Unitatea de învăţare 7

ANALIZA INDICATORILOR SPECIFICI UNITĂȚILOR AGROTURISTICE

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii trebuie să cunoască:
 principalii indicatori specifici unităților agroturistice;
 modalitatea de determinare a acestor indicatori;

Cuprinsul unităţii de învăţare:

7.1. Capacitatea
7.2. Gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare
7.3. Ratele ocupării multiple
7.4. Tariful pe cameră
7.5. Investiţia specifică
7.6. Durata de realizare a investiţiei
7.7.Volumul cheltuielilor totale
7.8.Volumul încasărilor totale
7.9. Încasarea medie pe turist
7.10. Încasarea medie pe zi turist
7.11. Volumul beneficiilor
7.12. Rata profitului
7.13. Volumul încasărilor valutare
7.14. Aportul net valutar
7.15. Durata de recuperare a investiţiei totale
7.16.Nivelul de servire a turiştilor
7.17. Productivitatea muncii
7.18. Tema de control pentru unitatea de învățare 7
7.19. Testul de autoevaluare pentru unitatea 7
7.20. Bibliografia specifică unităţii 7
Timp de învățare 2 h

La nivelul unităţilor de alimentaţie publică şi agroturism se utilizează o multitudine de indicatori

specifici însă cei larg răspândiţi sunt următorii:
7.1. Capacitatea se exprimă în general în numărul locuri de cazare sau de alimentaţie publică
sau în mp suprafeţe destinate altor funcţii (magazine, săli polivalente, piscine, agenţii, prestaţii turistice,
birouri, alte destinaţii).
7.2. Gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare este un indicator
important şi într-o oarecare măsură specific, de apreciere a eficienţei prestaţiilor de cazare hotelieră; deşi
indicatorul se întâlneşte şi în alte domenii, este considerat reprezentativ pentru activitatea de cazare. El se
calculează ca raport uneori procentual între capacitatea ocupată sau efectiv folosită într-o perioadă dată

1
(lună, an), exprimată prin numărul de înnoptări sau zile-turist (Nzt) şi capacitatea teoretică sau maxim
posibilă, determinată de produsul dintre capacitatea nominală (Cn) şi numărul de zile de funcţionare (nz)
Nzt
Cucc=
Cn x nz
Pentru calcularea acestui indicator se poate opera, în exprimarea capacităţilor, atât cu numărul de
locuri, cât şi cu cel de camere.
În practica economică, din ţara noastră, ca şi din multe alte ţări cu tradiţie turistică (Spania, Italia,
Elveţia, Austria, Germania, Grecia) se utilizează exprimarea în număr de locuri, deşi unele unităţi
hoteliere integrate lanţurilor internaţionale folosesc în calcule numărul de camere.
Coeficientul de utilizare (ocupare) a capacităţii măsoară, prin nivelul său, modul de exploatare a
dotărilor materiale. Totodată, el sugerează şi posibilităţile pe care le are turistul de a găsi un loc de cazare
în concordanţă cu exigenţele sale (de confort, preţ), din acest punct de vedere permiţând caracterizarea
eficienţei sociale a serviciilor hoteliere.
Pentru o mai bună înţelegere, exemplificăm: o pensiune agroturistică cu 8 camere sunt ocupate
într-o zi numai 4. Să se determine gradul de ocupare zilnic:
4
Go= x100 =50%
8
Perioada de timp pentru care se calculează acest indicator poate varia de la o noapte, la o lună, la
un trimestru, la un an, etc.
Exemplu de determinare al gradului de ocupare anual la nivelul societăţii de turism X.
Dacă numărul de camere ocupate a fost de 25.550, iar numărul de camere disponibile a fost de
100 x 365 zile adică 36.500, atunci gradul de ocupare se va calcula astfel:
25.550
Go=  70%
36.500

7.3. Ratele ocupării multiple

Ocuparea multiplă poate fi calculată prin determinarea gradului de ocupare multiplă sau prin
determinarea numărului mediu de clienţi pe cameră ocupată.
numarul camerelor ocupate de mai mult de un client
Gradul de ocupare multiplu = x100
numarul de camere ocupate

7.4. Tariful pe cameră reprezintă preţul plătit de un client pentru închirierea unei camere pentru
o înnoptare.
Pensiunile, hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de cameră, diferenţele se bazează pe
criterii cum ar fi: mărimea camerei, localizare, vedere, mobilier, grad de confort.
2
 Fiecărei categorii de tarif pe cameră i se atribuie, pe baza numărului de persoane care ocupă
camera un tarif standard. I se mai spune şi tarif de suport sau de recepţie, deoarece este afişat la recepţie.
Tariful de recepţie este preţul de listă determinat de management. Tariful de recepţie este afişat pe
tabelul tarifar, pentru a informa recepţionerii de preţul fiecărei camere. De regulă, camerele sunt
închiriate la aceste tarife standard, excepţie fac anumiţi clienţi care se încadrează în categoria tarifelor
speciale de cameră.
Ele includ:
 tarifele comerciale sau de companie - oferite companiilor cu care se încheie frecvent contracte, de
care beneficiază societăţile de turism, pensiunile agroturistice;
 tarife promoţionale;
 tarife stimulative: pentru promovarea unei afaceri viitoare, adesea acordate conducătorilor de grupuri,
planificatorilor de conferinţe, întâlniri de afaceri, şi altor asemenea persoane capabile să furnizeze
pensiunii venituri substanţiale;
 tarife de familie - oferite familiilor cu copii;
 tarife de prestaţii complexe care includ preţul unei camere şi al unei combinaţii de evenimente şi
activităţi;
 tarife de sezon;
 tarife de week-end;
 tarife de extrasezon;
 tarife pentru pensionari;
 tarife pentru studenţi;
 tarife pentru copii sub o anumită vârstă care nu solicită pat separat;
 tarife gratuite oferite unor clienţi importanţi;
 alte tipuri de tarife.
Stabilirea tarifelor pentru categoriile de camere şi determinarea reducerilor aplicate fiecărei
categorii sunt decizii majore ale managerului.
Tarifele de cameră servesc adesea ca instrumente de marketing, care contribuie la formarea
imaginii societăţilor de turism, pensiunilor agroturistice.
Tariful mediu pe cameră este un alt indicator utilizat în analiza activităţii de turism şi în
previzionarea veniturilor şi cheltuielilor. Se calculează ca o medie ponderată între diferitele tarife încasate
şi numărul de camere închiriate.
În funcţie de caracteristicile unităţii de turism, de conducerea acesteia, de strategia de dezvoltare,
de localizarea şi mărimea sezonului, fiecare îşi alcătuieşte propria strategie de preţuri, utilizând o parte
din tipurile de tarife amintite.

3
 Tariful mediu zilnic
Cei mai mulţi manageri calculează un tarif mediu zilnic chiar dacă tarifele camerelor pensiunii
variază semnificativ de la o categorie la alta şi de la clienţi la grupuri sau convenţii, de la săptămână la
week-end şi de la sezon la extrasezon.
incasarile din camere
TMZ =
numarul camerelor ocupate

Tariful mediu pe client-acest tarif se bazează pe fiecare client din pensiune, incluzând şi copiii.
incasarile din camere
Tariful mediu pe client =
numarul de clienti

7.5.Investiţia specifică arată volumul de investiţii necesar pentru realizarea unui loc de cazare
sau a unui loc la masă în alimentaţie publică.
a. pentru cazare şi alimentaţie publică se folosesc următoarele formule:
Ic
Isc= x100
Nc

Ia
Isa= x100
Na
în care:
Isc = investiţia specifică pentru cazare (pentru alimentaţie publică)
Ic(a) = volumul investiţiilor pentru cazare (pentru alimentaţie publică)
Nc(a) = numărul locurilor de cazare (la mese)
b. pentru fundamentarea proiectelor de investiţii se foloseşte relaţia:
I
Is= x100
Nc
în care:
Is= investiţia specifică
I= volumul total al investiţiei
Nc= numărul locurilor planificate

7.6. Durata de realizare a investiţiei este perioada de timp de la începerea execuţiei lucrării
până la punerea în funcţiune, şi se exprimă în ani sau luni.
7.7.Volumul cheltuielilor totale reprezintă totalitatea cheltuielilor, exprimate în lei, ce se
efectuează pentru desfăşurarea activităţilor de prestaţii şi desfacere din cadrul obiectivului.

4
 7.8.Volumul încasărilor totale reprezintă totalitatea încasărilor, exprimate în lei, ce se vor realiza
după punerea în funcţiune a obiectivului din activitatea de prestaţii hoteliere, desfacere prin unităţile de
alimentaţie publică, unităţile comerciale sau din alte activităţi de prestaţii ce se efectuează în cadrul
obiectivului.
7.9.Încasarea medie pe turist se determină ca raport între volumul încasărilor totale şi numărul
de turişti.
I totale
Îturist =
N turisti
unde:
Îturist = încasarea medie pe turist
Itotale= încasări totale
Nturisti = număr de turişti

7.10. Încasarea medie pe zi turist se determină ca raport între volumul încasărilor totale şi
număr zile turişti.
I totale
Î zi turist =
NZT
unde:
Îturist = încasarea medie pe turist
Itotale= încasări totale
NZT = număr zile turişti

7.11. Volumul beneficiilor (Bt) se calculează după formula:

Bt= It-Cht
în care:
Bt = volumul beneficiilor
It =încasările totale
Cht=cheltuielile totale

7.12. Rata profitului exprimă rentabilitatea obiectivului, respectiv capacitatea acestuia de a-şi
acoperi cheltuielile din propriile încasări şi de a obţine profit. Rata profitului (rata rentabilităţii) arată
rezultatele financiare ale obiectivului în raport cu încasările ce se obţin, respectiv:
Bt
Rp= x100
It
în care:
5
 Rp= rata profitului
Bt= beneficiile sau profitul total
It=încasările totale
Însă rata profitului poate fi determinată şi ca raport între volumul profitului şi volumul
cheltuielilor.
P
R= x100
Ch
în care:
P=profitul
Ch=volumul cheltuielilor
O altă modalitate de determinre a ratei profitului poate fi raportul dintre volumul profitului şi
volumul fondurilor fixe şi circulante.
P
R= x100
Ff  Fc
în care:
P=profitul
Ff =fonduri fixe
Fc= mijloace circulante

7.13. Volumul încasărilor valutare reprezintă totalitatea încasărilor valutare, exprimate în valută,
ce se vor realiza după punerea în funcţiune a obiectivului.
7.14. Un indicator de maximă importanţă pentru eficienţa întregii activităţi de turism este aportul
net valutar. În formă absolută, aportul net valutar se determină prin scăderea plăţilor valutare legate de
activitatea turistică din totalul încasărilor valutare din turism. Sub formă relativă ca rată, formula de
calcul este:
Pv
Rav= x100
Iv
în care:
Pv=profitul în valută
Iv=volumul încasărilor valutare totale

7.15. Durata de recuperare a investiţiei totale (D) se exprimă în luni (ani) şi se calculează
pornind de la profit sau de la acumulări, după formulele:
dacă se are în vedere profitul:

6
 It
Db= x100
Pt
în care:
Dp=durata de recuperare din profit
It= valoarea investiţiei totale majorată cu efectul imobilizării
Pt= volumul profitului anual
dacă se au în vedere acumulările:
It
Da=
At
în care:
Da = durata de recuperare din acumulări
It = valoarea investiţiei totale
At = volumul acumulărilor totale
7.16. Nivelul de servire a turiştilor este un parametru cu conţinut complex şi care cuprinde
ansamblul condiţiilor care concură în satisfacerea cerinţelor turiştilor.
Prin urmare, pentru caracterizarea nivelului de servire ar trebui luate în analiză o serie de aspecte
privind:
- ambianţa din unităţile de alimentaţie publică, cazare, agrement;
- comportamentul lucrătorilor din turism;
- posibilităţile şi modalităţile de aprovizionare cu mărfurile solicitate de turişti;
- gradul de diversificare a serviciilor turistice;
- ridicarea nivelului de servire.
Caracterizarea nivelului de servire a turiştilor se poate realiza cu ajutorul unui sistem de indicatori,
diferenţiat în funcţie de nivelul la care se face analiza. La nivelul întregului sector sau al unei zone
turistice, caracterizarea nivelului de servire se poate face cu ajutorul următorilor indicatori: numărul de
unităţi (diferenţiat pentru alimentaţie publică, cazare, agrement) la 10000 turişti, numărul de lucrători la
10000 turişti, numărul de lucrători la 1 milion lei încasări din prestaţii turistice, ponderea încasărilor din
serviciile suplimentare în totalul încasărilor, structura capacităţii de cazare şi de alimentaţie publică pe
categorii de confort ş.a.
La nivelul unei unităţi de turism şi alimentaţie publică, aprecierea calităţii servirii se poate face în
funcţie de gradul de diversificare a ofertei de mărfuri (numărul de sortimente puse la vânzare), ponderea
producţiei culinare, numărul serviciilor suplimentare (ca pondere a încasărilor în total încasări), gradul de
confort, numărul de lucrători ce revin la 10000 turişti.
Pentru fiecare din aceşti parametri se calculează un coeficient parţial al nivelului de servire, ca
raport între valoarea efectivă şi valoarea normată (sau din perioada precedentă) a acesteia.
7
 7.17. Gradul de utilizare al forţei de muncă este redat de productivitatea muncii (W),
determinat astfel:
Vi
W= x100
N
în care:
N=numărul mediu al lucrătorilor/an din turism sau alimentaţie publică;
Vi=volumul total al încasărilor din cazare sau alimentaţie publică;

7.18.Tema de control pentru unitatea 7

1. Ce reprezintă coeficientul de utilizare a capacității de cazare turistică?
2. Cum se stabilește tariful mediu pe cameră?
3. Cum se determină durata medie a sejurului?
4.Ce reprezintă veniturile din cazare?

7.19.Test de autoevaluare pentru unitatea 7

1. Rata rentabilităţii este un indicator care măsoară:
a. gradul de utilizarea muncii;
b. gradul în care utilizarea diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit;
c. gradul de utilizare a stocurilor.
2. Rentabilitatea financiară desemnează:
a.eficienţa cu care întreprinderea îşi utilizează resursele de care dispune;
b.eficienţa costurilor de realizare a producţiei sau a celor de circulaţie;
c.capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii.
3. Rezultatul exploatării se află cu formula:
a.venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare + profit brut;
b.venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare;
c.venituri de exploatare + cheltuieli de exploatare;
d.venituri totale – cheltuieli totale.
4. Profitul brut al exercițiului este format din:
a. profitul din exploatare + profitul financiar + cifra de afaceri;
b. profitul din exploatare + venituri privind dobânzile + profitul extraordinar;
c. profitul din exploatare + profitul financiar + profitul extraordinar;
7. Rata rentabilității financiare exprimă:
a. eficiența utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei;
b. eficiența utilizării capitalului împrumutat;
c. eficiența utilizării capitalului propriu şi împrumutat.
8. Rata rentabilității comerciale exprimă:
a. eficiența activității comerciale a firmei, asigurând legătura dintre profit şi valoarea adăugată;
b. eficiența activității financiare a firmei, asigurând legătura dintre profit şi cifra de afaceri netă;
c. eficiența activității comerciale a firmei, asigurând legătura dintre profit şi cifra de afaceri netă.
9. Rata resurselor consumate reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile
totale aferente vânzărilor
Adevărat / Fals
10. Rata rentabilității comerciale exprimă raportul dintre profitul din exploatare şi cifra de afaceri
în prețuri de vânzare exclusiv TVA.
Adevărat /Fals
8
 7.20. Bibliografia specifică unității de învățare 7
1. Mărcuță Alina, Tindeche Cristiana, Mărcuţă Liviu - Contabilitatea şi analiza tehnico-economică a
unităţilor de alimentaţie publică şi agroturism, Editura Ex Terra Aurum, 2020
2.Tindeche Cristiana, Vîntu C.R. –Analiza tehnico-economică a unităţilor de alimentaţie publică şi
agroturism. Caiet pentru lucrări practice, ediție revizuită și adăugită, ISBN 978-606-8974-16-3, Editura
EX TERRA AURUM, 2019
3. Tindeche Cristiana - Gestiunea şi analiza tehnico-economică a unităţilor de alimentaţie publică şi
agroturism, ISBN 978-973-40-1015-8, Editura CERES, București, 2013
4. Buglea Alexandru, Analiza situației financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2014
5. Niculescu, M., Analiza economică în turism şi comerţ, Editura Universităţii Creştine "Dimitrie
Cantemir", Bucureşti, 2018