Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "NicolaeTestemițanu"

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
Catedra de biochimie și biochimie clinică

Lucru individual
Noțiuni generale despre structura și rolul hemoglobinei în organism.
Liganzii fiziologici și patologici

Realizat de-
Postică Emilia
Anul II, grupa S2001

Conducător științific:
Simionică Eugeniu,
conferențiar universitar

“”
[] Chișinău, 2021
I.Introducere.
1.1Actualitatea temei abordate

Hemoglobina este o proteină purtătoare de oxigen/CO 2 ,prezentă în globulele roșii

din sânge. Hemoglobina este o cromoproteină conjugată având ca grup protetic
hemul. Hemul este grupul protetic, nu numai al hemoglobinei, ci și al mioglobinei,
citocromilor. Fierul este unul dintre ingredientele de care organismul are nevoie pentru a
produce hemoglobina. Fierul e obținut din alimentele pe care le consumăm,necesarul zilnic
fiind redus,datorită faptului că corpul uman este foarte inteligent,reciclând fierul -pentru a
produce hemoglobină.
Hemoglobina are un rol important, funcționează prin legarea și transportul
oxigenului de la capilarele din plămâni către toate țesuturile din organism. De asemenea,
joacă un rol în transportul dioxidului de carbon din țesuturile corpului înapoi la plămâni.
Hemoglobina are un rol vital în semnificațiile clinice,creșterea sau diminuarea
acesteea în hematocrit indicand patologii.
Un nivel scăzut al hemoglobinei este adesea denumit anemie,cauzele fiind diverse-
pierderea de sânge: aceasta poate apărea din cauza intervențiilor chirurgicale, a perioadelor
menstruale abundente, a sângerării la nivelul tractului gastrointestinal sau a oricărei alte
forme de sângerare. .O altă cauza e scăderea producției de celule în măduva osoasă ,care
poate apărea din cauza insuficienței măduvei osoase (cum ar fi anemia aplastică) sau a
infiltrării măduvei osoase cu cancer, cum ar fi leucemia, limfomul sau tumorile
solide.Hemoliza cauzată de infecțiile severe,toxine,malarie și deficiența
nutrițională(cantități reduse de Fe,vitamina B12, a acidului folic)pot determina scăderea
nivelului de Hemoglobină.Unele boli renale cauzeză defecte,deoarece rinichii sănătoși
eliberează eritropoietina,ce promovează producția de eritrocite. Creșterea hemoglobinei
este rezultatul mecanismului de compensare al organismului pentru oxigenul scăzut.
1.2 Scopul studiului
Cercetarea, evedențierea și explicarea mecanismului de funcționare a hemoglobinei,
reflectând importanța acesteia, beneficiile aduse, dar și efectele secundare ale modificărilor
acesteia și posibilitatea de a le diminua.
1.3 Importanța științifică și practică
Hemoglobina este proteina responsabilă de transportul oxigenului în organism,
deținând o funcție cheie in menținerea vieții .
Hemoglobina este un purtător respirator bidirecțional, care transportă oxigenul de
la plămâni la țesuturi și facilitează transportul de retur al dioxidului de carbon. În
circulația arterială, hemoglobina are o afinitate mare pentru oxigen și o afinitate scăzută
pentru dioxid de carbon, fosfați organici și ionii de hidrogen și clorură. În circulația
venoasă, aceste afinități relative sunt inversate. Pentru a sublinia aceste proprietăți
remarcabile, Jacques Monod a conferit hemoglobinei titlul de „enzimă de onoare”. Dacă
numim hemul locul său activ, oxigenul substratul său și ionii de hidrogen inhibitorii săi,
atunci hemoglobina imită proprietățile unei enzime.
 II.Cuprins
1.Structura Hemoglobinei
Hemoglobina cuprinde patru subunități, fiecare având un lanț polipeptidic și o
grupă hem . Toate hemoglobinele poartă aceeași protoporfirină IX de fier din grupul hem
protetic asociată cu un lanț polipeptidic de 141 (alfa) și 146 (beta) reziduuri de
aminoacizi. Ionul feros al hemului este legat de N-ul unei histidine. Inelul de porfirină
este prins în buzunar de o fenilalanină a lanțului său polipeptidic. În funcție de grupele
(metil, acetil, propil, butil sau venil) prezente pe aceste poziții sunt identificate diferite
tipuri de porfirine, care vor fi observate în timpul sintezei hemului.Porfirinele sunt
incolore acţionează atât ca acizi (-COOH) cât şi ca baze (-NH2),pH-ul lor izoelectric
este între 3-4,5,fiind fluorescente și colorate datorită prezenței dublelor legături
alternante. Lanțurile polipeptidice ale hemoglobinei adulte în sine sunt de două feluri,
cunoscute sub denumirea de lanțuri alfa și beta, similare ca lungime, dar care diferă în
secvența de aminoacizi. Lanțul alfa al tuturor hemoglobinelor umane, embrionare și
adulte, este același. Lanțurile non-alfa includ lanțul beta al hemoglobinei la adultul
normal (α 2 β 2 ), lanțul gamma al hemoglobinei fetale (α 2 β 2 ) și lanțul delta al HbA 2.
În unele variante, genele gamma sunt duplicate, dând naștere la două tipuri de lanțuri
gamma. [1]
2.Sinteza hemului
Deși hemul este produs teoretic în toate celulele, majoritatea sintezei are
loc la nivelul măduvei osoase (70% sau 250-300 mg/zi), în eritroblaști și
proeritroblaști și în al doilea rând în ficat (15% din total), care produce cantități
mari de citP450, catalază și citocrom b5.
Sinteza hemului se desfășoară în mitocondrie (prima și ultimele 2 reacții) şi
în citoplasmă. Precursorii sintezei sunt succinil-CoA (care se găsește
preponderent în mitocondrie)și glicina. [9]

Deși există15 izomeri posibili ai protoporfirinei doar unul, izomerul 9, este fiziologic. Există
substanțe care inhibă sinteza hemului: Succinylacetona (SA) este un inhibitor al sintezei
hemului care acționează asupra enzimei acidului aminolevulinic dehidratază.Un alt inhibitor
este N-metil mezoporfirina IX -blochează inserția fierului în protoporfirina IX. Hidrazida
acidului izonicotinic (INH) este un inhibitor al sintetazei acidului 6-aminolevulinic.
Reglarea sintezei
Reglarea de substrat – sinteza depinde de disponibilul de succinil–CoA (legat de
ciclul Krebs)și de Fe2+. Deficitul de Fe2+ produce anemii feriprive.
Reglarea enzimatică.Enzima de ritm este enzima ce catalizează prima reacţie, δ-
aminolevulinat sintetaza. Enzima este inhibată de produsul final, hemul, printr-un
mecanism alosteric și prin corepresia sintezei enzimei. Enzima este inhibată de hemină
și de glucoză.O serie de medicamente și metaboliți induc sinteza enzimei, de
exemplu barbituricele și, mai ales 3,5–dicarbethoxy–1,4–dihidrocolidină (crește nivelul
enzimei de peste 40 ori). Efectul acestor agenți farmacologici trebuie luat în
considerare în cazul în care pacientul prezintă porfirie. [9]
Influenţa presiunii oxigenului – scăderea presiunii, de exemplu la altitudini înalte,
intensifică sinteza de hem ș i induce creșterea numărului de hematii. Experiențe in vitro
la presiuni ridicate ale oxigenului au arătat că este inhibată sinteza mai multor enzime
implicate în sinteza hemului.
3.Catabolismul hemului
Catabolismul are loc numai pentru sistemul integral hem+globină, alți
derivați porfirinici fără Fe neputând fi catabolizați, fiind eliminat pe cale
urinară.Hemul catabolizat provine în principal din hematiile îmbătrânite (120 zile),
circa 85% din total, iar restul de 15% din alte hemoproteine, în principal din
citocromi, precum și din mioglobină, enzime, etc.
Primele etape de catabolism au loc în celulele sistemului reticulo-endotelial
(splină,ganglioni limfatici,măduva hematoformatoare și ficat). Sunt distruse 1-2 x
108 eritrocite/oră ce corespunde la 6,5 g hemoglobină degradată zilnic, hemoglobină ce
conține 0,4 g de hem.
Prima etapă are loc în microzomi sub acțiunea hemoxigenazei ce necesită
3O2 şi NADPH,H+. Enzima rupe ciclul porfirinic la nivelul punții (α-metin dintre
ciclurile care au substituenți vinil. Carbonul punții rupte se elimină sub formă de CO,
aceasta fiind singura sursă de CO din organism. O parte din CO se elimină prin
respirație, fiind o măsură a cantității de hem degradat.
Bilirubina difuzează din celulele endoteliale în plasmă. Fiind insolubilă, se
atașează de albumina serică. La o concentrație seriacă normală de 4 g/dl, albumina
poate lega circa 70 mg bilirubină.În unele boli (kernicterus) că peste o concentrație de
25 mg/dl, bilirubina difuzează liber, nemaifiind atașată de albumină.
Acest tip de bilirubină este numită: prehepatică, insolubilă, neconjugată sau
indirectă.
La nivel hepatic complexul bilirubină-albumină este captat, bilirubina disociază
de albumină și intră pasiv în hepatocite unde este legată de ligandină
(glutation-S- transferaza A), o proteină hepatică citoplasmatică (6% din totalul
proteinelor citoplasmatice) în raport 1:1 și de FABP (fatty acid-binding protein),
legarea de proteinele citoplasmatice înlăturând efectul toxic al bilirubinei. În ficat,
radicalii propionil din molecula bilirubinei sunt esterificaţi cu acid glucuronic rezultând
bilirubina diglucuronid.

Bilirubină

2 UDP-glucuronat
UDP-glucuronil transferaza

2 UDP

Bilirubină diglucuronid (conjugată)

Bilirubina conjugată este mult mai solubilă, fiind numită: solubilă, posthepatică,
 conjugată sau directă. Acest lucru favorizează eliminarea ei pe cale biliară în intestin.
Aici, la nivelul ileonului terminal este deconjugată, iar bilirubina liberă este redusă la un
derivat tetrapirolic incolor, numit urobilinogen. Acesta este reoxidat la produși
colorați numiți urobilină și stercobilină, ce constituie pigmenții bruni ai fecalelor. [10]
O parte din urobilinogen (cca. 20%) este reabsorbită prin mucoasa intestinală în
sânge, ajunge în ficat, unde este retransformat în bilirubină, ce va fi secretată biliar.
Conversia nu este completă, o mică parte din urobilinogen, cca. 1% fiind eliminată
urinar. Concentrația normală a bilirubinei în plasmă este între 0,3 - 1 mg%, din care 0,2
- 0,7 mg% bilirubina neconjugată, iar 0,1-0,3 mg% bilirubina conjugată. Zilnic se produc
cca. 250–400 mg bilirubină la persoanele adulte.
Bilirubina neconjugată fiind puternic legată de albumină sau lipide nu poate fi
eliminată urinar, spre deosebire de cea conjugată care se poate elimina, dând urinii
(atunci când este eliminată în concentrații mari) o colorație galben–maronie intensă.
Bilirubina neconjugată are o mare afinitate pentru membranele lipidice, blocând
funcționarea membranelor celulare, în special la nivelul sistemului nervos. [11]
4.Oxihemoglobina
O caracteristică importantă a hemoglobinei este legarea prin cooperare a oxigenului la
fiecare subunitate din cauza modificărilor conformaționale la legarea oxigenului de fierul
hem. Hemoglobina există atât în starea T (stare tensionată), cât și în starea R
(relaxată). Grupul hem este neplanar atunci când nu este legat de oxigen; atomul de fier este
scos din planul porfirinei, spre restul de histidină de care este atașat. Această configurație
neplanară este caracteristică grupului hem deoxigenat și este denumită în mod obișnuit
formă „bombată”. Electronii de valență din atomii din jurul fierului din grupul hem și
electronii de valență din reziduul de histidină formează „nori” de densitate
electronică.Deoarece electronii se resping unul pe altul, regiunile ocupate de electronii de
valență din grupul hem și restul de histidină sunt împinse în afară. Prin urmare, porfirina
adoptă configurația bombată (neplanară), iar Fe este în afara planului inelului porfirinic
.Atunci când Fe din grupul hem se leagă de o moleculă de oxigen, inelul porfirinic adoptă o
configurație plană și, prin urmare, Fe se află în planul inelului porfirinic[1].

.
Schimbarea formei în grupul hem are implicații importante și pentru restul proteinei
hemoglobinei. Când atomul de fier se deplasează în planul porfirinei după oxigenare, restul de
histidină de care este atașat atomul de fier este apropiat de grupul hem. Această mișcare a
reziduului de histidină schimbă apoi poziția altor aminoacizi care se află în apropierea
histidinei.Atunci când aminoacizii dintr-o proteină sunt mutați în acest mod (prin oxigenarea
uneia dintre grupele hem din proteină), structura interfețelor dintre cele patru subunități este
modificată. Prin urmare, atunci când un singur grup hem din proteina hemoglobinei devine
oxigenat, întreaga proteină își schimbă forma. În noua formă, este mai ușor pentru celelalte
trei grupuri de hem să se oxigeneze. Astfel, legarea unei molecule de O2 a hemoglobinei
îmbunătățește capacitatea hemoglobinei de a lega mai multe molecule de O2 . Această
proprietate a hemoglobinei este cunoscută sub numele de „legare cooperativă”. [2 ]
Consecințele fiziologice ale hemoglobinelor depind de afinitatea oxigenului, care definește
punctul de saturație de 50%.Curba de disociere a oxigenului hemoglobinei normale
reprezintă reacția hemoglobinei cu oxigenul modificată de ionii de hidrogen (efectul Bohr)
și 2,3-bisfosfogliceratul (BPG).Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen crește odată cu
scăderea temperaturii și scade odată cu creșterea pH-ului și 2,3-BPG. [8]
Afinitatea crescută pentru oxigen reduce livrarea tisulară de oxigen, determinând o creștere
a secreției de eritropoietină și a masei celulelor roșii.Au fost raportate doar o mână de
hemoglobine anormale în care o afinitate redusă pentru oxigen este singura anomalie (Hb
Kansas,Hb Yoshizuka,Hb Agenogi). Din cauza livrării crescute de oxigen care rezultă din
afinitatea scăzută pentru oxigen, ar putea fi de așteptat ca răspunsul eritropoietinei să fie
redus și aceste variante să fie asociate cu anemie ușoară.
La nivel molecular, luând în considerare modelul tridimensional al moleculei de hemoglobină,
se pare că stabilitatea tetramerului de hemoglobină este dependentă atât de poziționarea
moleculară internă a aminoacizilor nepolari, cât și de stabilitatea contactelor mari α1-
β1. Aceste proprietăți servesc la menținerea celor patru lanțuri împreună. În majoritatea
hemoglobinelor instabile, una sau mai multe dintre aceste proprietăți au fost perturbate.
Hemoglobinele instabile sunt hemoglobine care, din cauza naturii substituției, ștergerii sau
inserției aminoacizilor , tind să sufere oxidare spontană în interiorul celulelor roșii și să
precipite pentru a forma incluziuni insolubile numite corpi Heinz. Prezența lor are ca rezultat
așa-numita anemie hemolitică cu corp Heinz congenital. Majoritatea pacienților cu această
afecțiune au o anemie hemolitică nonsferocitară. Anemia este exacerbată de infecții și
medicamente oxidative precum sulfonamide, piridiu și antimalarice. [3]
5.Forme patologice a Hemoglobinei
În acest context,merită a fi menționat că avem și forme patologice a Hemoglobinei,peste 150,
cele mai întâlnite forme fiind -COHb,MetHb.
Carboxihemoglobina (COHb) se formează atunci când monoxidul de carbon (CO) se leagă de
fierul găsit în hemoglobină. Afinitatea hemoglobinei pentru CO este de 218 ori mai mare
decât cea pentru oxigen (O2), ceea ce duce la înlocuirea CO2 a O2 în timpul competiției
pentru locurile de legare a hemului. Concentrațiile scăzute de CO în aerul inhalat pot provoca
formarea rapidă de COHb; 0,1% CO poate duce la transformarea a 50% din hemoglobina în
COHb și simptome clinice notabile vor apărea în decurs de o oră. Nivelurile de 0,2% CO pot
duce la moarte în câteva ore. Deși CO se leagă de hemoglobină cu o viteză mai mică decât
O2, afinitatea sa de legare mai mare înseamnă că este eliberat cu 10.000 mai lent din
hemoglobină. Cantitatea de COHb din sânge este determinată în principal de cantitatea de CO
din sânge. Sursa de CO din sânge este atât endogenă (catabolismul hemului) cât și dependentă
de mediu extern (conținutul de CO al aerului inspirat), astfel încât cauzele creșterii COHb pot
fi abordate sub două rubrici principale:creșterea producției endogene de CO și respirarea
aerului poluat cu conținut ridicat de CO – intoxicație cu monoxid de carbon.[4]
Metaemoglobina (MetHB) apare atunci când componenta de fier din hemoglobină este
oxidată astfel încât să posede valența 3 (Fe3 + ). MetHb nu poate lega oxigenul și, prin
urmare, nu poate participa la funcția respiratorie. MetHb se găsește în celulele roșii din sânge
și se formează prin glicoliză, totuși reducerea hemului oxidat previne acumularea și
concentrația sa este de obicei mai mică de 1% din hemoglobina totală. MetHb este limitat la
celulele roșii din sânge și este eliberat numai în timpul hemolizei, când poate fi găsit în
plasmă și urină. Chiar și nivelurile scăzute de MetHb pot determina deplasarea curbei de
disociere a oxigenului spre stânga, ceea ce poate duce la anoxie tisulară.
Principalele cauze ale creșterii patologice a concentrației de MetHb sunt:rată crescută de
formare,scăderea ratei de reducere a COHb la hemoglobină,caracter moștenit
ereditar. Moștenită într-un model autosomal dominant, aceasta provoacă un defect în sinteza
lanțului globin protetic, care are ca rezultat hemoglobină care poate fi oxidată foarte
ușor. Aceasta este cunoscută sub numele de hemoglobină M. La homozigoți această afecțiune
este incompatibilă cu viața.[5]
6.Sistemul Tampon al Hemoglobinei
KOH+HHb ---KHb +H2O
HCl + KHb ---HHb + KCl
NaOH +HHbO2 --- NaHbO2 +H2O
HCl + NaHbO2 --- HHb O2 +NaCl
Hemoglobina este un tampon proteic intracelular important prezent în interiorul celulelor roșii
din sânge. Când presiunea parțială a dioxidului de carbon (pCO2) este crescută, aceasta
difuzează liber în interiorul eritrocitelor,unde reacționează cu moleculele de apă pentru a
forma acid carbonic care se disociază pentru a forma ioni de bicarbonat și hidrogen de către
enzima anhidrază carbonică.Tensiunea scăzută de CO 2 din plămân modifică echilibrul către
producerea de CO 2 care este eliminat continuu în aerul expirat:
H + + HCO 3 ↔ H 2 CO 3 ↔ H 2 O + CO 2
Ionii de hidrogen eliberați în această reacție sunt tamponați de hemoglobină. Oxihemoglobina
este un acid mai puternic decât deoxihemoglobina. Oxigenarea hemoglobinei determină o
creștere a ionului de hidrogen net titrabil datorită efectului Haldane. În țesuturi, tensiunea
oxigenului este redusă și , prin urmare , disociază oxihemoglobina livrand O 2 la celule și
formandu-se hemoglobină redusă. CO 2 produs prin metabolism pătrunde în sânge, unde este
hidratat pentru a forma H 2 CO 3 care se ionizează pentru a forma H + și HCO 3 – .[6]
Hemoglobina redusă care acționează ca un anion acceptă ionii H + formând hemoglobina acid-
redusă (HHb).Are loc schimbare foarte mică a pH-ului deoarece ionii H' nou ajunși sunt
tamponați prin formarea unui acid foarte slab. [7]
Când sângele revine în plămâni, acești ioni H + sunt eliberați ca urmare a formării unui acid
mai puternic (oxi-hemoglobină), iar ionul H + nou eliberat este neutralizat prompt de
HCO 3 – . Această reacție este necesară pentru eliberarea de CO 2 în plămâni.
Pe măsură ce saturația de oxigen a hemoglobinei crește, excesul de baze se modifică în
direcția acidă sau, pe măsură ce saturația O2 scade, excesul de baze este schimbat în direcția
alcalină. Modificările nivelului enzimei anhidrază carbonică sunt legate de modificările pH-
ului, pCO2, și nivelurile de bicarbonat în sânge. [7]

III.Concluzie
Hemoglobina este probabil cea mai bine studiată dintre toate proteinele umane. Este
un tetramer format din două perechi de lanțuri de globine . Fiecare lanț leagă o moleculă de
hem, de care o moleculă de oxigen se poate lega reversibil. Afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen poate fi modificată de diverși factori fiziologici în moduri care răspund la cerințele
țesuturilor pentru oxigen în diferite circumstanțe.

Tulburările ereditare ale sintezei hemoglobinei pot fi calitative sau cantitative. Au fost

descrise peste 400 de variante structurale, dintre care cea mai importantă este hemoglobina S,
hemoglobina drepaniei . Anomaliile cantitative ale sintezei lanțului globinei cauzează
talasemii. Progresele în diagnostic și tratament au modificat dramatic prognosticul pentru
mulți pacienți afectați, deși există încă o gamă limitată de tratamente disponibile.

Hemoglobina joacă un rol vital în corpul uman, deoarece transportă oxigenul din plămâni
către toate țesuturile și organele corpului. Hemoglobina funcționează prin legarea și
transportul oxigenului de la capilarele din plămâni către toate țesuturile din organism. De
asemenea, joacă un rol în transportul dioxidului de carbon din țesuturile corpului înapoi la
plămâni.
Dacă auziți despre hemoglobină, vă puteți gândi la sângerare. Cu toate acestea, există o gamă
largă de tulburări care pot duce fie la creșterea, fie la scăderea hemoglobinei. În plus, tipurile
anormale de hemoglobină pot contribui la apariția bolii.
Lipsa sau excesul de hemoglobină poate fi o caracteristică a corpului sau un semn de boală.
Ne dăm seama împreună cu un expert care este acest indicator, cum să-l îmbunătățim și când
să vedem un medic.Acesta este unul dintre indicatorii de bază pentru orice curs de boală. În
plus, este important să monitorizați hemoglobina în timpul sarcinii.
Controlul nivelului de hemoglobină vă permite să identificați multe boli periculoase în stadiile
incipiente pentru a începe tratamentul cât mai curând posibil. În plus, abaterile prelungite de
la norma de hemogramă pot duce la complicații grave. De exemplu, indiferent de motivele
creșterii hemoglobinei, hematocritul - volumul celulelor roșii din sânge - crește, drept urmare
permeabilitatea capilarelor subțiri scade, nutriția tuturor organelor și țesuturilor corpului se
înrăutățește. Acest proces afectează deteriorarea imunității, apariția umflăturii și încetinirea
proceselor de regenerare.

Bibliografie
1.https://chem.libretexts.org/Courses/Saint_Marys_College_Notre_Dame_IN/CHEM_34
2%3A_Bio-
inorganic_Chemistry/Readings/Metals_in_Biological_Systems_(Saint_Mary's_College)/
Oxygen_transport_and_Storage/Red_Blood_(Mammals)/Hemoglobin
%3A_Oxygen_transport_in_mammals
2.http://www.chemistry.wustl.edu/~edudev/LabTutorials/Hemoglobin/MetalComplexin
Blood.html
3.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1484532/
4. https://acutecaretesting.org/en/articles/causes-and-clinical-significance-of-increased-
carboxyhemoglobin
5. https://www.aefa.es/wp-content/uploads/2014/04/Causes-and-clinical-significance-of-
increased-methemoglobin.pdf
6.https://www.biologydiscussion.com/respiration/buffer-systems-of-blood-
biochemistry/42670
7.Research in sports medicine-an international journal(editor- LARS
R.McNAUGHTON YOULIAN HONG)- volumul 29,2021
8.https://www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev.biophys.27.1.1
9. https://www.sciencedirect.com/topics/biochemistry-genetics-and-molecular-
biology/heme-synthesis
10. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC302158/
11. https://www.nature.com/articles/s41598-017-00933-y
12. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphar.2020.01015/full