SINTEZĂ LA DISCIPLINA

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ (1)

Prof. univ. dr. Iosefina MOROŞAN

OBIECTIVE
Prin conţinut şi structura sa, disciplina Analiză economico-financiară oferă
studenţilor cadrul metodologic general de analiză economico-financiară,
structurat pe problematica de bază a activităţii societăţilor comerciale industriale,
agricole, de comerţ şi turism. Abordarea întregii problematici este subordonată
cerinţelor managementului modern al întreprinderii, care trebuie să utilizeze
rezultatele analizei economico-financiare la fundamentarea actului decizional. În
acelaşi timp, metodologia analizei economico-financiare constituie un cadru de
abordare a problematicii întreprinderii prin prisma obiectivelor unor subiecţi, din
sfera aceasta, interesaţi să-i cunoască activitatea acesteia.

CONCEPTE-CHEIE: analiza economico-financiară; metoda substituirilor

în lanţ (iterării); metoda balanţieră; cifra de afaceri; producţia marfă; producţia
exerciţiului; valoarea adăugată; coeficientul mediu de calitate pe produs;
coeficientul mediu de exploatare; cheltuieli variabile; cheltuieli fixe; cheltuieli
materiale; cheltuieli salariale; cheltuieli cu amortizarea; cheltuieli cu dobânzile;
cost; rate de eficienţă; nivel al cheltuielilor la 1000 lei venituri.

1. BAZA TEORETICO-METODOLOGICĂ
A ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Analiza economico-financiară este o disciplină independentă, cu obiect şi
metodă bine determinate.
Analiza economică cercetează activităţile sau fenomenele din punct de vedere
economic, respectiv al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute. Esenţial în
analiza economică este luarea în consideraţie a relaţiilor structural-funcţionale, cât
şi a celor de cauză-efect. Analiza financiară, o componentă a analizei economice,
are ca scop stabilirea unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii,
utilizând informaţii din bilanţ, contul de profit şi pierdere şi raportul anual.
Analiza economico-financiară se realizează în sensul invers al evoluţiei reale
a fenomenului economic, şi anume: de la rezultatele procesului cercetat către
elemente şi factori.
Conţinutul analizei economico-financiare poate fi conceput în următoarele
etape:
– delimitarea obiectului analizei (fapte, fenomene, rezultate);
– determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat;
– determinarea corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, cât şi a
corelaţiei dintre diferiţi factori care acţionează;
1
 – sintetizarea rezultatelor analizei sub forma concluziilor şi aprecierilor asu-
pra activităţii cercetate;
– elaborarea măsurilor pentru sporirea eficienţei activităţii în viitor.
Analiza economico-financiară are o metodă proprie, care constă în parcur-
gerea următoarelor etape:
– diviziunea şi descompunerea rezultatelor;
– comparaţia;
– determinarea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului cercetat;
– modelarea fenomenelor economice;
– măsurarea relaţiilor factorial-cauzale;
– generalizarea sau evaluarea rezultatelor.
Diviziunea şi descompunerea rezultatelor. Rezultatele, reflectate prin dife-
riţi indicatori ai activităţii întreprinderii, se divid şi se descompun pentru a se con-
stitui un suport concret al analizei. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor sunt
de mai multe feluri: diviziunea după timpul de formare a rezultatelor, diviziunea
după locul de formare a lor şi descompunerea pe părţi, elemente, factori, cauze.
Comparaţia constă în studierea fenomenelor, proceselor şi rezultatelor eco-
nomico-financiare prin prisma unui criteriu de referinţă, a unei baze de comparaţie,
cum ar fi: nivelul obiectivelor programate, rezultatele perioadei precedente, rezul-
tatele altor întreprinderi concurente, normative, standarde.
Condiţia esenţială ce determină caracterul ştiinţific al comparaţiei o repre-
zintă comparabilitatea datelor care trebuie să aibă un conţinut omogen, să fie
exprimate într-un etalon unic, să fie determinate după o metodologie unică.
Determinarea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului anali-
zat constă în cunoaşterea schimbărilor de stare în activitatea întreprinderii, a
relaţiilor structural-funcţionale ce se formează între elementele acesteia. Determi-
narea sistemului factorial-cauzal asigură premisa constituirii modelelor de analiză.
Modelarea fenomenelor economice. Modelul construit reprezintă reprodu-
cerea simplificată, dar exactă a unor aspecte ale realităţii, în care, fiind abstracţie de
tot ceea ce se consideră neesenţial, se realizează o sinteză de un anumit fel, o
generalizare. În funcţie de forma de reprezentare a fenomenului, se disting trei
tipuri de modele: imitative, analogice şi simbolice. În analiza economico-financiară
prevalează modelele simbolice. Ca exemplu, se pot avea în vedere:
a) modelele de corelaţie deterministe:
Pe
Ns
în care:
Pe – profitul din exploatare;
Ns – numărul mediu de salariaţi.

b) modelele multiplicative:
CA Pe
Pe = A e ⋅ ⋅
A e CA
în care: CA – cifra de afaceri;
Ae – active de exploatare.
2
 Măsurarea relaţiilor factorial-cauzale. Cuantificarea relaţiilor factorial-cauzale
are drept scop determinarea mărimii, sensului şi intensităţii acţiunii factorilor
asupra fenomenului cercetat. Pentru comensurarea acţiunii fiecărui factor asupra
fenomenului cercetat se recurge, mai întâi, la determinarea sistemului de legături
dintre factori: legături de tip funcţional şi legături statistice.
Legăturile funcţionale se manifestă între două fenomene, în care unul este
cauză şi celălalt efect; modificarea fenomenului cauză determină în mod univoc
schimbarea fenomenului efect. În cazul în care factorii de influenţă sunt legaţi de
rezultatul economic prin legături de tip funcţional, şi anume: a) produs, raport;
b) sumă, diferenţă, se aplică următoarele metode de calcul al influenţei factorilor
asupra modificării indicatorilor analizaţi: metoda substituirilor în lanţ, metoda
balanţieră, cercetările operaţionale.
Metoda substituirilor în lanţ, considerată de unii autori ca fiind metoda
analizei, se aplică numai în cazul în care între factorii de influenţă şi rezultatul
analizat există relaţia de produs sau raport.
Aplicarea acestei metode impune respectarea următoarelor principii:
a) construcţia modelului se face pe baza aşezării factorilor în ordinea de
condiţionare economică, ceea ce înseamnă că substituirea se face astfel: întâi,
factorii cantitativi şi după aceea, factorii calitativi (când apar şi factorii de
structură, ei urmează celor cantitativi);
b) substituirile se fac succesiv;
c) un factor substituit se menţine ca atare, în operaţiile ulterioare.
În expresia cea mai simplă, legătura de condiţionare a factorilor capătă
expresia unei funcţii: Y = f (x). De exemplu, într-o relaţie de trei factori, rezultatul
reprezintă o funcţie exprimată astfel: Y = f(x1, x2, x3).
Folosind valorile din baza de comparaţie şi cele efective, relaţia se notează
astfel:
R0 = a0 · b0 · c0;
R1 = a1 · b1 · c1.
În cazul relaţiei de produs între factorii de influenţă ai rezultatului
economic analizat, aplicarea metodei substituirilor în lanţ se realizează prin
parcurgerea următoarelor etape de analiză:
a) calculul abaterii rezultatului economic faţă de perioada anterioară sau
programată:
∆R = R1 – R0;
b) descompunerea abaterii rezultatului economic pe factorii de influenţă:
∆R = a1 · b1 · c1 – a0 · b0 · c0;
c) calculul influenţei fiecărui factor asupra abaterii rezultatului economic de
la nivelul programat sau cel obţinut în perioada anterioară:
∆R = ∆a + ∆b + ∆c;
– influenţa factorului a (∆a):
∆a = a1 · b0 · c0 – a0 · b0 · c0 = (a1 – a0) · b0 · c0;
– influenţa factorului b (∆b):
∆b = a1 · b1 · c0 – a1 · b0 · c0 = a1 (b1 – b0) · c0;
– influenţa factorului c (∆c):
∆c = a1 · b1 · c1 – a1 · b1 · c0 = a1 · b1 (c1 – c0).

3
 Influenţele modificării factorilor a, b şi c asupra abaterii rezultatului
economic analizat sunt diferite de abaterile înregistrate de factorii de influenţă de la
o perioadă la alta sau faţă de perioada prognozată:
∆a ≠ a1 – a0;
∆b ≠ b1 – b0;
∆c ≠ c1 – c0.
Atunci când un factor nu se modifică (a1 = a0), influenţa acestuia asupra
abaterii rezultatului economic este nulă (∆a = 0).
Dacă relaţia este prezentată pe bază de indici, atunci:
i1 ⋅ i 2 ⋅ i 3 ...i n
I=
100 n −1
în care: I = indicele rezultatului supus analizei i1, i2, ... in = indicele factorului
respectiv
 a1 b 
 ⋅ 100; 1 ⋅ 100 etc.
 a0 b0 
În exemplul de faţă, relaţia fiind compusă din trei factori, înseamnă că:
i1 ⋅ i 2 ⋅ i 3
I=
100 2
Influenţele se calculează astfel:
R1 − R0
a) ∆r = ⋅ 100 ∆r = I – 100(%);
R0
i ⋅i ⋅i
b) ∆r = a b 2 c − 100(%);
100
c) ∆r = ∆a + ∆b + ∆c
∆a(%) = i0 – 100;
ia ⋅ ib i (i − 100 )
∆b(%) = − i a sau a b
100 100
ia ⋅ ib ⋅ ic ia ⋅ ib i ⋅ i (i − 100 )
∆c(%) = 2
− sau a b c 2 .
100 100 100
În cazul când relaţia determinată se exprimă sub formă de raport, modelul de
analiză în situaţia în care este condiţionat de doi factori se notează astfel:
a0 a
R0 = ; R1 = 1 ;
b0 b1
∆R = R1 – R0.
Separarea influenţei celor doi factori, când factorul cantitativ se află la
numărătorul raportului, se face pe baza formulelor:
– influenţa factorului a(∆a):
a1 a 0
∆a = − ;
b0 b0
4
 – influenţa factorului b(∆b):
a1 a1
∆b = − .
b1 b 0
Dacă relaţia se exprimă prin indici, atunci:
ia a1 b1
I= ⋅ 100 ia = ⋅ 100 şi ib = ⋅ 100
ib a0 b0
Influenţele celor doi factori, în situaţia de faţă, se stabilesc astfel:
– influenţa factorului a(∆a):
∆a = ia – 100;
– influenţa factorului b(∆b):
i 
∆b =  a ⋅ 100  − i a .
 ib 
În cazul în care factorul cantitativ este la numitorul relaţiei, se va determina
mai întâi influenţa acesteia:
a0 a0
∆b = −
b1 b 0
respectiv, pe baza indicilor:
1  100 
∆b = ⋅ 100 − 100 =  ⋅ 100  − 100 ;
b1  ib 
b0
– influenţa factorului a(∆a):
a1 a 0
∆a = −
b1 b1
respectiv pe baza indicilor:
a1
a 1 i   100 
∆a = 0 ⋅ 100 − ⋅ 100 =  a ⋅ 100  −  ⋅ 100  .
b1 b1  ib   ib 
b0 b0
În afara substituirilor în lanţ, în scopul separării influenţei factorilor în cazul
relaţiilor de proporţionalitate directă sau inversă, în literatura de specialitate se
întâlneşte şi metoda determinării izolate a acţiunii factorilor, cu o serie de variante.
Potrivit acestei metode se respectă un singur principiu din cele enunţate anterior, şi
anume că substituirile se fac succesiv. Formele metodei sunt:
∆R = R1 – R0;
– influenţa factorului a(∆a):
∆a = a1 · b0 · c0 – a0 · b0 · c0;
– influenţa factorului b(∆b):
∆b = a0 · b1 · c0 – a0 · b0 · c0;
5
 – influenţa factorului c(∆c):
∆c = a0 · b0 · c1 – a0 · b0 · c0.
În acest caz, ∆R = ∆a + ∆b + ∆c + r, în care „r” reprezintă restul nedescompus
în legătură cu care s-au emis diferite ipoteze de repartizare pe factori:
Metoda balanţieră permite evidenţierea cauzelor care au determinat
modificarea unui rezultat, comparând elementele balanţei – valori efective cu cele
din baza de referinţă. Un exemplu al balanţei îl constituie relaţia:
R = a + b – c, întâlnită în practică în exprimarea, de exemplu, a volumului
vânzărilor.
În relaţia de mai sus, influenţele elementelor componente se stabilesc astfel:
– influenţa elementului a(∆a):
∆a = a1 – a0;
– influenţa elementului b(∆b):
∆b = b1 – b0;
– influenţa elementului c(∆c):
∆c = (–c1) – (–c0).
Corelaţia statistică exprimă dependenţa dintre două sau mai multe
caracteristici exprimate numeric. În cazul în care avem o singură caracteristică
factorială (x) şi o singură caracteristică rezultativă (y), se va aplica metoda
corelaţiei simple. În schimb, dacă avem înregistrate mai multe caracteristici
factoriale (x1, x2, ... xn) şi o singură caracteristică rezultativă „y”, se vor aplica
metodele corelaţiei multiple.
Cercetările operaţionale reprezintă un ansamblu de metode matematice care
sunt utilizate în adoptarea deciziilor, în cazul când intervin numeroşi factori ce
trebuie avuţi în vedere.
Generalizarea rezultatelor analizei, ultima etapă a analizei economico-
financiare, înseamnă reunirea într-un ansamblu coerent a constatărilor rezultate din
studiul factorial-cauzal al fenomenelor, reţinându-se aspectele esenţiale pentru
procesul decizional de valorificare eficientă a resurselor întreprinderii.

6
 2. ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII
DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
Pentru dimensionarea activităţii de producţie a întreprinderii se utilizează
indicatorii: producţia exerciţiului, producţia marfă fabricată, cifra de afaceri şi
valoarea adăugată.
Producţia exerciţiului sau globală (Qe) este formată din producţia vândută,
producţia stocată şi producţia imobilizată (ultimele exprimate în costuri de
producţie).
Producţia marfă fabricată (Qf) reprezintă valoarea produselor destinate
livrării şi cuprinde: valoarea produselor finite şi semifabricatelor destinate livrării,
valoarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate.
Cifra de afaceri (CA) reprezintă suma totală a veniturilor din vânzarea
produselor şi mărfurilor într-o perioadă determinată. Cifra de afaceri se calculează
prin însumarea veniturilor rezultate din livrarea de bunuri, executarea de lucrări şi
prestări de servicii şi alte venituri din exploatare.
Valoarea adăugată (Qa) exprimă măsura bogăţiei realizate de activitatea
întreprinderii şi se calculează ca diferenţă dintre valoarea producţiei exerciţiului
(Qe) şi consumurile intermediare (totalul consumatorilor de bunuri şi servicii
formate de terţi).
Pentru o apreciere corectă a dinamicii cifrei de afaceri este necesar să se
corecteze cifra de afaceri în preţuri curente cu indicele preţurilor.
În contextul diagnosticului cifrei de afaceri pe total şi pe produse prezintă
interes examinarea acesteia din punct de vedere al structurii, şi anume:
a) ca structură a producţiei vândute (cu eliminarea influenţei preţurilor de
vânzare);
b) ca structură valorică pe produse (cu includerea şi a influenţei preţurilor de
vânzare).
Pentru analiza factorială a abaterii cifrei de afaceri faţă de un nivel de
referinţă se poate opera cu următoarele modele de analiză factorială:
n
1. CA = ∑ qv i ⋅ p i
i =1

T CA
2. CA = T ⋅ cah sau N s ⋅ ⋅
Ns T
M fa CA
3. CA = T ⋅ ⋅
T M fa
CA
4. CA = A e ⋅
Ae
A c M f M fa CA
5. CA = A e ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
A e A c M f M fa

7
 în care:
CA – cifra de afaceri;
qvi – volumul fizic al produselor vândute;
p i – preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA);
T – timpul de muncă total (fondul de timp);
N s – numărul mediu de salariaţi;
cah – cifra de afaceri pe unitatea de timp (oră);
M f – valoarea medie a mijloacelor fixe;
M fa – valoarea medie a mijloacelor fixe active;
Ae – valoarea medie a activelor de exploatare;
Ac – valoarea medie a activelor corporale.

Influenţa principalilor factori asupra abaterii cifrei de afaceri se calculează

prin aplicarea metodei substituirilor în lanţ.
Valoarea adăugată se calculează prin două metode:
a) metoda sintetică, potrivit căreia din producţia exerciţiului (Qe) se scad
consumurile intermediare:
Qa = Qe – M;
b) metoda aditivă, care constă în însumarea elementelor componente:
cheltuielile cu personalul salariat, impozite şi taxe, amortizarea şi profitul.
Analiza factorială a valorii adăugate permite punerea în evidenţă a factorilor
care au determinat modificarea acesteia, precum şi direcţiile în care trebuie să se
acţioneze în viitor.
În acest scop se pot utiliza ca modele de analiză:
 M 
1. VA = Q e ⋅ va sau VA = Q e 1 − 
 Qe 
Q e VA
2. VA = T ⋅ ⋅ sau VA = N s ⋅ t ⋅ wh ⋅ va
T Qe
M f M fa Q e VA
3. VA = T ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ sau
T M f M fa Q e
M f M fa Q e VA
VA = N s ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
N s M f M fa Q e
M fa Q e VA
4. VA = M f ⋅ ⋅ ⋅
M f M fa Q e
A c M f M fa Q e VA
5. VA = A e ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
A e A c M f M fa Q e

8
 Modelele sunt similare, în cazul valorii adăugate, cu cele aferente cifrei de
afaceri, doar că în loc de producţia exerciţiului (Qe) se foloseşte cifra de afaceri
(CA), iar va are sens de valoare adăugată la 1 leu cifră de afaceri şi wh reprezintă
cifra de afaceri medie orară.
Calitatea producţiei reflectă capacitatea unui bun sau serviciu de a satisface,
prin caracteristicile tehnice, economice, sociale, nevoia pentru care a fost creat.
Analiza calităţii la nivel de produs se efectuează cu ajutorul următorilor
coeficienţi:
( )
1) coeficientul mediu de calitate pe produs k i , determinat pe baza indicilor
claselor de calitate:

ki =
∑ qiki sau k i =
∑ giki
∑ qi 100
în care:qi – cantitatea fabricată din clase de calitate „i”;
ki – coeficientul clasei de calitate „i”;
gi – structura producţiei fabricate pe clase de calitate;
( )
2) coeficientul mediu de calitate k ei , determinat pe baza coeficienţilor de
echivalenţă:

k ei =
∑ q i k ei sau k ei =
∑ g i k ei
∑ qi 100
în care: kei reprezintă coeficientul de echivalenţă al clasei de calitate „i”;
3) preţul mediu de vânzare (p i ) :

pi =
∑ qipi sau p i =
∑ gipi
∑ qi 100
în care: pi reprezintă preţul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
La nivel de firmă se utilizează coeficientul mediu generalizat al calităţii
(k )
g :

kg =
∑ gi ⋅ ki
100
în care:
gi – structura producţiei fabricate pe produse;
k i – coeficientul mediu de calitate pe produs.

9
 3. ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI

Orice analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activităţi, se

efectuează în corelare cu categoriile de venituri la a căror realizare contribuie.
Indicatorul utilizat în analiza cheltuielilor aferente veniturilor este rata medie
de eficienţă a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 lei venituri totale, al cărei
model de analiză este următorul:
n n
∑ ci ∑ g i ⋅ rci
i =1 i =1
R ct = n
⋅ 1000 sau R ct =
100
∑ vi
i =1
în care:
R ct – rata medie de eficienţă a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 lei
venituri totale;
n
∑ ci – suma cheltuielilor pe categorii de activităţi (exploatare, financiare,
i =1
excepţionale);
n
∑ vi – suma veniturilor pe categorii de activităţi (exploatare, financiare,
i =1
excepţionale);
 vi 
gi – structura veniturilor pe categorii de activităţi  g i = ⋅ 100  ;
 Vt 
 ci 
rci – rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri  rci = ⋅ 100  .
 vt 

Cheltuielile de exploatare deţin ponderea principală în totalul cheltuielilor

firmei, deoarece suma lor este în legătură directă cu obiectul de activitate al firmei.
Analiza cheltuielilor de exploatare se realizează cu ajutorul următorilor
indicatori:
1. Cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare, pe categorii de cheltuieli:
ce i
ce1000
i = ⋅ 1000
Ve
2. Rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare:
n n
∑ ce i ∑ g i ⋅ rcei
i =1 i =1
R ce = n
⋅ 1000 sau R ce =
100
∑ ve i
i =1

10
în care:
n
∑ ce i – suma cheltuielilor din exploatare pe tipuri de activităţi;
i =1
n
∑ ve i – suma veniturilor de exploatare pe tipuri de activităţi;
i =1
gi – structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;
rcei – rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe
 ce i 
tipuri de activităţi  rcei = ⋅ 1000  .
 ve i 
Cheltuielile la 1000 lei cifra de afaceri (C1000) sunt principala componentă a
cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare şi se determină cu următoarele
relaţii:

1) C1000 =
∑ qv ⋅ c ⋅ 1000
∑ qv ⋅ p
2) C1000 =
∑ g i ⋅ c1000
i

100
în care: qv – volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
gi – structura producţiei vândute pe produse;
p – preţurile de vânzare unitare (exclusiv TVA);
c – costurile complete unitare;
c1000
i – cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.
În cadrul cheltuielilor de exploatare, partea variabilă (care depinde de
volumul de activitate) este predominantă. Teoria şi practica economică utilizează
noţiunea de dependenţă proporţională, caz în care suma costurilor variabile se
exprimă prin relaţia:
Cv = a · Q
în care: a – suma costurilor variabile pe produs; Q – cantitatea.
În cazul unei dependenţe neproporţionale, suma costurilor variabile se poate
exprima prin următoarea relaţie:
Cv = f(Q).
Analiza dinamicii cheltuielilor variabile se efectuează cu ajutorul următorilor
indicatori:
1) cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exploatare;
2) cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri.
În ceea ce priveşte analiza structurii cheltuielilor variabile, aceasta poate viza
natura cheltuielilor şi locul lor de formare, iar în cadrul acestora, structura pe
produse.
Cheltuielile fixe sau constante nu sunt în dependenţă proporţională cu
producţia sau vânzările.

11
 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor fixe se poate realiza cu ajutorul
următorilor indicatori:
1) cheltuieli fixe la 1000 lei venituri din exploatare;
2) cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri.
Raportul dintre cheltuielile fixe cele variabile în activitatea practică
caracterizează structura de exploatare şi stă la baza analizei riscului operaţional, ca
o componentă a riscului global al firmei.
Riscul de exploatare sau operaţional se determină cu ajutorul „indicatorului
de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate (λ), astfel:
– în mărimi absolute: λ = CA1 – CAcr
λ
– în mărimi relative: λ ′ = ⋅ 100
CA cr
în care:
CA1 – cifra de afaceri în perioada curentă;
 Cf 
CAcr – cifra de afaceri critică  CA cr =  .
 1− R v 
Riscul de exploatare scade pe măsură ce indicatorul de poziţie este mai mare
decât zero (λ > 0).
Cheltuielile materiale au o pondere însemnată în totalul cheltuielilor de
exploatare. Cheltuielile materiale aferente exploatării se pot analiza, ca nivel la
1000 lei venituri (Cm), cu relaţia:
n
∑ g i cm i
i =1
Cm =
100
în care: gi – coeficientul de structură al veniturilor (%);
cmi – cheltuielile materiale la 1000 lei venituri, pe categoriile „i” de venituri.
Cheltuielile materiale la 1000 lei cifră de afaceri (Cm*), care constituie partea
cea mai importantă a veniturilor din exploatare, se analizează cu relaţia:
n
∑ qv i ⋅ cm *i
i =1
C *m = n
⋅ 1000
∑ qv i ⋅ p i
i =1
în care: cm*i – cheltuielile materiale pe produsele „i”.
Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclusă
în costul produselor. Amortizarea este un element structural al costurilor
produselor, în general, iar al cheltuielilor materiale, în special.
Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe pot fi analizate în două moduri:
a) ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri;
b) ca sumă aferentă veniturilor din exploatare sau cifră de afaceri.
Cheltuielile cu personalul cuprind toate cheltuielile firmei privind
remunerarea muncii ca factor al producţiei şi cheltuielile privind protecţia socială.

12
 În cadrul analizei cheltuielilor cu personalul pot fi urmărite următoarele
obiective:
A. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile.
B. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica
salariului mediu.
Cheltuielile cu salariile (Cs) pot fi analizate cu ajutorul următoarelor modele:

1. C s = N s ⋅
Ve C s
⋅ ; cs =
∑ g i ⋅ cs i
N s Ve 100
↓ ↓

Wa cs

T Cs
Cs = N s ⋅ ⋅
Ns T
↓ ↓

t csh
în care:
Ve
– productivitatea medie anuală (w a ) calculată pe baza veniturilor din
Ns
exploatare;
Cs
Ve
– cheltuielile medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare cs ;( )
gi – structura veniturilor din exploatare pe produse, lucrări, servicii etc.
csi – cheltuieli cu salariile la 1 leu producţie pe produse, lucrări, servicii etc.
T
– numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an (t ) ;
Ns
Cs
T
– salariul mediu orar csh . ( )
Devansarea creşterii salariului mediu de către productivitatea medie a muncii
determină realizarea de economii privind cheltuielile cu salariile, ceea ce se
evidenţiază pozitiv la nivelul acestor cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri şi
implicit, în creşterea ratei de eficienţă a cheltuielilor totale.
Indicele corelaţiei (Ic) dintre creşterea productivităţii muncii şi creştere a
salariului mediu se poate calcula astfel:
I csa
Ic =
I wa
în care: I csa – indicele salariului mediu anual;
I wa – indicele productivităţii medii anuale.

13
 Eficienţa cheltuielilor cu personalul poate fi analizată cu ajutorul
următoarelor modele:
Cp
(1) C1000
p = ⋅ 1000
Ve
în care: C1000
p – cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare (cifră de
afaceri).
În ansamblul cheltuielilor financiare ale firmei, dobânzile deţin o pondere
importantă. Ele reprezintă costuri ale capitalului împrumutat şi cuprind diferenţa
dintre dobânzile plătite de firmă pentru creditele primite şi dobânzile încasate
pentru disponibilităţile sale în cont.
Obiectul analizei cheltuielilor cu dobânzile îl constituie:
• suma absolută a cheltuielilor cu dobânzile;
• cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri.
Modelul utilizat în analiză pentru determinarea cheltuielilor totale cu
dobânzile este următorul:
1
Cd = Cî ⋅ D ⋅
100
în care:
Cd – cheltuielile totale cu dobânzile;
D – procesul mediu al dobânzii (%);
Cî – capitalul împrumutat.

14
 4. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR

Obiective
• cunoaşterea problemelor principale ale gestiunii resurselor umane şi identificarea
căilor de acţiune pentru creşterea eficienţei economice a firmei;
• cunoaşterea problemelor de bază ale gestiunii resurselor materiale care se referă la
asigurarea cantitativă, calitativă şi eficienţa utilizării lor;
• identificarea rezervelor de potenţial ale firmei în direcţia utilizării eficiente a
resurselor materiale şi umane.

4.1. Analiza gestiunii resurselor umane

La nivel microeconomic, principalele probleme ale analizei gestiunii resurselor umane
pot fi următoarele:
• analiza dimensiunii şi a structurii resurselor umane;
• analiza comportamentului resurselor umane;
• analiza eficienţei utilizării resurselor umane;
Analiza dimensiunii şi a structurii resurselor umane vizează latura cantitativă şi
calitativă a încadrării firmelor cu personalul necesar, structura şi dimensiunea acestuia.
Resursa umană aflată la dispoziţia unei firme poate fi caracterizată cu ajutorul
următorilor indicatori: numărul de salariaţi, numărul de personal, numărul mediu de salariaţi,
numărul mediu de personal şi numărul maxim admisibil de personal (pag. 148).
Pe lângă dimensiunea cantitativă a resurselor umane, prezintă importanţă şi latura calitativă,
reflectată prin gradul de calificare a salariaţilor.
Indicatorii specifici analizei calitative a resurselor umane sunt:
n

∑N K i i
a) Coeficientul mediu de calificare a personalului: K m = i =1
n

∑N
i =1
i

în care: Ni – numărul de muncitori pe fiecare categorie de calificare;

Ki – categoria de calificare (1→7).
n

∑VK i i
b) Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate: K t = i =1
n

∑V
i =1
i

în care: Vi – volumul lucrărilor pe categorii de complexitate;

Ki – categoria de complexitate a lucrării (1→7).
Compararea celor doi coeficienţi medii (al calificării şi al complexităţii lucrărilor
executate) ne dă posibilitatea constatării modului de utilizare a resurselor umane din punctul
de vedere al calificării, în sensul existenţei unei concordanţe depline (Km = Kt) sau a unor
discordanţe:
• K m < K t reflectă faptul că muncitori de calificare inferioară execută lucrări de
categorie superioară, ceea ce afectează calitatea produselor obţinute şi influenţează indirect
valoarea produselor, profitul etc.;
• K m > K t reflectă faptul că muncitori cu un grad de calificare superioară execută
lucrări de categorie inferioară, ceea ce denotă folosirea incompletă a resursei de muncă, cu
consecinţe nefavorabile asupra costului şi profitului firmei.
c) Coeficientul mediu de concordanţă ( K c ) reflectă concordanţa dintre categoria
medie de calificare a muncitorilor şi categoria medie tarifară a lucrărilor.
Se calculează conform următoarei relaţii:

15
 n

∑VK i ci
Vi′
Kc = i =1
n
K ci =
Vi
∑V i =1
i

în care: Kci – coeficientul de concordanţă al categoriei ,,i” de lucrări;

Vi′ – volumul de lucrări executat de muncitori a căror categorie de încadrare
corespunde categoriei de complexitate a lucrărilor.
Conform Clasificărilor Activităţilor din Economia Naţională (CAEN), la nivelul
economiei naţionale, personalul firmelor se grupează în:
A) personal ocupat în activităţi industriale;
B) personal ocupat în activităţi neindustriale.
Odată clasificat într-una din cele două grupe, personalul se poate încadra într-o anumită
ramură, în funcţie de locul ocupat de firmă conform CAEN (pag. 150).
Procedeul care se utilizează în analiza economico-financiară a structurii resurselor
umane constă în ponderea fiecărei categorii de personal în totalul personalului (ratele de
structură).
Analiza dinamicii personalului pe total şi pe categorii se realizează cu ajutorul
abaterilor absolute şi a indicilor cu bază fixă şi cu bază în lanţ. În scopul aprecierii corecte a
evoluţiei personalului la nivelul unei firme se impune corelarea indicelui numărului mediu de
personal cu indicii indicatorilor de rezultate ai firmei (cifra de afaceri, valoarea adăugată,
producţia exerciţiului). Aceşti indicatori reflectă în mare măsură dimensiunea cantitativă a
personalului unei firme.
Analiza comportamentului resurselor umane vizează următoarele aspecte: analiza
mobilităţii şi stabilităţii personalului şi analiza utilizării timpului de muncă.
Circulaţia personalului reprezintă mişcarea personalului unei firme, în cursul unei
perioade, atât din punctul de vedere al intrărilor, cât şi al ieşirilor din cauze normale (transfer,
boală, invaliditate, studii, obligaţii cetăţeneşti, pensionare, deces).
Fluctuaţia personalului reprezintă un fenomen anormal, care se referă la ieşirile din
firmă fără aprobarea conducerii sau prin desfacerea contractului de muncă, ca urmare a
încălcării prevederilor contractului de muncă.
Pentru caracterizarea circulaţiei şi fluctuaţiei (mobilităţii) personalului se utilizează
indicatori specifici (pag. 151, 152):
La nivelul firmei, utilizarea completă a timpului de muncă reprezintă o cale importantă
de creştere a performanţelor activităţii desfăşurate.
Informaţiile necesare analizei utilizării timpului de muncă sunt preluate din balanţa
timpului de muncă, document ce poate fi stabilit ca program intern de utilizare a timpului, atât
în om-zile, cât şi în om-ore şi din balanţa utilizării efective a timpului de muncă.
Scopul acestei analize este de a identifica rezervele de sporire a performanţelor firmei,
printr-o utilizare cât mai completă a timpului de muncă, precum şi stabilirea efectelor
economice ale nerespectării timpului de muncă asupra principalilor indicatori economico-
financiari.
Indicatorii utilizaţi în cadrul balanţei timpului de muncă sunt: fondul de timp calendaristic
(Ftc) şi fondul de timp maxim disponibil (Ftmd) (pag. 153).
Analiza statică şi dinamică a timpului de muncă se realizează cu ajutorul următorilor
indicatori:
Ftmd
a) Gradul de programare a fondului de timp calendaristic (GFtc): G Ftc = ⋅ 100
Ftc
b) Gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GFtc):

G uFtc =
Fond de timp efectiv lucrat Ft1 ( ) ⋅ 100
Ftc

16
 c) Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GuFtmd):
Fond de timp efectiv lucrat
G uFtmd = ⋅ 100
Fond de timp maxim disponibil
d) Gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gnt):
Ftmd − Ft 1  F 
G nt = ⋅ 100 = 1 − t 1  × 100 = 100 − G uFtmd
Ftmd  Ftmd 

(
e) Gradul de utilizare a duratei medii normale a zilei de lucru G u d zn : )
dz
G u d zn = ⋅ 100
d zn
în care: d z - durata medie efectivă a zilei de lucru.
Analiza în dinamică a indicatorilor care caracterizează timpul de muncă se efectuează
cu ajutorul abaterilor absolute şi a indicilor cu bază fixă şi cu bază în lanţ, calculaţi faţă de
perioadele precedente sau faţă de nivelul programat pe total şi pe categorii.
Utilizarea intensivă a resurselor umane reflectă de fapt eficienţa utilizării resurselor umane,
determinată cu ajutorul următorilor indicatori:
- productivitatea muncii;
- profitul pe salariat.
La nivelul firmei, analiza productivităţii muncii are următoarele obiective:
• caracterizarea generală a productivităţii muncii;
• analiza factorială a productivităţii muncii;
• analiza corelaţiei dintre productivitatea marginală şi productivitatea medie a muncii;
• analiza efectelor economico-financiare ale modificării productivităţii muncii.
Productivitatea muncii reflectă eficienţa cu care a fost cheltuită munca.
Din punctul de vedere al analizei prezintă interes indicatorii: productivitatea medie a
muncii (fizică sau valorică) şi productivitatea marginală a muncii.
Nivelul productivităţii medii a muncii se poate stabili pe baza mai multor indicatori
economici, sub forma unuia din următoarele rapoarte:
a) Efect , de exemplu: Productia obtinuta destinata livrarii ,
Efort Fond total de timp de muncă
şi reprezintă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obţinute într-o unitate de timp sau de
către un salariat.
Fond total de timp de muncă
b) Efort , de exemplu:
Efect Productia obtinuta destinata livrarii

şi reprezintă cantitatea de timp consumată pentru obţinerea unui bun, executarea unei lucrări
sau prestarea unui serviciu.
Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la bază indicatorii economici
exprimaţi în unităţi fizice (bucăţi, tone, metri etc.) sau utilizând indicatori economici
exprimaţi valoric (producţia exerciţiului, producţia obţinută destinată livrării, valoarea
adăugată, cifra de afaceri, veniturile din exploatare). În funcţie de varianta folosită, se poate
determina:
- productivitatea fizică medie a muncii;
- productivitatea valorică medie a muncii;
Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului (productivitatea medie
anuală - W a ), la nivelul zilei de muncă (productivitatea medie zilnică - W z ), sau al orei de
muncă (productivitatea medie orară - W h ).
De exemplu, productivitatea medie a muncii calculată pe baza producţiei obţinute
destinate vânzării poate fi:

17
 (Qf ) Qf
a) productivitatea medie anuală: W a =
NS
Qf Qf (Qf )
b) productivitatea medie zilnică: W z = =
N s × N z T(om − zile)
(Qf ) Qf Qf
c) productivitatea medie orară: W h = =
N s × N z × N h T (om − ore )
În acelaşi mod se determină productivitatea medie anuală, zilnică şi orară pe baza
producţiei exerciţiului, cifrei de afaceri şi valorii adăugate.
Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii pe baza indicatorilor valorici are
drept scop:
1. analiza comparativă a indicilor productivităţii medii a muncii exprimată prin
(Qf ) (Qe ) (CA ) (VA )
intermediul diferiţilor indicatori valorici (ex.: W a , W a , W a , W a );
2. analiza comparativă a indicilor productivităţii medii a muncii calculată pe baza
(Qf ) (Qf ) (Qf )
aceluiaşi indicator valoric, dar pentru unităţi diferite de timp (ex.: W a , W z , W h ).
Acest tip de analiză identifică evoluţia elementelor ce diferenţiază indicatorii valorici
utilizaţi pentru calculul productivităţii şi rezervele de timp neutilizate la nivelul anului sau al
zilei de muncă.
Pentru a identifica rezervele de creştere a productivităţii muncii se impune analiza
factorială a acesteia.
a) Analiza factorială a productivităţii medii orare a muncii (calculată pe baza Qf).
n

(Qf )
∑g i ⋅ wh i
Modelul de analiză este următorul: W h = i =1
100
în care: gi – structura producţiei fabricate pe bază de timp normat pe produs;
whi – productivitatea orară pe grupe de produse.

Sistemul factorial de analiză:

gi
(Qf )
Wh
whi

Metodologia de analiză a productivităţii medii orare a muncii:

(Qf ) (Qf ) (Qf )
∆Wh = W h1 − W h 0
din care:
1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate pe bază de timp normat pe
produs:
n n

∑ gi1 ⋅ wh i 0 ∑g i0 ⋅ wh i 0
(Qf ) (Qf )
∆g i = i =1
− i =1
= W h rec − W h 0
100 100
2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
n n

∑g i1 ⋅ wh i1 ∑g i1 ⋅ wh i 0
(Qf ) (Qf )
∆wh i = i =1
− i =1
= W h 1 − W h rec
100 100

b) Analiza factorială a productivităţii medii zilnice a muncii (calculată pe baza Qf).

(Qf ) (Qf )
Modelul de analiză: W z = Nh × Wh

18
 Metodologia de analiză este următoarea:
(Qf ) (Qf ) (Qf )
∆Wz = W z1 − W z 0
din care:
1. influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
(
∆ N h = N h1 − N h 0 W h 0 ) (Qf )

2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

∆W h
(Qf )
(
= N h1 ⋅ W h1 − W h0
(Qf ) (Qf )
)
din care
2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
(
∆g i = N h1 ⋅ W h rec − W h 0
(Qf ) (Qf )
)
2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
∆wh i = N h1 ⋅ W h1 − W h rec ( (Qf ) (Qf )
)
c) Analiza factorială a productivităţii medii anuale a muncii (calculată pe baza Qf).
Metodologia de analiză a productivităţii medii anuale implică următoarele relaţii de
calcul:
(Qf )
∆Wa = W a 1 − W a 0 = N z 1 ⋅ W z 1 − N z 0 ⋅ W z1
din care:
1. influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:
(
∆ N z = N z1 − N z 0 ⋅ W z 0 ) (Qf )

2. influenţa modificării productivităţii medii zilnice a muncii:

∆W z
(Qf )
(
= N z1 W z 1 − W z 0
(Qf ) (Qf )
)
din care:
2.1. influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
(
∆ N h = N z1 N h 1 − N h 0 W h 0 ) (Qf )

2.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

∆Wh
(Qf )
= N z1 ⋅ N h 1 W h 1 − W h 0 ( (Qf ) (Qf )
)
2.2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
∆g i = N z1 ⋅ N h 1 W h rec − W h 0( (Qf ) (Qf )
)
2.2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
∆Wh i = N z1 ⋅ N h1 W h1 − W h rec ( (Qf ) (Qf )
)
Metodologia de analiză a productivităţii medii a muncii (orară, zilnică, anuală),
calculată pe baza celorlalţi indicatori valorici (CA, VA, Qe) este similară iar interpretarea
rezultatelor se face pornind de la semnificaţia economică a acestora şi a factorilor specifici de
influenţă (pag. 162).
Productivitatea marginală reflectă creşterea de efect (producţia fabricată, producţia
exerciţiului, valoarea adăugată, cifra de afaceri) prin utilizarea unei unităţi suplimentare de
timp de muncă. Se calculează cu relaţia:
∆Q Q1 − Q0
Wm = = .
∆T T1 − T0
În situaţia în care Wm > W , aceasta din urmă poate să crească numai ca urmare a
aportului unităţii adiţionale de resursă umană. În relaţia inversă, când Wm < W , rezultă că

19
ultima unitate de resursă umană are o eficienţă în scădere, determinând o scădere şi a produc-
tivităţii medii. Ca urmare, variaţia productivităţii medii depinde de nivelul său de bază şi de
valoarea productivităţii marginale.
Corelaţia dintre productivitatea marginală şi productivitatea medie poate fi măsurată cu
ajutorul coeficientului de elasticitate, care se determină cu relaţia:
∆Q
Q W
E= = m
∆T W
T
Elasticitatea reflectă creşterea procentuală a producţiei la o modificare cu un procent a
factorului muncă.
În funcţie de elasticitate, curba volumului de activitate poate fi segmentată în trei zone:
• zona I – zona ,,randamentelor crescătoare” (E > 1);
• zona II – zona ,,randamentelor descrescătoare” (0 < E < 1);
• zona III – zona ,,randamentelor negative” (E < 0);
Profitul pe salariat este un indicator important utilizat pentru reflectarea eficienţei
utilizării resurselor umane. Pentru analiza profitului pe salariat se utilizează mai multe
metode multiplicative, în scopul de a evidenţia diferitele categorii de factori asupra
modificării acestuia.
Modelele de analiză factorială a profitului pe salariat sunt următoarele:
P Q f CA P (Qf ) CA
1. = ⋅ ⋅ = Wa ⋅ ⋅ pr .
Ns N s Qf CA Qf
P CA P (CA )
2. = ⋅ = W a ⋅ pr
Ns N s CA
P T CA P (CA )
3. = ⋅ ⋅ = t ⋅ W h ⋅ pr
Ns N s T CA
P Mf Mf ′ CA P
4. = ⋅ ⋅ ⋅
Ns N s Mf Mf ′ CA
Schema de analiză (potrivit primului model):

t
(Qf ) gi
Wa
(Qf )
Wh
P whi
Ns
CA
Qf
g
pr p
c
Metodologia de analiză – stabilirea influenţelor modificării factorilor (potrivit primului
P P P
model): ∆ = 1 − 0
N s N s1 N s 0
din care:
1) influenţa modificării productivităţii medii anuale a muncii:
∆Wa
(Qf )
( (Qf )
= W a1 − W a 0
(Qf )
)⋅ CA
Qf
0

0
⋅ pr 0

20
din care:

1.1 influenţa modificării timpului mediu lucrat de un salariat:

(
∆t = t1 − t 0 W h 0 ⋅ ) (Qf ) CA 0
Qf 0
⋅ pr 0

1.2 influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

( (Qf )
∆ W h = t1 W h 1 − W h 0 ⋅
(Qf )
) CA
Qf 0
0
⋅ pr 0

din care:
1.2.1 influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
( (Qf )
∆g i = t1 W h rec − W h 0 ⋅
(Qf )
) CA
Qf 0
0
⋅ pr 0

1.2.2 influenţa modificării productivităţii orare a muncii pe grupe de produse:

∆wh i = t1 W h ( (Qf ) (Qf )
− W h rec ⋅ ) CA
Qf 0
0
⋅ pr 0

2) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate:

CA (Qf )  CA1 CA 0 
∆ = W a1  −  ⋅ pr 0
Qf  Qf1 Qf 0 
3) influenţa modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri:
∆ pr = W a 1 ⋅
(Qf ) CA1
Qf1
(
pr1 − pr 0 ⋅ )
din care:
3.1 influenţa modificării structurii producţiei vândute:
(Qf )
∆g = W a 1 ⋅
CA1  ′  ′
 pr − pr 0  unde: pr = 1 −
∑ qv1c0
Qf1   ∑ qv1p0
3.2 influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
(Qf )
∆ p = W a1 ⋅
CA1  ″ ′ ″
 pr − pr  unde: pr = 1 −
∑ qv1c0
Qf1   ∑ qv1p1
3.3 influenţa modificării costurilor unitare:
(Qf ) CA1  ″
∆c = W a 1 ⋅  pr1 − pr  .
Qf1  

4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale

Analiza eficienţii firmei în economia de piaţă are în vedere şi potenţialul tehnic
(activele fixe şi circulante) care trebuie să corespundă ca volum, calitate şi structură,
exigenţelor pieţei.
Analiza mijloacelor fixe are ca obiective:
• analiza volumului, dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe;
• analiza utilizării potenţialului tehnic; eficienţa utilizării mijloacelor fixe.
Aprecierea volumului mijloacelor fixe are la bază datele furnizate de situaţiile financiare,
care sunt ajustate cu datele privind imobilizările care nu fac parte din patrimoniul firmei
(mijloacele fixe deţinute în leasing operaţional, cele închiriate sau luate în locaţie de gestiune). În
analiza evoluţiei volumului mijloacelor fixe deţinute de o societate, este necesar să se ţină cont şi
de modul de înregistrare a acestora (la cost istoric depreciat sau la valoarea reevaluată).
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de intrare în gestiune sau a
valorii medii a mijloacelor fixe, evaluate în preţuri comparabile. Valoarea medie a mijloacelor
fixe se calculează pe baza valorii existente la începutul exerciţiului financiar şi a modificărilor

21
intervenite pe parcursul acesteia, ponderate cu timpul de utilizare sau neutilizare, în funcţie de
datele la care acestea au intrat sau au ieşit din patrimoniul firmei (pag. 170).
Dinamica mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:
• coeficientul intrărilor de mijloace fixe (KI) – reflectă efortul firmei de menţinere
I
şi creştere a potenţialului tehnic: K I =
Mf
unde: I – valoarea intrărilor de mijloace fixe; Mf – valoarea mijloacelor fixe totale.
• coeficientul ieşirilor de mijloace fixe (KE) – evidenţiază procesul de dezinvestire, fie ca
urmare a ineficienţei menţinerii mijloacelor fixe în procesul de producţie, prin diminuarea
parametrilor funcţionali, fie ca urmare a inutilităţii acestora în procesul de producţie respectiv:
E
KE =
Mf
unde: E – valoarea ieşirilor de mijloace fixe.
• coeficientul mişcării totale (KMT) – evidenţiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe în
I+E
perioada analizată. K MT = .
Mf
Valoarea acestor indicatori se apreciază în corelaţie cu evoluţia cifrei de afaceri şi cu faza de
maturitate a firmei. Devansarea mijloacelor fixe de ritmul de modificare al cifrei de afaceri
înseamnă folosirea eficientă a mijloacelor fixe disponibile pentru firmele aflate în faza de
maturitate. În faza de creştere, în general ritmul de creştere al mijloacelor fixe devansează ritmul
de creştere al cifrei de afaceri.
Analiza structurii mijloacelor fixe are rolul de a orienta efortul investiţional către acele
categorii de mijloace fixe care participă nemijlocit la obţinerea produselor sau a serviciilor
(mijloacelor fixe active).
Principalii indicatori utilizaţi în caracterizarea structurală a potenţialului productiv al firmei sunt:
• coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe (KS) – evidenţiază apartenenţa
mfi
sectorială şi modul de organizare a firmei: K S =
Mf
• compoziţia tehnologică a capitalului fix (KT) – evidenţiază modul de gestionare a
Mf ′
potenţialului tehnic al firmei: K T = , unde: mfi – valoarea mijloacelor fixe pe categorii
Mf
structurale; Mf ′ – valoarea mijloacelor fixe active.
Starea mijloacelor fixe poate fi caracterizată cu ajutorul următorilor indicatori:
• coeficientul de reînnoire a mijloace fixe determinat astfel:
Valoarea de achiziţie a mijloacelor fixe
Kreînnoire =
Valoarea brută a mijloacelor fixe totale
Acest coeficient permite evaluarea eforturilor investiţionale ale firmei:
– investiţii de menţinere a capacităţii productive – când achiziţiile noi sunt la nivelul
ieşirilor;
– investiţii de creştere – mărirea capacităţii de producţie a firmei (investiţii suplimentare).
• gradul de amortizare:
Amortizare
K amortizare = ⋅ 100
Valoarea brută a mijloacelor fixe totale
• gradul de înzestrare tehnică:
Valoarea medie a mijloacelor fixe
Kînzestrare tehnică =
Numărul mediu de salariaţi
Raportul dintre valoarea medie a mijloacelor fixe şi numărul mediu de salariaţi relevă gradul de
substituire între echipament şi forţa de muncă.

22
 Analiza structurii şi a stării mijloacelor fixe trebuie făcută în corelaţie cu specificul
activităţii desfăşurate de firmă, cu nivelul tehnic existent şi capacitatea managerială de
gestionare a resurselor.
Principalul indicator pentru analiza utilizării mijloacelor fixe este gradul de utilizare a
capacităţii de producţiei (GUcp), calculat ca raport între producţia obţinută (Q) şi capacitatea
Q
maximă de producţie (Qmax): GU cp = .
Q max
Cu ajutorul acestui indicator se determină costul subactivităţii, respectiv costul neutilizării
utilajelor.
Capacitatea maximă de producţie constă în producţia maximă ce poate fi obţinută într-o
anumită perioadă de timp utilizând mijloacele fixe la randamentul prevăzut prin construcţie şi în
condiţii optime de organizare a producţiei.
În literatura de specialitate sunt cunoscute trei noţiuni privind capacitatea de producţie:
• capacitatea teoretică – semnifică volumul maxim de producţie finită pentru o perioadă
dată de timp, în condiţiile în care toate utilajele sunt folosite la viteze optime, fără întreruperi.
• capacitatea suplimentară – reprezintă surplusul de echipament şi utilaje menţinute în
conservare.
• capacitatea normală – reprezintă nivelul mediu al capacităţii de producţie, necesar pentru
a satisface cererea potenţială de produse.
Factorii care influenţează gradul de utilizare a capacităţii de producţie sunt: structura
mijloacelor fixe, gradul de utilizare a timpului şi randamentul mijloacelor fixe:
N ua t u1 r
GU cp = ⋅ ⋅ i ⋅100
N u t u max rmax
N ua
în care: GUD = ⋅100 - grad de folosire a dotării tehnice;
Nu
T
GUT = u1 - grad de utilizare a timpului maxim disponibil;
Tu max
ri
- raportul dintre randamentul efectiv şi randamentul maxim al echipamentului.
rmax
Gradul de folosire a dotării tehnice (GUD), determinat ca raport între numărul de utilaje
active (Nua) şi numărul de utilaje instalate (Nu), reflectă modul de utilizare extensivă a
echipamentului. Creşterea gradului de utilizare a capacităţii de producţie poate fi determinată de
reducerea perioadei necesare efectuării reparaţiilor şi extinderea perioadei de exploatare între
reparaţii.
Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (GUT) este calculat la nivelul fiecărui
echipament sau la nivelul întregului potenţial tehnic, cu relaţia:
Tu1
GUT =
Tu max
unde: Tu1 – timpul efectiv lucrat al utilajelor;
Tumax – fondul de timp maxim disponibil al utilajelor

Timpul maxim disponibil se calculează scăzând din timpul calendaristic timpul aferent
opririlor legale, tehnologice şi cel prevăzut pentru reparaţii. Timpul nelucrat va fi analizat pe
cauze şi pe termene.
Randamentul echipamentului (ru) reprezintă producţia (fizică sau valorică) obţinută pe utilaj
Q
ru = .
Nu
Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unor rate de eficienţă
specifice.

23
 Stocurile reprezintă partea din activele circulante cu rol important, atât pentru producţie, cât şi
pentru comerţ. Pentru desfăşurarea activităţii economice în condiţii de performanţă, fără întreruperi
datorate epuizării resurselor materiale, este necesară o bună gestionare a stocurilor la nivelul firmei.
Problema gestiunii resurselor materiale trebuie abordată sub multiple aspecte:
• analiza pieţei de aprovizionare cu resurse materiale;
• analiza procesului de aprovizionare;
• analiza stocurilor de materiale.
Scopul analizei pieţei de aprovizionare este de identificare a posibilităţilor firmei de
a asigura principalele materii prime şi materiale care se consumă în cadrul activităţii de
bază (pag. 176).
Procesul de aprovizionare se desfăşoară pe baza unor programe care conţin necesarul de
materiale pentru o perioadă determinată de timp.
Analiza stocurilor de materiale urmăreşte următoarele aspecte:
• analiza formării stocurilor şi a costului stocării;
• analiza stocurilor de materii prime şi materiale;
• analiza utilizării resurselor materiale şi a consecinţelor acestor asupra performanţelor
economico-financiare ale firmei.
În determinarea partidei optime de aprovizionat şi a intervalului optim între două
aprovizionări se folosesc conceptele modelului WILSON.
Costul stocării se estimează pe baza modelului WILSON.
Orice stoc presupune o imobilizare de capital. De aceea, este deosebit de importantă analiza
structurii stocurilor, datorită faptului că o supradimensionare a acestora presupune atât cheltuieli
mari cu depozitarea şi păstrarea, cât şi imobilizarea resurselor financiare în acele materii prime cu
circulaţie lentă.
Analiza propriu-zisă a stocurilor de materiale se realizează sub diverse aspecte:
• analiza evoluţiei stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri;
• analiza evoluţiei stocurilor comparativ cu o bază de raportare (stoc normat, mediu,
maxim);
• analiza gradului de imobilizare a stocurilor.
Analiza evoluţiei stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri are drept scop
stabilirea influenţei mărimii stocurilor asupra volumului producţiei şi al vânzărilor.
În ceea ce priveşte al doilea aspect al analizei stocurilor de materiale şi anume evoluţia lor
comparativ cu o bază de raportare, trebuie să precizăm că în funcţie de capacitatea de producţie
şi de cerere, orice firmă trebuie să îşi stabilească o dimensiune a stocurilor şi să urmărească
respectarea acesteia. Sistemul actual de gestionare a stocurilor permite identificarea, în orice
moment, a mărimii acestora la toate grupele de materiale şi abaterile de la limita prestabilită.
Al treilea aspect se referă la analiza gradului de imobilizare a stocurilor şi gruparea lor în
stocuri normale, cu mişcare lentă, fără mişcare şi stocuri disponibile. În acest scop, se determină
S
durata de imobilizare a stocului (Di), exprimată în zile, pe baza relaţiei: D i = ⋅ 360
E
în care: S - stocul mediu anual;
E – ieşirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.
Analiza stocurilor de materiale se referă şi la determinarea rezervei în zile (Rz), respectiv a
perioadei de timp în care firma dispune de materiale pentru desfăşurarea procesului de producţie,
S1
în condiţiile unui consum zilnic cunoscut: Rz =
Cz
unde: S1 – stocul efectiv la un moment dat; Cz – consumul mediu zilnic.
În analiza utilizării resurselor materiale se folosesc următoarele categorii de indicatori:
analitici şi sintetici.
Ca indicatori analitici pot fi utilizaţi:
• consumul specific (cs), respectiv cantitatea de material utilizată pentru obţinerea unei
unităţi de produs;
• consumul pe caracteristică funcţională a produsului, specific pentru anumite produse;

24
 • ponderea unui anumit material în greutatea netă a produsului;
• coeficientul de randament, care exprimă gradul şi modul de utilizare a materialelor sub
raport fizic;
Dintre indicatorii sintetici, cei mai importanţi sunt:
• gradul de valorificare a resurselor materiale (Gv):
Valoarea produsului
Gv = ;
Cantitatea de material consumată

• valoarea producţiei la 1 leu resurse materiale:

Valoarea productiei
;
Valoarea materialelor consumate
• valoarea adăugată la 1 leu resurse materiale:
Valoarea adăugată
;
Valoarea materialelor consumate
• rezultatul exploatării la 1 leu resurse consumate:
Rezultatul exploatării
.
Valoarea materialelor consumate
Concepte cheie: aprovizionare; calificare personal; capacitate de producţie; coeficientul
mişcării mijloacelor fixe; coeficientul de reînnoire; compoziţia tehnologică; eficienţa utilizării
mijloacelor fixe; fluctuaţie; gradul de înzestrare tehnică a muncii; gradul de amortizare; mobilitate;
productivitate medie (anuală, zilnică, orară); productivitatea marginală; profit pe salariat; randamentul
utilajelor; resurse umane; resurse materiale; stabilitate; stoc optim; stoc mediu; stoc de siguranţă; timp
de muncă; viteza de rotaţie.

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

1. Cum definiţi procesul de analiză economico-financiară şi care sunt etapele acestuia?

2. Care sunt principalele metode de analiză cantitativă?
3. Care sunt principiile metodei substituirilor în lanţ?
4. Cum interpretaţi influenţa cu semnul „–” a modificării structurii producţiei
exerciţiului asupra valorii adăugate?
5. Cum interpretaţi cazul:
– indicele producţiei exerciţiului 102%
– indicele producţiei marfă 106%
– indicele cifrei de afaceri 108%
6. Indicele cifrei de afaceri este de 97%, iar indicele stocurilor de produse finite 114%.
La ce conduce această situaţie?
a) creşterea volumului vânzărilor prin reducerea stocurilor de produse finite;
b) creşterea stocurilor şi încetinirea vitezei de rotaţie a acestora;
c) creşterea stocurilor ca urmare a supraaprovizionării cu materii prime;
d) creşterea volumului de activitate a întreprinderii şi o sporire a stocurilor;
e) creşterea stocurilor prin accelerarea vitezei de rotaţie a acestora.
7. Care sunt factorii ce influenţează nivelul cheltuielilor la 1000 de lei cifră de afaceri?
Cum se interpretează influenţa cu semnul „+” a preţului de vânzare asupra
indicatorului C1000?
8. Care este modelul de analiză a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri şi
care sunt factorii de influenţă?
9. Cum se determină cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi factorii de
influenţă?

25
 10. Care sunt modelele şi factorii de influenţă în cazul cheltuielilor variabile şi fixe la
1000 lei cifră de afaceri?
11. Precizaţi care este relaţia de determinare a influenţei modificării productivităţii muncii
medii anuale asupra valorii adăugate:
( ( VA )
a) N S1 ⋅ W a1 − W0
(VA )
)⋅ va ; 0

(
b) N S1 ⋅ Wa1 (CA )
− Wa 0 (CA )
);
(CA )
c) (T1 − T0 )w a 0 ⋅ va 0 ;
(
d) N S1 × t1 ⋅ Wh1 (Qe )
− Wh(Qe
0
)
; )
(
e) N S1 ⋅ Wa(1CA ) − Wa(0CA ) . )
12. IWa (productivitatea muncii medie anuală) = 97%
IWz (productivitatea muncii medie zilnică) = 95%
IWh (productivitatea muncii medie orară) = 99%

Interpretaţi situaţia:
a) a crescut numărul mediu de zile lucrătoare şi a scăzut durata medie a zilei de lucru;
b) a crescut productivitatea muncii medie anuală şi s-a redus productivitatea muncii medie
orară;
c) a scăzut productivitatea muncii medie anuală şi productivitatea muncii medie orară şi a
crescut productivitatea muncii medie zilnică;
d) a scăzut numărul mediu de zile lucrate şi durata medie a zilei de lucru;
e) a scăzut numărul mediu de zile lucrate şi a crescut durata medie a zilei de lucru;

13. Dacă influenţa modificării preţului mediu de vânzare asupra profitului pe salariat este
egală cu ,,+500 lei/pers”, aceasta semnifică:
a) creşterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a creşterii costului unitar;
b) menţinerea constantă a profitului pe salariat, ca urmare a creşterii preţului mediu de
vânzare cu 500 lei/pers;
c) creşterea costurilor cu 500 lei/pers;
d) creşterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a creşterii preţului mediu de
vânzare;
e) reducerea preţului mediu de vânzare cu 500 lei/pers.
14. Care sunt factorii explicativi ai utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe?
15. Care sunt principalele rate de eficienţă a utilizării mijloacelor fixe?

16. Care sunt etapele desfăşurării procesului de aprovizionare?

17. Ce corelaţie există între evoluţia stocurilor şi cifra de afaceri?

18. Ce indicatori cunoaşteţi pentru diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe?

19. Cum se determină rezerva în zile, respectiv perioada de timp în care firma dispune de
materiale pentru desfăşurarea procesului de producţie?

20. Ce reprezintă gradul de valorificare a resurselor materiale?

26
 TESTE GRILĂ (Modele)
Notă: Teste grilă asemănătoare se vor da la examen.

Teste de tipul – alegere multiplă (Multiple choice):

1. Pe baza indicatorilor:
Indicatori P0 P1
– cheltuieli variabile 40.000 41.000
– cifra de afaceri 65.000 71.000
– indicele preţurilor de vânzare – 105%
– indicele costurilor variabile – 104%
Influenţa cheltuielilor variabile pe unitatea de produs asupra cheltuielilor variabile la
1000 lei cifră de afaceri este de:
a) + 22,21 lei;
b) + 25,45 lei;
c) + 32,40 lei;
d) – 24,30 lei;
e) – 18,70 lei.
2. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii producţiei exerciţiului asupra valorii
adăugate presupune:
a) creşterea valorii adăugate totale;
b) scăderea valorii adăugate pe produse;
c) creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată la 1 leu producţie mai mare decât
media valorii adăugate pe întreprindere;
d) scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată la 1 leu producţie mai mică decât media
valorii adăugate pe produse;
e) scăderea ponderii produselor cu valoare adăugată la 1 leu producţie mai mare decât
media valorii adăugate pe întreprindere.

3. Indicele producţiei exerciţiului = 105%; indicele valorii adăugate = 109%; indicele

numărului de personal = 95%. Aceasta înseamnă:
a) creşterea productivităţii muncii şi reducerea ponderii consumurilor intermediare;
b) sporirea productivităţii muncii şi creşterea ponderii consumurilor intermediare;
c) scăderea productivităţii muncii şi reducerea ponderii consumurilor intermediare;
d) scăderea productivităţii muncii şi creşterea ponderii consumurilor intermediare;
e) scăderea numărului de personal şi a productivităţii muncii.

Test de tipul – Adevărat/Fals (True/False):

4. Indicele corelaţiei dintre creşterea salariului mediu şi creşterea productivităţii muncii
este mai mare decât 1.

Test de tipul – completare (Completion):

5. Eficienţa cheltuielilor cu personalul poate fi analizată cu ajutorul corelaţiei dintre
creşterea productivităţii muncii şi creşterea ________________.

Test de tipul – răspuns scurt (Short answer):

6. Care este metoda analizei economice?

Răspunsuri la testele grilă (modele):

1. a; 2. c; 3. a; 4. Fals (False); 5. salariului mediu; 6. substituirilor în lanţ.

27
 BIBLIOGRAFIE
1. Işfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
2. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1994.
3. Moroşan Iosefina, Analiză economico-financiară, Tehnici şi metode, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2006.
4. Marica Petcu, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
5. Moroşan, Iosefina, Analiza economico-financiară. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.
6. Moroşan, Iosefina, Analiza economico-financiară. Probleme rezolvate, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.
7. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
8. Vâlceanu Gh. ş.a., Analiza economico-financiară. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Economică, Bucureşti, 2005.

28