Natura statelor, defineste sistemul internatioal.

Anarhia este o emotie, un concept politic, care prin

absenta unui guvern, duce cu gandul la o stare negativa. Utilizarea ei ne duce cu gamndul la haos,
dezordine. aceasta asociere dintre haos si anarhie, pare a proveni de la hobbs. Anarhia intre state, nu e
sigur ca va duce la haos, dar nu este cert nici ca o va face. natura statelor, imobilitatea lor, numarul
redus, le face sa suporte mai bine anarhia, decat indivizii. ideea unei anarhii internationale nu trebuie
corelata cu haosul in sistemul de state.. o structura anarhica, poate contine intre 2 si 200 de statae,
puterea fiind ipartita intre cativa membri puternici, sau mai multi membri slabi.

structura sistemului, defineste doar forma generala a problemei de securitate, si nu intra in detalii.
Caracterul sistemului defineste detaliile empirice necesare pentru a discuta problema.

un caz, extrem, de imaturitatea anarhica, ar fi atunci cadn nicun stat nu si-ar recunoste decat propia
autoritate, asta ducasnd la o continua framantare pentru dominatie, acest lucru ducand la lupte continui
pentru putere, ducand la situatii intre state, ca cele din natura, intre dusmanii naturali. Scopul fiecarui
stat ar fi supravetuirea si acapararea de putere, fapt ce ar duce la evitatrea totala a unei posibile
unificari. Dupa criteriile lui Bulls, acest sistem este desccris ca fiind unul imatur, singurele relatii dintre
state fiind doar frica, , invidia, ura etc.

starea de anarhie imatura este instabila, findca partasiii la acessta star ajung sa se oboseasca, ajung
chiar la colaps, si exista posibilitatea de a aprarea un stat care sa transceada echilibrul si controlul.

de partea cealalta, o anarhie matura, ar reprezenta o societate bine pusa la punct, fara instabilitate.
aceasta stare ar fi posibila daca statele ar recunoaste unul altuia legitimitatea si puterea, si in acelasi
timp si-ar mario pe a lor. Statul ca entitate pur institutionala , nu ar avea limite naturale, si ar fi compu
dintr-un sistem de unitati predispuse conflictului si acapararii de putere. ioan herz, aduce in vedere o
formula de stat stabila, care poarta denumirea de nationalism autolimitativ, care da siguranta vecilor sai
prin lipsa dorintei de expansiune, acesta din urma este de parere ca aceasta idee ar fi una care ar sta la
baza unei anarhii mature. alte norme care ar intari ideea de anarhie matura, respectul pentru
diferentele de organizare ideologica, aderarea la o varietate de insitutii internatiionale.

Sistemul politicilor internationale este cea mai importanta piesa din puzzle, deoarece, evident, statele
sunt actorii. Sistemul politic international este o anarhie, asta fiindca ar fi absent un guvern care sa
cuprinda toate statele.

Caraterul statelor.

Conform cărții, sistemul=unități+interactiune+structura. Autorul este de părere ca tocmai felul statelor

de a fi diferite, oferă o justificare solida pentru structura aharhica interbnationala. Clădirea unor state
puternice este o condiție de securitate nationala. Caracterul statelor, puternice sau slabe, oferă si
caracteristica relațiile care se stabilesc intre ele, acolo unde statele is puternice si bine definite, relațiile
is foarte conturate, pe când in cazul statelor slabe, acolo unde fragmentarea nu este definita, apar relatii
incerte. Actualmente, avem o emestecatura de astfel de relații, avand regiuni cu state foarte puternice,
dar si regiuni cu stat mai slabe, asta ducand la o anarhie inegal dezvoltata.

Unele state sunt slabe, dar ajutate fiind de mașinăriile internationale de binefacere, acestea își
indeplinesc cu greu funcțiile statele, dar chiar asa, ideeile si instituiile prezente in acest tip de state,
devin tinta unor posibile atacuri străine.

In zilele noastre, controlul teriotorial nu mai este tinta principala, stale mici temându-se mai mult acum
de amenințarea politica. Aceste amenintari politice au ca scop schimbarea caracterului ideologic al
guvernului sau incurajarea forte secesioniste din interiorul statului. Aceste atacuri reorientează
comportamentul politic. LA.PAGINA 162, FACEM SCHEMA.

Atata timp cat statele slabe constituie un procent mare din comunitatea internationala, insecuritatea
este foarte întâlnită. Instabilitatea interna face dificile relațiile cu vecinii, elitele instabile incearca sa sa-
sinintareasca pozitia cultivând amenințări externe. Anarhie nu poate asigura stabilitate decat daca
unitățile sunt stabile.

Statele puternice nu pot sa intervină sa ajute statele slabe, prea mult, deoarece acestea pot fi acuzate
de neocolonialism. Raportul Brandt este de părere ca securitatea internationala depinde de întărirea
economiilor politice ale statelor slabe. Se pune o întrebare care face referire la cum ar fi mai bine sa fie
statele din punct de vedere al dimensiunii, anume, daca securitatea internationala ar fi mai bine
deservita daca statele ar fi egale, sau dacă ar fi in continuare aceste mari diferențe de dimensiune.
Afirmațiile egale duc la o anarhie mai usor de gestionat deoarece este putin probabil ca o unitate sa aiba
capacitatea de a aduna resurse incat sa devina o amenințare seroasa pentru alt stat. Națiunea stat, este
văzută nepotrivita din vina mărimii, pe teritoriul european fiindca nu poate îndeplini multe funcții
economice și de apărare.

Un sistem compus dintr-un număr mic de unități mari, ar putea avea mai multe avantaje de securitate
semnificativa. Fiind puternice, traseaza legăturile cu alte state mult mai bine, definite. Autorul este de
părere ca o lume suprastate, cu usurinta ar reuși o descurajare polivalenta a înarmarii prin echilibrul
terorii nucleare, și un echilibru între dominatiile economiilor politice.

Foloasele si limitele structurii sistemului in analiza securitatii

Morton Kaplan, identifica 6 tipuri de sisteme, echilibrul puterii, bipolar vag, bipolar strins, veto-ul unitar,
univeral si ierarhic. Modelul echilibrul puterii, provine din sistemul european de state de dinainte de
1914, cele bipolar strânse si relaxate duc la statele din timpul Războiului Rece, iar celelalte inca nu au
exemple in lumea contemporana. KJ Holsti identifica 4 modele, ierarhic, difuz, bloc difuz si bipolar.
Richard roseencrance vine cu o schema si mai complexa, bazata pe patru variabile, stratificate
polaritatea distribuția puterii și omogenitatea. Holtsi spune ca niciunul dintre modele analizate de el, nu
ar avea plusuri fata de celalt cand vine vorba de securitatea unităților din interior.

Rosencrance, susține ca sistemele bipolare au o violenta internationala mai putin frecventa, dar mai
intensa, in timp ce sistemele maindifuze, au o violenta mai frecventa, dar mai putin intensa. Sistemele
omogene sunt mai putin predispuse la conflicte internationale decat cele in care divizările ideologice
sunt mari.

Resencrance, susține ca sistemul bipolar strans este cel mai refractar in privinta controlarii conflictului
international, pe când, karl si Singer sunt de parere ca sistemele multipolore sunt preferabile celor
bipolare, in timp ce michael haas il contrazice. Pagina 168.

Conditiile de securitate depind de un complex de variabile, altele decât distribuția puterii, iar variația lor
intre perioadele istorice cântărește greu fata de marile uniformitate ce apar din similaritățile structurii
sistemului.

Felurile de variabile istorice identificate de autor: pag 169

Echilibrul puterii realizează o punte între structura profunda și cea distributionala. Echilibrul puterii va
rezista cat va rezista și anarhia internationala.

Hoffmann, susține ca, echilibrul puterii nu este un mecanism relevant in arenele noi ale politicii
mondiale.
Societatea internationala.

Ea este, conform lui hadley Bull si lui Adam watson, un grup de state, care nu formează doar un sistem in
sensul in care comportamentul fiecaruia este un factor necesar in calculele celorlalți, ci au stabilit prin
dialog si consens niste reguli și institutii comune pentru întreținerea relațiilor lor in menținerea acestui
aranjament. Autorul in analiza spune ca sfârșitul secolului XIX nu a reprezentat o societate internationala
globala, ci o societate internationala europeana globalizata. Acest lucru fiind accentuate de faptul ca nu
a existat un declin în timpul secolului al XX, deoarece nu a existat o adevărată culme de valori la sfârșitul
secolul XIX.

Un sistem de state suverane poate fi singurul mod de a construi o ordine politica internationala stabila
PE MAI multe decenii. ONU, reprezintă o intruchipare concreta a acceptării universale a suveranității, a
egalității legale, a legilor și diplomației ca fundament pentru societatea internationala contemporana.
Construirea Societatatii internationale a implicat 2 RM, decolonizari, multe revolutii, un Razboi Rece,
deci un proces traumatizant. Cea ma importanta contribuție occidentala la societatea internationala
este acceptarea formala a egalității rasiale si respingerea doctrinelor bazate pe diferențierea rasiala.
Reiese din text ca e foarte probabil, ca, occidentul va continua sa domine societatea internationala in
viitorul previzibil. Aceasta idee de occident, este puternica, spunând ca nici macar uniunea sovietica nu
ar fi putut concura în fata ei, von Laue, spune ca revoluția mondiala a occidentalizarii, e acum, când
occidentul stabilește standardele sociale pe care alții cauta sa le atinga.

Concluzii: Anarhie si securitate

Statelor slabe le va fi mai greu sa sprijine societatea internationala. Un exemplu de anarhie imatura, ar
fi acela când unitățile ar fi ținute laolaltă numai prin forta conducerii de catre o elita, acolo unde niciun
stat nu ar recunoștea puerea altuia și ar fi o continua lupta. O anarhie matura, trebuie sa fie compusa
din state puternice pentru ca doar statele puternice si stabile pot genera si sprijini norme comune. Pana
acum, progresul a fost făcut prin evoluție, nu in urma unui plan. Anarhia trebuia văzută ca un cimp de
oportunități.