Sunteți pe pagina 1din 12

Introducere în analiza economico-financiară

1. Conţinutul procesului de analiză economico-financiară


„Nu vă gândiţi la mijloace atâta timp cât nu v-aţi definit scopul.”1

Înainte de a caracteriza conţinutul procesului de analiză economico-financiară, consider


necesară trecerea în revistă a noţiunilor de bază utilizate: fenomen, elemente componente, factori
de influenţă, metode de analiză, cauze.

obiectul analizei economico-financiare


Fenomen
(fapte, rezultate, indicatori)
părţi componente ale fenomenului
Elementele componente
analizat
forţe motrice cu efect direct sau indirect
Factorii de influenţă
asupra fenomenelor
împrejurările care conduc la o anumită
Cauzele
stare şi modificare a fenomenului
metodele utilizate în scopul realizării
Metode de analiză
obiectivelor analizei economico-

Schema 1.5. Noţiuni de bază utilizate în analiza economico-financiară

Obiectul analizei economico-financiare (fapte, rezultate, indicatori) este regăsit sub


denumirea de fenomen. Părţile componente ale fenomenului analizat reprezintă elementele
componente. Factorii de influenţă sunt forţe motrice cu efect direct sau indirect asupra
fenomenelor. Metodele utilizate în scopul realizării obiectivelor analizei economico-financiare
sunt metode de analiză. Cauzele sunt împrejurările care conduc la o anumită stare şi modificare a
fenomenului.

Analiza economico-financiară este o metodă de cercetare bazată pe studierea fenomenelor


în ordinea inversă producerii lor: se porneşte de la rezultatul corespunzător unui fenomen şi se
finalizează cu stabilirea şi delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din acest punct de vedere,
conţinutul procesului de analiză economico-financiară poate fi caracterizat prin următoarele
etape:

 Delimitarea obiectului analizei prin stabilirea fenomenului supus analizei şi identificarea


acestuia în timp şi spaţiu, cantitativ şi calitativ;
 Identificarea elementelor componente, dar şi a factorilor şi cauzelor de influenţă;
 Studierea relaţiilor de cauzalitate existente între elemente componente, factori, între
acestea şi fenomen. Este necesară determinarea relaţiei cauză-efect, respectiv a
raporturilor de condiţionare;

1
Vadim Zeland – Murmurul stelelor dimineţii, Editura Dharana, Bucureşti, 2011

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 1
Introducere în analiza economico-financiară

 Măsurarea influenţelor elementelor componente şi a factorilor de influenţă asupra


fenomenului, prin apelarea la metode şi tehnici de analiză;
 Sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor şi aprecierilor privind evoluţia
fenomenului;
 Emiterea concluziilor şi a măsurilor ce se impun în vederea desfăşurării activităţii în
perioada viitoare în condiţii de eficienţă.
Sinoptic, conţinutul procesului de analiză economico-financiară este prezentat în schema 1.6.

Fenomen economic
Elemente
E1 E 2 E 3 En componente
Evoluţia reală a fenomenului

Factori directi
F1 F2 F3 F4 Fn

Ordinea de analiză
(gr I)

f11 f12 f1n f21 f22 f2n f31 f32 f3n f41 f42 f4n fn1 fn2 fnn Factori indirecti
(gr II)

Cauze finale

Cuantificarea influenţelor

Sintetizarea rezultatelor analizei

Elaborarea pachetului de măsuri

Schema 1.6. Conţinutul procesului de analiză economico-financiară2

Schema pune în evidenţă relaţiile dintre fenomen, elemente, factori şi cauze finale,
fixează conceptul <ordine de analiză> faţă de evoluţia reală a fenomenului, dar şi
operaţionalizarea a două tipuri de analiză; analiza structurală şi analiza factorială.

2. Tipologia analizei economico-financiare


Analiza economică are rolul de a caracteriza fenomenele din punct de vedere al
consumului de resurse şi al rezultatelor consumului de resurse. Analiza financiară permite
măsurarea şi aprecierea strict financiară a rezultatelor activităţii firmei. Performanţele
economico-financiare ale firmei sunt reliefate prin analiza economico-financiară, al cărei scop
este să pună în evidenţă în ce măsură se realizează obiectivele majore ale activităţii: asigurarea
viabilităţii şi creşterea valorii firmei.

2
D.Mărgulescu, C.Stănescu, I.David – Analiza economico-financiară, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999, pag. 13
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 2
Introducere în analiza economico-financiară

În literatura de specialitate sunt regăsite diverse criterii de clasificare, în funcţie de care


sunt prezentate mai multe tipuri ale analizei economico-financiare. Principalele criterii de
clasificare ce stau la baza tipologiei analizei economico-financiare sunt:
a) după raportul între momentul de derulare a fenomenului şi momentul realizării
analizei:
 analiza post-factum, ce vizează trecutul şi prezentul şi se bazează pe date certe,
identificabile în situaţii economico–financiare ale firmei.
 analiza previzională presupune emiterea de ipoteze privind evoluţia fenomenului,
prezintă principalele perspective în derularea activităţii. Sursa de informaţii pentru
analiza previzională o constituie analiza post-factum.
b) după nivelul la care se realizează:
 analiza microeconomică, desfăşurată la nivelul firmei;
 analiza mezoeconomică: asigură informaţii de bază pentru caracterizarea activitatii la
nivelul ramurii de activitate;
 analiza macroeconomică care presupune studierea fenomenelor la nivel de economie
naţională sau economie mondiala, operând preponderent cu mărimi agregate (produs
naţional brut, produs intern brut etc).
c) după modul de urmărire în timp a fenomenelor:
 analiza statică, ce presupune studierea fenomenelor la un moment dat (fără a se pune
practic în discuţie eventualitatea caracterului „static” al fenomenelor);
 analiza dinamică, ce presupune studierea fenomenelor în momente diferite ale evoluţiei.
d) după natura însuşirilor esenţiale sau ale determinărilor cantitative ale fenomenelor:
 analiza calitativă, care are ca scop abordarea laturii „calitative” a fenomenelor, studierea
factorilor care au aceeaşi natură cu fenomenul. Rolul analizei calitative este dat de
elaborarea modelelor care cuprind elementele esenţiale ale fenomenelor;
 analiza cantitativă presupune abordarea fenomenelor din punct de vedere cantitativ,
făcându-se apel de cele mai multe ori la modelele matematice.
e) după perioada de timp pe care se realizează:
 analiza pe termen scurt, realizată de regulă pe o perioadă de timp mai mică de un an,
oferind în principal informaţii managementului intern;
 analiza pe termen lung, care cuprinde studierea evoluţiei fenomenelor pe perioade mai
mari de un an, furnizând informaţii necesare deciziilor strategice.
f) după poziţia analistului faţă de entitatea în care se manifestă fenomenul studiat
 analiza internă, realizată de persoane din interiorul entităţii în care se manifestă
fenomenul. De regulă, analiza internă în firme se bazează pe informaţiile oferite prin
controlul intern al activităţii sale.
 analiza externă, realizată de persoane din afara entităţii în care se manifestă fenomenul.
Utilizarea unui tip sau a altuia de analiză economico-financiară este influenţată de natura
informaţiilor dorite a se obţine, de solicitantul informaţiilor, dar şi de alti factori ce concură la
declanşarea procesului de analiză.

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 3
Introducere în analiza economico-financiară

3. Studiul factorilor care influenţează rezultatele activităţii economice


Cunoaşterea modului de formare a fenomenului, a factorilor ce concură la constituirea
fenomenului, a relaţiilor existente între factori, constituie o cerinţă esenţială a analizei
economico-financiare. În literatura de specialitate sunt regăsite diverse criterii de clasificare a
factorilor, printre care se pot enumera:
a) Clasificarea factorilor după natura lor, astfel:
 factori tehnici şi tehnologici, ce caracterizează cu precădere gradul de înzestrare tehnică
al firmei şi sunt afectaţi de politica de modernizare şi automatizare a activităţii
desfăşurate;
 factori economici, respectiv factorii ce determină mediul economic în care firmele îşi
desfăşoară activitatea, cu impact semnificativ asupra funcţionării şi dezvoltării acestora;3
 factori socio-culturali generaţi de elementele socio-culturale existente în mediul exterior
firmei, ce pot influenţa semnificativ starea de sănătate economico-financiară a acesteia;
 factori politici, ce pot afecta direct sau indirect starea de performanţă a firmei;
 factori juridici, ce decurg din reglementările juridice şi fiscale ce guverneaza funcţionarea
firmelor.
b) Clasificarea factorilor după caracterul lor în cadrul unei relaţii cauzale, dupa cum
urmeaza:
 factori calitativi, ce au aceeaşi natură cu fenomenul analizat, dar spre deosebire de
acesta sunt exprimaţi în funcţie de un alt parametru;
 factori cantitativi, ce sunt purtători materiali ai factorilor calitativi;
 factori structurali, ce exprimă modificările cantitative intervenite între factorii calitativi.
Dimensiunea factorilor structurali este influenţată de modificările intervenite asupra
factorilor cantitativi. Impactul modificărilor intervenite asupra factorilor structurali este
regăsit în cuantumul factorilor calitativi.
c) Clasificarea factorilor după modul de acţiune asupra fenomenului astfel:
 factori cu acţiune directă: factori ce acţionează în mod direct asupra fenomenului;
 factori cu acţiune indirectă: factori ce acţionează asupra fenomenului prin intermediul
factorilor direcţi.
d) după gradul de sintetizare:
 factori simpli: nu pot fi descompuşi în alţi factori;
 factori complecşi: factori ce pot fi descompuşi în factori simpli.
e) după modul de previzionare
 factori previzibili: factori a căror evoluţie este previzibilă, uşor de estimat.
 factori imprevizibili: factori a căror acţiune nu poate fi prevăzută.
f) după gradul de acţiune
 factori de gradul I: sunt factori cu acţiune directă;
 factori de gradul II: acţionează asupra fenomenului prin intermediul factorilor de gradul I;
 factori de gradul N: acţionează asupra fenomenului prin intermediul factorilor de gradul
N-1.

3
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2, accesat 29.08.2014
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 4
Introducere în analiza economico-financiară

Pentru exemplificarea sistemului de clasificare a factorilor, prezentăm cifra de afaceri ca


indicator ce caracterizează dimensiunea activităţii comerciale sub incidenţa factorilor de
influenţă, astfel:

Cifra de afaceri Fenomen


Factor direct Factor direct
cantitativ, complex, Qv (cantitate vândută) Pv (preţ de vânzare) calitativ,
grad I complex, grad I

Ns (nr mediu de Wa (productivitate


Factori gradul II
salariaţi) medie anuală)

Factori gradul III t (timp mediu lucrat de un salariat) Wh (productivitate medie orară)
Factori indirecţi
Factor simplu,
gi (structura producţiei) indirect, structural
Factori gradul IV
Whi (productivitatea medie orară Factor simplu,
pe categorii structurale) indirect, calitativ

Schema 1.7. Cifra de afaceri sub incidenţa factorilor de influenţă

Identificarea factorilor ce concură la formarea şi modificarea fenomenelor, a evoluţiei lor şi


a impactului asupra fenomenelor permite o mai bună conturare a deciziilor privind modalitatea
de acţiune în perioada viitoare în scopul optimizării performanţelor economico-financiare ale
firmei.

4. Metode şi tehnici utilizate în analiza economico-financiară


Metodele şi tehnicile de analiză economico-financiară implică prelucrarea sub diverse
modalităţi a indicatorilor economico-financiari şi prezentarea rezultatelor obţinute astfel încât să
se poată oferi informaţii suficiente, dar şi pertinente utilizatorului. În consecinţă, se poate spune
că în fapt <materia primă> în utilizarea metodelor şi tehnicilor de analiză o constituie indicatorii
economico-financiari. În aplicarea oricărei metode sau tehnici de analiză trebuie avut în vedere
că un indicator este mai mult decât o simplă dată, el devine util numai dacă:

 oferă informaţii suficiente, corespunzătoare ciclului pe care îl caracterizează;


 este prezentat corespunzător;
 formula de calcul este facilă celui interesat.
În procesul de analiză economico-financiară, în aplicarea metodelor şi tehnicilor de
analiză, se regăseşte gruparea indicatorilor economico-financiari după cum urmează: indicatori ai

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 5
Introducere în analiza economico-financiară

resurselor (materiale, umane, financiare), indicatori ai consumului de resurse, indicatori de


rezultate şi indicatori de eficienţă.

Grupă indicatori Subgrupă indicatori Exemple

Indicatori ai resurselor Valoarea medie a stocurilor, valoarea medie a


materiale obiectelor de inventar, etc.

Indicatori ai resurselor Număr de salariaţi, structura personalului angajat,


Indicatori ai resurselor
umane timp lucrat de un salariat, etc.

Indicatori ai resurselor Fond de rulment, capital propriu, capital permanent,


financiare etc.

Indicatori ai consumului Cheltuieli totale, de exploatare, cheltuieli cu personalul, cheltuieli variabile şi


de resurse fixe, etc.

Indicatori de rezultate Rezultatul exerciţiului, rezultat brut, rezultat net, cifră de afaceri, etc.

Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri, rata rentabilităţii comerciale, rata


Indicatori de eficienţă
rentabilităţii financiare, etc.

Ansamblul metodelor, tehnicilor şi procedeelor folosite în analiza economico-financiară


formează metodologia analizei economico-financiare. Metodele şi tehnicile utilizate în analiza
economico-financiară pot fi specifice analizei economico-financiare, împrumutate de către
analiza economico-financiară sau comune cu alte ştiinţe. În literatura de specialitate regăsim
structurarea metodelor şi tehnicilor de analiză în: metode ale analizei cantitative, metode ale
analizei calitative şi alte metode şi tehnici.

4.1. Metode cantitative

Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribuţia elementelor componente


şi/sau a factorilor de influenţă la formarea şi variaţia fenomenului studiat, precum şi poziţionarea
firmei într-un mediu dat. Unele metode ale analizei cantitative diferă în funcţie de tipul de
legături funcţional-cauzale, care pot fi de tip determinist sau de tip stocastic. Principalele metode
ale analizei cantitative sunt: metoda substituţiei, metoda balanţieră, metoda ratelor şi metoda
scorurilor.

4.1.1. Metoda substituţiei


Metoda substituţiei se foloseşte în analiza economico-financiară în cazul în care între
factorii fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de forma produsului şi/sau a

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 6
Introducere în analiza economico-financiară

raportului (între fenomenul studiat şi factorii de influenţă există proporţionalitate directă sau
inversă).

Aplicarea metodei substituţiei implică parcurgerea următoarelor etape:

- identificarea fenomenului şi a factorilor de influenţă;

- ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiză ce are în vedere condiţionarea lor


economică, şi anume: factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi. În acelaşi timp se
recurge la departajarea factorilor în funcţie de modul de acţiune asupra fenomenului în factori
direcţi şi factori indirecţi;

- identificarea variaţiei fenomenului faţă de perioada luată ca bază de comparaţie;

- cuantificarea influenţei variaţiei fiecărui factor în parte asupra variaţiei fenomenului.

Aceasta se realizează prin substituirea/analiza succesivă a factorilor, având în vedere


ordonarea lor în factori cantitativi, structurali şi calitativi. Un factor substituit se menţine ca atare
în operaţiunile ulterioare. Dacă un fenomen este influenţat atât de factori direcţi, cât şi de factori
indirecţi, atunci ordinea de analiză a acestora este:

- se analizează primul factor direct (cantitativ sau structural). Se continuă apoi cu analiza
factorilor indirecţi identificaţi în cadrul acestui factor direct. Analiza factorilor indirecţi se face
având în vedere aceeaşi grupare în factori cantitativi, structurali şi calitativi, prin raportare la
natura factorului direct prin intermediul căruia acţionează asupra fenomenului;

- după analiza tuturor factorilor indirecţi ce acţionează asupra fenomenului prin intermediul
primului factor direct, se poate continua cu analiza următorului factor direct şi implicit a
factorilor indirecţi identificaţi în cazul lui.

Aplicarea metodei substituţiei se poate face pe bază de mărimi absolute şi pe bază de


indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor în lanţ sunt: produs între factori şi
raport între factori.

Utilitatea metodei substituţiei în activitatea practică este limitată de cele mai multe ori de
lipsa informaţiilor contabile necesare prelucrării, dar şi de costurile suplimentare presupuse
(personal specializat şi un soft contabil adecvat). Însă rolul şi locul metodei substituţiei nu pot fi
negate nici în activitatea practică (atunci când este posibilă aplicarea ei), nici în activitatea
academică (în special în formarea şi dezvoltarea logicii economice).

4.1.2. Metoda balanţelor


Metoda balanţieră se utilizează atunci când între elementele fenomenului studiat sunt relaţii
de tip determinist de forma sumei şi/sau a diferenţei. Aplicarea metodei balanţiere presupune
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 7
Introducere în analiza economico-financiară

aceleaşi reguli ca şi metoda substituţiei, excepţia fiind dată de faptul că nu se mai impune
ordonarea factorilor în funcţie de condiţionarea lor economică. În aplicarea metodei balanţiere,
ordinea de analiză a factorilor este aleatoare.

Se poate recurge la folosirea metodei balanţelor în analiza structurală a cifrei de afaceri, a


cheltuielilor sau a stocurilor.

4.1.3. Metoda ratelor


Ratele sunt date de rapoarte între mărimi comparabile din punct de vedere logico-
economic, cu o mare capacitate informaţională în caracterizarea fenomenelor economico-
financiare. Principalele categorii de rate utilizate în procesul de analiză economico-financiară
sunt:

- rate de lichiditate şi solvabilitate, ce caracterizează capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile


de plată;

- rate de gestiune, prin care se prezintă eficienţa utilizării resurselor firmei;

- rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilităţii firmei în formă relativă;

- rate de echilibru financiar, ce caracterizează fluxurile financiare rezultate prin activitatea


desfăşurată de firmă.

Utilitatea ratelor este regasită în analiza poziţiei firmei faţă de sectorul în care îşi
desfăşoară activitatea, faţă de principalii concurenţi sau în analiza rezultatelor curente
comparativ cu cele înregistrate în perioadele precedente sau chiar cu rezultatele bugetate.

4.1.4. Metoda scorurilor


Metoda scorurilor este folosită în special în evaluarea riscului de faliment al firmelor.
Această metodă este bazată pe un sistem de grupare a unor indicatori aflaţi în corelaţie cu starea
de sănătate sau slăbiciune a firmelor. Metodele de analiză a riscului de faliment sunt tehnici
statistice ale analizei discriminante care grupează caracteristicile financiare ale firmelor cu
funcţionare normală şi a celor cu dificultăţi în activitatea de gestionare economico-financiară.
Prin combinarea în anumite proporţii a unor indicatori se încearcă departajarea firmelor în
situaţie de faliment de cele aflate în stare de incertitudine sau cu situaţie considerată normală.
Combinaţia liniară a unor indicatori, numită funcţie scor, realizează aproximarea (dar cu un
anumit grad de probabilitate) a riscului de faliment.

<Metoda scorurilor, în aprecierea riscului de faliment al firmelor, apelează şi la indicatorii de


rentabilitate, alături de indicatori de structură ai activelor, indicatori de lichiditate sau
indicatori de eficienţă. Condiţia de selecţie a indicatorilor care evidenţiază performanţa unei
firme este relaţia de independenţă dintre aceştia. Existenţa unui anumit grad de corelaţie între
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 8
Introducere în analiza economico-financiară

indicatori ar conduce la înregistrarea, în cadrul funcţiei amintite, a unor influenţe repetate ale
aceluiaşi fenomen economico-financiar. >4

O bună perioadă de timp, metoda scorurilor a fost folosită de societăţile bancare în


procesul de selecţionare a firmelor ca potenţiali utilizatori de credite. Deficienţele apărute în timp
ca urmare a aplicării acestei metode au condus la abandonarea totală a acesteia sau la utilizarea ei
concomitent cu alte metode şi tehnici de evaluare a stării firmelor.

4.2. Metode calitative


Specificul metodelor analizei calitative este dat de aceea că urmăresc realizarea scopului
analizei calitative, respectiv stabilirea caracteristicilor fenomenului cercetat. Principalele metode
ale analizei calitative sunt: diviziunea şi descompunerea rezultatelor, modelarea, comparaţia,
gruparea.

4.2.1. Diviziunea şi descompunerea fenomenelor şi rezultatelor


Rezultatele activităţii firmei sunt măsurate cu ajutorul unor indicatori economico-financiari
care se divid şi se descompun pentru a permite studierea aprofundată a acestora. Se disting
următoarele forme:

 diviziunea după timpul de formare a rezultatelor ce permite analiza abaterilor de la


tendinţa generală de desfăşurare în timp a rezultatului studiat;
 diviziunea după locul de formare a rezultatelor are rolul de a prezenta contribuţia
structurilor organizatorice ale firmei, precum şi a abaterilor de la tendinţa generală;
 descompunerea pe elemente componente, ce permite stabilirea contribuţiei acestora
la formarea şi modificarea rezultatului total.
4.2.2. Comparaţia
Pentru analiza fenomenelor economico-financiare nu este suficientă numai mărimea în sine
la un moment dat, ci se impune şi existenţa unei baze de comparaţie. În funcţie de baza de
comparaţie stabilită se întâlnesc următoarele tipuri de comparaţii:

a) comparaţii în timp, ce presupun valorile fenomenului în diferite momente ale evoluţiei


sale;

b) comparaţii în spaţiu, respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente


etc.;

c) comparaţii mixte, respectiv în timp şi spaţiu;

d) comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit;

4
Iulia David-Sobolevschi – Performanţele întreprinderii prin rentabilitate, Editura Universitară, Bucureşti, 2003,
pag. 198
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 9
Introducere în analiza economico-financiară

e) comparaţii cu caracter special, pentru care intervin alte criterii decât cele menţionate mai
sus.

4.2.3. Gruparea
Gruparea presupune separarea componentelor unui fenomen în grupe omogene în funcţie
de anumite criterii, astfel încât fiecare grupă să aibă la bază o caracteristică considerată comună.
Analiza structurală a fenomenelor se bazează pe rezultatele grupării.

4.2.4. Modelarea fenomenelor economico-financiare


Modelul este un instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii.
După modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi: imitative, analogice şi simbolice. În
cazul modelelor imitative, fenomenul este reprezentat prin el însuşi, dar la o altă scară (exemplu:
hărţi, fotografii, machete etc.). Modelele analogice se caracterizează prin faptul că anumite
proprietăţi ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modalităţi (de exemplu: grafice,
diagrame etc.) folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-financiare. Modelele
simbolice se caracterizează prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele
economico-financiare. Se regăsesc, de regulă, sub forma unor ecuaţii. În analiza economico-
financiară sunt folosite modelele simbolice şi analogice.

4.3. Alte metode şi tehnici de analiză


În categoria altor metode şi tehnici de analiză putem include în general metode, tehnici
<împrumutate>, precum: indicii statistici, ritmuri medii anuale, coeficienţi de sezonalitate,
mărimi relative de structură, coeficienţi de concentrare, metoda ABC, metoda grilelor de
evaluare, tehnica profilelor etc.

4.3.1. Indicii statistici


Indicii statistici permit analiza evoluţiei în timp a fenomenelor, oferind informaţii privind
dinamica acestora. În analiza economico-financiară se utilizează de regulă:
- indici cu bază fixă (nivelul fiecărei perioade se raportează la nivelul unei perioade de bază):
F
I n / 0  n *100
F0
- indici cu bază în lanţ (raportarea nivelului fiecărei perioade se face la nivelul perioadei anterioare):
F
I n / n1  n *100
Fn1

4.3.2. Ritmuri medii anuale


Ritmurile medii anuale, respectiv media geometrică a indicilor cu baza în lanţ, trebuie
utilizate în analiza economico-financiară sub formă de coeficienţi şi nu de procente.

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 10
Introducere în analiza economico-financiară

_
Fn
R  (n 1  1)
F0

4.3.3. Coeficienţi de sezonalitate


<Se poate determina rolul important ce revine factorului timp în domeniul fenomenelor
social economice ca şi în alte domenii. De fapt, în viaţa economică şi socială o mare parte din
datele supuse cercetării sunt constituite ca serii cronologice. O componentă importantă a
seriilor cronologice alături de trend, oscilaţii întâmplătoare şi cele ciclice, sunt oscilaţiile
sezoniere.>5 Caracterul sezonier al activităţii unei firme poate fi analizat cu ajutorul
_
F
coeficientului de sezonalitate: K s 
Fm

_
unde: F = valoarea medie lunară sau trimestrială a fenomenului analizat; Fm = valoarea medie
generală a fenomenului, calculată lunar sau trimestrial.

4.3.4. Mărimile relative de structură


Mărimile relative de structură se utilizează pentru a stabili care este raportul dintre fiecare
grupă şi întregul ansamblu. Ele se pot calcula atât pentru frecvenţele grupelor, cât şi pentru
valorile centralizate ale diferitelor caracteristici6. Formula generală de calcul pentru mărimile
e
relative de structură este: g i  i *100
F
unde: F = fenomenul analizat, ce include elementul component; ei = element component

4.3.5. Coeficienţi de concentrare


În scopul analizei structurale a cifrei de afaceri, a distribuţiei geografice a vânzărilor, a
analizei structurale a potenţialului uman etc. se folosesc coeficienţii de concentrare precum:
n
- coeficientul Herfindhal: H   g i
2

i 1

unde: gi reprezintă ponderea elementului „i” în total, n reprezintă numărul totale de elemente.

5
Angelica Băcescu-Cărbunaru, Monica Condruz-Băcescu - Metode utilizate în analiza variaţiilor sezoniere a
seriilor cronologice, Revista Română de Statistică nr. 3/2013, pag. 5
6
http://file.ucdc.ro/cursuri/F_1_N13_Statistica_Prodan_Ligia.pdf; pag. 17, accesat 14.10.2013
Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020
Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 11
Introducere în analiza economico-financiară

n g i  1
2

- coeficientul Gini-Struck: G  i 1

n 1

unde: gi reprezintă ponderea elementului „i” în total; n reprezintă numărul totale de elemente.

4.3.6. Metoda ABC


Metoda ABC este frecvent utilizată în analiza structurală a stocurilor, analiza structurală a
cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clienţii sau furnizorii.

4.3.7. Metoda grilelor de evaluare


Metoda grilelor de evaluare este utilizată în diagnosticul global al activităţii firmei, în
analiza potenţialului intern, dar şi în caracterizarea poziţiei strategice a firmei în cadrul sectorului
în care îşi desfăşoară activitatea. Principalele etape impuse în aplicarea acestei metode sunt:
stabilirea criteriilor de evaluare; stabilirea coeficienţilor de semnificaţie; notarea criteriilor şi
stabilirea notei ponderate. În aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultăţi
întâmpinate sunt legate de stabilirea criteriilor de evaluare, dar şi a coeficienţilor de semnificaţie.

4.3.8. Tehnica profilelor


Tehnica profilelor presupune vizualizarea informaţiilor furnizate de metoda grilelor de
evaluare. Prin reprezentarea grafică a rezultatelor metodei grilelor de evaluare, se doreşte
evidenţierea într-o mai mare măsură atât a punctelor forte, cât şi a punctelor slabe identificate.

Alegerea metodei de analiză este condiţionată de natura fenomenului economico-financiar,


de cerinţele procesului de analiză, dar inevitabil şi de suportul informaţional pus la dispoziţia
analistului. Rezultatele obţinute prin aplicarea metodelor de analiză sunt influenţate de calitatea
informaţiilor prelucrate, dar şi de abilitatea analistului în a le prelucra.

Suport de curs Contabilitate și Informatică de Gestiune, București, 2020


Autor – prof univ dr Iulia David Sobolevschi Page
Page 12