Structura procesului tehnologic de asamblare

1. Definiții:
Asamblarea reprezintă 1, îmbinarea a două sau mai multe piese definitiv prelucrate, într-o
anumită succesiune astfel încât să formeze un produs finit, care să corespundă din punct de
vedere tehnic scopului pentru care a fost proiectat.

Procesul de asamblare este etapa finală a procesului tehnologic și se execută în general în

aceeași întreprindere în care au fost executate și piesele.

Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea operațiilor de îmbinare a pieselor, de

verificare a poziției lor relative și de recepție după asamblarea definitivă, având drept scop
obținerea unui produs care să corespundă în totalitate scopului pentru care a fost proiectat.

2. Structura procesului de asamblare este compusă din:

a. Operația de asamblare este partea procesului tehnologic de montare, care se execută la același
loc de muncă, de către un singur muncitor sau o echipă de muncitori, pentru obținerea unui
subansamblu sau pentru reunirea mai multor subansambluri. Operația de asamblare este unitatea
de bază folosită la planificarea producției. Stabilirea corectă a duratei și succesiunii operațiilor
are influență directă asupra productivității și a prețului de cost pe produs.
b. Faza de asamblare reprezintă partea de operație care se execută la o îmbinare folosind
aceleași scule, dispozitive și instrumente de măsurat și aplicând aceeași metodă de lucru. Pentru
faze și operații se realizează fișe tehnologice în care sunt prevăzute SDV-urile, utilajele folosite,
dar și prescripțiile de control;
c. Mânuirea reprezintă mișcarea executată de muncitor în timpul pregătirii operației de montare
sau în timpul montării propriu-zise.

3. Componentele produsului final (ansamblu)

a. piesă (sau reperul) elementul cel mai simplu al ansamblului executat dintr-o singură bucată;
b. piesa de bază (sau completul) reprezintă unitatea cea mai simplă a ansamblului sau a
subansamblului format din mai multe piese;
c. subansamblul este o unitate de asamblare mai complexă, compusă din mai multe piese dintre
care una sau mai multe piese de bază sunt asamblate într-un tot;
d. ansamblul constituie o unitate asamblare, formată din două sau mai multe subansambluri și
piese, unite într-un tot unitar și având un rol funcțional bine determinat;
e. mecanismul reprezintă o unitate de asamblare cu rol bine determinat din punct de vedere
funcțional care participă integral la funcționarea utilajului sau a mașinii, având rolul de
transmitere și de transformare a mișcării;
f. ansamblul general este reprezentat de mașina sau de instalația propriu-zisă și este format din
toate elementele descrise anterior. Fiecare element participă la îndeplinire rolului pentru care
ansamblul a fost proiectat.

Referințe:
1. Ciocîrlea - Vasilescu A., Constantin M., ”Asamblări mecanice”, Manual pentru clasa a XI-a,
rută directă, clasa a XII-a, ruta progresivă, Editura CD Press, București, 2007.