C U R S 8 : DIAGNOSTICUL ŞI ECHILIBRUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

Durata medie de studiu individual - 2 ore

8.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE

8.2. RATA RENTABILITĂŢII
8.3. LICHIDITATEA ŞI SOLVABILITATEA FIRMEI
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

8.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE

Analiza rentabilităţii activităţii desfăşurate de către o întreprindere se realizează cu

ajutorul unui instrument eficient-sistemul de rate.
Ratele se determină fie ca raport între rezultat şi resursă, fie între doi indicatori de
rezultate, fiind exprimate în procente.
Sistemul de rate prezintă limite, datorate imposibilităţii de a delimita exact mărimea
absolută a activităţii (cifră de afaceri, active etc). Pentru a elimina acest dezavantaj se recurge la
utilizarea ratelor în conjuncţie cu analiza ratelor în mărimi absolute ale indicatorilor luaţi în
considerare.

8.2 Rata rentabilităţii

Rentabilitatea este un indicator sintetic de importanţă capitală a managementului

financiar şi general al firmei, fiind expresia sintetică a rezultatelor de orice fel obţinute de către
firmă.
Rentabilitatea se exprimă cu ajutorul ratelor, iar rata rentabilităţii este expresia relativă
a profitului.
Această exprimare furnizează informaţii în plus faţă de masa profitului, şi mai ales pentru
realizarea de comparaţii în timp şi spaţiu şi faţă de programe.
Rata rentabilităţii este o mărime relativă care exprimă pe de o parte capacitatea unei
unităţi economice de a realiza profit, iar pe de altă parte, gradul în care capitalul, atât cel propriu
cât şi cel permanent aduc profit.
Rata rentabilităţii reflectă calitatea evoluţiei firmei şi este influenţată de toţi factorii care
acţionează în cadrul firmei.
Managementul firmei, acţionarii, creditorii, investitorii sunt interesaţi să cunoască nivelul
şi evoluţia indicatorilor de rentabilitate ai întreprinderii.
Rata rentabilităţii economice (Rre ) se exprimă sub forma raportului între profitul net
realizat de către întreprindere şi valoarea activelor totale utilizate. Rata rentabilităţii economice
poate fi analizată în dinamică sau prin compararea cu valorile indicatorului în cazul firmelor
concurente.
 Pr ofit net
×100
Rre = Activ total

Totalul activelor la numitor arată eficienţa utilizării capitalului total disponibil, cu alte
cuvinte fără a lua în considerare structura de finanţare (ponderea între sursele de natură proprie şi
cele împrumutate sau atrase). Prezintă importanţă pentru utilizatorii interni ai informaţiei
(managementul firmei) şi mai puţin pentru cei externi.
Rentabilitatea economică se mai determină şi ca raport procentual între profitul brut şi
capitalul permanent, relaţia de calcul este următoarea:

Rre = Pb/Cp x100

Importanţa ratei rentabilităţii economice ca indicator de analiză financiară, rezidă şi din

necesitatea cunoaşterii acestuia de către managementul superior al întreprinderii şi compararea sa
cu rata inflaţiei.
Între rata reală a rentabilităţii economice (R rre ), rata inflaţiei şi rata rentabilităţii nominale
există o relaţie de interdependenţă, care poate fi redată astfel:

rata rentabilitatii no min ale−rata inf latiei

rre= ×100
R 1+rata inf latiei

Rata rentabilităţii financiare exprimă rentabilitatea capitalului propriu şi se determină ca

raport între profitul net obţinut de către firmă şi capitalul propriu după relaţia:
Pr ofit net
Rf = ×100
Capital propriu
sau

Pn Vt Pex Pn
Rf = ×100= × × ×100
Cp Cp Vt P ex

Rata rentabilităţii financiare poate fi analizată în dinamică sau prin comparare cu valorile
indicatorului în cazul firmelor concurente (cu acelaşi domeniu de activitate). Ea exprimă eficienţa
cu care au fost utilizate sursele de natură proprie, fiind baza pentru determinarea ratelor de
remunerare a capitalului aportat de către acţionarii firmei.
Se poate stabili o relaţie între rentabilitatea financiară şi cea economică, determinată de
structura financiară a capitalului, care se concretizează în efectul de pârghie financiară, rata
dobânzii precum şi cota de impozitare a profitului:
 în care:
[
R f = Re +( Re −R d )×
D
Cp ¿](
1−
Ci
100 )
Rd = rata dobânzii;
D = valoarea datoriilor;
C i = cota de impozitare a profitului.
Acest model se utilizează în fundamentarea gradului de îndatorare a întreprinderii (dacă R
re <Rd ), efectul de îndatorare este negativ).

8.3. Lichiditatea şi solvabilitatea firmei

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.

Lichiditatea exprimă capacitatea unei entităţii economice de a face faţă obligaţiilor sale de plată
pe termen scurt.
Solvabilitatea exprimă capacitatea unei entităţi economice de a face faţă obligaţiilor
băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele scadente, fiind în relaţie directă cu gradul de
îndatorare a acesteia.
Ţinând seama de cele două noţiuni, lichiditatea patrimoniului constituie premisa asigurării
solvabilităţii.
Disponibilităţile băneşti pot îndeplini cerinţele de plată imediată, în situaţia în care deţin
3-5% din activele circulante sau 1,5% din totalul bilanţului (în unele sectoare aceste valori pot
varia).
Rolul lichidităţii şi solvabilităţii este acela de a identifica starea societăţii comerciale la un
moment dat, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia şi a adopta măsurile necesare pentru a
asigura stingerea obligaţiilor.
Aceşti indicatori furnizează informaţii conducerii societăţii, organismelor bancare,
partenerilor de afaceri, potenţialilor investitori ai firmei.
Pentru determinarea acetor indicatori se utilizează ca surse informaţionale bilanţul
contabil, contul de profit şi pierdere.
Lichiditatea poate fi exprimată ca rată a lichidităţii generale, rată a lichidităţii
intermediare sau ca rată a lichidităţii imediate.
R
Rata lichidităţii generale ( lg )se obţine prin raportarea activelor circulante la datoriile pe
termen scurt şi arată în ce măsură firma poate face faţă obligaţiilor de plată pe termen scurt, cu
active de aceeaşi natură.

Active circulante
R lg= ×100
Datorii petermen scurt
 dacă , atunci există o garanţie fără probleme a obligaţiilor curente; literatura de
specialitate apreciază ca normal raportul 2/1, respectiv Lg = 2;
  dacă , atunci înseamnă că activele circulante nu asigură lichidităţile necesare stingerii
datoriilor pe termen scurt, practic firma se află într-o situaţie financiară critică;
 activele curente se stabilesc scăzând din activele circulante stocurile nevalorificabile şi
creanţele incerte; pasivele curente cuprind datoriile pe termen scurt (până la 1 an), adică datoriile
către furnizori, creditele bancare pe termen scurt, ratele la creditele pe termen mediu şi lung
scadente în perioada analizată, impozitele şi taxele de plătit, alte cheltuieli plătibile cum ar fi
cheltuielile cu personalul.
O asemenea situaţie poate avea o redresare probabilă în condiţiile:
 reînnoirii scadenţelor datoriilor;
 asigurării unui grad al lichidităţii activelor circulante care să devanseze exigibilitatea
datoriilor;
 accelerarea rotaţiei activelor circulante în speţa stocurilor–ca de exemplu formarea optimă a
acestora, micşorarea celor greu vandabile eventual şi pe calea soldării etc.
R
Rata lichidităţii intermediare ( l int erm ) ia în considerare în cadrul activelor circulante
numai activele cu gradul cel mai ridicat de lichiditate, respectiv creanţele şi disponobilităţile
băneşti şi datoriile pe termen scurt.

Active circulante−Stocuri
Rl int erm= ×100
Datorii pe termenscurt
Această rată este cunoscută şi sub denumirea de testul acid, fiind de obicei subunitară iar
intervalul considerat satisfăcător pentru această rată se situează între 0,8−1% .

R
Rata lichidităţii imediate ( limed ) numită şi capacitate de plată, reflectă capacitatea firmei
de a achita datoriile exigibile imediat, pe baza disponibilităţilor băneşti (inclusiv a titlurilor de
valoare).

Disponibilitatibanesti
R limed = ×100
Datorii petermen scurt
 în condiţiile economiei româneşti când titlurile de credit (cambia şi biletul la ordin) nu au o
extensie deplină ca în ţările cu o economie de piaţă funcţională această rată este utilă, iar nivelul
normal al ei este considerat a fi între 0,2 şi 0,3.
Solvabilitatea poate fi exprimată prin intermediul mai multor indicatori, astfel:
a) Rata solvabilităţii generale (Rsg ):

Active totale
×100
R =
sg Datorii totale
 acest indicator măsoară securitatea de care se bucură firma faţă de bancă şi de creditori; se
consideră o situaţie normală atunci când activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile
totale.
b) Rata solvabilităţii patrimoniale (R p ):
 Capital propriu
×100
R =
p Datorii pe termenmediu silung+Capital propriu

Acest indicator se foloseşte în special de către bănci, în

cadrul studiilor de bonitate şi se pareciază că valoarea minimă acceptabilă este de 0,5%.
c) Rata solvabilităţii potenţiale (Rsp ):

Capital propriu
sp = ×100
R Datorii pe termenmediu si lung
d)Rata de îndatorare pe termen mediu şi lung (Ridml ):

Datorii pe termenmediu silung

idml = ×100
R Capital propriu(inclusiv rezerve)
Acest indicator este inversul ratei solvabilităţii potenţiale putând fi determinat şi astfel:

Datorii pe termenmediu silung

Ridml = ×100⇔
Capital propriu

1
Ridml = ×100 ⇔
Capital propriu
Datorii pe termenmediu silung

1
Ridml = ×100
R sp

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
I. Bogdan - Tratat de management financiar banacar, Eitura Economică, Bucureşti, 2002
V. Troacă - Management financiar bancar, Editura Academica Brâncuşi, Tg-Jiu, 2002
E. Dinu - Analiza economică şi financiară a firmei, Editura ASE, Bucureşti, 2001
A. Işfănescu - Ghid practic de analiză economico-financiară, Editor Tribuna Economică,
Bucureşti, 1999