Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Curs 3 5.

Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara Utilizarea metodelor si tehnicilor in analiza economico-financiara implica prelucrarea sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor obtinute astfel incit in urma analizei acestora sa se poata oferii informatii suficiente dar si pertinente utilizatorului. In consecinta, se poate spune ca in fapt <materia prima> in utilizarea metodelor si tehnicilor de analiza o constituie indicatorii economico-financiari. Nu trebuie neglijat faptul ca un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util numai daca: o ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza; o este prezentat corespunzator; o formula de calcul este facila celui interesat. Regasim in literatura de specialitate gruparea indicatorilor economico-financiari dupa cum urmeaza: indicatori ai resurselor materiale - umane - financiare - informationale indicatori ai consumului de resurse (indicatori de efort) cheltuieli, indicatori de rezultate (efecte) indicatori de eficienta efect-e effort-E e/e e/E efect-e E/e E/E efort-E Metodele si tehnicile utilizate in analiza economico- financiara pot fi structurate in doua mari categorii: specifice analizei economico-financiare; imprumutate de catre analiza economico- financiara sau comune cu alte stiinte. Acestea pot fi grupate n metode ale analizei cantitative, metode ale analizei calitative si alte metode si tehnici. A. Metode cantitative Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribuia elementelor componente i a factorilor la formarea i variaia fenomenului studiat, precum i poziionarea firmei ntr-un mediu dat. Unele metode ale analizei cantitative difer n funcie de tipul de legturi funcional-cauzale, care pot fi de tip determinist sau de tip stocastic. Principalele metode ale analizei cantitative sunt: 1. metoda susbstitutiei 2. metoda balantiera 3. metoda ratelor 4. metoda scorurilor

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare 1. Metoda substitutiei Aceast metod se folosete n cazul n care ntre factorii fenomenului studiat exist relaii de tip determinist de forma produsului sau a raportului (ntre fenomenul studiat i factorii de influen exist proporionalitate direct sau invers). Metoda substituirilor n lan se bazeaz pe trei principii, respectiv: a) ordonarea factorilor n cadrul modelului de analiz are n vedere condiionarea lor economic, i anume: factori cantitativi, factori de structur i factori calitativi; b) substituirile se fac succesiv, avndu-se n vedere ordinea menionat la principiul a; c) un factor substituit se menine ca atare n operaiunile ulterioare. Aplicarea metodei se poate face pe baz de mrimi absolute i pe baz de indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor n lan sunt: produs ntre factori i raport ntre factori. A) Cazul produsului ntre factori Modelul general al unui fenomen economic de acest tip este urmtorul: F=abc Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de mrimi absolute se realizeaz astfel: F = F1 F0 unde: 1 reprezint informaia de stare; 0 reprezint baza de comparaie. Influenele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel: 1) a(F) = a1b0c0 a0b0c0 = (a1 a0) b0c0 2) b(F) = a1b1c0 a1b0c0 = a1(b1 b0) c0 3) c(F) = a1b1c1 a1b1c0 = a1b1 (c1 c0) F = a(F) + b(F) + c(F) Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de indici se prezint astfel:
IF = F1 abc iii 100 = 1 1 1 100 = a b c F0 a0b0c0 100 2 a1 b c 100 ; ib = 1 100 ; ic = 1 100 a0 b0 c0

ia =

IF = IF 100 Influenele variaiei relative a factorilor asupra modificrii relative a fenomenului studiat se calculeaz astfel:
( 1) iaI F ) = ia 100

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

ia ib ia 100 ia ib ic ia ib 100 2 100
F F F

( 2) ibI F ) =

3) ic( I F ) =

( I F = iaI ) + ib( I ) + ic( I

Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determin astfel: IN = i1 i2 K in ; n2 100 n 1 i1 i2 K iK i1 i2 K iK 1 ; 100 K 1 100 K 2

Influena unui factor oarecare K se stabilete astfel:

( iKI ) =
N

1<K<n

B) Cazul raportului ntre factori Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este urmtorul: a P= b Stabilirea influenelor factorilor se face diferit, dup locul unde este situat factorul cantitativ (numitor sau numrtor). B1) n cazul n care factorul cantitativ este la numitor, atunci influenele factorilor se stabilesc astfel: - pe baz de mrimi totale:
P = P1 P0 1. b ( P ) = a0 a0 b1 b0 a1 a0 b1 b1

2. a ( P ) =

P = b(P) + a(P)

- pe baz de indici:
IP = P i 1 100 = a 100 P0 ib

IP = IP 100

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

100 100 100 ib ia 100 100 100 ib ib
P P)

( 1. ibI P ) =

( 2. iaI P ) =

( I P = ib( I ) + iaI

B2) n cazul n care factorul cantitativ se afl la numrtor, influenele factorilor se separ astfel: - pe baz de mrimi totale:
1. 2. b ( P ) = a1 a1 b1 b0

- pe baz de indici:
( 1. iaI P ) = ia 100

( 2. ibI P ) =

ia 100 ia ib

n cazul n care numrtorul i/sau numitorul se dezvolt dup relaii de tip produs, raport i balanier, pentru stabilirea influenelor factorilor indireci se aplic principiile metodei substituirilor n lan. n literatura de specialitate se ntlnete i metoda substituirii izolate a factorilor. n cazul utilizrii acestei metode se aplic un singur principiu dintre cele menionate la metoda substituirilor n lan, i anume cel al substituirilor succesive. Suma influenelor factorilor nu mai este egal cu modificarea total a fenomenului analizat, ca n cazul aplicrii metodei substituirilor n lan, aprnd restul nedescompus, pentru care s-au emis diferite ipoteze de alocare pe factori. 2. Metoda balantelor Metoda balanier se utilizeaz atunci cnd ntre elementele fenomenului studiat sunt relaii de tip determinist de forma sumei i/sau a diferenei. Modelul general al unui fenomen care presupune aplicarea metodei balaniere este urmtorul: M=a+bc Pentru stabilirea influenei modificrii unui element asupra variaiei fenomenului analizat se aplic urmtoarea regul: se calculeaz diferena dintre valoarea efectiv (informaia de stare) i valoarea luat ca baz de comparaie, inndu-se seama de semnul cu care elementul respectiv figureaz n model. Suma influenelor elementelor componente trebuie s fie egal cu variaia total a fenomenului studiat. n cazul modelului general M, cuantificarea influenelor variaiei elementelor componente se prezint astfel:
4

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

M = M1 M0 1) a(M) = a1 a0 2) b(M) = b1 b0 3) c(M) = (c1 c0) a(M) + b(M) + c(M) = M

3.

Metoda ratelor

Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logicoeconomic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economicofinanciare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economicofinanciara sunt:

rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si

onora obligatiile

rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii in forma relativa rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin
activitatea desfasurata de intreprindere

4. Metoda scorurilor
Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al intreprinderilor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor cu dificultati in activitatea de gestionare economicofinanciara. Prin combinarea in anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment.

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economicofinanciar. Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi:

Z = a1 * R1 + a 2 * R2 + .............. + a n * Rn
unde:

Ri = indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor a i = coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a
scorului Z la o variatie de o unitate a ratei RI . Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate atit de intreprinderile sanatoase cit si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade indelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem folosirea metodei scorurilor in Romania in evidentierea demersurilor teoretico metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile specifice existente. O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in procesul de selectionare a intreprinderilor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a starii intreprinderilor. Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de modelul utilizat.

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

B. Metode calitative Principalele metode ale analizei calitative sunt: diviziunea i descompunerea rezultatelor, modelarea, comparaia, gruparea.
a) Diviziunea sau descompunerea fenomenelor si rezultatelor Rezultatele activitii ntreprinderii sunt msurate cu ajutorul unor indicatori economicofinanciari care se divid i se descompun pentru a permite studierea aprofundat a acestora. Se disting urmtoarele forme: Diviziunea dup timpul de formare a rezultatelor (de exemplu: ritmicitatea produciei, livrrilor, ncasrilor pe zile, decade, luni etc.) permite analiza abaterilor de la tendina general de desfurare n timp a rezultatului studiat. Diviziunea dup locul de formare a rezultatelor are rolul de a prezenta contribuia structurilor organizatorice ale firmei, precum i a abaterilor de la tendina general. (De exemplu: analiza produciei obinute pe secii i pe zone geografice). Descompunerea pe elemente componente permite stabilirea contribuiei acestora la formarea i modificarea rezultatului total (de exemplu: analiza cifrei de afaceri pe produse; analiza costurilor pe elemente de cheltuieli etc.).

b) Comparatia: Pentru analiza fenomenelor economico-financiare nu este suficient numai mrimea n sine la un moment dat, ci se impune i existena unei baze de comparaie (criteriu de referin). n funcie de criteriul ales, se ntlnesc urmtoarele tipuri de comparaii: a) comparaii n timp, ce presupun valorile fenomenului n diferite momente ale evoluiei sale; b) comparaii n spaiu, respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente etc.; c) comparaii mixte, respectiv n timp i spaiu; d) comparaii n funcie de un criteriu prestabilit (de exemplu: bugetul de venituri i cheltuieli, norme, normative, standarde, clauze contractuale, programe etc.); e) comparaii cu caracter special, pentru care intervin alte criterii dect cele menionate mai sus (de exemplu: compararea unor variante n cazul unui studiu tehnicoeconomic, comparaii pe baza metodei scorurilor). c) Gruparea, respectiv impartirea fenomenului in grupe relativ omogene, care au la baza o caracteristica considerata comuna d) Modelarea fenomenelor economico-financiare Modelul este un instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificat a realitii. Dup modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi: imitative, analogice i simbolice. n cazul modelelor imitative, fenomenul este reprezentat prin el nsui, dar la o alt scar (exemplu: hri, fotografii, machete etc.). Modelele analogice se caracterizeaz prin faptul c anumite proprieti ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modaliti (de exemplu: grafice, diagrame etc.) folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-fina-

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

nciare. Modelele simbolice se caracterizeaz prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele economico-financiare. Se regsesc, de regul, sub forma unor ecuaii. n analiza economico-financiar sunt folosite modelele simbolice i analogice.

C. Alte metode si tehnici a) Indici, sub cele doua forme ale sale:

Fn *100 F0 F cu baza in lant: I n / n1 = n *100 Fn1 cu baza fixa : I n / 0 =

_

b) ritmuri medii anuale

R = ( n1
c) coeficienti de sezonalitate,

Fn 1) *100 F0
_

F Ks = Fm unde:
_

F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat Fm =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial d) marimi relative de structura

gi =

ei *100 F

e) coeficienti de concentrare: coeficientul Herfindhal:

n

H = gi
i =1

coeficientul Gini-Struck:
n g i 1
2

n 1 f) Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clientii sau furnizorii.
Grupa A B C %PRODUSE 15% 25% 65% %CA 65% 25% 15%

G=

i =1

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

%CA 80% 65%

15%

40%

%PRODUSE

g) metoda grilelor de evaluare, utilizata in diagnosticul global al activitatii intreprinderii, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei strategice a intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea. Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt: -stabilirea criteriilor de evaluare -stabilirea coeficientilor de semnificatie -notarea criteriilor -stabilirea notei ponderate . In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie.
Nota Nota ponderata

Criterii de evaluare Imaginea firmei pe piata Competente tehnologice Rata rentabilitatii comerciale Cota de piata relativa Productivitatea muncii Retea de distributie Situatie financiara Total

Coeficient de semnificatie 0,08 0,07 0,2 0,25 0,12 0,05 0,23 1

Ambro SA Temco SA Ambro SA Temco SA 2 5 0,16 0,4 2 4 0,14 0,28 4 3 0,8 0,6 5 3 1,25 0,75 4 3 0,48 0,36 4 2 0,2 0,1 4 3 0,92 0,69 3,95 3,18

h) tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a punctelor slabe depistate.
Nota Criterii de evaluare 1 Imaginea firmei pe piata Competente tehnologice Rata rentabilitatii comerciale Cota de piata relativa Productivitatea muncii Retea de distributie Situatie financiara
Legenda Ambro SA Temco SA

10