Fotosinteza 

este un proces utilizat de către plante și alte organisme prin care

se convertește energia luminoasă în energie chimică ce poate fi eliberată mai târziu pentru a
alimenta activitățile organismelor. Această energie chimică este stocată în molecule
de carbohidrați, cum ar fi zaharurile, care sunt sintetizate din dioxid de carbon și apă – de aici
denumirea de fotosinteză, din grecescul φῶς, phōs, "lumină", și σύνθεσις, synthesis, "a pune
împreună".[1][2][3] În majoritatea cazurilor, oxigenul este eliberat sub formă de produs rezidual.
Cele mai multe plante, alge, și cianobacterii realizează fotosinteză și se numesc
organisme fotoautotrofe. Fotosinteza,este responsabilă în mare măsură pentru producerea și
menținerea conținutului de oxigen din atmosfera Pământului, și furnizează toți compușii organici
și majoritatea energiei necesare pentru viața de pe Pământ.[4]
Deși fotosinteza se realizează diferit de către diferite specii, procesul începe întotdeauna prin
absorbirea energiei din lumină de către niște proteine numite centre de reacție care conțin
pigmenți clorofilieni verzi. În plante, aceste proteine sunt ținute în
interiorul organitelor numite cloroplaste, ce sunt abundente în celulele frunzelor, în timp ce în
bacterii sunt încorporate în membrana plasmatică. În aceste reacții dependente de lumină, o
parte din energie este folosită pentru a îndepărta electroni din substanțe corespunzătoare,
precum apa, producându-se oxigen sub formă de gaz. Hidrogenul eliberat prin ruperea apei este
utilizat în crearea a alți doi compuși ce servesc la stocarea de scurtă durată a energiei, transferul
său putând să realizeze alte reacții: acești compuși sunt forma redusă a nicotinamid adenin
dinucleotid fosfatului (NADPH) și adenozintrifosfatul (ATP), "moneda energetică" a celulelor.
În plante, alge și cianobacterii, stocarea pe termen lung a energiei sub formă de zaharuri este
rezultatul unei serii ulterioare de reacții independente de lumină numită ciclul Calvin; unele
bacterii folosesc mecanisme diferite, cum ar fi ciclul Krebs inversat, pentru a atinge același scop.
În ciclul Calvin, dioxidul de carbon atmosferic este încorporat în compuși organici cu carbon deja
existenți, cum ar fi ribulozo-1,5-difosfatul (RuDP/RuBP).[5] Utilizând ATP-ul și NAPDH-ul produse
prin reacțiile dependente de lumină, compușii rezultați sunt apoi reduși și îndepărtați pentru a
forma alți carbohidrați, precum glucoza.
Primele organisme fotosintetizatoare au evoluat probabil timpuriu în istoria evoluționară a vieții și
au folosit cel mai probabil agenți reducători precum hidrogenul sau acidul sulfhidric, în loc de
apă, drept sursă de electroni.[6] Cianobacteriile au apărut mai târziu; excesul de oxigen pe care l-
au produs a contribuit în mod direct la oxigenarea Pământului,[7] ceea ce a făcut evoluția formelor
de viață complexe posibilă. Astăzi, energia medie capturată prin fotosinteză global este de
aproximativ 130 terawatt,[8][9][10] ce reprezintă în jur de opt ori consumul actual de energie de către
civilizația umană.[11] Organismele fotosintetizatoare convertesc, de asemenea, în jur de 100-115
miliarde de tone (91-104 petagrame) de carbon în biomasă pe an.[12][13]