I.

FUNDAMENTE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Abordri conceptuale privind analiza economico-financiar Termenul de analiz provine din limba francez i are un dublu neles. Pe de o parte prin verbul a analiza se nelege a cerceta un fenomen sau un ntreg, parcurgnd fiecare element n parte. Pe de alt parte, prin substantivul analiz se nelege o metod tiinific de cercetare care se bazeaz pe studiul sistematic al fiecrui element n parte, respectiv examinarea amnunit a unei probleme. Analiza, ca metod general de cercetare, presupune descompunerea sau desfurarea unui obiect sau fenomen n prile sale componente, iar cu ajutorul metodelor specifice se cerceteaz fiecare component, se stabilesc relaiile de cauzalitate i factorii care le genereaz, se formeaz concluziile i se contureaz cadrul activitii viitoare. Descompunerea se face n trepte, de la complex la simplu, n vederea identificrii cauzelor finale care explic o anumit stare de fapt, o anumit evoluie sau un anumit nivel de performan. SCHEMA DESFURRII ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE Elemente Factori de grad I Factori de grad II
1.1 1.1.1 ... a b c ... d e e ... f ... 1.1.2 ... 1.2.1 ... 1 1.2 1.2.2 1.2.3 1.3.1 1.3 1.3.2 2.1 1.3.3 FENOMEN X

2 2.2 3.1

3 3.2

Cauze finale

Elementele sunt de fapt prile componente ale fenomenului analizat. Factorii sunt forele matrice care provoac sau determin un fenomen sau rezultat. Cauzele finale reprezint mprejurrile care n anumite condiii explic apariia unui fenomen, starea i evoluia acestuia. 1.2. Tipologia analizei economico-financiare Analiza economic poate fi clasificat dupa mai multe criterii, astfel: 1. Dup raportul ntre momentul n care se efectueaz analiza i cel al desfurrii fenomenului: a. Analiza postfactum (postoperatorie) b. Analiza previzional (prospectiv) 2. Dup sfera cercetat: a. Analize totale ale segmentului b. Analize pariale ale segmentului 3. Dup nsuirile sau caracteristicile fenomenelor economice cercetate: a. Analiza calitativ studiaz latura calitativ a fenomenelor economice. Cu ajutorul acesteia se stabilesc factorii i cauzele care determin fenomenele economice. b. Analiza cantitativ studiaz latura cantitativ a fenomenelor economice. Cu ajutorul acesteia se cuantific influenele factorilor asupra fenomenelor economice. 4. Dup nivelul la care se desfsoar analiza: a. Analize microeconomice b. Analize macroeconomice 5. Dup modul de urmrire n timp a fenomenelor: a. Analize statice (pe vertical) presupun cercetarea fenomenelor economicofinanciare la un moment dat

b. Analize dinamice (pe orizontal) presupun cercetarea fenomenelor i proceselor economice n evoluia lor 6. Dup modalitatea de desfurare a analizei: a. Analize pe nivele organizatorice b. Analize pe tematici 7. Dup orizontul de timp la care se refer: a. Analize pe termen scurt cel mult un an b. Analize pe termen lung cel puin un an 1.3. Coninutul procesului de analiz Procesul de analiz economico-financiar reprezint inversul evoluiei reale a fenomenului. Analiza pornete de la rezultatele procesului ncheiat ctre elemente i factori, cuprinznd urmtoarele etape: 1. Delimitarea obiectului analizei presupune constatarea anumitor fapte, fenomene sau rezultate; 2. Determinarea elementelor factorilor i cauzelor fenomenului studiat. Factorii se urmresc n mod succesiv, trecnd de la cei cu aciune direct la cei cu aciune indirect, pn la stabilirea cauzelor finale; 3. Msurarea influenelor diferitelor elemente sau factori. Pentru aceasta se utilizeaz analiza cantitativ pentru cuantificarea diferenelor; 4. Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile i aprecierile asupra activitii din sfera cercetat; 5. Elaborarea msurilor care reprezint coninutul deciziilor menite s asigure o folosire optim a resurselor pentru sporirea eficienei activitii n viitor. 1.4. Funciile analizei economico-financiare Ca orice disciplin din sfera tiinelor economice, analiza economico-financiar are i ea rolul su bine determinat i ndeplinete n acest sens funcii specifice, cum ar fi: 1. FUNCIA DE STABILIRE A DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR AL ENTITII Analiza are rolul de a stabili diagnosticul strii economico-financiare a unei entiti ntrun timp i spaiu particular, adic ea trebuie s repereze punctele forte i punctele slabe ale activitii cercetate n scopul stabilirii i aplicrii terapiei de redresare. 2. FUNCIA DE CONSERVARE A REZULTATELOR - Aceast funcie a analizei vizeaz latura viitoare a activitii bazat pe principiul c n viitor entitatea i va continua n mod normal activitatea. n acest sens protecia rezultatelor viitoare are n vedere c acestea trebuie s asigure cel puin nivelul de performan al perioadei precedente. 3. FUNCIA DE DESCOPERIRE A REZULTATELOR INTERNE Aceast funcie presupune descoperirea abaterilor implicate de efectuarea diferitelor comparaii ale rezultatelor (n timp, n spaiu sau fa de plan) cu scopul cunoaterii i exploatrii lor n demersul continuu de cretere a eficienei economice a activitii. 4. FUNCIA DE SPORIRE A EFICIENEI ECONOMICE Analiza economico-financiar vizeaz exploatarea acelor informaii astfel nct prin utilizarea lor s se obin un nivel al beneficiilor semnificativ pentru creterea general a activitii economice. 1.5. Etapele procesului de analiz Orice activitate practic ce implic utilizarea tehnicilor analizei economico-financiare presupune parcurgerea urmtoarelor etape: 1. Planificarea analizei 2. Culegerea i selectarea informaiilor 3. Verificarea informaiilor culese 4. Analiza propriu zis a informaiilor economico-financiare 5. ntocmirea raportului de analiz

1. PLANIFICAREA ANALIZEI are n vedere determinarea planului i a programului de analiz. Planul de analiz cuprinde urmtoarele elemente principale: Prezentarea entitii (denumire, sediu, capital social, acionari); Stabilirea obiectivului analizei; Definirea problemelor cheie de cercetat pentru atingerea obiectivului i a ordinii executrii lor; Definirea perioadei de timp luate n analiz Stabilirea bazei informaionale Stabilirea locului de desfurare al analizei i a perioadei de desfurare a acesteia; Stabilirea echipei de analiz i repartizarea sarcinilor n cadrul echipei. Programul de analiz cuprinde o detaliere a tuturor elementelor cuprinse n planul de analiz n vederea asigurrii ndeplinirii acestuia. 2. CULEGEREA I SELECTAREA INFORMAIILOR n scopul realizrii analizei economicofinanciare se pot utiliza ca baz informaional att informaii interne, ct i informaii externe. Principalele surse informaionale ale analizei sunt reprezentate de sursele interne reflectate prin contabilitate, control i audit intern, informaii statistice. Principalele surse externe sunt: opinia auditorului financiar, informaii cuprinse n situaiile financiare ntocmite de entitatea n cauz, lista clienilor bancari ru platnici, etc. 3. VERIFICAREA INFORMAIILOR CULESE Aceast etap are menirea de a asigura baza informaional n concordan cu realitatea din economia entitii. Exist 2 tipuri generale de verificri care trebuie avute n vedere, i anume: 1. Verificarea formelor de prezentare a purttorilor de informaii vizeaz ca acestea s fie ntocmite conform reglementrilor legale n vigoare, la termenele stabilite i s conin toate semnturile i tampilele necesare; 2. Verificarea de fond se refer la controlul realitii i veridicitii operaiunilor consemnate de documentele contabile sau cuprinse n alte surse informaionale. Aceast verificare se mai refer la evaluarea corect a unor indicatori financiari, la asigurarea comparativitii informaiilor cuprinse n situaiile financiare; 4. ANALIZA PROPRIU ZIS A INFORMAIILOR ECONOMICO-FINANCIARE Aceast etap vizeaz prelucrarea informaiilor economico-financiare utiliznd n acest scop metodologia specific analizei microeconomice. Analiza pornete de la rezultatele proceselor ncheiate ctre elemente, factori i cauzele finale. Aceast etap presupune parcurgerea urmtorilor pai: 1. Delimitarea obiectului analizei, respectiv a fenomenului analizat, care presupune constatarea acestuia, respectiv delimitarea lui n timp, n spaiu sau fa de nivelele etalon, fiind surprinse cu aceast ocazie abaterile realizate; 2. Determinarea elementelor, factorilor i cauzelor fenomenului studiat, realizat printr-o analiz structural, trecnd de la factorii cu aciune indirect la cei cu aciune direct, pn la descoperirea cauzelor finale; 3. Stabilirea corelaiilor dintre fiecare factor i fenomen analizat, precum i ntre diferii factori; 4. Msurarea influenelor diferitelor elemente sau factori. 5. NTOCMIREA RAPORTULUI DE ANALIZ Orice proces de analiz se finalizeaz cu ntocmirea raportului de analiz. Acest document trebuie s conin obiectivele analizei, sintetizarea rezultatelor analizei precum i concluziile i aprecierile asupra activitii desfurate. CURS 2, 21. 03. 2013 II. METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO FINANCIARE

Metodologia reprezinta o metoda de cunoastere cu maximum de generalitate care consta in totalitatea metodelor de cercetare folosite de o stiinta. Metodologia nalizei cuprinde doua grupe de metode: 1. Metodologia analizei cantitative are ca scop determinarea structurii unui fenomen, cauzelor de interconditionare si a relatiilor de cauzalitate dintre factori si fenomen. 2. Metodologia analizei calitative are rolul de a comensura actiunea diversilor factori.

2.1. Metodologia de analiza calitativa In scopul realizarii demersurilor sale, metodologia utilizeaza urmatoarele procedee: a) Procedeul comparatiei b) Procedeul descompunerii rezultatelor c) Procedeul gruparii correlative a factorilor modelarii fenomenelor economice A. PROCEDEUL COMPARATIEI Reprezinta punctual de plecare in orice analiza economicofinanciara deoarece orice rezultat al activitatii entitatii nu se studiaza doar ca marime, ci in raport cu anumite baze de comparative. Indiferent de tipul comparatiei, pentru a putea fi comparate, fenomenele economic financiare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa aiba un caracter omogen: marimile de cmparat trebuie sa aiba acelasi continut material sau unul comparabil, astfel incat comparatia sa aiba sens economic; Sa fie determinate dupa o metodologie unica, marimile de comparat trebuie exprimate prin aceeasi metoda de calcul; Sa fie exprimate intr-un etalon unic. Tipuri de comparatii Dupa continutul fenomenelor si indicatorii analizati, comparabilitatea poate fi: 1. Comparabilitatea simpla prin care se compara acelasi element de comparat, dar privit din optici diferite 2. Comparabilitatea compusa in care elementele de comparat sunt diferite, scopul fiind de a obtine indicatori cu putere de informare si sintetizare superioara. Se compara profitul net cu CF obtinute in cursul unei perioade pentru a afla valoarea ratei profitului. 1. COMPARABILITATEA SIMPLA. In cadrul comparabilitatii simple a fenomenelor economice, in functie de criteriile care stau la baza comparatiilor, se intalnesc urmatoarele categorii de comparatii: a) Comparatiile in timp se efectueaza intre valoarea unui rezultat la un moment dat si valoarea aceluiasi rezultat obtinut in perioada precedent. Ele permit stabilirea trendului de evolutie a fenomenelor pe parcursul unei perioade de timp. Acest tip de anailza a fenomenelor poarta denumirea de analiza prin trend sau evolutie. b) Comparatiile in spatiu se pot realize prin diverse forme, astfel: Intre rezultatele diferitelor verigi organizatorice din cadrul unei entitati; Intre rezultatele obtinute de o entitte si rezultatul mediu obtinut pe ramura de activitate in care activeaza firma; Intre rezultatul obtinut de o entitate si cele realizate de o firma etalon. c) Comparatiile mixte se bazeaza pe imbinarea in acelasi timp a comparatiilor in timp cu cele din spatiu. d) Comparatiile fara plan in care se compara rezultatele inregistrate cu cele prevazute in plan. 2. COMPARABILITATEA COMPUSA. In cadrul ei un rol aparte revine calculului sistemului de rate utilizat, in special in analiza situatiilor financiare. Ratele permit realizarea unei comparatii si analize, cu ajutorul lor putandu-se aprecia starea financiara a unei entitati in raport cu mediile inregistrate pe piata. B. PROCEDEUL DESCOMPUNERII REZULTATELOR presupune structurarea fenomenelor si proceselor economice in vederea localizarii spatio-temporale a lor dar si pentru a pune in evident factorii de conditionare a lor. Tipuri de descompuneri 1. Descompunerea in timp pune in evidenta evolutia fenomenelor in doua sau mai multe perioada successive, pe aceasta cale se poate stabili contributia fiecarei diviziuni de timp la modificarea totala a fenomenelor cercetate. 2. Descompunerea in spatiu permite cunoasterea fenomenelor derulate pe anumite unitati. Pe aceasta cale se poate pune in evident contributia verigilor organizatorice a fenomenelor cercetate.

3. Descompunerea in _______ sau factori de influenta permite descompunerea fenomenelor pana la aflarea cauzelor finale care au contribuit la modificarea starii iinitiale a fenomenului. Aceasta etapa este una premergatoare stabilirii influentei factorilor care au generat modificarea unui anumit rezultat. C. PROCEDEUL GRUPARII CORELATIVE A FACTORILOR are in vedere gruparea factorilor simpli de intercnditionare ai fenomenelor in factori agregati cu putere de generare a fenomenului analizat. Procedeul utilizeaza un punct de vedere invers al procedeului de descompunere pe factori, si anume acesta merge de la esenta la aparenta, respective de la factorii simpli catre factorii complecsi. W PROCEDEUL DESCOMPUNERII PE FACTORI Nl Tz Wl Wz PROCEDEUL GRUPARII CORELATE FACTORILOR

Th

Wh

W productivitatea anuala Wl productivitatea lunara Nl numarul mediu de angajati

Wz productivitatea medie zilnica Tz numarul mediu de zile lucrate de un muncitor pe luna Wh productivitatea medie orala Th numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi

D. PROCEDEUL MODELARII FENOMENELOR ECONOMICE. Intr-o acceptiune generala, modelul reprezinta un instrument al cunoasterii bazat pe reproducerea simplificata a realitatii. In teoria si practica economica se disting o multitudine de modele utilizate pentru a avea o simplificare vizuala a realitatii. 1. Din punctual de vedere al modului de reprezentatie sunt: Modele imitative care reprezinta acelasi fenomen redat la o sursa mai mica Modele analogice adica cu anumite proprietati se reprezinta tendinte ale fenomenului studiat Modele simbolice care se bazeaza pe utilizarea simbolurilor. 2. In functie de tipul relatiilor care se stabilesc intre fenomene si factorii de interconditionare deosebim: Modele deterministe Modele nedeterministe / statistice Simbolurile _____ reflecta reprezentari matematice ale factorilor de interconditionare, putand fi exprimate sub forma de relatii matematice, de produs, raport, suma Modelele nedeterministe sunt obtinute pe seama utilizarii tehnicilor statistice in demersul de cercetare in domeniul economic-financiar prin tehnica esantionarii. 2.2. Metodologia de analiza cantitativa Din punctual de vedere al abordarii spatial privind metodologia analizei activitatii unei entitati exista doua abordari: 1. Abordarea pe orizontala in cadrul unei metodologii de analiza competitionala 2. Abordarea pe vertical in cadrul unei metodologii de analiza a starii interne a entitatii

Ambele metodologii trebuie aplicate imbinat in cadrul procesului de analiza a starii economicofinanciare a analizei. 2.2.1. Metodologia de analiza competitionala Vizeaza alcatuirea tipului firmelor de pe o anumita piata si utilizeaza in acest sens urmatoarele procedee: Procedeul indicatorului sintetic Procedeul matricei comparatiilor Procedeul distantei sau firmei etalon Procedeul punctajelor finale sau al ierarhizarii finale a firmelor 1. Procedeul indicatorului sintetic reprezinta o modalitate de ierarhizare a firmelor in care marimea indicatorului se determina fie ca o medie geometrica, fie ca o medie ponderata a iindicilor criteriilor de importanta a firmelor, astfel: a) In varianta in care nu se tine seama de importanta economica a criteriilor de performanta selectata considerate echidistanta _____________ In functie de directia de optimizare a criteriilor avem: Daca criteriile de performanta se optimizeaza toate in acelasi sens prin maxim sau minim, relatia de calcul este: ( ) ( )

Isg(k) = valoarea indicatorului sintetic global al firmei k n = numarul criteriilor de performanta selectate Ii(k) = indicele criteriului de performanta i direct (min) sau indirect (max) al firmei k Daca criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite atunci situatia este: ( ) Ii(k) = indicele criteriului de performanta direct i al firmei k Ij(k) = indicele criteriului de performanta indirect j al firmei k m = numarul criteriului de performanta direct n = numarul criteriilor de performanta indirecte b) In varianta in care se tine cont de importanta economica a criteriilor de performanta selectate in functia de optimizare a criteriilor (varianta economistilor), avem: Daca criteriile de performanta se optimizeaza toate in acelasi sens prim maxim sau minim, relatia de calcul este: ( ) ( )
( ) ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i Isc(k) = indicele sintetic complex al firmei k Ii(k) = indicatorul criteriilor de performanta i direct sau indirect al firmei k Daca criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite, relatia de calcul este: ( ) ( ) ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i pentru criteriul de max Pj = ponderea de importanta pentru criteriul de min

2. Procedeul distantei presupune calcularea unei distante intre fiecare firma aflata in competitie si o firma etalon Firma etalon este o entitate ipotetica care realizeaza nivele maxime pentru indicatorii de eficienta directi si respectiv nivele minime pentru indicatorii de eficienta indirecti. Calculul acestei distante se realizeaza astfel: a) Varianta statisticienilor ( ) (
( ) ) ( )

Dg(k) = distanta globala intre firma k si firma etalon Ii(k) = indicele criteriului de performanta i direct sau indirect al firmei k Ii(e) = indicele criteriului de performanta e al firmei etalon

b) Varianta economistilor ( ) ( ( ) * ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i OBS. Ierarhizarea firmelor se face in ordinea crescatoare a valorii indicatorului astfel calculat.

CURS 3, 28.03.2013 3. Procedeul matricei comparatiilor consta in evaluarea performantelor firmelor cu ajutorul unor matrici de tipul M(mij), in care liniile i reprezinta criteriile de performanta solicitate, iar coloanele j locurile ocupate de firme ierarhizate in functie de criteriul i astfel: In ordine descrescatoare in functie de nivelul criteriului de performanta pentru criteriile de maxim. In ordine crescatoare in functie de criteriul de performanta pentru criteriile de minim. I II III IV IV C1 0.2 C2 0.3 ( , C3 0.3 C4 0.2 1.00

Fiecarui loc din ierarhie i se atribuie in ordine descrescatoare un punctaj sub forma: { } ; j ______ m = numarul total de firme supuse ierarhizarii si implicit numarul locurilor ocupate de acestea in ierarhie. a) In varianta in care nu se tine seama de importanta economica a criteriilor de performanta selectate (VARIANTA ECHIDISTANTA = STATISTICIENILOR) starea economica si financiara globala a firmei se determina ca o suma ponderata dintre numarul de aparitii pe locul j al firmei k si punctajul lj acordat acestui loc.

( )

( ))

Mg(k) = indicator global determinat pe baza matricei comparatiilor care sintetizeaza performanta economico-financiara a firmei k lj = punctajului acordat locului j nij(k)=aparitia firmei k pe fiecare dintre cele j locuri de la 1 la n in functie de criteriul de performanta i ( ) ( ) b) In varianta in care se tine cont de importanta economica a criteriilor de performanta selectate, relatia de calccul este: ( ) ( ( ) +

Mc(k) = indicator complex determinat pe baza matricei comparatiilor care sintetizeaza performantele economico-financiare ale firmei k pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i ( ) ( ) ( )

In ambele cazuri ierarhizarea firmelor se face in ordinea descrescatoare a valorii indicatorului astfel determinat. 4. Procedeul punctajelor finale / ierarhizarii finale a firmelor are rolul de a sintetiza tipurile de firma obtinute prin procedeele anterioare in scopul de a emite o concluzie finala privind realizarea topului. Procedeul consta in atribuirea de puncte pentru locurile din top obtinute de fiecare firma prin cele 3 procedee prezentate anterior; fiecarui loc din competitie i se va acorda un punctaj diferentiat in mod semnificativ. Locul final al fiecarei firme in ierarhie se determina prin insumarea acestor puncte, iar ierarhizarea se face in ordinea descrescatoare a scorului obtinut dupa relatia: P(k) = punctajul total insumat de firma k pj(k) = punctajul aferent locului j al firmei k OBS. In cazul in care se obin scoruri finale identice la 2 firme se va proceda la o recalculare a acestuia pornind de la acordarea unor punctaje pe pozitia in ierarhii mai mult diferentiate. ( )

PROCEDEE FOLOSITE DE PRACTICA ECONOMICA Sunt incluse aici procedeele utilizate de diferite organizatii in vederea realizarii topului firmelor dintr-un anumit domeniu (diferite societati de rating nationale si internationale, CCI). In practica economica actuala, Camera de Comert si Industrie din Romania tine seama atat de domeniul sau grupa de activitate a unei entitati, cat si de clasa de marime in care se incadreaza entitatea respectiva. Baza de comparatie care se ia in considerare pentru reflectarea gradului de realizare a unui criteriu de performanta este considerata media la nivel de rang constanta la niveul respectiv. Procedeul se bazeaza pe calculul unui punctaj mediu ponderat. ( ) Pi(k) = punctajul realizat la criteriul i in functie de raportarea la un nivel etalon al firmei k pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i Pentru exemplificare redam metodologia de realizare a topului firmelor de CCI din Romania (2007). Etape: 1. 2. 3. 4. Se determina sursele de date utilizate. SE determina conditiile si criteriile de participare la top. Se structureaza firmele pe domenii, grupe de activitate si clase de marime. Se selecteaza criteriile de performanta reprezentative: CA Profitul din exploatare Rata profitului

Eficienta utilizarii resurselor umane Eficienta utilizarii capitalului angajat 5. Se procedeaza la realizarea propriu-zisa a topului 2.2.2. Analiza starii interne a entitatii In functie de tipul relatiilor de interconditionare dintre fenomene si factori, metodologia de analiza a starii interne a firmelor are in vedere 2 categorii: 1. Procedee aplicabile in cazul relatiilor deterministe 2. Procedee aplicabile in cazul relatiilor statistice 1. PROCEDEE APLICABILE IN CAZUL RELATIILOR DETERMINISTE atunci cand relatiile de interconditionare intre fenomene si factori se pot determina in mod exact in cadrul unor modele matematice exprimate sub forma relatiilor de suma, diferenta, produs, raport sau complexe => relatii sau modele deterministe. In functie de marimile de exprimare a influentei factorilor asupra fenomenelor: a) Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi absolute Procedeul teoretico-matematic (procedeul determinarii izolate a influentei factorilor) Procedeul substitutiilor inlantuite Procedeul coeficientilor de repartitie Procedeul matriceal Procedeul balantier b) Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi relative Procedeul substitutiilor inlantuite relativ Procedeul indicilor Procedeul coeficientilor de repartitie relativi Procedeul balantier relativ

PROCEDEUL TEORETICO-MATEMATIC reprezinta primul din seria procedeelor utilizate in acest scop si punctul de pornire empiric pentru cercetarea acestor tipuri de relatii. Are ca fundament abordarea logico-matematica prin care se presupune ca trebuie urmarita variatia unui fenomen prin prisma rezultatelor obtinute atunci cand variaza izolat fiecare factor de interconditionare. Premise de aplicare: Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs, raport sau complexe Modificarea absoluta a fenomenului se descompune in influente izolate ale fiecarui factor si in influente comune a cate 2, 3, ... , n factori. Stabiilirea influentei partiale ale fiecarui factor presupune modificarea acestuia fata de nivelul de baza, restul factorilor ramanand nemodificati. Influentele comune ale factorilor inseamna in cazul relatiilor de produs variatia concomitenta a 2, 3, ... , n factori, restul ramanand in starea initiala. Etape de aplicare Determinarea abaterii fenomenului fata de baza de comparatie Stabilirea succesiva a influentei partiale a fiecarui factor Stabilirea influentelor comune Stabilirea relatiilor de adevar Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs Determinarea abaterii absolute a fenomenului: Stabilirea influentei partiale ale factorilor ( ) Influenta partiala a factorului x ( ) Influenta partiala a factorului y )( ) Stabilirea influentei comune ale factorilor ( ) ( ( ) ( ) Stabilirea relatiei de adevar ( ) Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport ( ( ) ( ) ) ( ( ) )( ( ) ( ) )

Avantajele si dezavantajele procedeului DEZAVANTAJELE constau in: Calculul influentelor comune nu are intotdeauna sens economic chiar daca din punct de vedere matematic calculele sunt corecte. Necesita un numar mare de calcule impus de numarul influentelor comune, calcul care devine laborios pentru n factori luati in analiza. Nu exista corelatii intre ipoteza si concluzii; in ipoteza am presupus ca fenomenul este influentat de 2 factori: x si y in timp ce in relatia de adevar exista 3 factori chiar daca al treilea (x,y) este obtinut prin combinarea x,y. AVANTAJELE constau in faptul ca sta la baza elaborarii unor procedee de analiza mult mai pertinente. CURS 4, 04.04.2013 PROCEDEUL SUBSTITUTIILOR INLANTUITE acest procedeu vine sa inlature dezavantajele procedeului teoretico-matematic. Realizeaza o repartizare a influentelor comune pe factorii de analiza astfel incat sa existe corelatie intre ipoteza si constructie. Influentele comune sunt repartizate in functie de importanta factorilor din model tinand seama de calificarea acestora in calitativ si cantitativ.

Premise de aplicare a procedeului 1. Se aplica in cazul relatiilor deterministe de produs, raport sau complexe. 2. In vederea separarii influentelor factorilor se construieste modelul de analiza si se precizeaza ordinea de analiza (mai intai se analizeaza factorii cantitativi si apoi cei calitativi). 3. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influentele factorilor cantitativi si calitativi. 4. Principiul de la baza separarii influentelor factorilor este acela ca factorul substituit ramane substituit pana la finalul analizei. Etape: 1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului 2. Stabilirea succesiva a influentelor factorilor cantitativi si calitativi 3. Verificarea relatiei de adevar Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs 1. 2. Determinarea influentelor factorilor X-factor cantitativ Y-factor calitativ (x) ( ) (y) ( ) ( ) 3. Verificarea relatiei de adevar ( ) Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport 1. 2. Determinarea influentei factorilor Y factor cantitativ X factor calitativ (y) (x)
( ) ( )

3. Verificarea relatiei de adevar

( )

( )

AVANTAJELE procedeului: Raspunde necesitatilor de analiza ale economistilor prin existenta concordantei intre ipoteza si concluzie. Respecta ordinea de analiza. Permite separarea cu usurinta a influentelor factorilor. Se aplica cu bune rezultate daca influentele comune sunt nesemnificative. DEZAVANTAJELE procedeului: Nu se realizeaza o repartizare rigurasa a influentelor comune asupra tuturor factorilor din modelul de analiza a primului factor din ordinea de analiza nu i se repartizeaza nimic din influentele comune ale factorilor. PROCEDEUL COEFICIENTILOR DE REPARTITIE vine sa inlature dezavantajele inregistrate la procedeele anterioare realizand o repartizare foarte riguroasa a influentelor comune ale factorilor. Premisele de aplicare: Se aplica in cazul relatiilor deterministe de produs, raport sau complexe. In vederea separarii influentelor factorilor se construieste modelul de analiza si se precizeaza ordinea de analiza. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influentele totale ale factorilor calitativi si cantitativi. Influenta totala a unui factor se determina prin insumarea influentelor partiale cu parti ale influentelor comune in care ____________ Sumele de repartizat asupra influentelor partiale se stabilesc cu ajutorul coeficientilor de repartitie.

Influentele partiale ale factorilor ca si influentele comune se stabilesc cu respectarea ordinii de analiza.

Etape: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 1. 2. Determinarea influentei ( ) factorului y cantitativ ( ) factorului x calitativ 3. Determinarea influentelor comune ( 4. ( ) | ( )| | ( )| | ( )| | ( )| 5.
( ) ( )

Determinarea abaterii absolute a fenomenului. Stabilirea succesiva a influentelor partiale a factorilor cantitativi si calitativi. Stabilirea influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Determinarea bazelor de repartitie a influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Determinarea valorii coeficientilor de repartitie a influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Stabilirea influentelor totale ale factorilor calitativi si cantitativi. Verificarea relatiei de adevar.

6. Determinarea influentelor totale ale factorilor ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 7. ( ) AVANTAJE: Respectarea ordinii de analiza. Repartizarea riguroasa a influentelor comune. Procedeul se aplica cu bune rezultate daca influentele comune sunt existente. DEZAVANTAJE: Calculul analitic laborios care in sistemul unor influente nesemnificative nu se justifica. PROCEDEUL BALANTIER reprezinta un caz particular al procedeului substitutiilor inlantuite aplicat pe relatii de suma si/sau diferente. Se utilizeaza cu rezultate bune in analiza financiara pe baza de bilant, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie. Se aplica in cadrul relatiilor de suma si diferenta. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influenta factorilor directi si opusi. Se tine seama de ordinea de analiza a factorilor, insa in acest caz ordinea de analiza este data de ordinea logica a acestora din model. Atat fenomenele cat si factorii se exprima in aceeasi unitate de masura. Influenta unui factor direct este egala cu abaterea absoluta a factorului fata de baza sa de comparatie. Etape: 1. Abaterea absoluta a fenomenului. 2. Separarea influentei factorilor directi si opusi fenomenului. 3. Verificarea relatiei de adevar. Aplicarea procedeului pe relatie bilantiera clasica 1. 2. ( ) ( ) ( )

( ) ( )

( (
( ) ( )

) )

( (
( )

) )

3.

CURS 5, 11.04.2013 III. ANALIZA RENTABILITATII

Notiunea de rentabilitate este legata de cea de profit. Rentabilitatea exprima capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor indiferent de provenienta. Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza 2 categorii de indicatori: 1. Profitul 2. Ratele de rentabilitate Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii. 3.1. Contul de profit si pierdere Reprezinta un document contabil de sinteza care concentreaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare al rezultatelor. Cuprinde toate veniturile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului si toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleiasi perioade. Prezinta un dublu interes __________: Permite determinarea unui rezultat global si formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei. Permite recapitularea exhaustiva (atotcuprinzatoare) a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea lui si identifcarea factorilor favorabili si nefavorabili care l-au influentat. Din punctul de vedere al formei, contul de profit si pierdere se poate prezenta diferit, in functie de: Criteriul retinut pentru clasificarea veniturilor si cheltuielilor. Modul de raportare a veniturilor la cheltuieli. In structurarea veniturilor si cheltuielilor practica romaneasca a adoptat clasificarea dupa destinatie sau pe functii. Astfel, veniturile si cheltuielile apar in doua coloane distincte, soldul este inscris in coloana de venituri sau cheltuieli (pierderi sau profit). Contul de profit si pierdere prezentat simplificat CHELTUIELI Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli exceptionale Impozit pe profit Profit net PERIOADA PRECEDENTA PERIOADA CURENTA VENITURI Venituri exploatare Venituri financiare Venituri exceptionale PERIOADA PRECEDENTA PERIOADA CURENTA

Pierdere neta

Prezentarea in lista permite evidentierea veniturilor, cheltuielilor si rezultatului pe operatiuni. Perioada precedenta Venituri exploatare Cheltuieli exploatare Rezultate exploatare Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultate financiare Venituri exceptionale Cheltuieli exceptionale Rezultate exceptionale Impozit pe profit Profit / pierdere Acest mod de prezentare are avantajul separarii rezultatului exploatarii de cel provenind din operatiuni financiare si exceptionale. Rezultatul net este obtinut prin deducerea din suma celor 3 rezultate a impozitului pe profit. In Romania, contul de profit si pierdere se intocmeste obligatoriu de catre toate unitatile patrimoniale, fie in sistem de baza (unitati mari), fie in sistem simplificat (unitati mici si mijlocii). 3.2. Analiza indicatorilor partiali ai rentabilitatii Contul de profit si pierdere permite calcularea a 3 indicatori partiali ai rentabilitatii: 1. Rezultatul exploatarii 2. Rezultatul financiar 3. Rezultatul exceptional De asemenea, contul de profit si pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate, rezultatul exercitiului inainte si dupa impozitare. In practica franceza intreprinderile au obligatia de a elabora tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Acestia sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului. A. REZULTATUL BRUT AL EXPLOATARII RBE Primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate care indica contributia exploatarii la formarea rezultatelor. Evidentiaza performantele economice ale unei firme pe plan industrial si/sau comercial; marimea saeste dependenta de sistemul de amortizare adoptat si de politica financiara si fiscala. RBE=Valoarea adaugata+Subventii exploatare-Impozite, taxe+Cheltuieli personal Valoarea adaugata reprezinta suma remunerarii factorului munca, capital si a statului. RBE obtinut prin deducerea remunerarii statului si a personalului din valoareaadaugata reprezinta de fapt contributia capitalului la crearea bogatiei firmei. RBE nu cuprinde decat veniturile si cheltuielile care corespund unor incasari, respectiv plati. El exclude deci amortizarile si provizioanele, precum si veniturile din provizioane. De aceea RBE reprezinta de fapt fluxul de incasari generate de exploatare. RBE=Venituri monetare-Cheltuieli monetare Perioada curenta

Venituri monetare: Vanzari marfuri Productia exercitiului vanduta, stocata sau imobilizata Cheltuieli monetare Subventii pentru exploatare Costul de achizitie al marfurilor vandute Consumurile exercitiului de la terti (materii prime, materiale, combustibili, energie) Cheltuiieli cu personalul Impozite, taxe, varsaminte asimilate Analiza RBE se face pe baza valorii absolute a acestui indicator si a ratelor de repartitie. 1. Rata marjei brute a exploatarii 2. Rata amortizarii 3. Rata cheltuielilor financiare 4. Rata dividendelor 5. Rata rentabilitatii economice B. REZULTATUL EXPLOATARII RE Caracterizeaza performantele comerciale si financiare ale unei intreprinderi independent de politica financiara si fiscala. Acest sold tine seama de politica de amortizare si de constituirea provizioanelor.

RE=RBE+Venituri din exploatare privind provizioanele si alte venituri din exploatare Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele din exploatare si alte cheltuieli din exploatare RE=Venituri exploatare Cheltuieli exploatare C. REZULTATUL CURENT RC Reprezinta rezultatul obtinut din operatiuni normale, obisnuite ale intreprinderii. Permite aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii. RC = RE + Venituri financiare Cheltuieli financiare D. REZULTATUL EXCEPTIONAL Rex Rex = Venituri exceptionale Cheltuieli exceptionale E. REZULTATUL NET CONTABIL Corespunde sintezei RC si Rex corectat cu impozitul pe profit si participarea salariatilor la rezultate. Rnet = RC + Rex Participarea salariatilor la rezultate (dividende actionari) Impozit profit

CURS 6, 25.04.2013 IV. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

4.1. Analiza pe baza bilantului financiar Analiza lichiditate-exigibilitate numita in practica tarilor occidentale analiza patrimoniala are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, analiza patrimoniala studiaza gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen) si cel de lichiditate a elemenuetlo de pasiv (posibilitatea de a fi transformate in bani). In acest context, riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului exigibil cu activul sau disponibil. Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijina pe concepria patrimoniala a intreprinderii si pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere. In optica acestui tip de analiza intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantului. Expresia cea mai simpla a valorii patrimonoale a intreprinderii la data incheierii exercitiului o reprezinta activul net contabil, respectiv capitalurile proprii calculate ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate. Numerosi analisti, pornind de la abordarea juridica a bilantului utilizeaza conceptul de situatie neta estimand contabil valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra intreprinderii. Situatia neta = Activ Datorii totale Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa. Cresterea situatiei nete marcheaza atingerea obiectivului major al gestiunii financiare si anume maximizarea valorii intreprinderii, respectiv a capitalurilor proprii. Valoarea negativa a situatiei nete evidentiaza o situatie prefalimentara. Aceasta este consecinta incheierii cupierdere a exercitiilor anterioare. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar. Constructia bilantului financiar pornind de la datele continute de bilantul contabil necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si pasiv dupa criteriile de lichiditate, exigibilitate. Elementele de activ sunt structurate in functie de cresterea gradului de lichiditate incepand din partea de sus a activului bilantier. Lichiditatea reprezinta aptitudinea unui activ de a se transforma fara termeni in moneda, dar si fara _______ In activ se vor inscrie elementele cele mai putin lichide: imobilizarile (3) numite si nevoi sau intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite. Se inscriu apoi activele circulante avand un grad de lichiditate mult mai mare decat imobilizarile, fiind numite nevoi sau intrebuintari temporare. Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Se vor inscrie mai intai capitalurile proprii provenite de la asociati cat si din reinvestiri ale acumularilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi capitalurile din surse publice (provizioane, subventii, reglementari din alte fonduri). Aceste resurse nu au o anumita scadenta, deci nu sunt exigibile decat in situatii extreme de faliment si de aceea pot fi numite si resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurse permanente sunt imprumuturile pe termen lung si mediu cu o scadenta maai indepartata ____. Datoriile pe termen scurt regrupeaza ansamblul datoriilor cu o scadenta mai mica decat 1 an numite si resurse temporare. Pregatirea datelor din bilantul contabil intr-o forma adecvata nevoilor de analiza conduce la urmatoarea configuratie a bilantului financiar:

ACTIV = NEVOI

Nevoi permanente

Active imobilizate

PASIV = RESURSE Capital propriu Capital social Rezerve Resurse permanente Profit nerepartizat Subventii Imprumuturi pe termen lung

Nevoi temporare

Active circulante stocuri, creante

Credite pe termen scurt Furnizori Banci salariati

Resurse temporare

BILANTUL FINANCIAR Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre durata unei operatii de finantat si durata mijloacelor de finantare corespunzatoare, bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale de finantare: 1. Nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti acoperite de capitalurile permanente 2. Nevoile temporare vor fi in mod normal finantate din resurse temporare Nerespectarea acestor reguli va determina o situatie de dezechilibru financiar.

4.2. Fondul de rulment Cand resursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti intreprinderea dispune de un fond de rulment. Apare ca o marja de securitate financiara care permite intreprinderii sa faca fata fara dificultate riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea intreprinderii permitand acesteia in caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii (reducerea vanzarilor, intarzierea platilor de catre clienti etc.) conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independente financiare fata de creditorii sai. Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari, insa 2 dintre ele prezinta interes deosebit: 1. Fondul de rulment net (permanent) Constituie un fond de rulment lichiditate/financiar si poate fi stabilit prin 2 modalitati: FRF = CAPITALURI PERMANENTE NEVOI PERMANENTE o In aceasta ipoteza FRF este o parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului. FRF = ACTIV CIRCULANT NET DATORII PE TERMEN SCURT o In aceasta situatie FRF evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata din datoriile pe termen scurt. Trebuie precizat ca indiferent de modul de calcul, in logica financiara nu exista decat un singur fond de rulment. In functie de marimea celor 2 mase bilantiere in partea de sus a bilantului financiar pot fi puse in evidenta urmatoarele 3 situatii: a) CAPITALURI PERMANENTE > NEVOI PERMANENTE => FRF > 0 Deoarece FRF este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete.

b) CAPITALURI PERMANENTE < NEVOI PERMANENTE => FRF < 0 Aceasta situatie genereaza un dezechilibru financiar care trebuie analizat in functie de specificul activitatii desfasurate de intreprindere. c) CAPITALURI PERMANENTE = NEVOI PERMANENTE => FRF = 0 Aceasta situatie mai putin probabila implica o armonizare totala a structurii resurselor cu necesitatile de alocare ale acesteia. 2. Fondul de rulment propriu Reprezinta excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete. FRpropriu = CAPITALURI PROPRII ACTIVE IMOBILIZATE Rezultatul negativ al acestei relatii denumit Frimprumutat reflecta masura indatorarii pe termen lung si finantarea nevoilor pe termen scurt. FRimprumutat = FRF FRpropriu FRF = (40+20) 45 = 15 Activ imobilizat net 45 Activ circulant net 55 Capital propriu 40 Datorii > 1 an 20 Datorii < 1 an 40 FRpr=40-45=-5

FRimpr=15-(-5)=20

Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre nevoile temporare si resursele temporare, bilantul patrimonial pune in evidenta un alt indicator de echilibru financiar: NFR. 4.3. Nevoia de fond de rulment (NFR) NFR = NEVOI TEMPORARE (exclusiv disponibilitati) RESURSE TEMPORARE (exclusiv credite bancare pe termen scurt) Daca NFR este pozitiva ea semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de imobilizat. In cadrul analizei patrimoniale diferenta dintre FR si NFR reprezinta trezoreria neta. TN = FR NFR TN pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. Daca TN>0, atunci excedentul de finantare se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare sau in casa. Daca TN<0, semnifica un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resurse financiare externe. Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza, denumit cash flow. Cresterea TN pe perioada exercitiului contabil analizat reprezinta cash flow-ul perioadei determinat conform relatiei: CF = TN1 TN0 Daca CF este pozitiv, aceasta semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiei, o imbogatire a activului net real. O valoare negativa a CF sugereaza o situatie inversa.

ANALIZA MEDIULUI CONCURENTIAL Analiza cotei parti de piata Evaluarea pozitiei concurentiale a intreprinderii in functie de partea sa de piata se face cu ajutorul indicatorilor: 1. Cota parte de piata absoluta/globala reprezinta segmentul din cererea totala satisfacuta de aceasta pe piata analizata. Evolutia cotei parti de piata absolute este rezultanta dinamismului intreprinderii si a satisfactiei clientului. Satisfactia clientului poate fi exprimata cu ajutorul a 2 indicatori: a) Rata de fidelitate reprezinta procentul de consumatori care au cumparat produsul x de-a lungul perioadelor precedente si care continua sa-l cumpere si in perioada actuala de la intreprinderea i. b) Rata de atractie corespunde proportiei de cumparatori care in perioadele precedente au cumparat produsul x de la firmele concurente si care il cumpara in prezent de la intreprinderea i. Cunoasterea acestor indicatori este utila si operationala intrucat permite masurarea partii de piata, a dinamismului concurential al intreprinderii si fundamentarea CA. ( ( ) ( )) Pit = cota parte de piata absoluta a intreprinderii i in perioada curenta Pi(t-1) = cota parte de piata absoluta a intreprinderii i in perioada precedenta Alfa = rata de fidelitate Beta = rata de atractie 2. Cota parte de piata relativa este o expresie a raportului direct de forte dintre 2 firme si se calculeaza ca raport intre vanzarile intreprinderii analizate si vanzarile celui mai important concurent al sau.

CURS 7, 16.05.2013 V. ANALIZA LICHIDITATII SI SOLVABILITATII ENTITATII

5.1. Analiza lichiditatii financiare In literatura economica din tara si din strainatate exista o diversitate de opinii cu privire la definirea conceptului de lichiditate. Renumiti autori romani apreciaza ca lichiditatea financiara este o stare a echilibrului financiar ce exprima capacitatea de plata pe termen scurt prin sincronizarea in timpul exercitiului financiar a intrarilor si iesirilor de numerar. Lichiditatea financiara reprezinta capacitatea elementelor de active curente de a se transforma in lichiditati pentru a face fata datoriilor imediat scadente. 5.1.1. Metode de analiza si interpretare a lichiditatii financiare Principalele forme ale lichiditatii financiare sunt: 1. Lichiditatea curenta 2. Lichiditatea imediata 3. Lichiditatea efectiva

1. LICHIDITATEA CURENTA LC reprezinta capacitatea activelor curente de a face fata datoriilor curente ale entitatii. ACTIVELE CURENTE sunt reprezentate de activele aferente ciclului de exploatare sau utilizate de entitate intr-o perioada de maxim 1 an. Din punct de vedere matematic ele sunt reprezentate de activele circulante la care se adauga cheltuielile in avans angajate de unitate, acestea din urma reprezentand in mod practic creante ale exercitiului curent in contul exercitiului urmator. ACR = AC + Cav DATORIILE CURENTE sunt reprezentate de datorii care se asteapta sa fie decontate in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii sau sunt exigibile intr-o perioada de maxim 1 an. Din punct de vedere matematic sunt reprezentate de datorii care trebuie achitate in cel mult 1 an, la care se adauga veniturile inregistrate in avans. DCR = DTS + Vav Acestea din urma reprezinta in fond datorii ale exercitiului curent fata de exercitiul financiar urmator, provenind din incasarea in exercitiul curent a unor sume care nu sunt aferente acestuia, ci exercitiului urmator. Lichiditatea curenta se prezinta sub 2 forme: a) Lichiditatea curenta in forma absoluta LC = ACR DCR LC>0 excedent de lichiditate curenta LC=0 echilibru general de lichiditate curenta LC<0 deficit de lichiditate curenta In forma absoluta, lichiditatea curenta ca indicator financiar, este identic cu capitalul de lucru a carui importanta este relevata si de calculul si prezentarea sa direct in cadrul structurilor bilantiere. b) Lichiditatea curenta in forma relativa RLC>100% acoperire excedentare de lichiditate curenta RLC=100% acoperire echilibrata de lichiditate curenta RLC<100% acoperire deficitara de lichiditate curenta Reglementarile contabile in vigoare numesc aceasta rata indicatorul lichiditatii curente sau indicatorul capitalului circulant.

Analiza lichiditatii curente vizeaza: Indicatorii de lichiditate in general, fiind indicatori ai echilibrului financiar, nu trebuie priviti static la un moment dat, ci in dinamica. Se apreciaza favorabila tendinta de crestere a lichiditatii curente a entitatii atat in forma absoluta cat si relativa. Conform reglementarilor in vigoare, rata lichiditatii curente va trebui sa evolueze in jurul valorii [ ] ca fiind de 200%. Ca atare, apreciem un interval de siguranta financiara acceptabil. 2. LICHIDITATEA IMEDIATA LI evidentiaza capacitatea activelor curente cu lichiditate crescuta sau medie de a face fata datoriilor curente ale entitatii. In cadrul activelor curente cu lichiditate crescuta si medie intra trezoreria si creantele entitatii. Din punct de vedere matematic, lichiditatea imediata se poate calcula scazand din activele curente volumul stocurilor. a) Lichiditatea imediata in forma absoluta LI = (ACR - S) DCR LI>0 excedent de lichiditate imediata L=0 echilibru general de lichiditate imediata LI<0 deficit de lichiditate imediata b) Lichiditatea imediata sub forma relativa RLI>100% acoperire excedentara de lichiditate imediata RLI=100% acoperire echilibrata de lichiditate imediata RLI<100% acoperire deficitara de lichiditate imediata

Reglementarile contabile in vigoare denumesc acest indicator indicatorul lichiditatii imediate sau testul acid. Analiza lichiditatii imediate vizeaza: Se apreciaza favorabila tendinta de crestere a lichiditatii imediate. Privind intervalul de siguranta financiara al ratei lichiditatii imediate, parerile sunt impartite astfel: unii analisti americani apreciaza un interval de siguranta restrans al acestei rate [ ]. Renumiti profesori romani apreciaza un interval de siguranta favorabil [ ]. 3. LICHIDITATEA EFECTIVA - LE masoara gradul in care trezoreria acopera datoriile imediat scadente sau datoriile curente. Aceasta se prezinta sub 2 forme, astfel: a) Lichiditatea efectiva in forma absoluta LE = TR DCR LE>0 excedent de lichiditate efectiva LE=0 echilibru de lichiditate efectiva LE<0 deficit de lichiditate efectiva b) Lichiditatea efectiva in forma relativa RLE>100% acoperire excedentara de lichiditate efectiva RLE=100% acoperire echilibrata de lichiditate efectiva RLE<100% acoperire deficitara de lichiditate efectiva

Analiza lichiditatii efective vizeaza: Este apreciata vaforabila o tendinta de crestere a lichiditatii efective in dinamica. Un nivel prea ridicat al lichiditatii efective pozte sa reflecte un management defectuos al trezoreriei. Privind intervalul de siguranta financiara al lichiditatii efective nu exista o parre unanim acceptata. Unii autori americani considera ca un nivel recomandat al acestei rate este undeva in jur de 20% 30%. Alti autori considera ca un nivel apropiat de 100% este unul care face dovada unui nivel optim al gradului de lichiditate efectiva. Renumiti profesori clujeni apreciaza ca un nivel acceptabil al lichiditatii efective ar trebui situat [ ] in intervalul de siguranta financiara Starea de lichiditate financiara este influentata de o serie de factori: Cresterea rentabilitatii activelor de exploatare. Accentuarea gradului de participare al activelor la circuitul economic. Cresterea ponderii elementelor de numerar si echivalente de numerar in totalul activelor curente ale entitatii. O viteza de rotatie a creantelor in crestere. O viteza de rotatie a stocurilor in crestere. Fluxurile de numerar pozitive din activitatea de exploatare, investitii si finantare. 5.2. Analiza solvabilitatii financiare Solvabilitatea exprima capacitatea unui agent economic de a rambursa la scadenta mai mare decat 1 an ratele curente fata de banci si alte institutii financiare. Solvabilitatea financiara reprezinta capacitatea elementelor de active de a onora datoriile entitatii, indiferent de exigibilitate. 5.2.1. Metode de analiza si interpretare a solvabilitatii financiare Principalele modele ale solvabilitatii generale sunt: 1. Solvabilitatea financiara generala 2. Solvabilitatea exprimata sub forma ratelor de dependenta financiara

3. Solvabilitatea exprimata prin gradul de acoperire a dobanzilor 1. Solvabilitatea financiara generala reprezinta capacitatea entitatii de a rambursa datoriile pe termen lung contractate fata de institutiile financiar bancare din activele entitatii ramase dupa achitarea datoriilor curente. Se poate exprima sub 2 forme: a) Solvabilitatea generala in forma absoluta SG = (AB - DCR) DFBL SG>0 excedent de solvabilitate generala SG=0 echilibru de solvabilitate generala SG<0 deficit de solvabilitate generala b) Solvabilitatea generala in forma relativa RSG>100% acoperire excedentara de solvabilitate generala RSG=100% acoperire echilibrata de solvabilitate generala RSG<100% acoperire deficitara de solvabilitate generala

Analiza solvabilitatii generale trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte Este apreciata favorabila o tentinta de crestere a solvabilitatii generale in dinamica. Privind intervalul de siguranta financiara al solvabilitatii financiare generale, se apreciaza un [ ]. nivel favorabil cuprins in intervalul de siguranta