adesea, organizatorul banchetului vine "în ultima
clipă'. Șefii de restaurant, prevăzători, alcătuiesc dinainte meniuri cu prețuri stabilite.
Alte soluții simple, din punct de vedere tehnic, permit evitarea acestor dificultăți
punând la punct un document care oferă numeroase avantaje atât din punct de vedere
comercial, cât și pe planul gestiunii interne.
De multe ori turistul se deplasează în alte localități, stațiuni, nu pentru serviciile de bază,
ci pentru desfășurarea unei activități plăcute sau regeneratoare pe plan psihofiziologic.
Serviciile importante pentru turist sunt acelea corelate cu activitatea pe care acesta a venit să o
împlinească și de aceea cererea pentru aceste servicii prezintă un grad de inelasticitate la preț.

În acest context, serviciile recreative (dans, bar, night club, discoteci, cinema,
excursii), cele sportive(tenis, piscină, golf, sporturi nautice, sporturile de
iarnă), culturale (muzee, pinacoteci, excursii organizate cu caracter cultural, concerte, teatre

6
etc.) pot fi mult mai importante în rândul turiștilor decât cazarea și alimentația, deoarece
uneori străbat distanțe mari pentru a se bucura de ele.

Inelasticitatea la preț a serviciilor așa-zis complementare este binecunoscută operatorilor

care le furnizează și pot genera tendințe speculative care devin neplăcute pentru turistul care
stabilește un anumit buget de vacanță, deținând informații asupra serviciilor de bază și
considerând ca serviciile complementare vor fi cumpărate la prețuri normale. Din astfel
de situații decurge succesul formulei "totul inclus' al voiajelor turistice de tip Club Mediteranee
și vacante Valtur.

În cadrul unui studiu de caz realizat la două unități din Stațiunea Poiana Brașov (S.C.
Ana Hotels S.A. și S.C. Cibela Poiana S.A.) am constatat că se confirmă aprecierile
principiale prezentate. Astfel, și prin experienta acestor unități se dovedeste faptul că în turism
flexibilitatea în fixarea prețurilor este un principiu de bază. Deși privind obiectivele și
politicile de preț cele două unități au un punct de vedere comun, fiecare unitate are tehnica sa
proprie de calculație a tarifelor pentru serviciile hoteliere. Se verifică, de asemenea, faptul
că pentru stabilirea prețului în turism nu există o tehnică universal valabilă.

Ca elemente comune, am constatat ca la ambele unități criteriile de bază pentru stabilirea

prețurilor (tarifelor) sunt: maximizarea profitului, costurile, gradul de ocupare al hotelului,
conjunctura pieței, dar acestea se iau diferit în calcul. De exemplu, la S.C. Ana Hotels S.A.
determinarea tarifului de cazare pornește de la costurile variabile și fixe, care se rapor tează la
numarul de camere și se obține tariful minim pe cameră. Tariful minim trece apoi printr-un
proces de ajustare, funcție de segmentul țintă de clienți, sezonalitate, concurență, reglementările
Ministerului Turismului (Ordinul 96/1995 privind acordarea unor facilități unor categorii de
turiști etc.) și se ajunge la tarifele cu care se lucrează.

În final se operează cu trei tipuri de tarife:

a. Tarife de recepție, practicate pentru turiștii fără rezervare;

6
b. Tarife rezervări, practicate pentru rezervări mai mari de o noapte (pentru
turiștii români) și pentru rezervări mai mari de două nopți (pentru turiștii
străini);

c. Tarife confidențiale, funcție de structura pieței turistice.

Pentru fiecare segment de piață există două variante: varianta de grup și varianta
individuală. În același timp, pentru fiecare variantă tarifele sunt diferențiate în funcție de
produsul solicitat de turist: cazare + mic dejun, cazare + demipensiune s.a.
Alteori, în stabilirea tarifului pentru serviciul hotelier se pleacă de la tariful standard
european (60-80 dolari pentru hotel 3 stele și 80-100 dolari, în cazul hotelurilor cu 4 stele).
Când tariful se stabilea în raport cu concurența din stațiunea Poiana Brasov, se lua ca bază hotelul
Alpin (3 stele): până în 1998, tariful pentru hotelurile SC Ana Hotels SA se fixau cu 5-10% mai
mic decât tariful practicat de hotelul Alpin; începând din 1999, datorită ridicării gradului
de confort, tariful stabilit la SC Ana Hotels SA depășește tariful de la Hotelul Alpin.
În cazul SC "Poiana Cibela' SA metodologia stabilirii tarifelor pentru serviciile
hoteliere parcurge următoarele etape:
- Pasul 1: determinarea cheltuielilor totale (variabile și fixe)
- Pasul 2:determinarea cheltuielilor medii/cameră/zi, pe luni, corespunzător
coeficientului de utilizare a capacității (CUC)

Pasul 3: operațiuni de ajustare a cheltuielilor medii/cameră/zi, ținând cont de mărirea

costurilor salariale, a impozitelor pe clădiri, ratei inflației și a cursului de schimb valutar.

6
PALATUL PARLAMENTULUI

În ambele hoteluri, pe lângă tarifele de recepție, se mai practică tarife speciale sub
forma tarifelor comerciale sau pe companie (oferite unităților cu care se încheie frecvent
contracte), stimulative (acordate conducătorilor de grupuri, transportatorilor etc), de familie
(oferite familiilor cu copii) și de prestații complexe (care includ prețul unei camere și a unei
combinații de activități).

6
 1.3. STRATEGII DE PREȚURI ÎN TURISM

În cadrul activității de marketing, în orice domeniu, prețul constituie o variabilă

strategică, întrucât el este criteriul principal de restructurare a producției și de alocare viitoare a
resurselor, un parametru determinant al poziționării produsului și întreprinderii pe piață. De
politica prețului depind amploarea cererii și accesibilitatea produsului la utilizator, cota
de piață și a competitivității, reacțiile concurenței, profitul și dezvoltarea firmei. Drept
urmare, strategia prețului prezintă o importanță deosebită în activitatea de marketing turistic.
Obiectivele adoptării unei politici de preț de către o firmă pot fi:
. Existența pe piață a firmei (supraviețuirea); se impune atenție deoarece reducerea
prețurilor produselor pentru a le face atractive utilizatorului chiar dacă este pe termen scurt,
produce pierdere. Cu o asemenea strategie firma nu poate supraviețui mult timp deoarece
pierderile pot conduce Ia faliment.

. Maximizarea profitului.
. Amortizarea investițiilor realizate.
. Cota de piață: volumul vânzărilor din total vânzări pe ramura respectivă.

Alinierea la prețurile pieței: unele firme nu doresc să facă "valuri'

prin prețurile produselor lor ci să mențină situația existentă pe piață, schimbând prețurile
doar când o face și concurența sau urmând politica de preț a liderului.

După Philip Kotler, în procesul de elaborare a politicii de preț, o firmă trebuie să țină
seama de următorii factori:

. stabilirea obiectivului vizat prin practicarea unui anumit preț;

. determinarea mărimii cererii;

. evaluarea costurilor;

. analiza prețurilor și ofertelor concurenței;

. alegerea metodei de calcul a prețului;

6
 . alegerea prețului final.
Strategiile de preț reprezintă o anumită combinație a variantelor care
rezultă din luarea în considerare a diferitelor criterii de abordare a prețurilor.
De regulă, prețurile pot fi abordate sub aspectul:

. nivelului lor

. diversificării
. mobilității.
Nivelul prețurilor este considerat criteriul dominant al strategiei în domeniul turismului.
În alegerea strategiei față de acest parametru esențial al prețului se pornește deopotrivă de la
produsul turistic și de la segmentul de piață căruia i se adresează.
Astfel, pentru același produs, o întreprindere poate avea în vedere o strategie a
prețurilor înalte, a prețurilor moderate sau a prețurilor joase, functie de obiectivele ce le
urmareste: patrunderea pe o piata, fructificarea avantajelor noutății produselor etc. În toate
cazurile prețul este primul semn al calității și al accesibilității pentru consumatori. Prețul stabilit
acționează ca un filtru: un preț mare exclude o parte din clienți.

Prețurile joase se practică când se urmărește pătrunderea pe anumite piețe,

descurajarea concurenței, maximizarea numărului de produse turistice vândute și
deci maximizarea volumului vânzărilor, în timp ce prețurile înalte se recomandă când se
promovează un produs superior calitativ. Se apreciază ca utilizarea prețurilor înalte poate da
rezultatele scontate numai în următoarele condiții: există un număr suficient de mare de
cumpărători care manifestă o cerere curentă ridicată; costurile unitare, în condițiile producției la
scară restrânsă, nu sunt atât de mari încât să anuleze avantajul creat de modificarea acestor
prețuri; prețul inițial ridicat nu atrage o concurență numeroasă; prețul ridicat promovează
imaginea unui produs de calitate superioară.
Strategia prețurilor joase (de penetrare) se utilizează atunci când: elasticitatea cererii la
preț este foarte mare; costurile unitare sunt net mai scăzute pentru volume de producție mari,
datorită unor importante "economii de scară'; posibilitățile de intrare pe o piață a unor noi
concurenți sunt scăzute; mijloacele financiare, de producție și de distribuție, de care se dispune
sunt capabile să satisfacă o cerere de masă.

6
 În acest context, în domeniul turismului sunt răspândite prețurile pachetelor de produse,
prețurile caracteristicilor opționale și prețurile produselor "captive'. În primul caz
(pachete de produse practicate în cadrul turismului organizat) se operează cu un preț global
pentru întregul produs turistic - cazare, masă, servicii de agrement etc. - combinat în diferite
formule: cazare + micul dejun; cazare + pensiune completă; transport -cazare; transport -
vizitarea unor obiective turistice etc. Pentru ca turiștii potențiali să achiziționeze toate
componentele pachetului, economiile pe care aceștia le pot obține trebuie să fie suficient de mari
în raport cu situația când le-ar fi achiziționat separat, în cadrul turismului neorganizat.

Prețurile caracteristicilor opționale se întâlnesc în cadrul restaurantelor turistice. De

exemplu, clienții pot comanda pe lângă masă și băuturi alcoolice, pentru produsele culinare
practicându-se prețuri mici, iar pentru băuturile alcoolice prețuri mari. În acest fel, venitul
obținut din servirea mesei acoperă cheltuielile de alimentație ale restaurantului, precum și
alte cheltuieli, profitul fiind reprezentat de încasările obținute din vânzarea băuturilor. Sunt
posibile și cazuri inverse: pe litoral unele restaurante pot practica prețuri mici pentru băuturi și
mari pentru masă, cu scopul de a atrage mulțimea însetată.

Produsele "captive' în turism rezultă din combinarea unor elemente de mare

atractivitate, de exemplu din: Delta Dunarii, Mănăstirile din Nordul Moldovei, partide de
vânătoare pentru care se pot practica prețuri înalte.
Privind nivelul prețurilor produselor turistice românești o remarcă specială se impune
pentru turiștii străini care ne vizitează țara. Din unele studii elaborate la nivelul Ministerului
Turismului, rezultă că pentru turiștii din.alte țări, în prezent, nivelul prețului este avantajul decisiv
al Romaniei în sfera competiției, țara noastră fiind căutată în special de familiile cu venituri
scăzute. Această situație se explică de regulă, prin prisma calității serviciilor oferite în cadrul
activității unor unități turistice.
Așa cum s-a mai subliniat, ținând seama de unul din obiectivele de bază ale dezvoltării
turismului în perioada actuală – recâștigarea piețelor turistice importante din alte țări care au fost
pierdute în perioada 1980-1989 și după 1989 - suntem de părere că efortul pentru creșterea
calității produsului turistic trebuie intensificat, pentru a da posibilitatea României să
vândă produsul turistic pe piața externă pe baza calității lui reale și nu datorită prețurilor
scăzute. În acest fel vom realiza creșterea încasărilor valutare din turismul internațional.

6
Diversificarea prețurilor - alt criteriu de opțiuni strategice - firma se adresează pieței
turistice.
Caracterul sezonier al consumului turistic determină o nuanțare puternică a prețurilor,
concretizată prin diferențe de 30-40% între prețurile practicate în sezon turistic față de cele din
extrasezon. Totodată, localizarea ofertei în raport cu elementul de atracție turistică atrage
diferențieri ale prețurilor tot atât de puternice ca și cele impuse de sezonalitate. De exemplu, în
stațiunile de iarnă, prețurile înregistrează creșteri de până la 40% în funcție de poziția hotelului
față de pârtia de schi.
Sunt desigur și alte criterii de diferențiere a prețurilor produselor turistice condiționate
de strategia de produs și cea de piață a unităților turistice, precum și de rațiuni de ordin social.
În sfârșit, gradul de mobilitate a prețului, durabilitatea lui în timp reprezintă un
alt criteriu care diferențiază strategiile. Este vorba de cazurile și de măsura în care
stabilitatea ori mobilitatea prețurilor pot fi decise sau măcar influențate de unitățile în cauză;
altfel ne găsim în prezența nu a unor strategii conștient adoptate, ci a unor condiții ori restricții,
la care firmele urmează a se adapta.

În cazul acestei strategii modificarea prețului produselor turistice poate fi impusă de

necesitatea corelării lui cu ciclul de viață al produsului cu schimbările în condițiile de piață
și bineînțeles cu oscilațiile sezoniere. Privind ciclul de viață al produsului, în faza de creștere,
când competiția este în general mai redusă, se urmărește, de obicei, stabilitatea prețului, iar în
faza de declin se recomandă o politica de reducere a prețului pentru a menține cererea. Alteori
reducerile de preț pot fi oferite intermediarilor (en gross, agenții de turism, touroperatori) în
funcție de cantitatea cumpărată sau în funcție de rapiditatea efectuării plății.

Asociată unei politici promoționale strategia de mobilitate a prețului poate favoriza

pătrunderea produsului pe noi segmente de piață. De altfel, aceste două componente – prețul și
promovarea - sunt interdependente, se sprijină reciproc, se pot completa astfel încât să rezulte
combinația cea mai reușită pentru o anumită strategie de piață: prețul poate suplini unele
eforturi promoționale sau dimpotrivă poate reclama accentuarea lor, după cum adesea prețul
reprezintă, el însuși, obiect al activității promoționale.
Prin ritmul rapid de creștere, prețurile produselor turistice pot provoca și întreține tensiuni
inflaționiste care, în funcție de condițiile locale și naționale, se pot generaliza sau chiar

6
croniciza. Este de observat în acest sens faptul că creșterea prețurilor produselor turistice în
România, este superioară creșterii prețurilor mărfurilor fizice sau altor servicii care nu
au caracter sezonier.
Privită în ansamblu, strategia de prețuri în domeniul turismului se constituie deci dintr-un
set de obiective ce urmează a fi atinse și un set de acțiuni practice a unităților turistice în raport
cu toate cele trei criterii de abordare a prețurilor produselor turistice.
Strategia de preț, mai mult decât alte strategii ale mix-ului de marketing, trebuie să
fie suficient de elastică. Într-un domeniu extrem de dinamic, cum este cel al prețurilor, o
atitudine rigidă a unităților turistice poate fi dăunătoare. În afara unor tactici adecvate pentru
promovarea strategiei adoptate, reevaluarea periodică a strategiei prețurilor,
a corespondenței sale cu condițiile în continuă schimbare ale pietei, se impun cu necesitate,
înscriindu-se drept trăsături ale unei politici raționale de marketing turistic.
Pentru turismul românesc, aflat într-o etapă de profunde restructu rări și
modernizare practicarea unor strategii de preț corespunzătoare se transformă în veritabile
instrumente de impulsionare a activității turistice.
Ar fi greșit să se creadă că patrimoniul turistic și infrastructura turistică pot fi
valorificate de la sine și că ele pot duce la o dezvoltare spontană a turismului, fără existența
unei politici de preț fundamentate științific.
Desigur, este valabil și contrariul, în sensul că, politicile de prețuri chiar dacă sunt bine
elaborate, nu pot duce la rezultate, dacă nu se întemeiază pe existența unui patrimoniu
turistic și a unei infrastructuri turistice pe măsura dorințelor și exigențelor solicitanților.

6
 CAPITOLUL II. COSTURI, PREȚURI ȘI TARIFE ÎN UNITĂȚI
AGROTURISTICE

2.1. ZONA GEOGRAFICĂ – UNITĂȚI AGROTURISTICE

VALEA PRAHOVEI

Regiunea de Dezvoltare Sud. Caracteristici

Regiunea Sud este situată în partea de sud a României, având o suprafaţă de 34.453 km2 (14.45
% din suprafaţa României), corespunzătoare judeţelor Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa,
Prahova şi Teleorman. În partea de sud, regiunea se învecinează cu Bulgaria. Relieful regiunii este
caracterizat de predominanţa formelor de relief de joasă altitudine: câmpii şi lunci - 70,7%, dealuri -
19,8% şi doar 9,5 % munţi.

Populaţia totală a celor şapte judeţe componente era, în 2005, de 3.342.042 locuitori,
reprezentând 15,4% din populaţia României. Densitatea populaţiei este de 96,6 loc/km2, valoare
superioară mediei pe ţară (90,7 loc/km2).

6
 Gradul de urbanizare este de 41,7%, sub media pe ţară, explicabil prin faptul că, exceptând
judeţul Prahova, majoritatea populaţiei trăieşte în mediul rural.

Regiunea Sud are o reţea de localităţi alcătuită din 48 de oraşe (din care 16 municipii), 517
comune şi 2018 de sate. Cele mai multe oraşe (32) au sub 20.000 de locuitori, multe dintre acestea cu o
infrastructură deficitară, apropiată de cea a zonelor rurale. Numai 2 oraşe au peste 100.000 de locuitori
(Ploieşti şi Piteşti).

Distribuţia teritorială arată o concentrare mai mare a oraşelor în judeţul Prahova (14) şi mai
redusă în Giurgiu (3).

Forţa de muncă şi migraţia

Ponderea populaţiei ocupate era, în 2005, de 35,7% din populaţia regiunii, sub media pe
ţară(38,8%), valorile cele mai ridicate înregistrându-se în Argeş (39%) şi Teleorman (37,7%), în celelalte
judeţe valorile fiind cuprinse între 31 şi 37%.

Gradul de ocupare a populaţiei pe sectoare de activitate, la nivel regional, indică o pondere

ridicată, dar în descreştere, a populaţiei ocupate în agricultură (39,7%) şi o pondere relative scăzută a
celei ocupate în industrie (23,7%) şi servicii (36,6%). Judeţele sudice ale Regiunii sunt preponderent
agricole, cu o pondere ridicată a populaţiei ocupate în agricultură: Teleorman, Giurgiu (59,4 % şi 57,5%),
Călăraşi (51,5%). Judeţele Prahova şi Argeş se caracterizează printr-o pondere ridicată a populaţiei
ocupate în industrie şi servicii.

În cea ce priveşte rata şomajului, la 31 decembrie 2005, aceasta era de 7,4% la nivelul regiunii,
evidenţiindu-se aceeaşi diferenţiere între sudul şi nordul regiunii, cele mai ridicate rate ale şomajului
înregistrându-se în judeţele Ialomiţa (12,1%) şi Călăraşi (9%), iar cele mai reduse în judeţele Argeş
(5,2%) şi Giurgiu (5,6%). Lipsa locurilor de muncă în zonele rurale determină o masivă plecare către
Bucureşti şi migraţia tinerilor către Europa de Vest, astfel încât satele şi oraşele mici se depopulează.

Economia regională

6
 În 2004, Regiunea Sud înregistra o valoare a PIB de 2447 euro/locuitor, situată sub media pe ţară
(2932,8 euro/locuitor), la nivel judeţean, cele mai mari valori înregistrându-se în judeţele Argeş – 3071
euro/locuitor şi Prahova – 2696,9 euro/locuitor, iar cea mai redusă în Călăraşi –1748,2 euro/locuitor.
Trăsătura esenţială a Regiunii Sud este reprezentată de împărţirea acesteia în două sub-arii cu
caracteristici geografice şi socio-economice diferite.

Partea de nord a Regiunii (judeţele Argeş, Dîmboviţa şi Prahova) se caracterizează printr-un grad
ridicat de industrializare,Prahova deţinând locul 1 pe ţară în ceea ce priveşte producţia industrială.

Principalele probleme cu care se confruntă acest areal sunt legate de declinul unităţilor
industriale, care a generat o rată ridicată a şomajului.

Închiderea unor unităţi industriale în zonele monoindustriale a determinat apariţia unor grave
probleme economice şi sociale, în special în zonele urbane monoindustriale: Mizil, Moreni, Plopeni,
Urlaţi, Costeşti şi Câmpulung-Muscel.

Partea sudică a Regiunii (judeţele Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa şi Teleorman) este o zonă tradiţional
subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primul pol fiind cel din
Regiunea Nord - Est). Ea se caracterizează prin preponderenţa populaţiei ocupate în agricultură. De altfel,
suprafaţa judeţelor componente este reprezentată în întregime de câmpie. În anii ‘70, întreaga zonă a
cunoscut o dezvoltare industrială artificială.

În prezent, suportă impactul sever al procesului de tranziţie spre economia de piaţă, prin închiderea
majorităţii unităţilor industriale reprezentative. Această situaţie caracterizează toate reşedinţele de judeţ,
precum şi arealele adiacente ale oraşelor Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu,
Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti.

Infrastructura

Transport

Regiunea dispune de o reţea de drumuri publice europene, naţionale şi judeţene cu o lungime de

12.000 km (15 % din totalul naţional) şi o reţea feroviară de 1225 km (11,4% din reţeaua naţională).
Dunărea, arteră fluvială europeană, înlesneşte legăturile acestei regiuni cu principalele oraşe din bazinul
său hidrografic.

6
 În ceea ce priveşte transportul rutier, regiunea beneficiază de o bună deschidere internă şi
internaţională, asigurată de 5 drumuri europene (E574, E81, E70, E85 şi E60) şi de autostrăzile A1
(Bucureşti - Piteşti) şi A2 (Bucureşti – Constanţa, aflată parţial în exploatare), însă doar 29,2% din totalul
drumurilor publice sunt modernizate. La nivel judeţean, cele mai ridicate ponderi ale drumurilor publice
modernizate se înregistrează în judeţele sudice: Călăraşi (40%) Teleorman (39,1%). Procentele ridicate
din aceste judeţe se datorează ponderii mai mari pe care le au drumurile naţionale în totalul drumurilor
publice, în sudul regiunii (peste 23%), comparativ cu nordul acesteia (sub 20%). Mai precis, în judeţele
nordice (Argeş, Dâmboviţa şi Prahova), pe lângă drumurile naţionale care traversează judeţele, există o
reţea mai densă de drumuri judeţene şi comunale (de regulă mai puţin modernizate decât cele naţionale),
comparativ cu sudul regiunii. Această explicaţie este sprijinită de densitatea mai ridicată a drumurilor
publice înregistrată în judeţul Argeş – peste 44 km/100kmp, faţă de cea din judeţele sudice – sub 27
km/100kmp.

Regiunea dispune de o reţea dezvoltată de transport feroviar, teritoriul acesteia fiind străbătut de
magistralele feroviare I (Bucureşti-Timişoara), II, III, IV, V si VI (traseu comun până la Ploieşti), VII
(Bucureşti-Galaţi), VIII (Bucureşti-Constanţa) şi IX (Bucureşti-Giurgiu).

Regiunea Sud beneficiază şi de avantajul oferit de principala arteră fluvială de navigaţie

europeană, Dunărea, însă puţin folosită ca urmare a reducerii capacităţilor industriale ale oraşelor porturi
şi lipsei transportului naval de călători.

Utilităţi publice

Străzile orăşeneşti au o lungime de 3.605 km (14,0% din totalul naţional), din care 58,1% sunt
modernizaţi, pe judeţe, cea mai mare pondere de străzi orăşeneşti modernizate înregistrându-se în judeţul
Argeş (81,7%), iar cea mai scăzută în Ialomiţa (37,7%).

Apa potabilă pentru alimentarea localităţilor din regiune provine din captările apelor de suprafaţă
şi a apelor subterane, 56,1% din numărul total de localităţi din regiune beneficiind de alimentare cu apă
(din care 47 oraşe). Pe judeţe, apar discrepanţe puternice, astfel dacă în judeţele Prahova şi Argeş peste
70% din localităţi au instalaţii de alimentare cu apă, în Teleorman ponderea scade sub 20%.

6
Caracteristic reţelei de alimentare cu apă în special din mediul urban, este faptul că unele conducte
prezintă un grad avansat de degradare şi uneori de subdimensionare în comparaţie cu volumul de apă
solicitat în prezent.

Reţelele de canalizare a apelor uzate menajere sunt prezente în doar 15,9% din numărul total de
localităţi, printre care şi în cele 45 de oraşe ale regiunii, însă în numeroase situaţii aceste instalaţii sunt
slab dezvoltate, subdimensionate şi în mare parte degradate. Intra regional, doar judeţul Prahova (34,6%)
depăşeşte media naţională (21,8%), celelalte judeţe înregistrând ponderi mai mici de 20%.

Epurarea apelor uzate menajere constituie o altă problemă majoră, generată de utilizarea în cele
mai multe cazuri, a unor echipamente şi tehnologii depăşite.

Reţeaua de gaze naturale existentă în regiune asigură alimentarea doar a 22,3% din localităţile
regiunii şi a 77% dintre oraşe. Distribuţia teritorială a localităţilor alimentate cu gaze naturale, arată
diferenţierea clară dintre nord şi sud, cele trei judeţe nordice concentrând 88,8% dintre localităţile care
beneficiază de acest tip de infrastructură.

Distribuţia energiei termice în sistem centralizat este prezentă cu precădere în centrele urbane şi
se află în declin în ultimii ani, datorită costurilor ridicate de producţie şi transport. Ca urmare, o parte tot
mai însemnată a populaţiei preferă sistemele individuale de încălzire, mai mici, mai performante şi mai
eficiente. La nivelul anului 2005, existau sisteme publice de distribuţie a energiei termice în doar 26
dintre localităţile regiunii (dintre care 20 localităţi urbane), concentrate în mod deosebit în judeţele Argeş,
Prahova şi Teleorman.

Spaţiul verde din oraşele regiunii Sud are o suprafaţă totală de 1857 ha (9,3% din totalul
naţional), adică 5,5 m²/locuitor. Abateri importante de la această medie înregistrează judeţele Ialomiţa – în
sens pozitiv (10,4 m²/loc.) şi Giurgiu – în sens negativ (doar 1,2 m²/loc).

Din punct de vedere al transportului urban de pasageri, regiunea dispune de 24 km linii de

tramvai (în Ploieşti) şi de 19 km de linii de troleibuz (în Târgovişte şi Ploieşti), întregul parc auto
deţinând în exploatare un număr de 610 de vehicule, dominat în proporţie de 97,5% de autobuze.

Educaţie

6
 Structura educaţională în Regiunea Sud-Muntenia poate asigura şcolarizarea la toate nivelurile, în
cadrul acesteia existând în 2005 un număr de 604 grădiniţe, 1092 şcoli primare şi gimnaziale, 178 licee,
10 şcoli profesionale şi de ucenici, 13 şcoli postliceale şi 4 instituţii de învăţământ superior. 57% dintre
unităţile şcolare sunt situate în judeţele Argeş, Dâmboviţa şi Prahova.

Principala problemă a majorităţii aceastor unităţi educaţionale o reprezintă degradarea clădirilor

şi slaba lor dotare tehnică, cea ce nu permite creearea condiţiilor optime pentru realizarea unui proces
educaţional adecvat şi eficient.

De asemenea, căminele de elevisunt insuficiente pentru a prelua elevii din zonele rurale – la
rândul lor insuficient dotate.

Sănătate

Sectorul public de asistenţă sanitară cuprindea, în anul 2005, 46 de ambulatorii de spital şi de

specialitate, 24 policlinici şi 62 spitale. Numărul unităţilor sanitare este mai ridicat în judeţele Argeş,
Dâmboviţa şi Prahova, unde se concentrează peste 65% din numărul total, ca urmare a faptului că aceste
judeţe concentrează 60,3% din populaţia regiunii.

Servicii sociale

Ca urmare a procesului de restructurare industrială, regiunea se confruntă cu numeroase probleme

sociale: Regiunea Sud ocupă locul al doilea după regiunea Nord- Est în ceea ce priveşte numărul de
familii monoparentale (41642); regiunea are cel mai mare procent al populaţiei îmbătrânite din ţară.
Începând cu 2005, 7947 copii sunt ocrotiţi în instituţii de tip familial (64.11%) sau rezidenţiale (35.89%).

La sfârşitul anului 2004, existau 10443 de copii cu dizabilităţi, dintre care 2403 au beneficiat de
servicii de asistenţă socială. Judeţele Argeş şi Ialomiţa nu dispun de facilităţe pentru cantine sociale şi
servicii de îngrijire la domiciliu.

6
Zone problemă

Restructurarea industriei din ultimii 15 ani, a determinat închiderea unor unităţi industriale din
zone monoindustriale, ducând la apariţia unor probleme sociale grave în ariile aferente localităţilor: Mizil,
Plopeni, Urlaţi, Valea Călugărească, Şotănga, Costeşti, Stoieneşti şi Câmpulung Muscel – din judeţele
nordice, dar şi a unora din judeţele sudice: Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu,
Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti.

Probleme economico-sociale au apărut şi în localităţile rurale axate pe industria extractivă,

localizate în zona Subcarpaţilor, unele (Filipeşti şi Ceptura) fiind declarate în trecut zone defavorizate,
pentru a încuraja investiţiile din aceste zone, prin acordarea unor avantaje fiscale. Din păcate aceste
măsuri au avut un impact redus asupra situaţiei economico-sociale a localităţilor respective, acestea
necesitând încă acţiunii ample de revigorare economică şi socială.

Pe teritoriul regiunii Sud a fost identificată zona de restructurare industrială V.

Situată în nord-vestul regiunii, zona include şi oraşele din judeţele Argeş (Costeşti, Colibaşi,
Câmpulung Muscel, Curtea de Argeş, Piteşti şi Topoloveni) şi Dâmboviţa (Fieni, Găeşti, Moreni,
Pucioasa, Târgovişte şi Titu).

Potenţial de dezvoltare

Regiunea Sud are un important potenţial de dezvoltare economică, diferenţiat între nordul şi
sudul regiunii. Astfel, în nord există importante resurse de subsol reprezentate de zăcăminte de ţiţei şi
gaze naturale, cărbuni, sare, etc a căror prelucrare şi comercializare poate creşte valoarea adăugată din
regiune.

De cealaltă parte, în sudul regiunii există suprafeţe agricole întinse, care pot sta la baza
dezvoltării unei agriculturi specializate pe anumite tipuri de culturi, corespunzătoare condiţiilor
pedologice din regiune.

6
 Contribuţia industriei la crearea PIB regional este de peste 30%, în special prin aportul
întreprinderilor din industria chimică şi petrochimică (judeţele Prahova şi Argeş), maşini, echipamente şi
mijloace de transport, materiale de construcţie (Prahova, Argeş şi Dîmboviţa), textile, confecţii şi
alimentară.

Oraşele Ploieşti, Piteşti şi Târgovişte se manifestă ca poli de dezvoltare şi ca centre de polarizare

pentru noi activităţi industriale, în afara celor tradiţionale existente, inclusiv a investiţiilor străine.

Industria reprezintă cea mai importantă ramură economică a Regiunii Sud dacă se are în vedere
că întreprinderile din sectorul industrial au realizat 45,9% din cifra de afaceri totală din regiune (2003). Pe
judeţe, cea mai ridicată cifră de afaceri în industrie este realizată de Prahova (38,0% din cifra de afaceri în
industrie la nivelul regiunii), urmată de Argeş (33,3%),pe ultimul loc situându-se Călăraşi (4,0%).

În regiune există 11 parcuri industriale, ştiinţifice şi tehnologice, turistice şi de agrement (o treime

din numărul total de parcuri existente în România), 5 dintre acestea fiind localizate în judeţul Prahova.

Potenţialul agricol al regiunii în general şi al părţii sudice în special este deosebit de

ridicat(71,1% din suprafaţa totală reprezentată de suprafeţe agricole, din care 80,2% terenuri arabile).

În regiune s-au realizat importante investiţii străine directe: Renault – Piteşti, Holcim - Câmpulung
Muşcel, Samsung COS – Târgovişte.

Potenţialul turistic al regiunii Sud, valorificat într-un mod adecvat şi ţinând cont de principiile
durabilităţii, poate contribui esenţial la dezvoltarea economică şi socială a regiunii. Cele mai importante
areale cu potenţial turistic sunt:

• staţiunile montane de pe Valea Prahovei-masivul Bucegi, localităţile turistice şi parcurile naturale situate
în Munţiii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului

• staţiunile balneoclimaterice din regiune (Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, Câmpulung -
Muscel etc.)

• Dunărea, al cărui potenţial poate fi valorificat ca o alternativă la turismul montan, din nordul regiunii.

2.2. OFERTA DE SERVICII AGROTURISTICE

a) unităţi care oferă servicii agroturistice

6
Nr. Crt. Judeţ Denumire unitate Adresă

1. PRAHOVA ZORI DE ZI Slanic Ph. Str

13decembrie nr.3

2. BRASOV DOR DE MUNTE Parau Rece

3. PRAHOVA COMARNIC Comarnic,str Ghiosesti

nr343a

4. PRAHOVA ORHIDEEA Comarnic,str Ghiosesti

nr273

5. PRAHOVA HANUL ROUA

SANZIENELOR

6. PRAHOVA HAIDUCULUI Valea Doftanei

7. PRAHOVA GAINUSA DE MUNTE Cheia nr 249

Com:Maneciu

8. PRAHOVA CRAITA Valea Doftanei

b) caracteristici care le impun pe piaţă

Pensiunea Zori de Zi

Este una dintre primele pensiuni intrate în circuitul turistic al sării. Pe lângă scaldele în lacurile sărate și
tratamentul balnear, aveți posibilitatea de a vă destinde în atmosfera unei case de vacanță frumoasă, în
cadrul rustic, mai intim și mai linistitor decât un mare hotel.

6
 Pensiunea Dor de Munte

Se află în stațiunea Paraul Rece, la 5 km de Predeal. Se poate ajunge pe DN1 București-Predeal,

140km sau de la Predeal pe DN73A, 5km până la Pâraul Rece.

6
Pensiunea Comarnic

Este situată aproape de DN1, pe malul râului Prahova, ce străbate localitatea de la nord la sud pe
o lungime de mai bine de 6km. Chiar în extremitatea nordică Prahova primește, pârâul Valea lui Bogdan
care formează hotarul cu Sinaia.

Pensiunea Orhideea

Situată pe versantul drept al Vaii Prahova, în localitatea Comarnic, la numai 9 km de stațiunea

Sinaia, la o altitudine de aproximativ 700m, oferă un confort deosebit pentru orice ocazie, fie că este
vorba de un weekend la munte, un întreg sejur sau o călatorie de afaceri.

6
Pensiunea Haiducului

Izolată cu o poziție privilegiată fiind situată la marginea pădurii într-un loc retras și liniștit în
apropriere de Valea Doftanei, Prahova.

Cabana Haiducului oferă o priveliște încântătoare pe toată durata celor 4 anotimpuri, dar mai ales
toamna când frunzele multicolore îmbracă pădurea într-o superbă mantie ruginie.

6
Pensiunea Găinușa de Munte

La poalele muntelui Zaganu,in localitatea prahoveană Cheia, lângă pădure, pensiunea reprezinta
un loc de relaxare perfect, la distanță de cel puțin 50 km de orice sursă de poluare.

Pensiunea Crăița

Așezată într-un cadru natural de o deosebită frumusețe, fără surse de poluare și degradare a
mediului, comuna Valea Doftanei cu cele două sate (Tesila și Traisteni) este străbătută de cursul superior
al râului Doftana la poalele munților Baiului și Grohotiș.

6
Pensiunea Han Roua Sânzienilor

Construit din temelii și conceput în stil rustic, cu tot confortul unui hotel, Hanul Roua Sânzienelor
oferă oaspeților săi cele mai bune condiții de cazare și sejur. Cu o localizare de invidiat, și cu o arhitectură
care îmbina ideal anii 90 cu ultimele tendințe în domeniu, Roua Sânzienelor este un Han-Păstrăvărie-
Restaurant în care serviciile ireproșabile vor garanta un sejur placut.

2.3. CEREREA DE SERVICII AGROTURISTICE ÎN REGIUNE

Pe Valea Prahovei se găsesc o serie de stațiuni renumite căutate de către turiștii din Romania dar
și din străinătate, pentru peisajul deosebit care-l oferă prin amplasarea acestor stațiuni, pentru sporturile
de iarnă practicate aici, pentru efectele curative oferite și pentru multe altele. Clienții vin fie să se
recreeze, fie în scop cultural, informațional, educativ, de agrement, fie în interes de serviciu. Prețurile sunt
în funcție de fiecare stațiune și sunt în funcție de criteriile personale ale fiecărui client.

2.4. PACHETE DE SERVICII OFERITE DE UNITĂȚILE AGROTURISTICE (DESCRIERE)

Pensiunea Zori de Zi

Nr. de camere de care dispune pensiunea este de 10.

Servicii de cazare - 60 ron

Alte servicii :

6
Se asigură maseuză – specializată pe diferite afecțiuni
Asistență medicală în situații specifice - vis a vis de tratarea afecțiunilor, utilizarea salinei, a apei saline,
consultanță
În funcție de afecțiunile clientului – se asigură dieta corespunzătoare
-Meniu la comanda clientului
-Foișor,Grătar
-Livadă, grădina
-Bucătărie utilată -acces
-Produse naturale din zonă
-Activități tradiționale
-Tv, semnal gsm

Pensiunea Dor de Munte

Servicii de cazare

6
Prețurile se pot modifica în funcție de durata șederii și/sau de numărul de persoane.

Pensiunea Comarnic

Servicii incluse:
- cazare
- mic dejun - Bufet Suedez
- cina
* 165 / persoana - cazare 2 nopți camera dublă ( două paturi )
* 180 / persoana - cazare 2 nopți garsonieră ( pat matrimonial )
* 240 / persoana - cazare 3 nopți camera dublă ( două paturi )
* 270 / persoana - cazare 3 nopți garsonieră ( pat matrimonial )

Pensiunea Orhideea

Pensiunea ORHIDEEA, dotată cu încălzire centrală, conferă condiții deosebite de cazare și masă
pentru 12 de persoane în cele 6 camere duble-elegante, trei grupuri sanitare, o bucătărie modern utilată,
un living spațios, TV + cablu, mobilă de colecție în stilul anilor 1900.

Prețul pe cameră este de 100 ron.

6
Pensiunea Haiducului

TV și SATELIT - Centrală termică (gaz, lemne, electric) – Proțap și lemne pentru miel
- Dulap de haine - Grătar și lemne de foc - Bănci și scaune (rustic în natură)
- Camera de familie - Living room - Ghid sau însoțitor (la nevoie)
- Dining - Terasa breakfast cu mese - Masă de sufragerie (gata de ospăț)
- Frigider - Loc de joacă pentru copii - Ferestre mari și un peisaj încântător
- Cuptor cu microunde - Sistem de alarmă - Închiriere ATV
- Bucătărie (ca acasă) - Generator electric - Închiriere biciclete
- Jocuri de cărți - Jocuri de table - Jocuri de remi
- Jocuri de șah - Palete bermiton
Prețul pe cameră este de 150 ron.

Pensiunea Găinușa de Munte

Găinușa de Munte vă oferă 8 camere duble (dintre care 6 la etajul 1), spațioase, peste 18 m2, toate
mansardate, având baie proprie, echipate cu minibar, internet, telefon și televiziune prin satelit.
Celelate 2 camere sunt situate la mansardă; sunt mai spațioase, au o suprafață de 25 m2 și dispun și de
canapele extensibile.

TARIFE

175
Camera dublă etajul I:
RON

Camera dublă 220

mansardă: RON

6
 Pensiunea Crăița

Posibilitate de schi alpin și schi fond, călărie ,vânătoare și pescuit, șah, rummy, tenis de masă,
badminton, cicloturism montan, drumeții în zonă.

80 ron/cam/zi - cameră cu baie proprie

Cazare
70 ron/cam/zi - cameră cu baie comună

Pensiunea Han Roua Sânzienilor

Hanul Roua Sânzienelor vă oferă camere confortabile și ultramodern mobilate, cu grupuri

sanitare proprii, cu baie, încălzire centrală, televizor. Vă punem la dispoziție sală de conferințe unde se
pot susține cursuri de teambuilding, sedințe sau întâlniri de afaceri.

TARIFE CAZARE:

Apartament: 170RON

Camere double: 140RON

Camere single: 120RON

*prețurile nu includ mic dejun.

2.5. Tarife practicate pentru serviciile de cazare şi serviciile de alimentaţie publică

Bugetul pensiunii Zori de Zi pe o perioadă de 5 ani.

Unitate agroturistică

PREVIZIUNI PRELIMINARE

ANUL BAZA An 1 An 2

6
EXPLICAȚII

Număr camere 10 10 10

Număr de zile funcționare/an 365 365 365

Număr zile-camere posibile/an 3650 3650 3650

Grad de ocupare 50% 60% 65%

Nr. Zile-camere ocupate/an 1825 2190 2372.5

Tarif mediu/zi/camera 60 4% 62 2% 64 2%

VENITURI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE

Cazare V cazare 109500 2% 111690 2% 113924 2%

V
Restaurație alimentatie 70% 76650 2% 78183 2% 79747 2%

Alte venituri V altele 10% 10950 2% 11169 2% 11392 2%

TOTAL VENITURI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 197100 201042 205063

CHELTUIELI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE

Cazare Ch cazare 40% 43800 2% 44676 2% 45570 2%

Restaurație Ch alim 60% 45990 2% 46910 2% 47848 2%

Alte cheltuieli Ch altele 80% 8760 2% 8935 2% 9114 2%

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 98550 100521 102531

VENIT BRUT (profit operațional) 98550 100521 102531

CHELTUIELI ACTIVITĂȚI DE
FUNCȚIONARE

6
Administrație generală Total V 3% 2957 2% 3016 2% 3076 2%

Cheltuieli marketing Total V 5% 4928 2% 5026 2% 5127 -1

Cheltuieli management Total V 5% 4928 2% 5026 2% 5127 2%

Cheltuieli întreținere+reparații Total V 5% 4928 2% 5026 2% 5127 2%

Cheltuieli utilități Total V 8% 7884 2% 8042 2% 8203 2%

Amortizări Total V 8% 7884 2% 8042 2% 8203 2%

Impozite+taxe+asigurări+redevențe Total V 4% 3942 2% 4021 2% 4101 2%

Alte cheltuieli Total V 1% 986 2% 1005 2% 1025 2%

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI

DE FUNCȚIONARE 25623 26135 26658

TOTAL CHELTUIELI 124173 126656 129190

VENIT BRUT 72927 74386 75873

IMPOZIT PE PROFIT 11668 11902 12140

PROFIT NET 61259 62484 63734

EURO

An 2 An 3 An 4 An 5

10 10 10 10

365 365 365 365

3650 3650 3650 3650

65% 65% 65% 60%

6
2372.5 2372.5 2372.5 2190

64 2% 64 2% 65 2% 66

113924 2% 116202 2% 118526 2% 120897

79747 2% 81342 2% 82968 2% 84628

11392 2% 11620 2% 11853 2% 12090

205063 209164 213347 217614

45570 2% 46481 2% 47411 2% 48359

47848 2% 48805 2% 49781 2% 50777

9114 2% 9296 2% 9482 2% 9672

102531 104582 106674 108807

102531 104582 106674 108807

3076 2% 3137 2% 3200 2% 3264

5127 -15% 4358 2% 4445 2% 4534

5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

4101 2% 4183 2% 4267 2% 4352

1025 2% 1046 2% 1067 2% 1088

26658 27191 27735 28289.86

6
 129190 131773 134409 137097

75873 77391 78939 80517

12140 12383 12630 12883

63734 65008 66308 67635

Estimarea veniturilor din activitatea de cazare

Veniturile estimate la pensiunea Zori de Zi

Veniturile din restaurație

Se determină procentual din veniturile cu cazarea

Venituri din cazare 120450

Procent % 0.70

Venituri din restaurație 84315

a) Venituri din cazare

Unitatea agroturistică Zori de Zi

Denumire unitate

Categorie

Număr de camere 10

Număr de zile/an 365

Grad de ocupare 55

6
 Număr zile- camere
ocupate 2007.5

Tarif mediu (lei) 60

Venituri din cazare

(lei) 120450

b) Alte categorii de venituri din cazare

Zori de ZI

Alte venituri activ op

Se determină procentual din veniturile cu cazarea

Venituri din cazare 120450

Procent % 0.10

Alte venituri 12045

c) Total venituri din cazare

- venituri din cazare + alte categorii de venituri din cazare

6
VENITURI ACTIVITATI OPERATIONALE

Cazare V cazare 109500

Alte venituri V altele 10% 10950

TOTAL VENITURI ACTIVITATI

OPERATIONALE 120450

Estimare venituri din alimentaţie

Venituri din alimentație

V
Restaurație alimentație 70% 76650

Totalul veniturilor:din cazare,restaurație și alte venituri

VENITURI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE Baza An 1

Cazare V cazare 84315 3% 86844

V
Restaurație alimentatie 71% 59863.65 3% 61660

Alte venituri V altele 11% 9274.65 3% 9553

TOTAL VENITURI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 153453.3 158057

An 2 An 3 An 4 An5

3% 89450 3% 92133 3% 94897 3% 97744

3% 63509 3% 65415 3% 67377 3% 69398

6
 3% 9839 3% 10135 3% 10439 3% 10752

162799 167683 172713 177894

Se estimează ponderea cheltuielilor în venitul structrurii (operaţionale sau de funcţionare)

căreia îi aparţine categoria de cheltuieli în anul de referinţă.

CHELTUIELI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE baza An1

Ch
Cazare cazare 40% 43800 2% 44676

Restauratie Ch alim 60% 45990 2% 46910

Alte cheltuieli Ch altele 80% 8760 2% 8935

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 98550 100521

An2 An 3 An 4 An 5

2% 45570 2% 46481 2% 47411 2% 48359

2% 47848 2% 48805 2% 49781 2% 50777

2% 9114 2% 9296 2% 9482 2% 9672

102531 104582 106674 108807

Estimare cheltuieli funcţionare

6
 Următoare etapă este estimarea cheltuielilor aferente activităţilor de funcţionare pentru anul de
referinţă. În functie de natura lor ele pot fi grupate în cheltuieli destinate activităţilor :

- administrative;
- resurse umane;
- informatic;
- paza;
- transport;
- marketing;
- taxe de franciză;
- întreţinerea şi repararea proprietăţii imobiliare;
- utilităţi.

CHELTUIELI ACTIVITĂȚI DE
FUNCȚIONARE Baza An 1

Administrație generală Total V 3% 2957 2% 3016

Cheltuieli marketing Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli management Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli întreținere+reparații Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli utilități Total V 8% 7884 2% 8042

Amortizări Total V 8% 7884 2% 8042

Impozite+taxe+asigurări+redevențe Total V 4% 3942 2% 4021

Alte cheltuieli Total V 1% 986 2% 1005

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI DE

FUNCȚIONARE 25623 26135

An 2 An 3 An 4 An 5

2% 3076 2% 3137 2% 3200 2% 3264

2% 5127 -15% 4358 2% 4445 2% 4534

6
2% 5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

2% 5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

2% 8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

2% 8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

2% 4101 2% 4183 2% 4267 2% 4352

2% 1025 2% 1046 2% 1067 2% 1088

26658 27191 27735 28289.86

VENITURI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE Baza An 1

Cazare V cazare 109500 2% 111690

V
Restauratie alimentatie 70% 76650 2% 78183

Alte venituri V altele 10% 10950 2% 11169

TOTAL VENITURI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 197100 201042

CHELTUIELI ACTIVITĂȚI
OPERAȚIONALE

Cazare Ch cazare 40% 43800 2% 44676

Restauratie Ch alim 60% 45990 2% 46910

Alte cheltuieli Ch altele 80% 8760 2% 8935

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI

OPERAȚIONALE 98550 100521

VENIT BRUT (profit operațional) 98550 100521

6
CHELTUIELI ACTIVITĂȚI DE
FUNCȚIONARE

Administratie generală Total V 3% 2957 2% 3016

Cheltuieli marketing Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli management Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli întretinere+reparații Total V 5% 4928 2% 5026

Cheltuieli utilități Total V 8% 7884 2% 8042

Amortizări Total V 8% 7884 2% 8042

Impozite+taxe+asigurări+redevențe Total V 4% 3942 2% 4021

Alte cheltuieli Total V 1% 986 2% 1005

TOTAL CHELTUIELI ACTIVITĂȚI DE

FUNCȚIONARE 25623 26135

TOTAL CHELTUIELI 124173 126656

An 2 An 3 An 4 An 5

2% 113924 2% 116202 2% 118526 2% 120897

2% 79747 2% 81342 2% 82968 2% 84628

2% 11392 2% 11620 2% 11853 2% 12090

205063 209164 213347 217614

2% 45570 2% 46481 2% 47411 2% 48359

2% 47848 2% 48805 2% 49781 2% 50777

2% 9114 2% 9296 2% 9482 2% 9672

102531 104582 106674 108807

6
 102531 104582 106674 108807

2% 3076 2% 3137 2% 3200 2% 3264

2% 5127 -15% 4358 2% 4445 2% 4534

2% 5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

2% 5127 2% 5229 2% 5334 2% 5440

2% 8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

2% 8203 2% 8367 2% 8534 2% 8705

2% 4101 2% 4183 2% 4267 2% 4352

2% 1025 2% 1046 2% 1067 2% 1088

26658 27191 27735 28289.86

129190 131773 134409 137097

Anexa- teorie

Unitatea de alimentaţie publică şi agroturism:

Presupune existenţa a două tipuri de structuri organizatorice:

- structură operaţională

- structura funcţională

Structura operaţională

- generează venituri şi cheltuieli

- cuprinde activităţile de cazare, alimentaţie, servicii telecomunicaţii asigurate clienţilor –telefon, fax;
închirieri şi alte încasări, alte activităţi care generează încasări

6
Structura funcţională

- generează doar cheltuieli

- cuprinde activităţi de administraţie şi gestiune, activităţi de marketing

- include cheltuielile cu energia şi cheltuieli de întreţinere

- pot fi incluse aici chiriile, taxele, asigurările, cheltuielile financiare, amortizările, alte cheltuieli şi
venituri extraordinare.