Tema 1.

Metodele analizei economico-financiare

1. Metode calitative

Acestea stabilesc esenţa fenomenului prin abstractizări analitice, determină

raporturile de cauzalitate şi condiţionare care explică geneza, mărimea şi modificările
acestuia.
Comparația,
Diviziunea şi descompunerea rezultatelor
Gruparea;
Modelarea;
Generalizarea / evaluarea rezultatelor

A) Comparaţia. Presupune stabilirea asemănărilor şi diferenţelor calitative dintre

două fenomene sau între un fenomen şi o bază de comparaţie. Se disting mai multe tipuri
de comparaţii:
- comparaţii în timp - între rezultatele perioadei curente, față de cele ale perioadei
precedente;
- comparaţii în spaţiu - între: rezultatele structurilor organizatorice interne
comparabile ale firmei; între rezultatele firmei analizate şi cele medii pe ramură, sector de
activitate; între rezultatele firmei şi cele ale concurenţei;
- comparaţii mixte - o combinaţie între primele două, cu rezultate semnificative;
- comparaţii faţă de un criteriu prestabilit, adică faţă de bugete, planuri, programe,
prognoză, standarde, normative.

1
Sursa:
https://www.revista-piata.ro/retail/info-retail/item/18249-top-25-retaileri-incasari-mai-mari-profituri-mai-
mari-metro-penny-si-dm-urca-mega-auchan-si-supeco-coboara-lidl-primul-retailer-cu-profit-de-peste-1-miliard-
lei#prettyPhoto

B) Diviziunea şi descompunerea rezultatelor

Se referă la descompunerea rezultatelor până la cele mai simple elemente
componente pentru asigurarea profunzimii analizei şi stabilirea contribuţiei fiecărui
element la modificarea totală a fenomenului studiat.
Diviziunea în timp permite urmărirea variaţiei fenomenelor, evidenţierea abaterilor
fie de la o tendinţă generală stabilită pentru o perioadă de timp mai îndelungată (5-7 ani),
fie de la ritmicitatea pe diviziuni de timp în cadrul anului (semestru, trimestru, luni).
Diviziunea în spaţiu urmărește fenomenele pe locuri de formare şi dezvoltare,
sesizează structurile organizatorice în cadrul cărora fenomenele analizate au înregistrat
variaţii pozitive sau negative faţă de criteriul prestabilit.

2
RAPORT SEMESTRUL I 2023 CONSOLIDAT Consiliul de Administraţie al Farmaceutica REMEDIA S.A.

Sursa: https://bvb.ro/infocont/infocont23/RMAH_20230817164825_REMEDIA---Raport-CA-semestrul-I-2023.pdf

C) Gruparea se bazează pe împărţirea unui fenomen în grupe relativ omogene, după

una sau mai multe caracteristici.

3
Sursa: http://www.consiliulfiscal.ro/RA%20CF%202022.pdf

D) Modelarea este o reprezentare simplificată a realităţii. Se folosesc mai multe

tipuri de modele:
Modele analitice - reprezentarea unor proprietăţi cu ajutorul altora (ex.: diagrame,
grafice);
Modele simbolice – reprezentarea unor proprietăţi prin simboluri (ex.: litere, cifre),
care se regăsesc în formulele matematice.

E) Generalizarea sau evaluarea rezultatelor

Se referă la reunirea într-un ansamblu coerent a concluziilor ce rezultă din studiul
factorial-cauzal al fenomenelor.

2. Metode cantitative

Metoda balanţelor
Metoda substituirii factorilor sau a iterării
Metoda scorurilor
Indicatorii economico-financiari
Metoda ratelor ș.a.

4
 1. Metoda balanţelor se foloseşte pentru măsurarea influenţei diferiților factori
asupra modificării fenomenelor, acestea fiind puse în evidenţă prin modele aditive, de
diferenţă sau care le combină pe cele două.
Măsurarea acţiunii elementelor componente asupra fenomenului analizat se face prin
simpla diferenţă dintre valoarea elementului în perioada curentă (1) şi valoarea acestuia din
perioada de bază (0), ţinând cont de semnul algebric al elementului în model.

De exemplu considerăm un fenomen (F) determinat de trei elemente (a, b, c):

F = f (a, b, c)

Fenomenul (F) poate fi scris în funcţie de elementele componente (a, b, c) astfel:

F=a+b–c

Perioada curenta (1): F1 = a1 + b1 – c1

Perioada de baza (0): F0 = a0 + b0 – c0

Analiza fenomenului economico-financiar în mărimi absolute

a) modificarea fenomenului analizat

F = F1 – F0 = (a1 + b1 – c1) – (a0 + b0 – c0)
b) cuantificarea acţiunii elementelor componente:
F(a) = (a1 – a0)
F(b) = (b1 – b0)
F(c) = – (c1 – c0)

Se verifică relația de egalitate: F = F (a) + F (b) + F (c)

Se poate observa că dacă elementele pozitive (cu +) cresc în dinamică, determină

creșteri ale fenomenului analizat, pe când dacă cele negative (cu semnul –) cresc în
dinamică, vor determina scăderi ale fenomenului.
Se poate observa că dacă elementele pozitive (cu +) scad în dinamică, determină
scăderi ale fenomenului analizat, pe când dacă cele negative (cu semnul –) scad în
dinamică, vor determina creşteri ale fenomenului.