OPERA LIRICĂ

(plan de argumentare)

Introducerea:
1. Date sumare despre autor și creațiile sale (locul în literatură, temele abordate);
2. Date despre operă (volumul din care face parte, anul apariției, tema abordată);
3. Definiția operei lirice (după modalitatea exprimării mesajului);
Cuprins (argumentarea propriu-zisă):
4. Enumerarea caracteristicilor apartenenței la genul liric (însoțite de exemple din text):
 exprimarea directă a ideilor, sentimentelor, stărilor sufletești;
 apariția autorului în ipostaza de eu liric;
 structurarea specifică a textului în versuri, grupate pe strofe (ceea ce dă acestuia
muzicalitate și expresivitate deosebită);
 folosirea unor moduri de expunere specifice (descrierea, monologul, confesiunea lirică,
dialogul imaginar etc.);
 expresivitatea deosebită, obținută printr-un limbaj sugestiv, bogat în figuri de stil (epitete,
comparații, personificări, metafore, hiperbole, antiteze, enumerații, repetiții, inversiuni etc.).
5. Identificarea caracteristicilor enumerate mai sus la textul discutat și argumentarea lor
prin exemple concrete:
 identificarea și numirea sentimentelor exprimate în mod direct;
 identificarea eului liric prin prezența mărcilor lexico-gramaticale specifice (prezența
verbelor și a pronumelor la persoana I și a II-a singular și plural; adresarea directă prin
imperative, vocative sau interjecții, către o persoană reală/imaginară, prezentă/absentă; prin
ipostaza de persoana care contemplă și descrie un tablou din natură, față de care își exprimă
sentimentele);
 identificarea modului de expunere folosit;
 identificarea structurii textului și a elementelor de versificație (măsura versului, rima, ritm)
și a rolului lor în exprimarea mesajului poetic (idei, gânduri, atitudini, stări sufletești);
 identificarea și comentarea semnificației unor figuri de stil relevante pentru mesajul
exprimat și pentru crearea atmosferei subiective caracteristice operi lirice.
Încheierea:

1
 6. Formularea unei idei cu sens de concluzie prin care se arată că opera analizată, prin
caracteristicile care au fost identificate și argumentate, aparține genului liric.

FORMULE DE UTILIZAT:
 În opera (poezia, creația, opera literară, capodopera, scrierea, poemul, pastelul, doina,
imnul, oda etc.) „X”, poetul (scriitorul, autorul, artistul, creatorul, autorul anonim) descrie
(exprimă, prezintă, creează, înfățișează, ilustrează) [...] urmează enunțarea ideii de bază a
conținutului (tema, aspectul general de viață la care se referă);
 Prin (cu ajutorul, prin intermediul) epitetul (comparația, personificarea, hiperbola, repetiția,
enumerația etc.) „Z” (se citează secvența de text care conține figura de stil identificată/selectată
pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere, creatorul, artistul etc.) exprimă
(sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine, comunică,
transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în lumină, evidențiază, etc.) [...] urmează
ideea, sentimentul, starea sufletească, imaginea, senzația, aspectul.

2
 Iarna pe uliță
George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg. Acum a stat.
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine

Și pe râu e numai fum,
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii

De pe coastă vin țipând,
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii,
Vrănd-nevrând.
(Sursa: Fire de tort, 1896)

APLICAȚIE
Argumentați apartenența la genul liric a poeziei „Iarna pe uliță” de George Coșbuc.

Termen de definit
Procedeu narativ
3
  PROCEDÉU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a
unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé]. (DN, 1986)
 NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. Narrative.
(NODEX, 2002)
 NARAȚIÚNE, narațiuni, s.f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai
multor fapte sau evenimente într-o desfășurare gradată (și în formă literară); povestire. [Pr.: -ți-
u-. – Var.: (înv.) naráție s.f.] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis. (DEX, 1998)

Prezentare de carte
Lecturile copilăriei
Clasa a IV-a

Cartea „Lecturile copilăriei” pentru clasa a IV-a este scrisă de Prof. Lucica Lupașcu și a
apărut la Editura STEAUA NORDULUI, Constanța. Include creațiile a 24 de autori (precum:
Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, George Coșbuc), prezentând și
câte o scurtă biografie a acestora.
Autorul cărții ne spune că „ adevăratele comori ale sufletului, lecturile literare mențin o
adeziune afectivă față de tot ce e mai frumos, mai curat, mirific și inedit din această fermecătoare
lume a copilăriei.”
Recomand această carte deoarece ne readuce în lumea copilăriei, alături de eroii care
ne-au făcut să visăm, să sperăm, să trăim experiențe de neuitat alături de ei și unde bineînțeles
fabulosul este „la el acasă”.

Bibliografie:
1. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al
limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 1998;
2. Corneliu, C. Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura
Emia-Deva, 2006;
3. Litera Internațional, Noul Dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera
Internațional, 2002;

4
 4. Marcu, Florin și Mâncea, Constantin, Dicționar de neologisme, Editura Academiei,
București, 1986;
5. Sofia, D. Literatura română și comunicare în gimnaziu. Înțelegerea textului, texte
funcționale, compuneri, Editura Humanitas-București, 2007.