Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare Curs 2 6.

Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara Metodele si tehnicile de analiza economico-financiara implica prelucrarea sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor obtinute astfel incit sa se poata oferi informatii suficiente dar si pertinente utilizatorului. In consecinta, se poate spune ca in fapt <materia prima> in utilizarea metodelor si tehnicilor de analiza o constituie indicatorii economicofinanciari. In aplicarea oricarei metode sau tehnici de analiza trebuie avut in vedere ca un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util numai daca: ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza; este prezentat corespunzator; formula de calcul este facila celui interesat. In procesul de analiza economico-financiara, in aplicarea metodelor si tehnicilor de analiza, se regaseste gruparea indicatorilor economico-financiari dupa cum urmeaza: indicatori ai resurselor (materiale, umane, financiare), indicatori ai consumului de resurse, indicatori de rezultate si indicatori de eficienta. Grupa indicatori Subgrupa indicatori Indicatori ai resurselor materiale Exemple Valoarea medie a stocurilor, valoarea medie a obiectelor de inventar, etc Numar de salariati, structura personalului angajat, timp lucrat de un salariat, etc fond de rulment, capital propriu, capital permanent, etc

Indicatori ai resurselor

Indicatori resurselor umane

ai

Indicatori ai resurselor financiare Indicatori ai consumului de resurse Indicatori de rezultate Indicatori de eficienta

cheltuieli totale, de exploatare, cheltuieli cu personalul, cheltuieli variabile si fixe, etc. rezultatul exercitiului, rezultat brut, rezultat net, cifra de afaceri, etc cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri, rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii financiare, etc

Ansamblul metodelor, tehnicilor i procedeelor folosite in analiza economicofinanciara formeaz metodologia analizei economico-financiare. Metodele si tehnicile utilizate in analiza economico- financiara pot fi specifice analizei economico-financiare, imprumutate de catre analiza economico- financiara sau comune cu alte stiinte. In literatura de specialitate regasim structurarea metodelor si tehnicilor de analiza in: metode ale analizei cantitative, metode ale analizei calitative si alte metode si tehnici.

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare 6.1 Metode cantitative Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribuia elementelor componente i/sau a factorilor de influenta la formarea i variaia fenomenului studiat, precum i poziionarea firmei ntr-un mediu dat. Unele metode ale analizei cantitative difer n funcie de tipul de legturi funcional-cauzale, care pot fi de tip determinist sau de tip stocastic. Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda susbstitutiei, metoda balantiera, metoda ratelor si metoda scorurilor. 6.1.1. Metoda substitutiei Metoda substitutiei se folosete in analiza economico-financiara n cazul n care ntre factorii fenomenului studiat exist relaii de tip determinist de forma produsului si /sau a raportului (ntre fenomenul studiat i factorii de influen exist proporionalitate direct sau invers). Aplicarea metoda substitutiei implica parcurgerea urmatoarelor etape: - identificarea fenomenului si a factorilor de influenta; - ordonarea factorilor n cadrul modelului de analiz ce are n vedere condiionarea lor economic, i anume: factori cantitativi, factori de structur i factori calitativi. In acelasi timp se recurge la departajarea factorilor in functie de modul de actiune asupra fenomenului in: factori directi si factori indirecti; - identificarea variatiei fenomenului fata de perioada luata ca baza de comparatie; - cuantificarea influentei variatiei fiecarui factor in parte asupra variatiei fenomenului. Aceasta se realizeaza prin substituirea/analiza succesiva a factorilor, avind in vedere ordonarea lor in factori cantitativi, structurali si calitativi. Un factor substituit se menine ca atare n operaiunile ulterioare. Daca un fenomen este influentat atit de factori directi cit si de factori indirecti, atunci ordinea de analiza a acestora este: - se analizeaza primul factor direct (cantitativ sau structural). Se continua apoi cu analiza factorilor indirecti identificati in cadrul acestui factor direct. Analiza factorilor indirecti se face avind in vedere aceiasi grupare in factori cantitativi, structurali si calitativi, prin raportare la natura factorului direct prin intermediul caruia actioneaza asupra fenomenului; - dupa analiza tuturor factorilor indirecti ce actioneaza asupra fenomenului prin intermediul primului factor direct, se poate continua cu analiza urmatorului factor direct si implicit a factorilor indirecti identificati in cazul lui. Aplicarea metodei substitutiei se poate face pe baz de mrimi absolute i pe baz de indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor n lan sunt: produs ntre factori i raport ntre factori. A) Cazul produsului ntre factori Consideram fenomenul F ce este dat de produsul a trei factori (a,b si c): F=abc Notam cu: 1 perioada curenta, caz in care valoarea fenomenului F in perioada curenta devine F1 ; 0 perioada luata drept baza de comparaie, caz in care valoarea fenomenului F in perioada luata drept baza de comparatie devine F0 In exemplul in cauza, presupunem ca factorul a este factor cantitativ, b factor structural si c factor cantitativ. Variatia fenomenului F fata de perioada de referinta este: F = F1 F0 Influenele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel:
2

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare 1) Influenta variatiei factorului cantitativ a asupra variatiei fenomenului F: a(F) = a1b0c0 a0b0c0 = (a1 a0) b0c0 2) Influenta variatiei factorului structural b asupra variatiei fenomenului F: b(F) = a1b1c0 a1b0c0 = a1(b1 b0) c0 3) Influenta variatiei factorului calitativ c asupra variatiei fenomenului F: c(F) = a1b1c1 a1b1c0 = a1b1 (c1 c0) Variatia fenomenului F va fi egala cu suma influentelor modificarilor factorilor: F = a(F) + b(F) + c(F) Suma influentelor modificarilor factorilor indirecti va fi egala cu influenta variatiei factorului direct prin intermediul caruia actioneaza asupra fenomenului. Aplicarea metodei substituirilor n lan pe baz de indici presupune calculul indicelui fenomenului F: iii F abc I F = 1 100 = 1 1 1 100 = a b c 100 2 F0 a0b0c0 Unde: a b c ia = 1 100 ; ib = 1 100 ; ic = 1 100 a0 b0 c0 Variatia fenomenului F fata de perioada de referinta este: IF = IF 100 Influenele variaiei relative a factorilor asupra modificrii relative a fenomenului se calculeaz dupa cum urmeaza: 1) Influenta variatiei factorului cantitativ a asupra variatiei fenomenului F: ( I F ) ia = ia 100 2) Influenta variatiei factorului structural b asupra variatiei fenomenului F: i i ib( I F ) = a b ia 100 3) Influenta variatiei factorului calitativ c asupra variatiei fenomenului F: i i i i i ic( I F ) = a b 2 c a b 100 100 Variatia fenomenului F va fi egala cu suma influentelor modificarilor factorilor: ( I F ) ( I F ) I F = ia + ib + ic( I F ) Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determin astfel: i i Ki I N = 1 2 n 1 n ; n 2 100 Influena unui factor oarecare K se stabilete astfel: i i Ki i i Ki ( I N ) iK = 1 2 K 1 K 1 2 K 2K 1 ; 1 < K < n 100 100 B) Cazul raportului ntre factori Consideram fenomenul F ce este determinat de raportul dintre doi factori: a factor calitativ si b factor cantitativ: a F= b Pe baz de mrimi totale, variatia fenomenului F fata de perioada de referinta este: F = F1 F0 Iar influenta variatiei factorilor asupra variatiei fenomenului: 1. Influenta variatiei factorului cantitativ b asupra variatiei fenomenului F:
b ( F ) = a0 a0 b1 b0
3

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

2. Influenta variatiei factorului calitativ a asupra variatiei fenomenului F: a a a ( F ) = 1 0 b1 b1 (F) (F) Si: F = b + a Pe baz de indici, variatia fenomenului F fata de perioada de referinta este: F i I F = 1 100 = a 100 F0 ib Iar variatia fenomenului F: IF = IF 100 1. Influenta variatiei factorului cantitativ b asupra variatiei fenomenului F: 100 ( I F ) ib = 100 100 ib 2. Influenta variatiei factorului calitativ a asupra variatiei fenomenului F: 100 i ( I F ) ia = a 100 100 ib ib
( I F ) ( I F ) Si: I F = ib + ia

6.1.2. Metoda balantelor

Metoda balanier se utilizeaz atunci cnd ntre elementele fenomenului studiat sunt relaii de tip determinist de forma sumei i/sau a diferenei. Aplicarea metodei balantiere presupune aceleasi reguli ca si metoda substitutiei, exceptia fiind data de faptul ca nu se mai impune ordonarea factorilor in functie de conditionarea lor economica. In aplicarea metodei balantiere, ordinea de analiza a factorilor este aleatoare. Consideram fenomenul F ce este dat de trei factori (a,b si c) intre care exista urmatoarea relatie: F = a + b c Notam cu: 1 perioada curenta, caz in care valoarea fenomenului F in perioada curenta devine F1 = a1 + b1 c1; 0 perioada luata drept baza de comparaie, caz in care valoarea fenomenului F in perioada luata drept baza de comparatie devine F0 = a0 + b0 c0; Variatia fenomenului F fata de perioada de referinta este: F = F1 F0 Iar influenta variatiei factorilor asupra variatiei fenomenului: 1) Influenta variatiei factorului a asupra variatiei fenomenului F: a(F) = a1 a0 2) Influenta variatiei factorului b asupra variatiei fenomenului F: b(F) = b1 b0 3) Influenta variatiei factorului c asupra variatiei fenomenului F: c(F) = (c1 c0) Unde: a(F) + b(F) + c(F) = F

6.1.3. Metoda ratelor

Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logico-economic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economico-financiare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economico-financiara sunt:

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

- rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea firmei de a-si onora obligatiile de plata; - rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor firmei; - rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii firmei in forma relative; - rate de echilibru financiar, ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin activitatea desfasurata de firma. Utilitatea ratelor este regasita in analiza pozitiei firmei fata de sectorul in care isi desfasoara activitatea, fata de principalii concurenti sau in analiza rezultatelor curente comparativ cu cele inregistrate in perioadele precedente sau chiar cu rezultatele bugetate.

6.1.4. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al firmelor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a firmelor. Metodele de analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupeaza caracteristicile financiare ale firmelor cu functionare normala si a celor cu dificultati in activitatea de gestionare economicofinanciara. Prin combinarea in anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea firmelor in situatie de faliment de cele aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment. Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al firmelor, apeleaza si la indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza performanta unei firme este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economicofinanciar. O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in procesul de selectionare a firmelor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a starii firmelor.

6.2 Metode calitative Specificul metodelor analizei calitative este dat de aceea ca urmresc realizarea scopului analizei calitative, respectiv stabilirea caracteristicilor fenomenului cercetat. Principalele metode ale analizei calitative sunt: diviziunea i descompunerea rezultatelor, modelarea, comparaia, gruparea. 6.2.1. Diviziunea si descompunerea fenomenelor si rezultatelor Rezultatele activitii firmei sunt msurate cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care se divid i se descompun pentru a permite studierea aprofundat a acestora. Se disting urmtoarele forme: diviziunea dup timpul de formare a rezultatelor (de exemplu: ritmicitatea produciei, livrrilor, ncasrilor pe zile, decade, luni etc.) ce permite analiza abaterilor de la tendina general de desfurare n timp a rezultatului studiat; diviziunea dup locul de formare a rezultatelor are rolul de a prezenta contribuia structurilor organizatorice ale firmei, precum i a abaterilor de
5

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

la tendina general. (De exemplu: analiza produciei obinute pe secii i pe zone geografice); descompunerea pe elemente componente permite stabilirea contribuiei acestora la formarea i modificarea rezultatului total (de exemplu: analiza cifrei de afaceri pe produse; analiza costurilor pe elemente de cheltuieli etc.).

6.2.2 Comparatia Pentru analiza fenomenelor economico-financiare nu este suficient numai mrimea n sine la un moment dat, ci se impune i existena unei baze de comparaie (criteriu de referin). n funcie de criteriul ales, se ntlnesc urmtoarele tipuri de comparaii: a) comparaii n timp, ce presupun valorile fenomenului n diferite momente ale evoluiei sale; b) comparaii n spaiu, respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente etc.; c) comparaii mixte, respectiv n timp i spaiu; d) comparaii n funcie de un criteriu prestabilit (de exemplu: bugetul de venituri i cheltuieli, norme, normative, standarde, clauze contractuale, programe etc.); e) comparaii cu caracter special, pentru care intervin alte criterii dect cele menionate mai sus (de exemplu: compararea unor variante n cazul unui studiu tehnico-economic, comparaii pe baza metodei scorurilor). 6.2.3. Gruparea, Gruparea presupune separarea componentelor unui fenomen n grupe omogene in functie de anumite criterii, astfel incit fiecare grupa sa aiba la baza o caracteristica considerata comuna. Analiza structurala a fenomenelor se bazeaza pe rezultatele gruparii. De exemplu, in analiza structurala a cifrei de afaceri se pot folosi drept criterii de grupare: clientii, categoriile de produse comercializate de firma, categoriile de activitati desfasurate de firma etc. 6.2.4. Modelarea fenomenelor economico-financiare Modelul este un instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificat a realitii. Dup modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi: imitative, analogice i simbolice. n cazul modelelor imitative, fenomenul este reprezentat prin el nsui, dar la o alt scar (exemplu: hri, fotografii, machete etc.). Modelele analogice se caracterizeaz prin faptul c anumite proprieti ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modaliti (de exemplu: grafice, diagrame etc.) folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-financiare. Modelele simbolice se caracterizeaz prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele economico-financiare. Se regsesc, de regul, sub forma unor ecuaii. n analiza economico-financiar sunt folosite modelele simbolice i analogice. 6.3 Alte metode si tehnici de analiza In categoria altor metode si tehnici de analiza putem include in general metode, tehnici <imprumutate> precum: indicii statistici, ritmuri medii anuale, coeficienti de sezonalitate, marimi relative de structura, coeficienti de concentrare, metoda ABC, metoda grilelor de evaluare, tehnica profilelor etc.

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare 6.3.1. Indicii statistici

Indicii statistici permit analiza evolutiei in timp a fenomenelor, oferind informatii privind dinamica acestora. In analiza economico-financiara se utilizeaza de regula: - indici cu baza fixa (nivelul fiecarei perioade se raporteaza la nivelul unei perioade de baza): In/0 = Fn *100 F0

- indici cu baza in lant (raportarea nivelului fiecarei perioade se face la nivelul perioadei F anterioare): I n / n1 = n *100 Fn1

6.3.2. Ritmuri medii anuale Ritmurile medii anuale, respective media geometrica a indicilor cu baza in lant, trebuie utilizati in analiza economico-financiara sub forma de coeficienti si nu de procente. _ F R = (n 1 n 1) F0 6.3.3. Coeficienti de sezonalitate <Se poate determine rolul important ce revine factorului timp n domeniul fenomenelor socialeconomice ca i n alte domenii. De fapt, n viaa economic i social o mare parte din datele supuse cercetrii sunt constituite ca serii cronologice. O component important a seriilor cronologice alturi de trend, oscilaii ntmpltoare i cele ciclice, sunt oscilaiile sezoniere.>1Caracterul sezonier al activitatii unei firme poate fi analizat cu ajutorul coeficientului de sezonalitate:
_

F Ks = Fm
unde:

F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat Fm =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial
6.3.4. Marimile relative de structura Mrimile relative de structur se utilizeaz pentru a stabili care este raportul dintre fiecare grup i ntregul ansamblu. Ele se pot calcula att pentru frecvenele grupelor ct i pentru valorile centralizate ale diferitelor caracteristici.2 Formula generala de calcul pentru marimile relative de structura este: e g i = i * 100 F Unde: F = fenomenul analizat, ce include elemental component ei = element component 6.3.5. Coeficienti de concentrare In scopul analizei structurale a cifrei de afaceri, a distributiei geografice a vinzarilor, a analizei structurale a potentialului uman etc se folosesc coeficientii de concentrare precum:

Angelica BCESCU-CRBUNARU, Lector univ. dr. Monica CONDRUZ-BCESCU; Metode utilizate n analiza variaiilor sezoniere a seriilor cronologice; Revista Romn de Statistic nr. 3 / 2013, pag 5
2

http://file.ucdc.ro/cursuri/F_1_N13_Statistica_Prodan_Ligia.pdf; pag 17, accesat 14.10.2013 7

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

- coeficientul Herfindhal:
n

H = gi
i =1

Unde: gi reprezint ponderea elementului i n total iar n reprezinta numarul totale de elemente. - coeficientul Gini-Struck:
n g i 1 n 1 Unde: -gi reprezint ponderea elementului i n total; -n reprezinta numarul totale de elemente. G=
i =1 2

6.3.6.Metoda ABC Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clientii sau furnizorii. 6.3.7. Metoda grilelor de evaluare Metoda grilelor de evaluare este utilizata in diagnosticul global al activitatii firmei, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei strategice a firmei in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea. Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt: stabilirea criteriilor de evaluare; stabilirea coeficientilor de semnificatie; notarea criteriilor si stabilirea notei ponderate. In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie. 6.3.8. Tehnica profilelor Tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a punctelor slabe identificate.