CURS 1

SEMIOLOGIA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE

Definitie: Notiunea de urgenta înglobeaza sindroame clinice ce apar brusc sau care se
agraveaza brutal punând viata în pericol si care necesita un tratament activ imediat, cu scopul
normalizarii functionale si salvarii vietii.
Criterii de care trebuie sa se tina seama pentru a rezolva cât mai bine urgentele:
-Criteriul fundamental trebuie sa fie cel al gravitatii. Trebuie sa se cunoasca urgentele foarte
grave si implicit mijloacele indispensabile de actiune în atari cazuri(pierderea de
cunostinta,insuficientele respiratorii si circulatorii acute severe).
-în al doilea rând trebuie sa stie sa recunoasca si sa trateze prompt si eficient, o serie de
afectiuni acute grave care pot ajunge la decompensarea functiilor vitale(ictusuri
cerebrale,infarctul miocardic, edemul pulmonar acut, embolia pulmonara, pneumotoracele
acut), la fel sase comporte prompt si corect în cazul unor urgente bine definite prin etiologia
lor(în emoragii,în stari infectioase acute, în stari de soc, insolatie, înec, intoxicatii acute
e!ogene).
-în fine, sa rezolve neaparat si bine problemele abdomenului acut

1.Modificări ale funcțiilor vitale

Cele patru entități de extrema gravitate

1. Oprirea cardio-respiratorie(urgenta urgentelor), nu are nevoie de precizari etiologice, de
ezitari diagnostice.
2. Colapsul circulator (prabusirea functiei circulatorii), comporta masuri imediate de sustinere
si redresare a acestei functii: restabilirea masei circulante, stimularea circulatiei periferice
capilare
3. Asfixia- e prima insuficienta respiratorie grava, comporta punerea în actiune imediata a
mijloacelor de reanimare respiratorie.indiferent de substratul insuficientei respiratorii, se
recurge la mijloacele generale de reanimare respiratorie
4.Comele- în come nu exista un tratament general, comun, decât pentru a mentine functiile
vitale si a corecta defectiunile lor.

2.Modificări de comportament

.Comportamentul-reprezintă ansamblul reacțiilor adaptative raportate la reacțiile de mediu

sau totalitatea modalităților în care o persoană acționează sau reacționează în anumite
împrejurări.
Tulburări de comportament- sunt forme de dezechilibru psihic ce implică tulburări
emoționale care duc la tulburări de conduită față de normele stării de sănătate și de normele
morale.
Persoana cu tulburare de comportamente se deosebește de persoana normală prin:
-conduită oscilantă
-agresivitate
-iritabilitate
-lipsa stăpânirii de sine
-lipsa autocontrolului
-limbaj necenzurat
-modificarea imaginii de sine
-perturbarea reacțiilor de apărare
-alterarea relațiilor cu anturajul
-manifestări perturbatoare-mânie,negativism
-modificarea imaginii de sine
Starea de conștientă - nivel şi conținut: torpoarea, obnubilarea, stupoarea, confuzia,
pierderea conştienţei (sincopa, coma).
Starea de inconștiență: pacientul nu vorbește şi nu execută comenzile (modificare acută)
și/sau pacientul nu răspunde la stimuli sau răspunde doar la stimuli dureroși.
Starea de percepție: răspunsuri motorii la stimuli senzoriali dureroși
Starea de reactivitate: reflexe (reflexe cutanate, osteotendinoase, pupilare) redoarea cefei,
amplitudine mişcări, globii oculari
Aspectul pacientului: aspect general, modificări tegumentare, atitudini. Atitudini şi posturi:
poziție pasivă, poziție forțată (ortopnee, alte poziţii forțate), criza epileptică.

3.Modificări neurologice
➢ Manifestări neurologice: cefalee, convulsii, echilibru static și dinamic.
➢ Tulburări de motilitate: motilitate voluntară, mişcări involuntare, mişcări involuntare.

4.Modificări renale
➢ Manifestări renale: disuria, hematuria, durerea colicativă, edeme.
➢ Tulburări de diureză: anuria, glob vezical, poliurie.

5.Modificări tegumentare
Modificări tegumentare de culoare: paliditate, roşeaţă, cianoza, icterul.
➢ Modificări de aspect tegumentar: erupții cutanate, urticarie, edemul, ascita, pliul cutanat.