Indicatorii gradului de indatorare

Utilizarea cu succes a datoriilor creste nivelul profiturilor pentru detinatorii afacerii.

Rentabilitatea adusa de aceste fonduri imprumutate peste sau sub nivelul dobanzii
achitate apartine actionarilor si, astfel, este majorata rentabilitatea capitalurilor proprii
ale acestora.
Gradul de indatorare general

Este un indicator general al indatorarii si calculeaza proportia in care activul total este
finantat din alte surse decat cele proprii, cum sunt credite, furnizori, datorii la stat.
Indicatorul este inversul solvabilitatii patrimoniale si poate avea valori mai mici sau
egale cu 1. In conditii normale de activitate gradul de indatoare trebuie sa se situeze in
jur de 50%. O limita sub 30% indica o rezerva in apelarea la credite si imprumuturi iar
peste 80% o dependenta de credite, situatie alarmanta.
Formula :

Rata datoriilor totale raportate la activele totale este utilizata pentru a descrie ponderea
"banilor altora" in totalul pretentiilor legate de activele companiei, insa nu este o masura
a capacitatii reale a companiei de a-si acoperii datoriile. Cu cat aceasta rata este mai
mare, cu atat riscul asumat de catre creditori este mai mare.
Stabilitatea financiara

O versiune mai rafinata a analizei gradului de indatorare implica raportarea datoriilor pe

termen lung la valoarea capitalului investiti (permanent). Acest din urma indicator este
definit ca suma a tuturor intereselor pe termen lung asupra afacerii, atat din partea
actionarilor, cat si din partea creditorilor, neincluzand insa datoriile curente. Acest
indicator corespunde de fapt activelor nete, in cazul in care nu au fost efectuate ajustari
cum ar fi ignorarea datoriilor cu impozitul amanat.
Formula :

Acest coeficient indica ponderea datoriei pe termen lung in capitalul investit, mai exact
arata modul de finantare a capitalului permanent pus la dispozitia companiei si anume
surse proprii sau surse atrase.
Indicatorul este unul din elementele de calcul pe care companiile il au in vedere atunci
cand clasifica marja de siguranta a indatorarii. O alta definitie a indatorarii este, de
asemenea, utilizata, incluzand (1) datoriile financiare pe termen scurt, (2) rata curenta a
datoriilor pe termen lung si (3) toate datoriile pe termen lung sub forma de obligatii
contractuale. In acest caz, datoriile pe termen lung, precum repartizarile din capital

reprezentand obligatii potentiale legate de beneficiile angajatilor si impozitele amanate,

nu sunt luate in considerare la calculul capitalului investit al companiei, care este format
din (1) suma datoriilor definite mai sus plus (2) interese minoritare si (3) capitalul
propriu. O observatie importanta ar fi aceea ca, cu cat este mai mare partea de capital
neluata in calcul, cu atat mai putin aceasta varianta de calcul reprezinta ansamblul
elementelor de capital ale companiei.
Pe acest indicator al stabilitatii financiare se pune un accent important in cazul fiecarei
companii, intrucat o mare parte a acordarilor de creditare, atat pentru companii listate,
cat si pentru companii inchise, contin conditii restrictive si plafoane maxime ale
indatorarii, exprimate in termenii gradului de indatorare la termen (datorii pe termen
lung/capitalizare).
Autonomia financiara globala

O a treia versiune a analizei proportiilor datoriei implica rata datoriilor totale (definite ca
suma datoriilor curente si a tuturor formelor de datorii pe termen lung) raportate la
capitalurile proprii ale companiei.
Formula :

Acest indicator masoara volumul finantarii externe in raport cu cel al finantarii asigurate
de actionari. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu atat afacerea depinde mai mult de
creditorii sai, si cu atat mai mare riscul asociat, deoarece toate datoriile din bilant dau
drepturi asupra companiei unor terti.
Un raport mare implica un risc mare pentru creditori. Acestia vor tine cont de normele
bancare curente si reglementarile in domeniu. De regula o valoare acceptabila pentru
cea mai mare parte a activitatilor este < 0,5. Un raport mic demonstreaza capacitatea
companiei de a-si mari volumul creditelor, sub rezerva existentei unui flux de lichiditati
corespunzator, care sa permita pe viitor suportarea serviciului datoriei.
Autonomia financiara la termen

O alta varianta a formulei este utilizarea doar a datoriilor pe termen lung, inclusiv a ratei
curente a datoriilor pe termen lung, exceptand insa obligatiile pe termen lung legate de
impozitul amanat si de beneficiile angajatilor.
Formula :

Parghia financiara

Raportul exprima corelatia dintre structura financiara si capitalul imprumutat.

Formula :

Valoarea indicatorului se situeza intre 2,5 si 1,66 la societati cu grad de indatorare

acceptabil si peste 5 la societatile ce sunt subcapitalizate. Un raport de 2,5 inseamna
capitaluri proprii reprezentand 40% din active totale, iar 1,66 reprezinta o pondere de
60% a capitalurilor proprii in active totale.
Levierul financiar

Levierul financiar reprezinta raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii,

reflectand capacitatea managerilor financiari de a atrage resurse externe pentru a
dinamiza eficienta capitalurilor proprii.
Formula :

Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de

indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33, ceea ce este echivalent cu faptul ca
creditele bancare reprezinta 70% din activele totale, exprima un grad foarte ridicat de
indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul
depaseste in mod repetat pragul de 2,33.
Efectul levierului financiar

Efectul de levier financiar exprima influenta pe care indatorarea - sursele de finantare

atrase, adica in principal creditele bancare - o are asupra rentabilitatii capitalurilor
proprii ale firmei, sursele de finantare proprii fiind: capital social, rezerve, amortizare,
profit net ramas la dispozitia firmei.
Efectul de levier financiar masoara capacitatea firmei de a investi capitalul imprumutat
la o rata superioara ratei dobanzii.
La prima vedere, indatorarea influenteaza rentabilitatea in mod negativ, intrucat
dobanzile aferente maresc costurile si micsoreaza profitul. In realitate insa, daca rata
rentabilitatii este mai mare decat rata dobanzii, indatorarea are o influenta pozitiva
asupra rentabilitatii si asupra sporirii averii firmei.
Efectul levierului financiar reflecta variatia ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor
proprii in functie de corelatia dintre rata rentabilitatii economice si costul datoriei sau
rata dobanzii, precum si fata de gradul de indatorare levierul financiar.
Atat pentru capitalul investit (capital propriu + datorii financiare), cat si pentru capitalurile

proprii si pentru datoriile financiare (creditele bancare) se pot asocia anumite rate de
rentabilitate. Astfel, capitalului propriu ii corespunde rata rentabilitatii financiare (Rf),
datoriilor financiare le corespunde rata dobanzii (Rd), iar capitalului investit rata
rentabilitatii economice (Rec).
Rata rentabilitatii financiare Rf sau ROE exprima eficienta investitiei efectuate de
actionari in cadrul firmei si se calculeaza ca raport intre profitul net si capitalul propriu.
Rata rentabilitatii economice Rec sau ROA exprima eficienta utilizarii capitalurilor
investite si se determina ca raport intre profitul net si activele totale. Pot fi utilizate si
activele nete care mai sunt denumite si capital investit, reprezentand o fractiune din
activul total finantat pe seama capitalurilor proprii si a datoriilor pe termen lung.
Relatia de legatura dintre Rf si Rec poate fi demonstrata avand in vedere urmatoarele
restrictii:

Veniturile financiare si extraordinare sunt neglijate ;

Cheltuielile financiare sunt limitate la cele cu dobanzile de platit ;
Cheltuielile extraordinare sunt neglijate de asemenea.

Astfel, Rf = [Rec + (Rec Rd) * LF] * (1-cota impozitului/profit)

Din analiza corelatiei dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii, efectul de
levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adica apelarea la credite bancare va conduce la
cresterea sau scaderea rentabilitatii financiare. Astfel, se pot intalni urmatoarele situatii:

daca Rec > Rd, apelarea la capitaluri imprumutate va conduce la cresterea

rentabilitatii financiare si a valorii de piata a intreprinderii, deoarece efectul de
levier financiar va fi pozitiv si va reveni actionarilor (Rf > Rec). In acest caz,
intreprinderea va avea interesul sa foloseasca cat mai multe imprumuturi pentru a
beneficia de efectul de levier financiar, insa pana la limita riscului de
insolvabilitate.

daca Rec = Rd, apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilitatii
financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilitatii economice (Rf = Re),
efectul de levier financiar este 0;

daca Rec < Rd, contractarea unor noi imprumuturi va conduce la reducerea ratei
rentabilitatii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. In acest
caz, activitatea firmei respective se caracterizeaza prin ineficienta si va conduce
treptat la decapitalizarea sa.
Deci efectul de levier financiar este pozitiv decat in masura in care rata rentabilitatii
economice este superioara ratei dobanzii. Problema fundamentala este de a sti daca
eventualele conditii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilitatii
economice astfel incat sa provoace un efect de levier financiar negativ.
Formula :

In formula este utilizata rata dobanzii efective si nu rata dobanzii de pe piata deoarece o
valoare medie nu este reprezentativa pentru societate, iar o valoare contractuala nu
este stabila, deoarece bancile modifica rata dobanzii la anumite perioade.
Rata dobanzii efective

Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate creditele si imprumuturile

realizate.

Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu rata obtinuta in perioada
de comparatie iar daca este calculata la volumul creditelor utilizate intr-o anumita
perioada trebuie comparata cu rata medie a dobanzii de pe piata.
Rata de acoperire a dobanzilor - RAD

Rata de acoperire a dobanzii reflecta masura in care o companie obtine suficient profit
pentru a sustine dobanzile aferente imprumuturilor si de asemenea pentru a atrage
atentia actionarilor daca profitul nu este la un nivel suficient de ridicat pentru ca, in urma
inregistrarii dobanzii , sa le mai ramane si lor o parte care sa fie distribuita sub forma de
dividende.
In esenta el indica de cate ori profitul din activitatea companiei inainte de plata
impozitelor si a dobanzilor acopera cheltuielile cu dobanzile.
Formula :

Indicatorul este foarte utilizat in analiza investitiilor finantate din imprumuturi. Cu cat
valoarea rezultata este mai ridicata cu atat este mai bine, societatea putandu-si platii
dobanzile (teoretic deoarece, chiar si cand se inregistreaza pierdere dobanda se
achita daca exista numerar in banca).
Nivelul recomadat este minim 3. O tendinta descrescatoare a ratei de acoperire a
dobanzilor poate indica un management ineficient sau previziuni prea optimiste la
momentul contractarii creditelor.
O alta varianta de calcul a acestui indicator este raportarea profitului inainte de
amortizare, plata impozitelor, a dobanzilor la cheltuielile cu amortizarea.
Solvabilitatea globala (SG)

Indica posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egala cu activul net
contabil, respectiv, capitalurile proprii. Indicatorul trebuie sa fie supraunitar cat mai

aproape de 2. O valoare a acestui indicator de 1.4 reprezinta o valoare minima

acceptata, este echivalentul unui levier financiar de 2.5, altfel exprimat datoriile
reprezinta 71.4% din total active.

Solvabilitatea patrimoniala (SP)

Indicatorul indica pronderea capitalurilor proprii in pasivul total. Este echivalentul ratei
de finantare a activelor si inversul parghiei financiare.

Exprima capacitatea de autofinantare a societatii, precum si masura in care poate face

fata obligatiilor sale de plata. O valoare ridicata a acestui indicator semnifica o sporire a
capacitatii de autofinantare a societatii. Este recomandat ca nivelul acestei rate sa fie
mai mare de 30%.

Dupa ce au fost abordate aspectele teoretice ale indicatorilor gradului de indatorare, in

continuare este prezentata analiza acestor indicatori pentru doua companii din sectorul
farmaceutic, si anume pentru ATB & BIO.

Click pe imagine pentru a maria imaginea.

Gradul de indatorare (Gi)

Activul total al companiei ATB este finantat din alte surse decat cele proprii in proportie
de 30 33%. Gradul de indatorare al companiei se situeaza in limitele normale. Pentru
BIO, valorile acestui indicator de 6% si respectiv 10% indica o rezerva in apelarea la
credite si imprumuturi. Daca se face o corelatie a acestei rate cu lichiditatea foarte
ridicata a companiei analizate intr-o sectiune anterioara (vezi indicatorii de masurare a
lichiditatii) si avand in vedere ca rata dobanzii pentru BIO este 8,75%, iar Rec 7,46% se

poate concluziona ca accesarea de finantare externa suplimentara ar rani rentabilitatea

financiara Rf (ROE).

Stabilitatea financiara (SF)

Asemanator gradului de indatorare generala, stabilitatea financiara nu ia in considerare

datoriile curente. Insa pentru ambele societati, datoriile curente detin ponderea cea mai
mare in total datorii. Valorile acestui indicator sunt scazute.

Autonomia financiara globala (Afg)

Volumul finantarii externe in raport cu cel asigurat de actionari este mai mic de 50%
pentru ambele companii la jumatatea anului 2009, iar la jumatatea anului 2010 pentru
ATB este depasita aceasta limita cu 2%. Din punct de vedere al lichiditatii BIO are
capacitatea de a-si mari volumul imprumuturilor deoarece este capabila sa isi onoreze
datoriile, insa trebuie sa se tina cont si de influenta asupra rentabilitatii (Rec>Rd).

Autonomia financiara la termen (Aft)

Conform celei de-a doua forme a autonomiei financiare, care ia in calcul numai datoriile
pe termen lung, se poate constata ca ambele firme se finanteaza in mare parte pe
termen scurt si nu prezinta un risc pentru creditorii financiari.

Parghia financiara (PF)

Valoarea indicatorului se situeza intre 2,5 si 1,66 la societati cu grad de indatorare

acceptabil si peste 5 la societatile ce sunt subcapitalizate. Pentru ATB si BIO valorile
indicatorului se incadreaza la nivelul acceptat.

Levierul financiar (LF)

Ponderea datoriilor financiare in capitalurile proprii, exprimata prin levierul financiar,

este redusa pentru ambele companii. Rezultatul este subunitar.
Efectul levierului financiar (ELF)

Rentabilitatea economica in semestrul 1/2009 pentru ATB si BIO este aproximativ la fel
de 6%, de asemenea in semestul 1/2010 rentabilitatea economica pentru cele doua
societati este de aproximativ 7,5%.

Rentabilitatea economica pentru ATB atat in 2009, cat si in 2010, este mai mare decat
rata dobanzii efective de 2,14% la jumatatea anului 2009 si 2,17% la jumatatea anului
2010. Daca rentabilitatea economica este mai mare decat rata dobanzii efective (Rec >
Rd), folosirea indatorarii va conduce la cresterea ratei rentabilitatii financiare si a valorii
de piata a intreprinderii. In acest caz, intreprinderea va fi interesata sa utilizeze cat mai
multe imprumuturi pentru a beneficia de efectul pozitiv de levier financiar, dar pana la
limita
riscului
de
insolvabilitate.
Pentru BIO insa, situatia este inversa si anume rentabilitatea economica este mai mica
decat rata dobanzii efective. Daca rentabilitatea economica este mai mica decat rata
dobanzii efective (Rec > Rd) nu este in interesul actionarilor imprumutarea suplimentara
a companiei, deoarece fiecare leu investit de acestia va genera un profit mai scazut
decat in cazul in care firma nu va mai fi indatorata.

Rentabilitatea financiara calculata pe baza profitului din exploatare a firmei ATB este
mai mare decat cea a firmei BIO. Prin imprumutul realizat de societate actionarii
participa la finantarea activelor cu o suma mai mica, fata de cazul in care intreaga
activitate ar fi finantata de acestia. Conform rentabilitatii financiare obtinute la
societatile ATB si BIO, se poate constata ca 1 leu investit in ATB aduce un profit mai
mare
decat
1
leu
investit
in
BIO.
Efectul levierului financiar pentru ATB de 1,1% in 2009 si 1,8% in 2010, arata influenta
pozitiva pe care o are indatorarea asupra capitalurilor proprii.

Efectul levierului financiar pentru BIO de -0,01% arata influenta negativa pe care o are
indatorarea asupra capitalurilor proprii.

Rata de acoperire a dobanzilor (RAD)

Ambele companii obtin suficient profit pentru a-si putea sustine dobanzile aferente
imprumuturilor contractate. Nivelul acestei rate atat pentru ATB, cat si pentru BIO
depaseste nivelul minim recomandat de 3.

Solvabilitatea globala (SG)

Posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active este asigurata pentru ambele societati.
Indicatorul trebuie sa fie supraunitar cat mai aproape de 2.

Solvabilitatea patrimoniala (SP)

Capacitatea de autofinantare a companiilor, gradul de independenta este ridicat fiind

mai mare decat 30%.

Indicatorii gradului de indatorare explicati pe scurt in tabelul de mai jos.

Click pe imagine pentru marire.