VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR.

FORME DE MANIFESTARE A VIOLENŢEI LA COPII ŞI CLASIFICAREA LOR.

CAUZELE MANIFESTĂRII VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Violenţa este desemnată ca un fenomen care se manifestă prin acţiune fizică, verbală,
emoţională şi sufletească cu scopul de a controla, maltrata sau de a sugera senzaţia de frică.
Violenţa - provine din latinescul violentis, care se traduce prin constrângere fizică şi
mentală exercitată asupra altei persoane. Violenţa este una din problemele acute cu care se
confruntă societatea noastră, prevenirea şi diminuarea căreia constituie o prioritate a activităţii
educaţionale.
Violenţa este cea mai actuală problemă psiho–socio- pedagogică.
Violenţa ca problemă psihologică include dificultăţi de adaptare, manifestare, relaționare
și integrare a personalităţii.
Violenţa ca problemă socială înglobează rolurile sociale şi manifestările sociale violente
care aduc prejudicii altor persoane din mediul social.
Violenţa ca problemă pedagogică – cuprinde procesul educaţional, școala unde violenţa
devine din ce în ce tot mai des întâlnită.
Violenţa manifestată în mediul şcolar este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate
de forme de exprimare. Drept temei pentru comportament violent por servi:
 dificultăţile de adaptare,
 eşecul şcolar sau sentimental,
 ezechilibrul emoţional,
 lipsa de comunicare eficientă cu cadrele didactice, cu semenii, cu părinţii sau rudele.
Manifestarea violenţei poate avea consecinţe serioase asupra orientării personalităţii,
caracterului şi relaţiilor interpersonale pe care le stabileşte elevul.
Toate formele de violenţă îi fac pe elev să sufere. Tabloul de reacţii ale elevului la „experienţa”
de violenţă variază în funcţie de mai mulţi factori, printre care:
vârsta copilului,
frecvenţa acţiunilor de violenţă,
sprijinul pe care îl primeşte copilul/elevul,
persoana-agresor ş.a.
Reacţiile imediate la formele de violenţă se manifestă în plan afectiv, cognitiv, comportamental,
corporal (somatic).
Actele de violenţă dintre elevi devin o problemă tot mai gravă a şcolilor noastre. De ce
violența? Din plictiseală sau poate dintr-o dorinţă puternică de distracţie pe care, în mod evident,
nu o găsesc la şcoala. Nu vorbim aici de un fenomen al violenţei, ci chiar de agresivitate: în
gândire, în limbaj, în atitudine. Din păcate, în ultimii ani se încearcă adaptarea la un sistem în
care relaţia profesor - elev nu se mai cultivă.
 Înţelegerea fenomenului violenţei necesită analiza unei multitudini de factori (condiţii) de
risc care acţionează la diferite niveluri şi se influenţează reciproc.
Factorii de risc care duc la apariţia violenţei la elevi pot fi clasificaţi după:
I. Factori individuali - se referă la caracteristici biologice, psihologice şi sociale.
Manifestările violente pot apărea încă din copilărie, la vârste mici, fiind influenţate în diferite
grade de mediul familial, de grupul de apartenenţă sau de alţi factori de natura sociala si
culturala:
- nivel scăzut al stimei de sine;
- dificultăţi de concentrare a atenţiei şi hiperactivitate;
- posibilităţi limitate de autocontrol;
- insuficiente cunoştinţe, atitudini şi abilităţi pentru o relaţionare nonviolentă;
- lipsa comunicării, a sentimentului de apartenenţă la comunitate;
- retard mintal, consum de alcool şi droguri;
- experienţa de victimă sau martor al abuzului în relaţiile interpersonale.
II. Factori interpersonali - reieşiţi din relaţiile de familie, cu îngrijitorii, prietenii, vecinii
ş.a. şi care pot influenţa factorii individuali:
- comportament autoritar faţă de copii;
- expunerea copilului la conflicte şi acte de violenţă în familie;
- reguli de disciplină dure sau prea permisive;
- experienţa pedepsei fizice şi a altor forme de abuz;
- lipsa de implicare în viaţa copiilor, slaba supraveghere a acestora;
- lipsă sau insuficienţă a afecţiunii şi suportului părintesc;
- părinţi sau fraţi cu comportament delicvent;
- divorţul sau separarea părinţilor;
- discriminarea familiei pe motive etnice, religioase etc.
III. Factori comunitari / societali care exprimă normele, valorile promovate şi capacitatea
instituţiilor de a preveni şi reacţiona la violenţă:
- norme sociale care tolerează comportamentele violente (de ex. pedepsirea copiilor de
către părinţi);
- discriminarea şi dezechilibre ale puterii dintre diferite grupuri sociale (bărbaţi şi femei,
părinţi şi copii, diferite etnii etc.);
- lipsa serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;
- sărăcia, urbanizarea, participare comunitară redusă;
- vecinătăţi dezorganizate social;
- influenţa mass-media;
 - accesibilitatea drogurilor, armelor.
Analiza acestor factori ne permit să afirmam că există diferenţe interindividuale la nivelul
elevilor, în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente, determinate de o serie de
factori printre care şi trăsăturile psihosociale care compun personalitatea. Între elevii violenţi şi
cei non-violenţi exista diferenţe pe care adulţii, indiferent de statutul acestora (părinţi sau
profesori), trebuie să le ia în consideraţie pentru a preveni manifestarea violentei interpersonale,
dar şi pentru a rezolva situaţiile de violenţă şi consecinţele lor. Ca urmare, în analiza
comportamentelor violente ale elevilor este important să luam în considerare şi trăsăturile
psihologice individuale ale acestora (impulsivitatea, lipsa de control, slaba capacitate sau
absenta empatiei, valorizarea violentei).
Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija. Lucrul cel mai
important este să găsim metode eficiente de combatere a violenţei, de orice fel ar fi ea, pentru că
altfel acest fenomen se va croniciza şi va fi greu de stăpânit în contextul societăţii actuale.
Violenţa în şcoală cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente precum:
violenţă verbală şi psihologică (poreclire, tachinare, ameninţare, hărţuire); violenţă fizică;
comportamente care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri, furt);
ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic; alte tipuri de comportament deviant în relaţie
cu şcoala.
Actori ai violenţei în şcoală sunt:
 Violenţa între elev-elev;
 Manifestări violente ale elevilor faţă de profesori;
 Manifestări violente ale profesorilor faţă de elevi;
 Părinţii – actori ai violenţei în şcoală;
 Violenţa în proximitatea şcolii.
Forme de manifestare a violenţei la elevi şi clasificarea lor.
Exprimarea violenței are loc prin două forme:
1. Forme de violență usoare: ton ridicat, tachinare, ironie, poreclire, insultă, înjurătură,
intimidare, scuipare, instigare la violenţă, deposedare de obiecte personale, însuşirea bunului
găsit, violarea secretului corespondenţei, atingere nedorită, refuzul de a îndeplini sarcinile,
indisciplina la ore, îmbrâncire, ameninţare, seducţie etc.
2. Forme de violență grave: hărţuire, abuz de încredere, înşelăciune, șantaj, calomnie,
lipsirea de libertate a persoanei, umilinţă, tulburarea liniştii publice, pălmuire, trântire,
imobilizare, lovire, bătaie, încăierare, lupte de grup, constituire unui grup infracţional
organizat, aruncare cu obiecte – consecinţe grave, vătămare corporală gravă, din culpă,
mutilare, instigare la discriminare, furt, furt calificat, tâlhărie, tentativă de viol, viol,
determinarea sau înlesnirea sinuciderii etc.
Cauzele manifestării violenţei în mediul şcolar:
 programul şcolar dificil, supraaglomerat;
 programe disciplinare încărcate;
 dificultăţi de comunicare elevi-profesori, elev-elev;
 deficienţe de comunicare şi relaţionare în grup;
 metode neatractive de predare;
 descurajarea iniţiativelor elevilor;
 ironia colegilor, profesorilor;
 sancţiunile neadecvate, nejustificate;
 notarea neobiectivă, subiectivitatea în evaluare;
 metode pedagogice neefiente;
 managementul defectuos al clasei şcolare;
 decalajul între aspiraţiile şi valorile copiilor;
 prejudecăţile profesorilor;
 divizarea copiilor în „preferaţi” şi „odioşi;
 climatul de competiţie din şcoală etc.
Pentru a preveni manifestările de violenţă în școală, cadrul didactic trebuie:
 Să verifice în mod sistematic sentimentul de securitate pe care elevii din clasa îl au atât
în scoala, cât si în zona proxima scolii sau în drumul de la/spre casa.
 Să-i ajute pe elevi să cunoasca acele aspecte care-i fac mai expusi decât alti colegi la
diferite tipuri de agresiuni (la nivel individual sau de grup).
 Să apeleze la ajutorul parintilor, dar și a unor experti de la nivelul școlii (consilier
școlar, psiholog, medic) pentru a cunoaste cazurile și pentru a asista elevii care au fost victimele
unor acte de agresiune mai putin vizibile dar cu un impact puternic la nivel subiectiv.
 Să dezbată împreuna cu elevii principalele forme de violenta ignorate/nesanctionate de
către școală.