CURS 2, 21. 03.

2013 II METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO FINANCIARE Metodologia reprezinta o metoda de cunoastere cu maximum de generalitate care consta in totalitatea metodelor de cercetare folosite de o stiinta. Metodologia nalizei cuprinde doua grupe de metode: 1. Metodologia analizei cantitative are ca scop determinarea structurii unui fenomen, cauzelor de interconditionare si a relatiilor de cauzalitate dintre factori si fenomen. 2. Metodologia analizei calitative are rolul de a comensura actiunea diversilor factori. 2.1. METODOLOGIA DE ANALIZA CALITATIVA In scopul realizarii demersurilor sale, metodologia utilizeaza urmatoarele procedee: a) Procedeul comparatiei b) Procedeul descompunerii rezultatelor c) Procedeul gruparii correlative a factorilor modelarii fenomenelor economice A. PROCEDEUL COMPARATIEI Reprezinta punctual de plecare in orice analiza economicofinanciara deoarece orice rezultat al activitatii entitatii nu se studiaza doar ca marime, ci in raport cu anumite baze de comparative. Indiferent de tipul comparatiei, pentru a putea fi comparate, fenomenele economic financiare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa aiba un caracter omogen: marimile de cmparat trebuie sa aiba acelasi continut material sau unul comparabil, astfel incat comparatia sa aiba sens economic; Sa fie determinate dupa o metodologie unica, marimile de comparat trebuie exprimate prin aceeasi metoda de calcul; Sa fie exprimate intr-un etalon unic. Tipuri de comparatii Dupa continutul fenomenelor si indicatorii analizati, comparabilitatea poate fi: 1. Comparabilitatea simpla prin care se compara acelasi element de comparat, dar privit din optici diferite 2. Comparabilitatea compusa in care elementele de comparat sunt diferite, scopul fiind de a obtine indicatori cu putere de informare si sintetizare superioara. Se compara profitul net cu CF obtinute in cursul unei perioade pentru a afla valoarea ratei profitului. 1. COMPARABILITATEA SIMPLA. In cadrul comparabilitatii simple a fenomenelor economice, in functie de criteriile care stau la baza comparatiilor, se intalnesc urmatoarele categorii de comparatii: a) Comparatiile in timp se efectueaza intre valoarea unui rezultat la un moment dat si valoarea aceluiasi rezultat obtinut in perioada precedent. Ele permit stabilirea trendului de evolutie a fenomenelor pe parcursul unei perioade de timp. Acest tip de anailza a fenomenelor poarta denumirea de analiza prin trend sau evolutie. b) Comparatiile in spatiu se pot realize prin diverse forme, astfel: Intre rezultatele diferitelor verigi organizatorice din cadrul unei entitati; Intre rezultatele obtinute de o entitte si rezultatul mediu obtinut pe ramura de activitate in care activeaza firma; Intre rezultatul obtinut de o entitate si cele realizate de o firma etalon. c) Comparatiile mixte se bazeaza pe imbinarea in acelasi timp a comparatiilor in timp cu cele din spatiu. d) Comparatiile fara plan in care se compara rezultatele inregistrate cu cele prevazute in plan. 2. COMPARABILITATEA COMPUSA. In cadrul ei un rol aparte revine calculului sistemului de rate utilizat, in special in analiza situatiilor financiare. Ratele permit realizarea unei comparatii si analize, cu ajutorul lor putandu-se aprecia starea financiara a unei entitati in raport cu mediile inregistrate pe piata. B. PROCEDEUL DESCOMPUNERII REZULTATELOR presupune structurarea fenomenelor si proceselor economice in vederea localizarii spatio-temporale a lor dar si pentru a pune in evident factorii de conditionare a lor. Tipuri de descompuneri 1. Descompunerea in timp pune in evidenta evolutia fenomenelor in doua sau mai multe perioada successive, pe aceasta cale se poate stabili contributia fiecarei diviziuni de timp la modificarea totala a fenomenelor cercetate.

2. Descompunerea in spatiu permite cunoasterea fenomenelor derulate pe anumite unitati. Pe aceasta cale se poate pune in evident contributia verigilor organizatorice a fenomenelor cercetate. 3. Descompunerea in _______ sau factori de influenta permite descompunerea fenomenelor pana la aflarea cauzelor finale care au contribuit la modificarea starii iinitiale a fenomenului. Aceasta etapa este una premergatoare stabilirii influentei factorilor care au generat modificarea unui anumit rezultat. C. PROCEDEUL GRUPARII CORELATIVE A FACTORILOR are in vedere gruparea factorilor simpli de intercnditionare ai fenomenelor in factori agregati cu putere de generare a fenomenului analizat. Procedeul utilizeaza un punct de vedere invers al procedeului de descompunere pe factori, si anume acesta merge de la esenta la aparenta, respective de la factorii simpli catre factorii complecsi. W PROCEDEUL DESCOMPUNERII PE FACTORI W productivitatea anuala Wl productivitatea lunara Nl numarul mediu de angajati Nl Tz Wl Wz PROCEDEUL GRUPARII CORELATE FACTORILOR

Th Wh Wz productivitatea medie zilnica Tz numarul mediu de zile lucrate de un muncitor pe luna Wh productivitatea medie orala Th numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi D. PROCEDEUL MODELARII FENOMENELOR ECONOMICE. Intr-o acceptiune generala, modelul reprezinta un instrument al cunoasterii bazat pe reproducerea simplificata a realitatii. In teoria si practica economica se disting o multitudine de modele utilizate pentru a avea o simplificare vizuala a realitatii. 1. Din punctual de vedere al modului de reprezentatie sunt: Modele imitative care reprezinta acelasi fenomen redat la o sursa mai mica Modele analogice adica cu anumite proprietati se reprezinta tendinte ale fenomenului studiat Modele simbolice care se bazeaza pe utilizarea simbolurilor. 2. In functie de tipul relatiilor care se stabilesc intre fenomene si factorii de interconditionare deosebim: Modele deterministe Modele nedeterministe / statistice Simbolurile _____ reflecta reprezentari matematice ale factorilor de interconditionare, putand fi exprimate sub forma de relatii matematice, de produs, raport, suma Modelele nedeterministe sunt obtinute pe seama utilizarii tehnicilor statistice in demersul de cercetare in domeniul economic-financiar prin tehnica esantionarii. 2.2. METODOLOGIA DE ANALIZA CANTITATIVA Din punctual de vedere al abordarii spatial privind metodologia analizei activitatii unei entitati exista doua abordari: 1. Abordarea pe orizontala in cadrul unei metodologii de analiza competitionala 2. Abordarea pe vertical in cadrul unei metodologii de analiza a starii interne a entitatii Ambele metodologii trebuie aplicate imbinat in cadrul procesului de analiza a starii economicofinanciare a analizei. 2.2.1. Metodologia de analiza competitionala Vizeaza alcatuirea tipului firmelor de pe o anumita piata si utilizeaza in acest sens urmatoarele procedee: Procedeul indicatorului sintetic Procedeul matricei comparatiilor Procedeul distantei sau firmei etalon Procedeul punctajelor finale sau al ierarhizarii finale a firmelor

1. Procedeul indicatorului sintetic reprezinta o modalitate de ierarhizare a firmelor in care marimea indicatorului se determina fie ca o medie geometrica, fie ca o medie ponderata a iindicilor criteriilor de importanta a firmelor, astfel: a) In varianta in care nu se tine seama de importanta economica a criteriilor de performanta selectata considerate echidistanta _____________ In functie de directia de optimizare a criteriilor avem: Daca criteriile de performanta se optimizeaza toate in acelasi sens prin maxim sau minim, relatia de calcul este: ( ) ( )

Isg(k) = valoarea indicatorului sintetic global al firmei k n = numarul criteriilor de performanta selectate Ii(k) = indicele criteriului de performanta i direct (min) sau indirect (max) al firmei k Daca criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite atunci situatia este: ( ) Ii(k) = indicele criteriului de performanta direct i al firmei k Ij(k) = indicele criteriului de performanta indirect j al firmei k m = numarul criteriului de performanta direct n = numarul criteriilor de performanta indirecte b) In varianta in care se tine cont de importanta economica a criteriilor de performanta selectate in functia de optimizare a criteriilor (varianta economistilor), avem: Daca criteriile de performanta se optimizeaza toate in acelasi sens prim maxim sau minim, relatia de calcul este: ( ) ( )
( ) ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i Isc(k) = indicele sintetic complex al firmei k Ii(k) = indicatorul criteriilor de performanta i direct sau indirect al firmei k Daca criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite, relatia de calcul este: ( ) ( ) ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i pentru criteriul de max Pj = ponderea de importanta pentru criteriul de min 2. Procedeul distantei presupune calcularea unei distante intre fiecare firma aflata in competitie si o firma etalon Firma etalon este o entitate ipotetica care realizeaza nivele maxime pentru indicatorii de eficienta directi si respectiv nivele minime pentru indicatorii de eficienta indirecti. Calculul acestei distante se realizeaza astfel: a) Varianta statisticienilor ( ) (
( ) ) ( )

Dg(k) = distanta globala intre firma k si firma etalon Ii(k) = indicele criteriului de performanta i direct sau indirect al firmei k Ii(e) = indicele criteriului de performanta e al firmei etalon

b) Varianta economistilor

( )

( ) * ( )

Pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i OBS. Ierarhizarea firmelor se face in ordinea crescatoare a valorii indicatorului astfel calculat.

CURS 3, 28.03.2013 3. Procedeul matricei comparatiilor consta in evaluarea performantelor firmelor cu ajutorul unor matrici de tipul M(mij), in care liniile i reprezinta criteriile de performanta solicitate, iar coloanele j locurile ocupate de firme ierarhizate in functie de criteriul i astfel: In ordine descrescatoare in functie de nivelul criteriului de performanta pentru criteriile de maxim. In ordine crescatoare in functie de criteriul de performanta pentru criteriile de minim. C1 0.2 , C2 0.3 C3 0.3 C4 1.00 0.2 Fiecarui loc din ierarhie i se atribuie in ordine descrescatoare un punctaj sub forma: { } ; j ______ m = numarul total de firme supuse ierarhizarii si implicit numarul locurilor ocupate de acestea in ierarhie. a) In varianta in care nu se tine seama de importanta economica a criteriilor de performanta selectate (VARIANTA ECHIDISTANTA = STATISTICIENILOR) starea economica si financiara globala a firmei se determina ca o suma ponderata dintre numarul de aparitii pe locul j al firmei k si punctajul lj acordat acestui loc. ( ) ( ( )) I IV ( II III IV

Mg(k) = indicator global determinat pe baza matricei comparatiilor care sintetizeaza performanta economico-financiara a firmei k lj = punctajului acordat locului j nij(k)=aparitia firmei k pe fiecare dintre cele j locuri de la 1 la n in functie de criteriul de performanta i ( ) ( ) b) In varianta in care se tine cont de importanta economica a criteriilor de performanta selectate, relatia de calccul este: ( ) ( ( ) +

Mc(k) = indicator complex determinat pe baza matricei comparatiilor care sintetizeaza performantele economico-financiare ale firmei k pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i ( )

( )

In ambele cazuri ierarhizarea firmelor se face in ordinea descrescatoare a valorii indicatorului astfel determinat. 4. Procedeul punctajelor finale / ierarhizarii finale a firmelor are rolul de a sintetiza tipurile de firma obtinute prin procedeele anterioare in scopul de a emite o concluzie finala privind realizarea topului. Procedeul consta in atribuirea de puncte pentru locurile din top obtinute de fiecare firma prin cele 3 procedee prezentate anterior; fiecarui loc din competitie i se va acorda un punctaj diferentiat in mod semnificativ. Locul final al fiecarei firme in ierarhie se determina prin insumarea acestor puncte, iar ierarhizarea se face in ordinea descrescatoare a scorului obtinut dupa relatia: P(k) = punctajul total insumat de firma k pj(k) = punctajul aferent locului j al firmei k OBS. In cazul in care se obin scoruri finale identice la 2 firme se va proceda la o recalculare a acestuia pornind de la acordarea unor punctaje pe pozitia in ierarhii mai mult diferentiate. PROCEDEE FOLOSITE DE PRACTICA ECONOMICA Sunt incluse aici procedeele utilizate de diferite organizatii in vederea realizarii topului firmelor dintr-un anumit domeniu (diferite societati de rating nationale si internationale, CCI). In practica economica actuala, Camera de Comert si Industrie din Romania tine seama atat de domeniul sau grupa de activitate a unei entitati, cat si de clasa de marime in care se incadreaza entitatea respectiva. Baza de comparatie care se ia in considerare pentru reflectarea gradului de realizare a unui criteriu de performanta este considerata media la nivel de rang constanta la niveul respectiv. Procedeul se bazeaza pe calculul unui punctaj mediu ponderat. ( ) Pi(k) = punctajul realizat la criteriul i in functie de raportarea la un nivel etalon al firmei k pi = ponderea de importanta economica acordata criteriului de performanta i Pentru exemplificare redam metodologia de realizare a topului firmelor de CCI din Romania (2007). Etape: 1. 2. 3. 4. Se determina sursele de date utilizate. SE determina conditiile si criteriile de participare la top. Se structureaza firmele pe domenii, grupe de activitate si clase de marime. Se selecteaza criteriile de performanta reprezentative: CA Profitul din exploatare Rata profitului Eficienta utilizarii resurselor umane ( )

Eficienta utilizarii capitalului angajat 5. Se procedeaza la realizarea propriu-zisa a topului 2.2.2. Analiza starii interne a entitatii In functie de tipul relatiilor de interconditionare dintre fenomene si factori, metodologia de analiza a starii interne a firmelor are in vedere 2 categorii: 1. Procedee aplicabile in cazul relatiilor deterministe 2. Procedee aplicabile in cazul relatiilor statistice

1. PROCEDEE APLICABILE IN CAZUL RELATIILOR DETERMINISTE atunci cand relatiile de interconditionare intre fenomene si factori se pot determina in mod exact in cadrul unor modele matematice exprimate sub forma relatiilor de suma, diferenta, produs, raport sau complexe => relatii sau modele deterministe. In functie de marimile de exprimare a influentei factorilor asupra fenomenelor: a) Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi absolute Procedeul teoretico-matematic (procedeul determinarii izolate a influentei factorilor) Procedeul substitutiilor inlantuite Procedeul coeficientilor de repartitie Procedeul matriceal Procedeul balantier b) Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi relative Procedeul substitutiilor inlantuite relativ Procedeul indicilor Procedeul coeficientilor de repartitie relativi Procedeul balantier relativ PROCEDEUL TEORETICO-MATEMATIC reprezinta primul din seria procedeelor utilizate in acest scop si punctul de pornire empiric pentru cercetarea acestor tipuri de relatii. Are ca fundament abordarea logico-matematica prin care se presupune ca trebuie urmarita variatia unui fenomen prin prisma rezultatelor obtinute atunci cand variaza izolat fiecare factor de interconditionare. Premise de aplicare: Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs, raport sau complexe Modificarea absoluta a fenomenului se descompune in influente izolate ale fiecarui factor si in influente comune a cate 2, 3, ... , n factori. Stabiilirea influentei partiale ale fiecarui factor presupune modificarea acestuia fata de nivelul de baza, restul factorilor ramanand nemodificati. Influentele comune ale factorilor inseamna in cazul relatiilor de produs variatia concomitenta a 2, 3, ... , n factori, restul ramanand in starea initiala. Etape de aplicare Determinarea abaterii fenomenului fata de baza de comparatie Stabilirea succesiva a influentei partiale a fiecarui factor Stabilirea influentelor comune Stabilirea relatiilor de adevar Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs Determinarea abaterii absolute a fenomenului: Stabilirea influentei partiale ale factorilor ( ) Influenta partiala a factorului x ( ) Influenta partiala a factorului y )( ) Stabilirea influentei comune ale factorilor ( ) ( ( ) ( ) Stabilirea relatiei de adevar ( ) Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport ( ( ) ( ) ) ( ( ) )( ( ) ( ) )

Avantajele si dezavantajele procedeului DEZAVANTAJELE constau in: Calculul influentelor comune nu are intotdeauna sens economic chiar daca din punct de vedere matematic calculele sunt corecte. Necesita un numar mare de calcule impus de numarul influentelor comune, calcul care devine laborios pentru n factori luati in analiza.

Nu exista corelatii intre ipoteza si concluzii; in ipoteza am presupus ca fenomenul este influentat de 2 factori: x si y in timp ce in relatia de adevar exista 3 factori chiar daca al treilea (x,y) este obtinut prin combinarea x,y. AVANTAJELE constau in faptul ca sta la baza elaborarii unor procedee de analiza mult mai pertinente. CURS 4, 04.04.2013 PROCEDEUL SUBSTITUTIILOR INLANTUITE acest procedeu vine sa inlature dezavantajele procedeului teoretico-matematic. Realizeaza o repartizare a influentelor comune pe factorii de analiza astfel incat sa existe corelatie intre ipoteza si constructie. Influentele comune sunt repartizate in functie de importanta factorilor din model tinand seama de calificarea acestora in calitativ si cantitativ. Premise de aplicare a procedeului 1. Se aplica in cazul relatiilor deterministe de produs, raport sau complexe. 2. In vederea separarii influentelor factorilor se construieste modelul de analiza si se precizeaza ordinea de analiza (mai intai se analizeaza factorii cantitativi si apoi cei calitativi). 3. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influentele factorilor cantitativi si calitativi. 4. Principiul de la baza separarii influentelor factorilor este acela ca factorul substituit ramane substituit pana la finalul analizei. Etape: 1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului 2. Stabilirea succesiva a influentelor factorilor cantitativi si calitativi 3. Verificarea relatiei de adevar Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs 1. 2. Determinarea influentelor factorilor X-factor cantitativ Y-factor calitativ (x) ( ) (y) ( ) ( ) 3. Verificarea relatiei de adevar ( ) Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport 1. 2. Determinarea influentei factorilor Y factor cantitativ X factor calitativ (y) (x)
( ) ( )

3. Verificarea relatiei de adevar

( )

( )

AVANTAJELE procedeului: Raspunde necesitatilor de analiza ale economistilor prin existenta concordantei intre ipoteza si concluzie. Respecta ordinea de analiza. Permite separarea cu usurinta a influentelor factorilor. Se aplica cu bune rezultate daca influentele comune sunt nesemnificative. DEZAVANTAJELE procedeului: Nu se realizeaza o repartizare rigurasa a influentelor comune asupra tuturor factorilor din modelul de analiza a primului factor din ordinea de analiza nu i se repartizeaza nimic din influentele comune ale factorilor. PROCEDEUL COEFICIENTILOR DE REPARTITIE vine sa inlature dezavantajele inregistrate la procedeele anterioare realizand o repartizare foarte riguroasa a influentelor comune ale factorilor. Premisele de aplicare: Se aplica in cazul relatiilor deterministe de produs, raport sau complexe.

 Etape: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 1.

In vederea separarii influentelor factorilor se construieste modelul de analiza si se precizeaza ordinea de analiza. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influentele totale ale factorilor calitativi si cantitativi. Influenta totala a unui factor se determina prin insumarea influentelor partiale cu parti ale influentelor comune in care ____________ Sumele de repartizat asupra influentelor partiale se stabilesc cu ajutorul coeficientilor de repartitie. Influentele partiale ale factorilor ca si influentele comune se stabilesc cu respectarea ordinii de analiza. Determinarea abaterii absolute a fenomenului. Stabilirea succesiva a influentelor partiale a factorilor cantitativi si calitativi. Stabilirea influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Determinarea bazelor de repartitie a influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Determinarea valorii coeficientilor de repartitie a influentelor comune a 2, 3 pana la n factori. Stabilirea influentelor totale ale factorilor calitativi si cantitativi. Verificarea relatiei de adevar.

2. Determinarea influentei ( ) factorului y cantitativ ( ) factorului x calitativ 3. Determinarea influentelor comune ( 4. ( ) | ( )| | ( )| | ( )| | ( )| 5. ( ) ( )

6. Determinarea influentelor totale ale factorilor ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 7. ( ) AVANTAJE: Respectarea ordinii de analiza. Repartizarea riguroasa a influentelor comune. Procedeul se aplica cu bune rezultate daca influentele comune sunt existente. DEZAVANTAJE: Calculul analitic laborios care in sistemul unor influente nesemnificative nu se justifica. PROCEDEUL BALANTIER reprezinta un caz particular al procedeului substitutiilor inlantuite aplicat pe relatii de suma si/sau diferente. Se utilizeaza cu rezultate bune in analiza financiara pe baza de bilant, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie. Se aplica in cadrul relatiilor de suma si diferenta. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune in influenta factorilor directi si opusi. Se tine seama de ordinea de analiza a factorilor, insa in acest caz ordinea de analiza este data de ordinea logica a acestora din model. Atat fenomenele cat si factorii se exprima in aceeasi unitate de masura. Influenta unui factor direct este egala cu abaterea absoluta a factorului fata de baza sa de comparatie. Etape: 1. Abaterea absoluta a fenomenului. 2. Separarea influentei factorilor directi si opusi fenomenului. 3. Verificarea relatiei de adevar. Aplicarea procedeului pe relatie bilantiera clasica 1. 2. ( ) ( ) ( )

( ) ( )

( (
( ) ( )

) )

( (
( )

) )

3.

CURS 5, 11.04.2013 III. ANALIZA RENTABILITATII Notiunea de rentabilitate este legata de cea de profit. Rentabilitatea exprima capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor indiferent de provenienta. Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza 2 categorii de indicatori: 1. Profitul 2. Ratele de rentabilitate Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii. 3.1. Contul de profit si pierdere Reprezinta un document contabil de sinteza care concentreaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare al rezultatelor. Cuprinde toate veniturile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului si toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleiasi perioade. Prezinta un dublu interes __________: Permite determinarea unui rezultat global si formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei. Permite recapitularea exhaustiva (atotcuprinzatoare) a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea lui si identifcarea factorilor favorabili si nefavorabili care l-au influentat. Din punctul de vedere al formei, contul de profit si pierdere se poate prezenta diferit, in functie de: Criteriul retinut pentru clasificarea veniturilor si cheltuielilor. Modul de raportare a veniturilor la cheltuieli. In structurarea veniturilor si cheltuielilor practica romaneasca a adoptat clasificarea dupa destinatie sau pe functii. Astfel, veniturile si cheltuielile apar in doua coloane distincte, soldul este inscris in coloana de venituri sau cheltuieli (pierderi sau profit). Contul de profit si pierdere prezentat simplificat CHELTUIELI Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli exceptionale Impozit pe profit Profit net PERIOADA PRECEDENTA PERIOADA CURENTA VENITURI Venituri exploatare Venituri financiare Venituri exceptionale PERIOADA PRECEDENTA PERIOADA CURENTA

Pierdere neta

Prezentarea in lista permite evidentierea veniturilor, cheltuielilor si rezultatului pe operatiuni. Perioada precedenta Venituri exploatare Cheltuieli exploatare Perioada curenta

Rezultate exploatare Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultate financiare Venituri exceptionale Cheltuieli exceptionale Rezultate exceptionale Impozit pe profit Profit / pierdere Acest mod de prezentare are avantajul separarii rezultatului exploatarii de cel provenind din operatiuni financiare si exceptionale. Rezultatul net este obtinut prin deducerea din suma celor 3 rezultate a impozitului pe profit. In Romania, contul de profit si pierdere se intocmeste obligatoriu de catre toate unitatile patrimoniale, fie in sistem de baza (unitati mari), fie in sistem simplificat (unitati mici si mijlocii). 3.2. Analiza indicatorilor partiali ai rentabilitatii Contul de profit si pierdere permite calcularea a 3 indicatori partiali ai rentabilitatii: 1. Rezultatul exploatarii 2. Rezultatul financiar 3. Rezultatul exceptional De asemenea, contul de profit si pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate, rezultatul exercitiului inainte si dupa impozitare. In practica franceza intreprinderile au obligatia de a elabora tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Acestia sunt indicatori sub forma de solduri ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului.

A. REZULTATUL BRUT AL EXPLOATARII RBE Primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate care indica contributia exploatarii la formarea rezultatelor. Evidentiaza performantele economice ale unei firme pe plan industrial si/sau comercial; marimea saeste dependenta de sistemul de amortizare adoptat si de politica financiara si fiscala. RBE=Valoarea adaugata+Subventii exploatare-Impozite, taxe+Cheltuieli personal Valoarea adaugata reprezinta suma remunerarii factorului munca, capital si a statului. RBE obtinut prin deducerea remunerarii statului si a personalului din valoareaadaugata reprezinta de fapt contributia capitalului la crearea bogatiei firmei. RBE nu cuprinde decat veniturile si cheltuielile care corespund unor incasari, respectiv plati. El exclude deci amortizarile si provizioanele, precum si veniturile din provizioane. De aceea RBE reprezinta de fapt fluxul de incasari generate de exploatare. RBE=Venituri monetare-Cheltuieli monetare Venituri monetare: Vanzari marfuri Productia exercitiului vanduta, stocata sau imobilizata Cheltuieli monetare Subventii pentru exploatare Costul de achizitie al marfurilor vandute Consumurile exercitiului de la terti (materii prime, materiale, combustibili, energie) Cheltuiieli cu personalul Impozite, taxe, varsaminte asimilate Analiza RBE se face pe baza valorii absolute a acestui indicator si a ratelor de repartitie.

1. Rata marjei brute a exploatarii 2. Rata amortizarii 3. Rata cheltuielilor financiare 4. Rata dividendelor 5. Rata rentabilitatii economice B. REZULTATUL EXPLOATARII RE Caracterizeaza performantele comerciale si financiare ale unei intreprinderi independent de politica financiara si fiscala. Acest sold tine seama de politica de amortizare si de constituirea provizioanelor.

RE=RBE+Venituri din exploatare privind provizioanele si alte venituri din exploatare Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele din exploatare si alte cheltuieli din exploatare RE=Venituri exploatare Cheltuieli exploatare C. REZULTATUL CURENT RC Reprezinta rezultatul obtinut din operatiuni normale, obisnuite ale intreprinderii. Permite aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii. RC = RE + Venituri financiare Cheltuieli financiare D. REZULTATUL EXCEPTIONAL Rex Rex = Venituri exceptionale Cheltuieli exceptionale E. REZULTATUL NET CONTABIL Corespunde sintezei RC si Rex corectat cu impozitul pe profit si participarea salariatilor la rezultate. Rnet = RC + Rex Participarea salariatilor la rezultate (dividende actionari) Impozit profit

CURS 6, 25.04.2013 IV. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR 4.1. Analiza pe baza bilantului financiar Analiza lichiditate-exigibilitate numita in practica tarilor occidentale analiza patrimoniala are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, analiza patrimoniala studiaza gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen) si cel de lichiditate a elemenuetlo de pasiv (posibilitatea de a fi transformate in bani). In acest context, riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului exigibil cu activul sau disponibil. Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijina pe concepria patrimoniala a intreprinderii si pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere. In optica acestui tip de analiza intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantului. Expresia cea mai simpla a valorii patrimonoale a intreprinderii la data incheierii exercitiului o reprezinta activul net contabil, respectiv capitalurile proprii calculate ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate.

Numerosi analisti, pornind de la abordarea juridica a bilantului utilizeaza conceptul de situatie neta estimand contabil valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra intreprinderii. Situatia neta = Activ Datorii totale Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa. Cresterea situatiei nete marcheaza atingerea obiectivului major al gestiunii financiare si anume maximizarea valorii intreprinderii, respectiv a capitalurilor proprii. Valoarea negativa a situatiei nete evidentiaza o situatie prefalimentara. Aceasta este consecinta incheierii cupierdere a exercitiilor anterioare. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar. Constructia bilantului financiar pornind de la datele continute de bilantul contabil necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si pasiv dupa criteriile de lichiditate, exigibilitate. Elementele de activ sunt structurate in functie de cresterea gradului de lichiditate incepand din partea de sus a activului bilantier. Lichiditatea reprezinta aptitudinea unui activ de a se transforma fara termeni in moneda, dar si fara _______ In activ se vor inscrie elementele cele mai putin lichide: imobilizarile (3) numite si nevoi sau intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite. Se inscriu apoi activele circulante avand un grad de lichiditate mult mai mare decat imobilizarile, fiind numite nevoi sau intrebuintari temporare. Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Se vor inscrie mai intai capitalurile proprii provenite de la asociati cat si din reinvestiri ale acumularilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi capitalurile din surse publice (provizioane, subventii, reglementari din alte fonduri). Aceste resurse nu au o anumita scadenta, deci nu sunt exigibile decat in situatii extreme de faliment si de aceea pot fi numite si resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurse permanente sunt imprumuturile pe termen lung si mediu cu o scadenta maai indepartata ____. Datoriile pe termen scurt regrupeaza ansamblul datoriilor cu o scadenta mai mica decat 1 an numite si resurse temporare. Pregatirea datelor din bilantul contabil intr-o forma adecvata nevoilor de analiza conduce la urmatoarea configuratie a bilantului financiar: ACTIV = NEVOI PASIV = RESURSE Capital propriu Capital social Rezerve Resurse permanente Profit nerepartizat Subventii Imprumuturi pe termen lung

Nevoi permanente

Active imobilizate

Nevoi temporare

Active circulante stocuri, creante

Credite pe termen scurt Furnizori Banci salariati

Resurse temporare

BILANTUL FINANCIAR Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre durata unei operatii de finantat si durata mijloacelor de finantare corespunzatoare, bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale de finantare: 1. Nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti acoperite de capitalurile permanente 2. Nevoile temporare vor fi in mod normal finantate din resurse temporare Nerespectarea acestor reguli va determina o situatie de dezechilibru financiar.

4.2. Fondul de rulment Cand resursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti intreprinderea dispune de un fond de rulment. Apare ca o marja de securitate financiara care permite intreprinderii sa faca fata fara dificultate riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea intreprinderii permitand acesteia in caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii (reducerea vanzarilor, intarzierea platilor de catre clienti etc.) conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independente financiare fata de creditorii sai. Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari, insa 2 dintre ele prezinta interes deosebit: 1. Fondul de rulment net (permanent) Constituie un fond de rulment lichiditate/financiar si poate fi stabilit prin 2 modalitati: FRF = CAPITALURI PERMANENTE NEVOI PERMANENTE o In aceasta ipoteza FRF este o parte a capitalurilor permanente degajata de etajul superior al bilantului pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului. FRF = ACTIV CIRCULANT NET DATORII PE TERMEN SCURT o In aceasta situatie FRF evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata din datoriile pe termen scurt. Trebuie precizat ca indiferent de modul de calcul, in logica financiara nu exista decat un singur fond de rulment. In functie de marimea celor 2 mase bilantiere in partea de sus a bilantului financiar pot fi puse in evidenta urmatoarele 3 situatii: a) CAPITALURI PERMANENTE > NEVOI PERMANENTE => FRF > 0 Deoarece FRF este pozitiv, capitalurile permanente finanteaza o parte din activele circulante dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete. b) CAPITALURI PERMANENTE < NEVOI PERMANENTE => FRF < 0 Aceasta situatie genereaza un dezechilibru financiar care trebuie analizat in functie de specificul activitatii desfasurate de intreprindere. c) CAPITALURI PERMANENTE = NEVOI PERMANENTE => FRF = 0 Aceasta situatie mai putin probabila implica o armonizare totala a structurii resurselor cu necesitatile de alocare ale acesteia. 2. Fondul de rulment propriu Reprezinta excedentul capitalurilor proprii in raport cu imobilizarile nete. FRpropriu = CAPITALURI PROPRII ACTIVE IMOBILIZATE Rezultatul negativ al acestei relatii denumit Frimprumutat reflecta masura indatorarii pe termen lung si finantarea nevoilor pe termen scurt. Frimprumutat = FRF Frpropriu FRF = (40+20) 45 = 15 Activ imobilizat net 45 Activ circulant net 55 Capital propriu 40 Datorii > 1 an 20 Datorii < 1 an 40 FRpr=40-45=-5

FRimpr=15-(-5)=20

Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre nevoile temporare si resursele temporare, bilantul patrimonial pune in evidenta un alt indicator de echilibru financiar: NFR.

4.3. Nevoia de fond de rulment (NFR) NFR = NEVOI TEMPORARE (exclusiv disponibilitati) RESURSE TEMPORARE (exclusiv credite bancare pe termen scurt) Daca NFR este pozitiva ea semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibile de imobilizat. In cadrul analizei patrimoniale diferenta dintre FR si NFR reprezinta trezoreria neta. TN = FR NFR TN pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. Daca TN>0, atunci excedentul de finantare se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare sau in casa. Daca TN<0, semnifica un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de _______. Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resurse financiare externe. Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza, denumit cash flow. Cresterea TN pe perioada exercitiului contabil analizat reprezinta cash flow-ul perioadei determinat conform relatiei: CF = TN1 TN0 Daca CF este pozitiv, aceasta semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiei, o imbogatire a activului net real. O valoare negativa a CF sugereaza o situatie inversa. ANALIZA MEDIULUI CONCURENTIAL Analiza cotei parti de piata Evaluarea pozitiei concurentiale a intreprinderii in functie de partea sa de piata se face cu ajutorul indicatorilor: 1. Cota parte de piata absoluta/globala reprezinta segmentul din cererea totala satisfacuta de aceasta pe piata analizata. Evolutia cotei parti de piata absolute este rezultanta dinamismului intreprinderii si a satisfactiei clientului. Satisfactia clientului poate fi exprimata cu ajutorul a 2 indicatori: a) Rata de fidelitate reprezinta procentul de consumatori care au cumparat produsul x de-a lungul perioadelor precedente si care continua sa-l cumpere si in perioada actuala de la intreprinderea i. b) Rata de atractie corespunde proportiei de cumparatori care in perioadele precedente au cumparat produsul x de la firmele concurente si care il cumpara in prezent de la intreprinderea i. Cunoasterea acestor indicatori este utila si operationala intrucat permite masurarea partii de piata, a dinamismului concurential al intreprinderii si fundamentarea CA. ( ( )) Pit = cota parte de piata absoluta a intreprinderii i in perioada curenta Pi(t-1) = cota parte de piata absoluta a intreprinderii i in perioada precedenta Alfa = rata de fidelitate Beta = rata de atractie
( )

2. Cota parte de piata relativa este o expresie a raportului direct de forte dintre 2 firme si se calculeaza ca raport intre vanzarile intreprinderii analizate si vanzarile celui mai important concurent al sau.